1ra-167/2019 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-167/2019 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-167/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Mihalachi Cristina în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2018, în cauza penală

în privința lui

Movileanu Nicolae xxxxx, născut la xxxxx, originar

din xxxxx, domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.01.2018 - 04.05.2018;

Instanță de apel: 14.06.2018 - 11.09.2018;

Instanță de recurs: 13.11.2018 - 30.01.2019.

A C O N S T A T A T :

Movileanu Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(3)

Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar

potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru

perioada de probațiune de 3 ani.

Nicolae la 26 decembrie 2017, aproximativ la ora 01:00, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflându-se în nemijlocita apropiere de clubul de noapte „Ovico”, amplasat

pe adresa mun. Chișinău, str. Ion Creangă, 1, fiind într-un loc public unde se aflau

mai mulți vizitatori ai localului menționat, acționând prin intenție directă din motive

huliganice, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, cu obrăznicie

deosebită, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, apropiindu-se de

agentul de pază al localului nominalizat, Bogdan Nicolae, cu care în aceeași noapte a

inițiat un conflict pe motiv că a fost obligat să părăsească localul indicat din cauza

comportamentului indecent, demonstrativ a încercată să-i aplice mai multe lovituri în

diferite părți ale corpului, amenințându-l cu răfuiala fizică, exprimându-se cu cuvinte

obscene în adresa lui, înjosindu-i onoarea.

Tot atunci, Movileanu Nicolae, amenințându-i pe angajații serviciului de pază

că le va cauza vătămări corporale cu un obiect vulnerant, în vederea realizării

intențiilor sale criminale, s-a deplasat în direcția marketului „Olimpiacos” amplasat

pe adresa mun. Chișinău, str. Ion Creangă, 2/1, unde a procurat o sticlă de vin, după

1

care, imediat s-a întors în regiunea dislocării clubului de noapte „Ovico”, pentru a

continua conflictul inițiat anterior.

În asemenea circumstanțe, Movileanu Nicolae, aflându-se în fața clubului de

noapte „Ovico”, nedorind să aplaneze conflictul apărut, acționând prin intenție

directă, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, cu obrăznicie deosebită,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

admițând în mod conștient survenirea acestora, a stricat de bordură sticla de vin pe

care o ținea în mână, după care, a încercat să se apropie de agenții de pază Bogdan

Nicolae și Crețu Octavian, intenționând să le aplice lovituri cu ciobul format din

partea superioară a sticlei, însă a fost imobilizat și deposedat de obiectul respectiv.

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Movileanu Nicolae, în baza art.287 alin.(3)

Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis, în rest sentința de menținut.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, la individualizarea pedepsei, prima

instanță nu a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal.

Infracțiunea de huliganism agravat, prezintă un pericol sporit pentru societate

și pedeapsa penală pentru astfel de categorii de infracțiuni trebuie să fie nu numai

legală, în sensul respectării cadrului legal de individualizare judiciară, dar în același

timp, trebuie să fie justă, adică să fie respectat criteriul proporționalității, care

presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție de gravitatea infracțiunilor și

vinovăția autorului.

Or, analizând personalitatea inculpatului, pedeapsa închisorii cu suspendarea

condiționată a executării acesteia stabilită de prima instanță este una inechitabilă,

instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul anterior a fost în conflict cu legea

penală, că nu-și recunoștea vinovăția și nu s-a căit de cele comise, că în calitate de

obiect de realizare a intențiilor criminale a fost ales un obiect înțepător, iar ținând

cont de localizarea zonei spre care a fost îndreptată lovitură, rezultă că în asemenea

circumstanțe puteau surveni consecințe mult mai grave, inclusiv soldate cu decesul

victimei; că echitatea socială a pedepsei poate fi realizată doar atunci când față de

persoana care a încălcat legea penală se aplică sancțiunea penală ce corespunde

gradului prejudiciabil al infracțiunii comise, circumstanțelor acesteia și persoanei

vinovate; că prin aplicarea pedepsei se urmărește prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

La stabilirea pedepsei cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, prima

instanță nu a identificat circumstanțele importante care ar permite condamnarea

acestuia la închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Instanța de judecată nu a ținut cont nici de persoana inculpatului, nu a efectuat

o analiză amplă a personalității cet. Movileanu Nicolae, care evident și-a educat un

sistem degradat de valori sociale, nefiind angajat oficial în câmpul muncii, astfel că

activitatea infracțională este preferată de către acesta, fiind nejustificată pedeapsa

aplicată acestuia, atâta timp cât condamnatul, anterior fiind tras la răspundere penală

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 Cod penal, prin săvârșirea unei

infracțiuni noi, a demonstrat faptul neconștientizării gradului de pericol social al

faptelor săvârșite. Prin urmare, sistemul degradat de valori a inculpatului poate fi

reeducat în rezultatul activităților de corectare comportamentală desfășurate în

2

instituțiile penitenciare.

2018, a fost admis apelul, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată în această parte o hotărâre nouă, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Movileanu Nicolae, recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa 4 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea sentinței

instanța corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia

că inculpatul Movileanu Nicolae a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.287 alin.(3)

Cod penal, însă la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de circumstanțele reale și

personale ale inculpatului.

Privitor la categoria și măsura de pedeapsă aplicată inculpatului Movileanu

Nicolae, instanța de apel a considerat că, prima instanță a ținut cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că infracțiunea comisă de inculpat face

parte din categoria infracțiunilor grave, însă nu a ținut cont de persoana celui vinovat,

de rolul lui la săvârșirea infracțiunii, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului și eronat a aplicat art.90 Cod penal.

Astfel, cu trimitere la prevederile art.art.7 alin.(1), 61, 75 Cod penal, instanța

de apel a indicat că, la stabilirea pedepsei inculpatului urmează a se ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor grave, de

personalitatea vinovatului care anterior a fost condamnat, a recunoscut vina la

urmărirea penală, însă manifestând lipsă de respect față de instanță, nu s-a prezentat

în ședințele de judecată și lipsa a careva circumstanțe atenuante și agravante.

Având în vedere termenul pedepsei închisorii stabilite inculpatului, persoana

acestuia și fapta incriminată, instanța de apel a conchis că suspendarea executării

pedepsei închisorii și acordarea posibilității acestuia, ca în termenul de probă, prin

comportare exemplară să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, nu va oferi o mai

bună protecție intereselor societății decât izolarea vinovatului de societate, or ținând

cont de personalitatea inculpatului, pedeapsa sub formă de închisoare cu suspendarea

condiționată este una inechitabilă, deoarece prima instanță nu a ținut cont de faptul că

inculpatul Movileanu Nicolae anterior a fost în conflict cu legea penală, că inculpatul

nu a recunoscut vinovăția și nu s-a căit de cele comise, că în calitate de obiect de

realizare a intențiilor criminale a fost ales un obiect înțepător, iar ținând cont de

localizarea zonei spre care a fost îndreptată lovitură, în asemenea circumstanțe ar

putea surveni consecințe cu mult mai grave, inclusiv soldate cu decesul victimei; că

echitatea socială a pedepsei poate fi realizată doar atunci când față de persoana care a

încălcat legea penală se aplică sancțiunea penală ce corespunde gradului prejudiciabil

al infracțiunii comise, circumstanțelor acesteia și persoanei vinovate; că prin

aplicarea pedepsei se urmărește prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

La stabilirea pedepsei cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, instanța nu a

identificat circumstanțele importante care ar permite condamnarea inculpatului la

închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Mai mult, prima instanță nu a ținut cont nici de persoana inculpatului, nu a

efectuat o analiză amplă a personalității cet. Movileanu Nicolae, care evident și-a

3

educat un sistem degradat de valori sociale, nefiind angajat oficial în câmpul muncii,

fără studii terminate, astfel că activitatea infracțională este preferată de către acesta,

fiind nejustificată pedeapsa aplicată acestuia, atâta timp cât condamnatul, anterior

fiind tras la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 Cod

penal, prin săvârșirea unei infracțiunii noi, a demonstrat faptul neconștientizării

gradului de pericol social al faptelor săvârșite.

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând

casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel a încălcat prevederile

art.8 alin.(3) Cod de procedură penală, expunându-se nemotivat asupra faptului că în

circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea, ar fi putut surveni consecințe mult

mai grave, inclusiv soldate cu decesul victimei. Această poziție preluată de instanță

din apelul procurorului reprezintă doar niște alegații neîntemeiate ale acuzării care

ilegal au fost acceptate de către instanța de apel și care nu urmau a fi puse la baza

individualizării pedepsei penale.

La fel, instanța eronat a concluzionat despre sistemul degradant de valori

sociale, reieșind din faptul că inculpatul nu este angajat în câmpul muncii și nu are

studii finisate, deoarece, potrivit art.art.35, 43 din Constituție, acestea reprezintă un

drept și nu o obligație a inculpatului.

Instanța a interpretat art.90 Cod penal în mod extensiv în defavoarea

inculpatului, or, deși inculpatul a comis anterior infracțiunea prevăzută la art.186 Cod

penal, art.90 Cod penal poate fi aplicat în privința acestuia, deoarece la caz nu există

recidivă, iar infracțiunea prevăzută la art.186 Cod penal nu face parte nici din

categoria infracțiunilor deosebit de grave și nici din categoria infracțiunilor

excepțional de grave. Legea nu indică la neaplicarea suspendării condiționate în

situația comiterii altor infracțiuni.

Din partea descriptivă a deciziei rezultă clar că nu există motive pe care se

întemeiază soluția instanței de apel în partea individualizării pedepsei stabilite

inculpatului, personalitatea acestuia nu a fost apreciată just de către instanța de apel.

Reieșind din scopul pedepsei aplicate, ce poate fi atins în absența executării efective a

acesteia raportat la consecințele negative pe care le implică privarea de libertate, care

are impact puternic asupra sănătății, înstrăinarea față de familie și modul său de viață,

inculpatul urma a fi condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Consideră că, suspendarea condiționată a executării pedepsei va atinge scopul

pedepsei penale de corijare și reeducare, nefiind absolut necesară izolarea

inculpatului de societate.

Instanța de apel nu a respectat principiile generale de stabilire a pedepsei,

aceasta nefiind individualizată conform prevederilor legale.

Mai mult, instanța eronat a reținut că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat la etapele inițiale ale urmăririi penale, constituie motiv pentru executarea

reală a pedepsei închisorii. Această abordare este contrară principiului libertății

individuale și dreptului la apărare consfințite la art.art.25 alin.(1) și 26 din Constituție.

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

4

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul

acestuia invocă temeiul pentru recurs stipulat la pct.12) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, însă motivează recursul sub aspectul temeiului de casare prevăzut

la pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei inculpatului

pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 75 Cod penal, totodată ținând cont și de circumstanțele legale de

personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat, a recunoscut vina în

cadrul urmăririi penale, infracțiunea comisă, în conformitate cu prevederile art.16

alin.(4) Cod penal, se clasifică ca fiind gravă.

La fel, Colegiul penal amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

5

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de

urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii

sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei nu este un drept al

inculpatului, ci o prerogativă instanței de judecată care este liberă să aprecieze dacă

este sau nu cazul să o acorde.

Cu referire la alegațiile avocatului, că instanța de apel greșit a reținut că, în

circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea, ar fi putut surveni consecințe mult

mai grave, inclusiv soldate cu decesul victimei, sistemul degradant de valori sociale,

reieșind din faptul că inculpatul nu este angajat în câmpul muncii și nu are studii

finisate și nerecunoașterea vinovăției de către inculpat la etapele inițiale ale urmăririi

penale, instanța de recurs ține să menționeze, că chiar dacă instanța de apel a indicat

astfel de circumstanțe, acestea nu sunt de natură să răstoarne hotărârea adoptată.

Or, pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului

și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de

recurs privind greșita individualizare a executării pedepsei nu sunt incidente cauzei

deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa aplicată

inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu scopul

pedepsei penale, fapt ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mihalachi Cristina în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 11 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui Movileanu Nicolae xxxxx,

deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

6