1ra-289/19 — Art. 287 alin. 3 Cp

1ra-289/19 — Art. 287 alin. 3 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-289/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

19 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte: Timofti Vladimir

judecători: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de

avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Sadnicov Boris, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06

decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Sadnicov Boris XXXXX, născut la

XXXXX, fără loc permanent de trai, cu

viza de reședință în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.09.2017 – 03.11.2017;

Instanța de apel: 01.12.2017 – 06.12.2017;

Instanța de recurs: 07.12.2018 – 19.03.2019;

A C O N S T A T AT :

Sadnicov Boris a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal și condamnat, cu aplicarea prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală, la o pedeapsă în formă de închisoare pe un termen de

4 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

01 iulie 2017, aproximativ la ora 17:20, aflându-se în magazinul S.A. „Orange”

din or. Criuleni, str. 31 August, nr. 138, fiind în stare de ebrietate alcoolică

manifestând o lipsă de respect față de societate și încălcând grosolan ordinea

publică, care presupune o totalitate de relații sociale ce asigură o ambianță

liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei și activitatea

normală a instituțiilor publice, fără nici un motiv, a inițiat o ceartă și intenționat

i-a numit cu cuvinte necenzurate pe consultanții vînzători ai magazinului vizat

Cozma Ina și Țaran Andrei, sistând activitatea normală a magazinului pe o

perioadă de 20 minute, și ulterior în timp ce vânzătorul, Țaran Andrei, încerca

1

să-l calmeze și să-l scoată din incinta localului, Sadnicov Boris i-a aplicat o

lovitură cu pumnul în regiunea corpului, iar în continuare la cerințele legitime

ale colaboratorilor de poliție ai IP Criuleni, Damaschin Dragoș și Fîrfa Tudor, ce

se aflau în preajmă și care au intervenit pentru a curma actele huliganice ale lui

Sadnicov Boris, acesta având asupra sa 2 sticle de bere, le-a stricat și cu

cioburile de sticlă a opus rezistență violentă, îmbrâncindu-i și amenințându-i cu

cauzarea leziunilor corporale pe reprezentanții autorității publice, totodată

continuând să-i numească cu cuvinte necenzurate.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, inculpatul Sadnicov Boris, a comis

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, individualizată prin

„huliganism agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni care se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea unor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății”.

Criuleni, Foiu Andrei, solicitând admiterea integrală a apelului, casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și condamnat cu

aplicarea prevederilor art. 82 alin. (2) Cod penal, la o pedeapsă în formă de

închisoare pe un termen de 4 ani 8 luni, cu executare în penitenciar de tip

închis, invocând următoarele argumente:

- instanța de fond greșit a aplicat prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, deoarece stabilind că inculpatul, a comis infracțiunea în stare

de recidivă periculoasă, urma să aplice prevederile art. 82 alin.(2) Cod penal,

potrivit căruia mărimea pedepsei pentru recidivă periculoasă este de cel puțin

două treimi, din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul

corespunzător din Partea specială a prezentului cod;

- art. 287 alin. (3) Cod penal prevede în calitate de pedeapsă închisoare de

la 3 la 7 ani, respectiv instanța de fond aplicând prevederile art. 82 alin. (2) Cod

penal, urma să stabilească în privința inculpatului o pedeapsă pe un termen de

cel puțin de două treimi din maximul celei mai aspre pedepse, ceea ce constituie

4 ani 8 luni închisoare.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel și inculpatul, prin care a solicitat

admiterea integrală a apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care a-i aplica o pedeapsă mai blândă, invocând următoarele argumente:

- la data de 01 iunie 2017 a avut un conflict cu vânzătorul magazinului

„Orange”, ulterior au venit 2 persoane care fără nici un motiv au început să-l

insulte, la fel și dânsul a reacționat. Susține că a primit câteva lovituri în

regiunea coastelor, strigând a spus că pleacă la procuratură să depună plângere,

fiind ajuns din urmă, a fost luat în mașină unde a fost lovit, a fost încătușat și i-a

fost fracturată mâna. Deține toate peliculele de rentghen cu privire la

vătămările corporale, deoarece a doua zi a fost la spital și i-a fost aplicat ghips;

2

- a conștientizat fapta comisă, a recunoscut vina și sincer s-a căit de cele

comise, însă instanța de fond nu a luat în considerație că colaboratorii de poliție

și-au depășit atribuțiile de serviciu.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, a fost admis apelul

declarat de procuror, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează:

Sadnicov Boris recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal, i s-a stabilit o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În rest, sentința a fost menținută.

fapt și de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a

fost statuată de către instanța de fond, neconstatîndu-se temeiuri de casare a

sentinței în acestă parte.

În plus, instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și

circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile inculpatului, în baza

dispozițiilor art. 287 alin. (3) Cod penal.

A menționat instanța de apel că, deși, inculpatul, vina și-a recunoscut-o

integral, vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal, se confirmă și prin următoarele probe pertinente,

concludente, utile și veridice ce coroborează între ele, și anume:

- declarațiile părții vătămate Țaran Andrei;

- declarațiile martorilor Cozma Ina și Morari Cristina;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 01 iunie 2017 (f.d.12-13);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 01 iunie 2017 (f. d. 14 –

15);

- ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte (f. d. 21);

- procesul-verbal nr. 125 din 01 iunie 2017, al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și natura ei,

din care organul de urmărire penală rezultă că Sadnicov Boris în momentul

comiterii infracțiunii, se afla în stare de ebrietate cu grad avansat (f.d.30-31);

- copia raportului de expertiză judiciară nr. 171/D din 28 iunie 2017 (f. d.

57 – 59);

- procesul-verbal din 27 iunie 2017, de confruntare dintre partea vătămată,

Țaran Andrei și învinuitul Sadnicov Boris (f.d.92-93);

- procesul-verbal din 21 iunie 2017, de confruntare dintre martorul

Damaschin Dragoș și învinuitul Sadnicov Boris (f.d.94-95);

- procesul-verbal din 21 iunie 2017, de confruntare dintre martorul Fîrfa

Dragoș și învinuitul Sadnicov Boris (f.d.96-97).

3

Astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță a analizat obiectiv

cumulul de probe prin prisma prevederilor art. 95 și art. 101 Cod de procedură

penală prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și

veridicității raportate la declarațiile date de inculpat în cadrul ședinței de

judecată și probele administrate, a stabilit corect situația de fapt, dând faptelor

reținute în sarcina inculpatului, încadrarea juridică corectă și anume în baza

art. 287 alin.(3) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a reținut că, pedeapsa penală aplicată

inculpatului, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod

penal, nu corespunde, stării de drept, iar motivele invocate în cererea de apel de

către acuzatorul de stat în acest sens, nu sunt lipsite de substrat factologic și

juridic.

Astfel, instanța de apel, verificând legalitatea individualizării pedepsei

penale în privința inculpatului, a constatat că, deși instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 7, art. 61 și art. 75 Cod penal și la stabilirea

categoriei pedepsei, și a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, a omis a se expune asupra

existenței circumstanțelor ce agravează răspunderea penală în privința acestuia

și anume nu a identificat corect criteriile și normele reflectate pentru a fi

aplicate la caz.

La fel, instanța de apel a specificat că, deși la stabilirea categoriei pedepsei

penale în formă de închisoare, instanța de fond a ținut cont de cele trei principii

generatoare de aplicarea anume a acestui tip de pedeapsă, totuși la numirea

termenului pedepsei închisorii, instanța de fond a omis a se expune asupra

existenței antecedentului penal nestins în privința inculpatului, or, prin sentința

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, din data de 26.07.2012, modificată prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 26 decembrie 2012, Sadnicov Boris a fost

condamnat în baza art. 187 alin. (2) Cod penal, la o pedeapsă în formă de

închisoare, pe un termen de 4 ani.

Potrivit sancțiunii art. 187 alin. (2) Cod penal, la momentul comiterii

infracțiunii pentru care a fost anterior condamnat prin sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din data de 26.07.2012, modificată prin decizia Curții

de Apel Chișinău din 26 decembrie 2012, prevedea sancțiunea închisorii de la 3

până la 6 ani, cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1000 unități

convenționale, astfel că în contextul art. 16 alin. (4) Cod penal, se clasifică ca o

infracțiune gravă.

Instanța de apel a reținut că, conform materialelor cauzei, se atestă că

ulterior condamnării sale, și executării pedepsei închisorii, inculpatul a fost

eliberat din locurile de recluziune, la data de 12 martie 2016, după executarea

integrală a pedepsei privative de libertate.

Așa dar, inculpatul fiind eliberat din locurile de recluziune, la data de 12

martie 2016, după executarea integrală a pedepsei privative de libertate, a

comis fapta infracțională prevăzută la art. 287 alin. (3) Cod penal, la data de

01.07.2017, adică la o perioadă scurtă după eliberare din detenție, astfel că

4

termenul de 6 ani, pentru a considera că antecedentul penal este stins nefiind

expirat, fapt care denotă comiterea infracțiunii pentru care este recunoscut

vinovat în prezenta cauză penală, în stare de recidivă periculoasă, așa cum

dictează norma art. 34 alin. (2) lit. b) Cod penal, care indică clar că „recidiva se

consideră periculoasă: dacă persoana anterior condamnată pentru o infracțiune

intenționată gravă sau deosebit de gravă a săvârșit din nou cu intenție o

infracțiune gravă sau deosebit de gravă”.

În contextul dat, instanța de apel a constatat că în prezenta cauză penală,

inculpatul, a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, pentru

care legea penală prevede sancțiunea închisorii pe un termen de la 3 până la 7

ani, astfel că în temeiul art. 16 alin. (4) Cod penal, se clasifică ca fiind o

infracțiune gravă.

În atare condiții, instanța de apel a menționat că, prima instanță a omis

aceste circumstanțe de drept, și cu atât mai mult la calcularea și numirea

termenului pedepsei închisorii, nu a ținut cont nici de cerințele art. 82 alin.(2)

Cod penal, care specifică că „mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai

mică de jumătate, pentru recidivă periculoasă este de cel puțin două treimi, iar

pentru recidivă deosebit de periculoasă - de cel puțin trei pătrimi din maximul

celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din partea specială

a codului penal”.

Așa dar, instanța de apel a notat primordial că în calitate de circumstanțe

atenuante din rândul celor specificate la art. 76 alin. (1) din Codul penal, se

identifică faptul că inculpatul se căiește sincer de cele comise, iar circumstanțe

agravante potrivit art. 77 din Codul penal, în privința inculpatului, instanța de

apel reține că acesta a comis infracțiunea în stare de ebrietate, provocată de

consumul de alcool, astfel că în temeiul art.24 Cod penal, „cauzele ebrietății,

gradul și influența ei asupra săvârșirii infracțiunii se iau în considerare la

stabilirea pedepsei”.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a ajuns la concluzie că scopul

prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului, va fi pe

deplin atins, doar prin numirea pedepsei în formă de închisoare, în limitele

stabilite, or, aplicarea unei altei pedepse mai blânde așa cum pledează

inculpatul, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunii comise de către

acesta, de altfel normele de drept evidențiate supra interzic aplicarea unei

sancțiuni mai blânde decât chiar și sancțiunea aplicată de către instanța de fond

și cu atât mai mult sancțiunea nou numită de către instanța de apel, va fi de

natură de a restabili echitatea socială și de a-l corecta pe inculpat.

oficiului poștal, în termen, declară recurs ordinar avocatul Bîrcă Ludmila în

numele inculpatului Sadnicov Boris, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea parțială a deciziei, cu emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatului

să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate în conformitate cu art. 90

Cod penal.

5

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- Instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație că inculpatul se

căiește sincer de cele comise, a conștientizat ilegalitatea acțiunilor sale

declarând că pe viitor nu va mai comite asemene fapte;

- Instanțele de judecată nu au individualizat corect pedeapsa aplicată

inculpatului;

- Scopul corectării și reeducării se va atinge și fără izolarea inculpatului de

societate;

- Conform modificărilor recente survenite în legislația penală, prevederile

art. 90 Cod penal, se aplică și în speța dată, or, inculpatul nu a săvârșit

infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave și nu este în recidivă

periculoasă sau deosebit de periculoasă.

declarat, pledează pentru declararea inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat, deoarece consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este în

dependență de circumstanțele atenuate și agravante prevăzute la art. 76 – 77

Cod penal, precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal, 364/1 Cod

de procedură penală.

motivele invocate, Colegiul conchide că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea

parțială a hotărârii atacate și cu pronunțarea unei noi hotărâri, în cazul în care

nu se agravează situația condamnatului.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În recursul declarat de avocat, se invocă temeiurile stipulate în pct. 6), 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, precum și în cazul aplicării pedepselor

individualizate contrar prevederilor legale.

6

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că aceste temeiuri de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, deoarece instanța de apel în decizie s-a expus

suficient de detaliat și argumentat asupra acestor chestiuni ce țin de pedeapsa

stabilită inculpatului specificate și în apelul inculpatului, fără a omite careva erori

în acest sens, ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

coraportându-le la circumstanțele speței și la personalitatea inculpatului Sadnicov

Bors, iar instanța de recurs ordinar nu identifică nici un temei de a interveni în

decizia instanței de apel sub aceste aspecte, acceptând și însușind motivarea

acesteia.

Totodată, Colegiul penal lărgit analizând materialele cauzei, atestă că în speță

este incident temeiul de recurs neinvocat de recurent prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 13) Cod de procedură penală, în sensul că a intervenit o lege mai favorabilă

condamnatului, acest temei găsindu-și confirmarea în prezenta speță.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit indică că prin sentința primei

instanțe, casată de către instanța de apel doar în partea stabilirii pedepsei, ținând

cont de prevederile art. 72 alin. (4) Cod penal, în vigoare la momentul judecării

cauzei în prima instanță și instanța de apel, la stabilirea tipului penitenciarului de

tip închis în care urmează să-și execute pedeapsa, a fost luată în considerare starea

de recidivă în care se afla inculpatul.

În acest sens, Colegiul penal lărgit notează că prin Legea nr. 163 din 20 iulie

2017, în vigoare din 20 decembrie 2017, au intrat în vigoare modificările în Codul

penal și anume în art. 72 Cod penal.

Astfel, potrivit noilor prevederi a art. 72 alin. (4) Cod penal – „În

penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la

închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave”, fiind

exclusă sintagma – „precum și persoanelor care au săvârșit infracțiuni ce

constituie recidivă”.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit constată că urmează a fi casată

decizia instanței de apel și sentința în partea stabilirii tipului penitenciarului,

ținând cont de dispozițiile din art. 10 alin. (1) Cod penal care prevede că „Legea

penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori,

în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect

retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele

respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor

care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente

penale.”

Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit, luând în considerare că a

intervenit o lege mai favorabilă condamnatului, consideră necesar de a schimba

tipul penitenciarului în care își executa pedeapsa inculpatul din penitenciar de

tip închis în temeiul art. 72 alin. (3) Cod penal, în penitenciar de tip semiînchis,

pe motiv că infracțiunea săvârșită cu intenție de inculpatul Sadnicov Boris,

prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, conform art. 16 Cod penal face parte

din categoria infracțiunilor grave.

7

procedură penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Bîrcă Ludmila în

numele inculpatului Sadnicov Boris, casează în partea stabilirii tipului de

penitenciar decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie

2017 în cauza penală privindu-l pe Sadnicov Boris XXXXX, rejudecă cauza în

această parte, pronunțând următoarea hotărâre:

Se stabilește inculpatului Sadnicov Boris XXXXX executarea pedepsei

stabilite cu închisoarea în penitenciar de tip semiînchis.

În rest se mențin prevederile hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 aprilie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

8