1ra-143/2019 — Art. 349 alin. 1, 349 alin. 1/1 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17 mai 2018, examinând cauza în ordinea prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, Sadnicov Boris a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.(1) Cod penal și în baza acestei norme legale i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Sadnicov Boris a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal și în baza acestei norme legale i s- a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 8 luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis. 1 Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concursul infracțiunilor prevăzute de art. 349 alin. (1) și art. 349 alin.(11) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepsei principale cu închisoare pe un termen de 1 an, aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (1) Cod penal și al pedepsei principale cu închisoare pe un termen de 1 an și 8 luni, aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal, lui Sadnicov Boris i s-a stabilit pedeapsă principală definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) și (4) Cod penal, luând în calcul perioada executată din pedeapsa stabilită de Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău prin Decizia din 06.12.2017, prin cumulul parțial al părții de pedeapsă neexecutată din decizia emisă de Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău la 06.12.2017 (3 ani 8 luni și 14 zile închisoare) și a pedepsei stabilite prin prezenta sentință – 2 ani închisoare, lui Sadnicov Boris i s-a stabilit o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani de închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu calcularea termenului pedepsei începând cu data pronunțării sentinței. În privința lui Sadnicov Boris, s-a stabilit de la data pronunțării sentinței – măsura preventivă – arestul preventiv până la devenirea definitivă a sentinței.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Sadnicov Boris, la 04.01.2017, aproximativ la ora 01:45, pe str. XXXXX, s-a adresat pentru acordarea asistenței medicale urgente, dar totodată a manifestat un comportament huliganic față de medici, fiind deranjat de conduita acestora. În continuare, în momentul când a fost declanșat butonul de alarmă, iar la fața locului, în vederea curmării acțiunilor huliganice ale lui Sadnicov Boris, a sosit un echipaj operativ, în componența: gardian public superior, angajat MAI, Baleanu Iurie și Cojocari Ivan (șofer), ambii în uniformă de serviciu și încadrați oficial în XXXXX, Sadnicov Boris, fiind somat de colaboratorul grupei de reacționare operativă – Baleanu Iurie, să înceteze acțiunile sale și să iasă din încăperea respectivă. Conștientizând că, ultimul este în exercițiul atribuțiilor de serviciu și acționează legal, acționând cu intenție directă și urmărind scopul sistării activității de serviciu a acestora, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, exprimându-se cu expresii injurioase în adresa acestora și împiedicând exercitarea de către aceștia a atribuțiilor de serviciu, l-a amenințat cu aplicarea vătămării integrității corporale și a aplicat violență nepericuloasă pentru viața persoanei, manifestată prin aplicarea unei lovituri cu pumnul în regiunea feței, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 166 D din 2 09.02.2017, edem echimotic la nivelul feței, leziuni care se califică ca vătămare neînsemnată.

Nefiind de acord cu sentința, a declarat apel avocatul Cornelia Gorencu în interesele inculpatului la 23 mai 2018, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei inculpatului și emiterea unei decizii în această parte, prin care inculpatului Sadnicov Boris să i se aplice o pedeapsă sub formă de amendă. 3.1. În motivarea cererii declarate, apelantul a invocat că: - prima instanță nu a respectat criteriile de individualizare a pedepsei, aceasta fiind prea aspră, fiind astfel încălcate prevederile art. 61 alin. (2) și 75 Cod penal; - instanța nu a ținut cont de faptul că, inculpatul și-a recunoscut vina integral, s-a căit sincer de cele comise, a colaborat cu organul de urmărire penală, a comis o infracțiune ușoară și una mai puțin gravă, urmări grave nu au survenit, are domiciliu permanent, nu se află la evidența medicului psihiatru.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2018, a fost respinsă ca nefondată cererea de apel declarată de către avocatul Cornelia Gorencu în interesele inculpatului Sadnicov Boris împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17.05.2018, cu menținerea acesteia fără modificări. 4.1. Motivând soluția emisă, instanța de apel a menționat că la pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că, inculpatul Sadnicov Boris a săvârșit anume infracțiunile prevăzute la art. 349 alin. (1) și alin.(11) Cod penal, împrejurări constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, motiv pentru care, vinovăția inculpatului nici nu a fost contestată, partea apărării contestând doar pedeapsa aplicată inculpatului, considerente pentru care, în cele ce urmează, Colegiul se va expune referitor la aceste aspecte. În ceea ce privește argumentele părții apărării precum că, în privința inculpatului Sadnicov Boris pedeapsa nu a fost individualizată corect, instanța de apel a considerat că pedeapsa aplicată de către prima instanță este echitabilă, rezonabilă și justă. De asemenea instanța de apel a conchis că la data de 04.01.2017, când a fost comisă infracțiunea prevăzută de art.349 alin.(1) Cod penal, era 3 prevăzută pedeapsa cu amendă în mărime de la 650 la 1 350 de unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul comunității de până la 180 de ore, sau închisoare de până la 2 ani; pentru infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (1) Cod penal, era prevăzută pedeapsa cu amendă în mărime de la 850 la 1 350 de unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau închisoare de până la 3 ani. Instanța de apel a reținut că, Sadnicov Boris a comis infracțiunile prevăzute la art. 349 alin. (1) și alin.(11) Cod penal, având antecedente penale nestinse pentru o infracțiune gravă, generate de sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 26.07.2012 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26.12.2012, prin care acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea unei infracțiuni grave stabilite de art. 187 alin. (2) Cod penal, iar cu aplicarea prevederilor art. 34 alin.(2) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis iar la 12.03.2016 - a fost eliberat după ispășirea pedepsei respective (f.d.57). Astfel instanța de apel a conchis că Sadnicov Boris a comis fapta prejudiciabilă în stare de recidivă, fapt care demonstrează că inculpatul nu a tras concluziile necesare în rezultatul condamnărilor sale anterioare la pedepse non – privative de libertate, conducându-se de principiile generale de stabilire a pedepsei prevăzute de art. 61 alin.(2) Cod penal, ținând cont de noile limite ale pedepsei determinate potrivit art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, în coroborare cu prevederile art. 84 alin .(1) și (4) Cod penal, instanța de apel a considerat că, prima instanță corect a stabilit că, atingerea scopului pedepsei penale poate avea loc doar prin stabilirea în privința acestuia a unei pedepse cu închisoarea, iar stabilirea unei pedepse neprivative de libertate nu ar putea realiza prevenția generală și specială indispensabilă pedepsei penale. În ceea ce privește recunoașterea vinovăției, care atrage incidența procedurii simplificate, instanța de apel a menționat că aceasta nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că, aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică, fapt care a fost explicat de către Plenul Curții Supreme de Justiție în pct. 35 din Hotărârea nr.13 din 16.12.2013 cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală de către instanțele judecătorești. 4 În concluzie, instanța de apel a statuat că motivele invocate în cererea de apel nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilite temeiuri de a interveni în sentință.

Nefiind de acord cu sentința și decizia instanței de apel, ultima pronunțată integral la 10 octombrie 2018, avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Sadnicov Boris a declarat recurs ordinar la 23 octombrie 2018, prin care, fără a indica unul din temeiurile de drept pentru recurs din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului Sadnicov Boris să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă, iar pedeapsa stabilită prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2017 să fie executată de sine stătător. 5.1. În motivarea recursului declarat, avocatul a expus următoarele: - instanțele de grad inferior nu au respectat în deplină măsură prevederile art. 61 alin. (2) și 75 Cod penal; - pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră în raport cu fapta comisă și consecințele survenite, nefiind luat în considerație că partea vătămată nu are careva pretenții; - inculpatul a recunoscut integral vinovăția și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată din care considerente este posibilă aplicarea pedepsei cu amendă; - inculpatul are surse suficiente de a achita amenda deoarece lucrează neoficial și ocazional.

Referință asupra recursului declarat, a fost depusă de către procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi S., prin care a susținut dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept 5 comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material. Colegiul penal, verificând motivele recursului declarat constată că, avocatul inculpatului își declară dezacordul cu hotărârile judecătorești adoptate la caz, în partea stabilirii pedepsei inculpatului Sadnicov Boris, solicitând să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă, iar pedeapsa stabilită prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2017 să fie executată de sine stătător, însă recurentul nu a specificat în care din temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, se încadrează solicitările acestuia, astfel, nu a fost specificat concret temeiul prevăzut de legea procesuală la utilizarea acestei căi de atac, și anume, nu a fost abordată o careva problemă de drept, nu a fost indicat la careva erori comise de instanțele de fond ce ar genera casarea acestora, nu și-a argumentat recursul în sensul declarat și nu a semnalat careva temei pentru recurs din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, adică în adresa instanței supreme a parvenit un recurs nemotivat cu solicitări vădit neîntemeiate. Colegiul penal, analizând conținutul recursului declarat în raport cu decizia atacată, conchide că alegațiile recurentului sunt neîntemeiate și nesusceptibile de a determina necesitatea de a casa decizia atacată, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin.(1) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. În această ordine de idei, Colegiul remarcă că potrivit normelor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date, chestiune regăsită în decizia atacată. Rezumând cele expuse, Colegiul penal statuează că alegațiile recurentului, nu sunt imputabile deciziei atacate, deoarece în urma analizării acesteia, se conchide că instanța de apel a examinat obiectiv 6 circumstanțele cauzei și a dat răspuns la toate motivele expuse în apel în coraport cu poziția apărării și a argumentelor de motivare a soluției emise de prima instanță, astfel fiind atestat că decizia instanței de apel corespunde normelor procesual-penale, este legală și întemeiată. În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că solicitările recurentului nu și-au găsit suport, iar la examinarea deciziei atacate nu s- au depistat erori de drept care ar impune soluția casării acesteia, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat, deoarece este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui Sadnicov Boris XXXXX, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 februarie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 7