1ra-1176/20 — art.287 al.3 CP

1ra-1176/20 — art.287 al.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1176/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Rusnac Aliona în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 octombrie 2019, în cauza penală în

privința lui

Seminiuc Valeri xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.06.2018 – 05.03.2019;

Instanță de apel: 10.04.2019 – 30.10.2019;

Instanță de recurs: 10.03.2020 – 16.09.2020.

A C O N S T A T A T :

Seminiuc Valeri a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod

penal, la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit

art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada

de probațiune de 2 ani.

data de 10.02.2018 aproximativ la orele 19.00, aflându-se în magazinul „Fourchette"

amplasat pe str. Hotinului din mun. Bălți, care se atribuie la un loc public, din intenții

huliganice, încâlcind grosolan ordinea publică, care s-a manifestat prin încălcarea

normelor de drept și morale de comportare în societate și exprimând o vădită lipsă de

respect față de societate, manifestând prin conținutul lor o obrăznicie deosebită, în

văzul mai multor persoane, a intrat în conflict cu Esin Fiodor și fiul acestuia Esin

Ivan și a aplicat violenta asupra acestor persoane, prin lovirea cu mâinile și picioarele

asupra diferitor părți a corpului, provocându-i dureri fizice, iar în procesul celor

întâmplate din buzunarul hainei a scos un obiect metalic, pe care a încercat să-l aplice

întru vătămarea integrității corporale, dar acțiunile lui au fost curmate de către

angajații magazinului.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal.

1

sentința, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că:

- instanța de fond nu a luat în considerație motivele invocate de apărare, mai

mult ca atât, le-a respins ca nefondate și le-a apreciat critic; nu a apreciat just probele

pe cauză care sunt suficiente, directe, utile și în ansamblu coroborează între ele și

care confirmă că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea ce i se incriminează;

- instanța de fond nu a ținut cont întocmai de prevederile art.101 alin.(3) Cod

procedură penală, care stipulează că, nici o probă nu are valoare dinainte stabilită

pentru organul de urmărire penală sau instanța de judecată. Nu corespunde

materialelor cauzei motivarea soluției precum că, probele administrate în cumul cu

alte documente ale cauzei penale, coroborează cu declarațiile inculpatului și ale

martorilor, formând un ansamblu probator ce deplin confirmă vinovăția inculpatului;

- conform art.8 Cod de procedură penală, nu este obligației persoanei să-și

dovedească nevinovăția, urmând a fi dovedită vinovăția și nu invers, fapt ce nu a fost

realizat de acuzare;

- sentința de condamnare nu poate fi adoptată numai în baza declarațiilor

martorului F. Esin, fără a fi sprijinite de alte probe, aceste declarații propuse de

acuzare nu se află în coroborare cu restul probelor propuse de acuzare. Învinuirea

înaintată în comiterea infracțiunii incriminate este întemeiată pe presupuneri și nu

este întărită cu probe veridice și incontestabile pentru constatarea vinovăției;

- instanța de fond a ignorat argumentele apărării și nici nu s-a expus în privința

lor într-un mod corespunzător. Nu s-a dat o apreciere probelor cercetate pentru prima

dată în fața instanței, iar simpla repetare de către instanță a argumentelor formulate în

rechizitoriu nu poate fi recunoscută drept o motivare suficientă a sentinței așa cum

prevăd normele naționale de procedură, dar și jurisprudența CEDO, prezentată în

cauzele: Suominen vs.Finlanda, Albina vs.România și Colibaba vs.Moldova;

- judecarea cauzei a fost realizată cu încălcarea standardelor de probațiune

stabilite de art.8 alin.(3) Cod de procedură penală, care prevede expres că toate

dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod,

se interpretează în favoarea inculpatului;

- inculpatului i-a fost încriminat săvârșirea infracțiunii de huliganism, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanei, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale și sănătății, prevăzută de art.287 alin.(3) Cod penal;

- potrivit teoriei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.287 Cod

penal constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea

cu aplicarea unei asemenea violente, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, ori în

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită. Prin acțiuni care încalcă ordinea publică, se înțelege fapta săvârșită în

public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea

jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură

ordinea publică și liniștea persoanelor. De cele mai multe ori infracțiunea de

huliganism, este comisă în prezența altor persoane, având rolul de victime sau martori;

2

- analizând probele acuzării și a apărării administrate în dosar și cercetate în

condițiile legii în prima instanță, cum ar fi: declarațiile inculpatului, a martorilor

acuzării precum și a apărării, și materialele cauzei, se constată că totalitatea acestor

probe confirmă lipsa vinovăției a lui Seminiuc Valeri în baza articolului dat și prin

urmare, inculpatul necesită a fi achitat, deoarece în acțiunile lui lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii;

- raportând considerațiunile teoretice la circumstanțele cauzei și cumulul de

probe, se constată că F. Esin a fost inițiatorul conflictului, acesta primul a inițiat

cearta cu V. Seminiuc prin observațiile făcute că îl sustrage pe vânzător, la fel ultimul

l-a apucat de haină, l-a dat jos la podea, aplicându-i violența fizică, prin aplicarea

loviturilor, iar Esin Ivan cu aplicarea loviturilor cu sticla în cap inculpatului;

- aceste fapte au fost dovedite atât de martorul acuzării Seminiuc Marina,

precum și de martorul apărării. Tot prin declarațiile acestor martori s-a stabilit, că

Seminiuc Valeri a fost nevoit să scoată bastonul de cauciuc din buzunarul hainei,

deoarece doi au început să-i aplice lovituri, iar în apărarea inculpatului nu a sărit

nimeni, nici chiar acel cunoscut cu care a venit în magazin;

- bastonul a fost numai scos de către inculpat în scop de apărare, dar nu folosit,

el l-a arătat crezând că aceste persoane se vor speria și vor înceta aplicarea violenței

față de el, de aceea consideră că Seminiuc Valeri a fost în legitimă apărare. La caz

agresorul era anume Esin Fiodor cu feciorul său Esin Ivan în privința cărora au fost

intentate dosare penale pe art.art.152 alin.(1) Cod penal și 287 alin.(3) Cod penal, ei

i-au aplicat nenumărate lovituri cu obiecte inculpatului Seminiuc Valeri în timp ce

ultimul se afla la podea și numai și-a acoperit cu mâinile capul, ca să nu îl mai

lovească. Potrivit art.36 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea

penală, săvârșită în stare de legitimă apărare;

- din materialele cauzei se demonstrează faptul că anume Seminiuc Valeri a

avut de suferit, stabilindu-i-se prin raportul de expertiză leziuni corporale medii. De

aceea în privința lui F. Esin a fost intentat dosar penal pe art.152 Cod penal -

vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, și pe art.287

alin.(3) Cod penal, în privința lui Esin Fiodor a și fost examinată cauza în procedură

simplificată, unde el a recunoscut vina și s-a căit de cele comise, recunoscând faptul

că i-a aplicat nenumărate lovituri inculpatului cu sticla;

- în privința lui Esin Fiodor nu este nici un raport de expertiză medico-legală.

Deci lui nici nu i s-au provocat careva leziuni corporale, nu i-au fost aplicate lovituri

după cum este indicat în învinuire, unde se menționează „că el lea aplicat lovituri cu

mâinile și picioarele peste diferite pârți ale corpului cetățenilor Esin Fiodor și Esin

Ivan", fapt nedovedit în cadrul examinării cauzei penale date;

- aceste persoane nici nu au fost recunoscute ca părți vătămate pe dosar și nici

nu au fost audiați ca părți vătămate pe cauză. Deci, organul de urmărire penală cu tot

dinadinsul dorește să îi incrimineze lui Semeniuc Valeri o faptă ce nu a săvârșit-o,

deoarece anume Esin Fiodor și Esin Ivan au fost agresorii lui Seminic Valeri. Solicită

instanței să ia în considerație cât de tare l-au bătut tata și fiul, cu sticla în cap, organ

vital, cauzându-i leziuni corporale sub formă de fractură închisă 1/3 medie ulnă pe

dreapta cu deplasarea fragmentelor, echimoză la ochiul stâng, excoriații pe barbă pe

stânga, anterior gambă 1/3 medie, conform raportului de expertiză nr.201810P0100;

- analizând declarațiile martorilor acuzării precum și a martorului apărării, a

3

ajuns la concluzia că, din declarațiile acestora, nu se poate deduce vinovăția

inculpatului;

-consideră că învinuirea adusă nu și-a găsit oglindire, precum și organul de

urmărire penală nu au prezentat probe în sensul dat. Acuzatorul de stat în instanța de

fond nu a combătut cu nici o probă circumstanțele invocate de inculpat încă în faza

urmăririi penale și anume - că el a fost agresat fizic de către Esin Fiodor și Esin Ivan

și anume că el s-a aflat în legitima apărare;

- în acțiunile și comportamentul lui V. Seminiuc nu au fost acțiuni intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică, ultimul nu a aplicat violență asupra altor

persoane și nu a amenințat pe nimeni, nu a vorbit cu vocea ridicată, nu a strigat și nu

s-a exprimat necenzurat, deoarece singur a fost bătut de F. Esin și I. Esin, acesta fiind

de constituție slabă, iar F. Esin și I. Esin fiind dezvoltați fizic mai bine ca inculpatul,

ce înseamnă că fizic nu ar fi putut să comită infracțiunea incriminată;

- prin sentința pronunțată la data de 23.10.2018 în privința lui Esin Fiodor

învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art.152 alin.(1) și 287 alin.(2) Cod

penal, s-a constatat faptul, că cet. Esin Ivan întru susținerea acțiunilor ilegale ale

tatălui său Esin Fiodor, în timpul când cet. Seminiuc Valeri se afla la podea,

intenționat i-a aplicat câteva lovituri cu o sticlă în cap, cauzându-i leziuni corporale

sub formă de plagă confuză parietal pe centru care conform raportului de expertiză

nr.201810P0100. Fiind audiat conform regulilor de audiere a martorului, inculpatul

Esin Fiodor a recunoscut vina integral, și a declarant că, la data de 10.02.2018,

aproximativ la orele 19.00, aflând-se în magazinul „Fourchette", amplasat pe str.

Hotinului din mun. Bălți, împreună cu fiul său Esin Ivan a intrat în conflict cu cet.

Seminiuc Valeri a.n.1986 în urma căreia a aplicat acestuia lovituri cu mâinile și

picioarele asupra diferitor părți ale corpului;

- învinuirea adusă inculpatului Seminiuc Valeri nu și-a găsit confirmare în

cadrul examinării cauzei date. Cu atât mai mult procurorul s-a dezis de martorii

Manole Alisa și Cebănică Natalia, angajați ai magazinului unde a avut loc conflictul

și Esin Ina, deci probe nu au fost prezentate de acuzare. Dimpotrivă s-a demonstrat că

inculpatul s-a aflat în legitimă apărare;

- în conformitate cu prevederile art.332 alin.(1) Cod de procedură penală în

cazul în care pe parcursul judecării cauzei, se constată unul din temeiurile prevăzute

în art.art.275 pct.2)-9), 285 alin.(l), pct.1, 2, 4, 5, Cod de procedură penală, precum și

în cazurile prevăzute în art.art.53-60 Cod penal, instanța, prin sentință motivată,

încetează procesul penal în cauza respectivă;

- art.8 alin.(3) Cod procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii, nu pot fi întemeiate pe presupuneri;

- art.6 (2) CEDO obligă printre altele, că îndeplinindu-și funcțiile sale, instanța

să nu pornească de la ideai preconcepută, că persoana acuzată a comis acțiunea

incriminată, obligația de a prezenta dovezi revenind procurorului și orice dubii fiind

în favoarea acuzatului (hot. Barbera, Messegue și Jabardo vs Spania, hot.06.12. 1988);

- conform art.389 alin.(l) Cod procedură penală, sentința de condamnare se

adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată;

- cele nominalizate sunt reflectate și în pct.6 al Hotărârii Plenului Curții

4

Supreme de Justiție „Privind sentința judecătorească" nr.5 din 19 iunie 2006, din care

rezultă că „Vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în

cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției,

cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate,

fiind interpretate în favoarea inculpatului și în urma unei proceduri legale, a dat

răspuns la toate chestiunile prevăzute în art.385 Cod de procedură penală".

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea sentinței

instanța corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia

că inculpatul Seminiuc Valeri a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.287 alin.(3) Cod

penal.

Instanța de apel a indicat că, nu poate fi reținut în favoarea inculpatului

Seminiuc Valeri argumentul invocat în apel referitor la faptul că instanța de fond a

ignorat argumentele apărării și nu s-a expus în privința lor în mod corespunzător și a

pus la baza condamnării inculpatului doar declarațiile martorului Esin Fiodor, fără ca

acestea să fie susținute de alte probe, declarații care nu se află în coroborare cu alte

probe, iar învinuirea adusă este întemeiată pe presupuneri, astfel că inculpatul

Seminiuc Valeri urmează a fi achitat.

În acest aspect instanța de apel a indicat că, declarațiile inculpatului au fost

combătute prin totalitatea de probe administrate, care confirmă contrariul, probe

cercetate de către instanța de fond și just au fost puse la baza sentinței de condamnare.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Seminiuc Valeri în săvârșirea

infracțiunii reținute în sarcina lui de către instanța de fond nu echivalează cu achitarea

inculpatului, după cum se solicită în apel, deoarece probele prezentate în sprijinul

învinuirii dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.287 al.(3) Cod penal, aceasta fiind o metodă de a denatura stabilirea

adevărului în vederea eschivării de răspundere penală.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță corect și întemeiat a statuat

declarațiile martorului Esin Fiodor, precum și a martorilor Seminiuc Marina și

Țurcan Dumitru, audiați sub jurământ în prima instanță, iar împrejurările relatate și-

au găsit confirmare și prin materialele cauzei penale verificate suplimentar în cadrul

examinării cauzei în instanța de apel.

La fel, a constatat că, potrivit declarațiilor date de martorul Esin Fiodor, anume

inculpatul Seminiuc Valeri la data de 10.02.2018 în magazinul „Fourchette", fiind în

stare de ebrietate a intrat în conflict cu el și fiul său Esin Ivan, a scos din buzunar o

bâtă și a încercat să-l lovească, însă acțiunile sale au fost curmate de către angajații

magazinului.

Aceste declarații au fost confirmate și prin declarațiile martorului Țurcan

Dumitru care a declarat, că în urma conflictului avut de inculpat cu un bărbat,

Seminiuc Valeri a scos din buzunar un baston.

Instanța de apel a considerat că, nu pot fi reținute afirmațiile invocate în apel

referitor la faptul că reieșind din probele administrate pe cauză în acțiunile

inculpatului Seminiuc Valeri nu se constată elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art.287 al.(3) Cod penal. A mai statuat că, la caz, este prezent obiectul

juridic special al infracțiunii de huliganism - ordinea publică.

5

Prin ordine publică se înțelege un sistem stabil de relații sociale care asigură

ambianța liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei și a

integrității patrimoniului, precum și activitatea normală a organelor și instituțiilor de

stat și publice.

Latura obiectivă a infracțiunii se realizează prin acțiuni active, acțiunile de

huliganism pot fi diverse:

a). acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de

respect față de societate, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe;

b). acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de

respect față de societate, însoțite de opunerea de rezistență reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice;

c). încălcarea grosolană a ordinii publice și exprimarea unei vădite lipse de

respect față de societate, însoțită de acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism deosebit;

d). încălcarea grosolană a ordinii publice și exprimarea unei vădite lipse de

respect față de societate, însoțită de acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită.

Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin vinovăție intenționată,

intenție directă: făptuitorul înțelege că încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o

vădită lipsă de respect față de societate, că aplică violență asupra persoanelor sau

amenință cu aplicarea violenței, că opune rezistență reprezentanților autorităților sau

altor persoane care curmă actele huliganice, precum și prin acțiunile sale, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită și dorește

săvârșirea acestora acțiuni și survenirea consecințelor.

În speță, a fost grosolan încălcată ordinea publică, fiind deranjate persoanele

care se aflau la locul comiterii infracțiunii. Acțiunile huliganice au fost comise seara,

aproximativ la orele 19.00, în prezența mai multor persoane, fiind încălcată grosolan

ordinea publică și inclusiv prin încercarea aplicării altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății.

Ordinea publică a fost restabilită numai la implicarea altor persoane prezente,

care au curmat acțiunile ilegale și violente a lui Seminiuc Valeri.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a menționat că sunt neîntemeiate

afirmațiile invocate de către avocat, precum că din materialele cauzei se

demonstrează faptul că anume Seminiuc Valeri a avut de suferit, stabilindu-i-se prin

raportul de expertiză leziuni corporale medii, iar în privința lui Esin Fiodor nu este

nici un raport de expertiză medico-legală, nu i-au fost aplicate lovituri după cum este

indicat în învinuire, unde se menționează „că el le-a aplicat lovituri cu mâinile și

picioarele peste diferite părți ale corpului cetățenilor Esin Fiodor și Esin Ivan", fapt

nedovedit în cadrul examinării cauzei penale date.

În acest aspect instanța de apel a menționat că, pentru faptul că Seminiuc

Valeri a avut de suferit de pe urma acțiunilor lui Esin Fiodor, ultimul prin sentința

Judecătoriei Bălți Sediul Central din 23.10.2018 a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.152 alin.(1) Cod penal, cu încetarea procesului penal în

legătură cu împăcarea părților în temeiul art.109 Cod penal și în baza art.287 alin.(2)

lit.b) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a indicat, că nu poate fi reținută afirmația invocată de

6

avocat, precum că inculpatul Seminiuc Valeri s-a aflat în stare de legitimă apărare, iar

potrivit art.36 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală,

săvârșită în stare de legitimă apărare.

art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs hotărârile adoptate, solicitând

casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cernitelor sale a invocat că, atât instanța de fond, cât și Colegiul

penal al Curții de Apel Bălți nu a dorit să ia în considerare motivele invocate de

apărare, mai mult, le-a respins ca nefondate apreciindu-le critic, susținând cu orice

preț argumentele învinuirii. Nu au apreciat just probele pe cauză care sunt suficiente,

directe, utile, care în ansamblu coroborează între ele și care confirmă că inculpatul nu

a săvârșit infracțiunea ce i se impută.

La fel, consideră că, sentința de condamnare nu poate fi adoptată numai în baza

declarațiilor părților vătămate, fără a fi sprijinite de alte probe, aceste declarații

propuse de acuzare nu se află în coroborare cu restul probelor propuse de acuzare,

învinuirea înaintată în comiterea infracțiunii incriminate este întemeiată pe

presupuneri și nu este întărită cu probe veridice și incontestabile pentru constatarea

vinovăției inculpaților.

Mai mult, a menționat că, instanțele au ignorat argumentele apărării și nici nu

s-au expus în privința lor într-un mod corespunzător. Totuși încălcările nu se

limitează la cele enunțate, judecarea cauzei a fost realizată cu încălcarea standardelor

de probațiune stabilite la nivel național de art.8 alin.(3) Cod de procedură penală, care

prevede expres că: „Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în

condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea inculpatului."

Subsidiar, recurentul a invocat că, de către organul de urmărire penală i-a fost

incriminat lui Seminiuc Valeri săvârșirea infracțiunii de huliganism, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanei, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un

cinism sau obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale și sănătății, prevăzută de art.287 alin.(3) Cod penal.

În acesta conjunctură recurentul a menționat că, potrivit teoriei penale, latura

obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.287 Cod penal constă în fapta prejudiciabilă

exprimată în acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violente,

de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane

care curmă actele huliganice, ori în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită. Prin acțiuni care încalcă ordinea publică, se

înțelege fapta săvârșită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se

concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă

normele etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor. De cele mai multe ori

infracțiunea de huliganism, este comisă în prezența altor persoane, având rolul de

victime sau martori.

Recurentul a mai reliefat că, din analiza probele acuzării și a apărării

administrate în dosar și cercetate în condițiile legii, în prima instanță, cum ar fi:

declarațiile inculpatului, a martorilor acuzării precum și a apărării, și materialele

cauzei, se constată că totalitatea acestor probe confirmă lipsa vinovăției lui Seminiuc

Valeri în baza articolului dat.

7

În altă ordine de idei a enunțat că, prin declarațiile martorilor s-a stabilit, că

Seminiuc Valeri a fost nevoit să scoată bastonul de cauciuc din buzunarul hainei,

deoarece doi au început să-i aplice lovituri, iar în apărarea inculpatului nu a sărit

nimeni, nici chiar acel cunoscut cu care a venit în magazin. Iar, bastonul a fost numai

scos de către inculpat în scop de apărare, dar nu folosit, el 1-a arătat crezând că aceste

persoane se vor speria și vor înceta aplicarea violenței față de el, de aceea afirmă că

Seminiuc Valeri a fost în legitimă apărare.

cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, reieșind din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul

invocă temeiul stipulat în art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, totuși de și recurentul nu indică concret temeiul prevăzut la

pct.6) al art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, acesta critică decizia instanței de

apel și sub acest aspect, adică instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate, Colegiul

constată că acest temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

Or, instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Cu referire la temeiul de casare prevăzut de pct.6) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, Colegiul penal ține să menționeze că, judecând apelurile, instanța

a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă

și argumentată.

Colegiul constată că instanțele ierarhic inferioare, contrar celor invocate de

recurent, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, verificându-le sub

aspectul pertinenței și concludentei, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui

Seminiuc Valeri în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal,

să fie justă și întemeiată.

În ce privesc criticele formulate de recurent, enunțate la pct.5. al prezentei

decizii, prin care susține că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor imputate,

acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora

instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în

prezenta decizie la pct.4, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și

a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea

atacată în raport și cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, în sensul

că nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la

casare, urmează a se constata că recursul înaintat în cauză este vădit neîntemeiat.

8

La fel, instanța de recurs, menționează că din textul recursului înaintat, se

evidențiază că recurentul în mod decisiv, își motivează recursul prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a probelor, nu se

conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, astfel,

criticele formulate de acesta nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii recurate,

ca fiind ilegală.

Mai mult, Potrivit jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, prevede, că la această etapă instanța de recurs

verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării

de fapt reținute în cauză.

Mai mult, în lumina CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanța de apel, deoarece în cazul în care instanța de apel și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Cu referire la temeiul de casare prevăzut de pct.12) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală și anume că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,

la analiza prezenței acestui temei, instanța de recurs notează că, e necesar de a ține

cont de fapta săvârșită și cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și cea de

apel, și dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corect, iar dacă injust fapta

s-a încadrat într-o altă normă penală, rezultă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

În viziunea Colegiului penal, în prezenta speță temeiul invocat de către

recurent nu este incident, deoarece fapta imputată inculpatului este prevăzută de legea

penală ca infracțiune și anume conform art.287 alin.(3) Cod penal, huliganismul

agravat, adică acțiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) dacă au fost săvârșite cu aplicarea

sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității

corporale sau a sănătății.

Conform art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Dat fiind faptul, că în prezenta speță autorul recursului își exprimă dezacordul

cu prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute de art.287

alin.(3) Cod penal și solicită achitarea acestuia, Colegiul va purcede la analiza acestor

elemente, în coraport cu circumstanțele constatate și probele administrate.

Potrivit considerentelor teoretice latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de

art.287 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, ori în

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

9

deosebită. Din această noțiune se desprinde, că fapta prejudiciabilă cunoaște patru

modalități normative cu caracter alternativ.

De asemenea, doctrina menționează, că infracțiunea specificată la art.287 Cod

penal, este o infracțiune formală și se consideră consumată din momentul realizării

acțiunilor specificate în latura obiectivă.

Colegiul penal relevă, că totuși obligatoriu este modul public al infracțiunii de

huliganism, adică actele huliganice sunt săvârșite în prezența unor persoane sau

rezultatul acțiunilor huliganice devin inevitabil cunoscut altor persoane.

Tot aici, instanța de recurs remarcă, că ordine publică înseamnă o totalitate de

relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de

inviolabilitate a persoanei și a integrității patrimoniului, precum și activitatea normală

a instituțiilor de stat și publice, fapt prevăzut și în pct. 3 al Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție RM, Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre

huliganism nr. 4 din 19.06.2006 (Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova, 2007, nr.1, pag.11).

Prin acțiuni care încalcă ordinea publică, se înțelege fapta săvârșită în public,

îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea jignitoare a

persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică

și liniștea persoanelor.

Reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal consideră că, soluția adoptată

de către instanța de apel în partea calificării de drept a acțiunilor inculpatului în baza

art.287 alin.(3) Cod penal, este corectă și întemeiată prin ansamblul de probe expus și

analizat în hotărârea contestată și menționate în pct.4 al prezentei decizii. În opinia

Colegiului, instanța de apel just a apreciat cumulul de probe, ce confirmă vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal și

anume: declarațiile inculpatului (f.d. 97-98), de unde rezultă că în februarie 2018

aflându-se în magazinul ”Fourchette” (loc public) a intrat într-un conflict cu un

bărbat mai învârstă pe care la trântit la pământ, ulterior de către un băiat i-a fost

aplicată o lovitură cu o sticlă în regiunea capului, iar el și-a adus aminte că are în

buzunar un baston care la scos vrând să-i sperie; martorul Țurcan Dumitru (f.d.92-

93) din care reiese că inculpatul a intrat într-un conflict cu două persoane în incinta

magazinului ”Fourchette” (loc public) și a scos un baston; declarațiile date sun

congruente cu declarațiile martorului Eseni Fiodor (f.d.78-79) și Semeniuc Maria

(f.d.83-84), astfel aceste probe coroborează cu restul probelor administrate de către

organul de urmărire penală și cercetate de către instanțele de judecată.

Latura subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează, în primul rând

prin intenție directă, iar motivele acestei infracțiuni sunt huliganice.

Prin urmare, conținutul probelor enunțate în pct.5 al prezentei decizii, care

au fost amplu analizate și obiectiv apreciate de instanțele de fond, în contextul de

învinuire al inculpatului în baza art.287 alin.(3) Cod penal, confirmă cu certitudine că

acțiunile inculpatului Seminiuc Valeri întrunesc elementele infracțiunii imputate,

adică atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a acestei infracțiuni, acțiunile

inculpatului în acest sens fiind corect calificate în baza art.287 alin.(3) Cod penal.

Totodată, Colegiul reține faptul, că argumentele invocate de către partea

apărării, au fost obiect de studiu la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de

apel (motivele recursului odinar invocat fiind identice cu cele din cererea de apel),

asupra cărora instanțele de fond la acest capitol sau expus just și întemeiat.

10

În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, Colegiul evidențiază că la caz

există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanțele de fond în privința inculpatului Seminiuc Valeri, nefiind identificate de

către instanța de recurs careva erori judiciare, care ar putea servi drept temei de

casare a hotărârii atacate. Astfel, Colegiul penal consideră ca fiind nefondate criticile

formulate de către recurent în recursul ordinar declarat, din care considerente se

impune soluția privind inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Rusnac Aliona în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

30 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui Seminiuc Valeri xxx, deoarece este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

11