1ra-376/21 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-376/21 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-376/21

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

27 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului Chirilciuc Victor, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 august 2020, în cauza

penală în privința lui

Chirilciuc Victor xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare:

Prima instanță: 27.12.2018 – 15.03.2019;

Instanța de apel: 16.04.2019 – 04.08.2020;

Instanța de recurs: 30.10.2020 – 27.01.2021.

A C O N S T A T A T

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută

de art. 3641 Cod de procedură penală, Chirilciuc Victor a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 (unu) an închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei aplicate lui Chirilciuc Victor, pentru un termen de probațiune de 1

(unu) an.

A fost respinsă cererea procurorului privind dispunerea încasării

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

Chirilciuc Victor, la 21 iulie 2018, aproximativ ora 23:00, aflându-se în

apropierea magazinului ,,Objora” amplasat în mun. Bălți, str. Ștefan cel Mare,

57, având intenția săvârșirii unui act de huliganism, încălcând grosolan ordinea

publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, manifestând o

obrăznicie deosebită și demonstrând o lipsă de respect față de cei prezenți și

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție

directă îndreptată pentru atingerea scopului stabilit, fără careva motiv, i-a

aplicat lui Aftinescu Eduard o lovitură cu pumnul în regiunea ochiului drept,

cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 2018.10.D.0234 din

1

23 august 2018, leziuni corporale sub formă de plagă contuză în regiunea

supraorbitală pe dreapta, fractura bazei oaselor metatarsiene 3-4 al piciorului

drept și subluxația metatarsian 5, și după criteriul dereglării de lungă durată a

sănătății se califică ca vătămări corporale medii.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului Chirilciuc Victor, să-i fie aplicată o pedeapsă în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, de 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis, cu dispunerea încasării din contul inculpatului în beneficiul

statului, cheltuielile judiciare în sumă de 320 lei.

3.1. În motivarea apelului a invocat, că în speță, se atestă doar o singură

circumstanță atenuantă în privința inculpatului, și anume, repararea benevolă

a pagubei cauzate, și mai multe circumstanțe agravante, cum sunt, săvârșirea

unei infracțiuni care atentează la sănătatea persoanei, la ordinea publică;

comportamentul inculpatului atât la urmărirea penală, precum și în instanța de

judecată; inculpatul nu a conștientizat gravitatea acțiunilor sale; a săvârșit

infracțiunea fiind în stare de ebrietate alcoolică; lipsa căinței pentru faptele

săvârșite, întrucât inculpatul continuă să săvârșească infracțiuni din acest

domeniu; și săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță

pentru cauză.

A susținut, că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu este oportună,

în contextul în care Chirilciuc Victor a fost anterior condamnat prin sentința

Judecătoriei Bălți din 15 ianuarie 2013 în baza art. 186 alin. (2), 1921 alin. (2),

208 alin. (1) Cod penal, iar potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani 4 luni, și prin sentința

Judecătoriei Bălți din 29 septembrie 2016, în baza art. 217 alin. (3) Cod penal,

i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 6 luni.

Astfel, a menționat procurorul că inculpatul nu a conștientizat faptele

săvârșite, iar comportamentul acestuia denotă că aplicarea pedepselor

neprivative de libertate, nu au contribuit la corectarea și reeducarea

inculpatului, acesta continuând să săvârșească infracțiuni. Or, modalitatea de

executare stabilită de către prima instanță, nu corespunde principiului

proporționalității, reieșind din fapta săvârșită, urmările prejudiciabile și

personalitatea inculpatului.

Cu referire la cheltuielile judiciare, acuzarea a indicat că în temeiul

art. 227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în sumă de 320 lei,

urmează a fi încasate din contul inculpatului Chirilciuc Victor în beneficiul

statului.

2

a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința primei instanțe în

latura pedepsei și cheltuielilor de judecată, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Chirilciuc Victor, a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal,

la 1 (unu) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

A fost dispusă încasarea din contul lui Chirilciuc Victor în beneficiul

statului, cheltuielile judiciare în sumă de 320 lei.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că

examinând cauza penală, prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele

și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

astfel corect concluzionând în privința vinovăției inculpatului în săvârșirea

infracțiunii incriminate, și just a încadrat juridic acțiunile acestuia în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal.

În opinia instanței de apel, chestiunea privind modalitatea de executare

a pedepsei nu a fost individualizată și motivată corespunzător de către prima

instanță, întrucât aceasta urma să efectueze o analiză mult mai complexă și

minuțioasă a scopului pedepsei penale și a individualizării ei.

Instanța de apel a conchis, că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin

gravă, care atentează la valoarea primordială protejată de legea penală, și

anume la sănătatea persoanei, fiindu-i cauzate părții vătămate leziuni

corporale medii, circumstanță care a fost ignorată de prima instanță la

stabilirea oportunității aplicării suspendării executării pedepsei.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că concluzia primei instanțe,

precum că corijarea inculpatului este posibilă și prin aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, a fost una greșită și neîntemeiată, din care motiv a exclus-o, și

menționând că astfel nu se consideră că prin această soluție, se înrăutățește

situația condamnatului.

De asemenea, în opinia instanței de apel, prima instanță nu a pătruns în

esența problemei de fapt și de drept, la stabilirea modului executării pedepsei

aplicate inculpatului, susținând o poziție eronată în ce privește aplicarea în

privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal.

Instanța de apel a menționat, că discordanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor

aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii

premature și greșit motivate în privința aplicării pedepsei cu suspendarea

condiționată a executării acesteia.

În acest sens, instanța de apel a precizat că reieșind din soluția adoptată

de prima instanță, se constată că la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința

inculpatului Chirilciuc Victor, instanța nu a luat în considerație scopul și

3

criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal,

circumstanțele reale ale cauzei, care fiind analizate, nu permit instanței

stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Astfel, instanța de apel a apreciat că modalitatea de executare stabilită în

privința inculpatului Chirilciuc Victor, nu este în acord cu principiul

proporționalității, având în vedere fapta săvârșită și urmările mai puțin grave

cauzate părții vătămate.

Instanța de apel a precizat, că anterior inculpatul a mai săvârșit

infracțiuni și contravenții, pentru care a fost sancționat penal și

contravențional, însă nu a făcut concluzii și atitudini.

Instanța de apel a conchis că în privința lui Chirilciuc Victor, care a fost

condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, urmează să i se stabilească

executarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, în

penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90

Cod penal.

Totodată, instanța de apel a menționat că excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art. 415 alin. (1)

pct. 2) Cod de procedură penală, nu poate fi considerată o agravare a situației

inculpatului, deoarece nu s-a făcut o altă reîncadrare a faptei în sensul agravării

și nici nu s-a dat o altă individualizare a pedepsei stabilite în același sens.

Cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a indicat că întrucât

s-a constatat că Chirilciuc Victor este vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, și reținând prevederile art. 227

alin. (1), (2) pct. 5), 229 Cod de procedură penală, urmează a fi încasate din

contul acestuia, cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare

nr. 2018.10.D.0234 din 23 septembrie 2018 (f.d.17) în sumă de 320 lei. Or,

suma de 320 lei, în raport cu starea materială a inculpatului Chirilciuc Victor,

nu poate influența substanțial asupra situației materiale.

concret din cele preăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, contestă

decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, și

menținerea sentinței primei instanțe.

5.1. În argumentarea recursului menționează, că nu este de acord cu

modalitatea de executare a pedepsei stabilite inculpatului Chirilciuc Victor, în

contextul în care prima instanță a constatat suficiente circumstanțe necesare

pentru а fi aplicată instituția suspendării condiționate а ехесutării pedepsei în

privința inculpatului Chirilciuc Victor.

Susține, că judecând apelul, instanța de apel nu a luat în considerație

prevederile art. 2, 7, 75-78 Cod de procedură penală, explicațiile Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 16 din 31 mai 2004 cu privire la aplicarea

în practica judiciară а principiului individualizării pedepsei, precum și faptul că

inculpatul Chirilciuc Victor, а recunoscut vina integral și s-a сăit sincer de cele

săvârșite, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se аflă, existența

circumstanțelor atenuante, și anume căința sinceră, iar careva circumstanțe

4

agravante nu au fost stabilite.

Consideră că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul a

colaborat cu organul de urmărire penală, de faptul că acesta a dat declarații, că

este unicul întreținător în familie, întrucât concubinează cu Donțu Natalia și are

la întreținere 4 copii minori, iar faptul că inculpatul era angajat în calitate de

hamal la SRL „Produse de Familie”, denotă că acesta s-a corectat.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Indică în susținerea referinței, că instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire

la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, criteriile generale și speciale

de individualizare a pedepsei, au fost valorificate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării

nu invocă un temei concret pentru declararea recursului prevăzute la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor

invocate se atestă că titularul cererii de recurs critică decizia instanței de apel

dintr-un singur considerent, și anume invocă dezacordul cu modalitatea de

individualizare a pedepsei penale, motive care se subscriu temeiului de casare

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Așadar, instanța de recurs se va expune doar în privința temeiului de

casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în partea

ce ține de corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului

Chirilciuc Victor, întrucât în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub

aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în

5

drept, care l-ar justifica.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă – amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Referitor la dezacordul apărării cu modalitatea de executare a pedepsei

stabilită inculpatului Chirilciuc Victor, de către instanța de apel, Colegiul penal

reține că aceasta corect a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei

stabilită inculpatului de către prima instanță, cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, nu este proporțională cu fapta săvârșită și urmările cauzate părții

vătămate, or, deși inculpatul Chirilciuc Victor nu se află la evidența medicului

narcolog sau psihiatru, a recunoscut vina integral și s-a căit sincer de cele

săvârșite, totuși instanța de apel corect a accentuat, că scopul pedepsei penale

prevăzut la art. 61 Cod penal, în privința inculpatului poate fi realizat doar prin

izolarea acestuia de societate, ținând cont de caracterul faptei prejudiciabile, de

urmările acesteia, de faptul că anterior acesta a fost condamnat, însă inculpatul

nu s-a corectat, și din contra a săvârșit o altă infracțiune gravă, care a atentat la

viața și sănătatea persoanei.

Ca urmare, instanța de recurs menționează și faptul că circumstanțele la

care face referire apărarea în cererea de recurs au fost luate în calcul la

aplicarea pedepsei de către instanța de apel, care la stabilirea pedepsei

închisorii, a ținut cont de personalitatea inculpatului, de faptul că acesta

anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, a recunoscut vinovăția,

6

se căiește sincer și a solicitat ca judecarea cauzei să fie înfăptuită în procedura

simplificată.

Astfel, instanța de apel corect a respins argumentele apărării cu privire

la aplicarea în privința inculpatului Chirilciuc Victor a prevederilor art. 90

Cod penal, or, instanța de judecată poate dispune suspendarea executării

pedepsei sau suspendarea parțială a executării pedepsei, doar în cazul în care

consideră că scopul pedepsei stabilit de legiuitor la art. 61 Cod penal, poate fi

atins prin prisma normelor indicate supra.

Respectiv, instanța de apel corect a concluzionat, că scopul legii penale în

speță poate fi realizat doar prin izolarea de societate a inculpatului

Chirilciuc Victor, deoarece fiind anterior condamnat, careva concluzii pozitive

în acest sens nu și-a făcut, iar pedeapsa stabilită va contribui la corectarea și

reeducarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea ultimului, cât și a altor persoane.

Față de cele ce preced, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la

compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75, 76 Cod penal și corect a considerat nejustificată

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta

fiind motivată și aplicată în limitele legii, din care motiv se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Uncu Natalia în

numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Uncu Natalia în numele inculpatului Chirilciuc Victor, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 august 2020, în cauza penală în

privința lui Chirilciuc Victor xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată, pronunțată la 12 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

7