1ra-1736/2020 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-1736/2020 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1736/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 ianuarie 2020, declarate de procurorul delegat în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Oleg Popov, de avocatul Danu Dogotari și inculpatul

Gavrilencu Vasile XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 26.09.2018 – 15.05.2019,

instanța de apel: 05.06.2019 – 22.01.2020,

instanța de recurs: 29.07.2020 – 15.10.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 2 ani.

Corpul delict: pistolul de model „CZ 75 P-07”, seria și nr. XXXXXX, și un

încărcător au fost confiscate în folosul statului, urmând a fi predate instituțiilor

corespunzătoare.

24.00, inculpatul Gavrilencu V., aflându-se în loc public, și anume, pe terasa barului

situat la intrarea în XXXXXX, XXXXXX, acționând din intenții huliganice,

încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de

1

societate, în timpul unui conflict cu Rotaru V., iscat în urma unor neînțelegeri, l-a

amenințat, efectuând o împușcătură în chipiul lui Rotaru V., din pistolul de model

„CZ 75 P-07”, seria și nr. XXXXXX, apoi, urmărind manifestarea bravurii și forței

grosolane, a efectuat o împușcătură în pământ, astfel punând în pericol persoanele

care se aflau în preajma sa, iar ulterior, acționând din aceleași intenții huliganice, s-a

deplasat în fața localului, unde a mai efectuat treisprezece împușcături din același

pistol, în urma căror acțiuni careva vătămări corporale nu au fost cauzate.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că Rotaru V.,

având chipiul în cap și ciobul de la pahar în mâna dreaptă, s-a îndreptat spre el.

Atunci el automat l-a împins cu mâna stângă, iar mâna dreaptă a dus-o la arma pe

care o avea asupra sa. Rotaru V. a căzut jos, i-a căzut chipiul din cap și ciobul din

mână. În acel moment, arma era scoasă din toc și îndreptată vertical în jos. Rotaru V.

a observat aceasta, a început a înjura, s-a ridicat de jos, a luat ciobul de sticlă și

chipiul în mâna dreaptă și a aruncat ciobul de sticlă spre el. El s-a ferit de ciob, iar

chipiul a căzut jos, sub arma sa. Rotaru V. iarăși s-a îndreptat spre el. Pentru a nu fi

atacat, el a încărcat arma și a efectuat o împușcătură în jos. Glonțul s-a boțit și a făcut

o gaură în beton, deci nu putea să ricoșeze. După împușcătură, din local a ieșit

Patrașcu M. cu Sandu M. și au discutat împreună despre incident. S-au dus de la

terasă, dar Rotaru V., din nou, s-a îndreptat în direcția lui. El a scos arma și a mai

efectuat o împușcătură de avertizare în sus. După ce Rotaru V. s-a liniștit, toți au

intrat în bar, iar el a rămas afară, s-a asigurat că nu este nimeni în jur și a golit

magazinul pistolului prin împușcături verticale în sus. A făcut acest lucru din motive

de securitate, întrucât s-a gândit că Rotaru V., fiind încă cu două persoane, putea să-i

ia arma și să se întâmple ceva mai grav.

Totodată, vinovăția acestuia a fost dovedită prin probele administrate.

Astfel partea vătămată Rotaru V. a relatat că la orele 22.00, împreună cu Sandu

M. și încă o persoană au ajuns la bar, unde s-au întâlnit cu mai multe persoane din

sat, inclusiv inculpatul. Între ei a pornit o discuție mai veche, nu-și amintește motivul,

care a durat 10-15 minute. La un moment dat, inculpatul a scos arma și a tras două

focuri. Primul foc l-a tras în chipiul pe care i l-a scos de pe cap, iar al doilea foc l-a

tras în jos. După ce s-au mai confruntat puțin, inculpatul a mers în fața barului și a

început a împușcat în sus. El nu a amenințat inculpatul cu violența, nu a încercat să-i

ia arma, chipiul i l-a scos din cap inculpatul și a tras în el în timp ce-1 ținea în mână.

Al doilea foc l-a tras foarte repede, în pământ, la o distanță de 1 m. fără să-l

avertizeze. Nu-și amintește cine a inițiat conflictul, afară erau toți. Nu a amenințat

inculpatul cu sticla, în timpul conflictului, a scăpat un pahar din mână, când acesta a

împușcat, careva pretenții față de inculpat nu are. A consumat alcool în acea seară.

Nu a văzut când inculpatul a descărcat arma prin mai multe împușcături, doar a auzit.

Martorul Chitic A. a indicat că Rotaru V. și inculpatul discutau pe tonuri mai

ridicate. El s-a apropiat să vadă ce se întâmplă, i-a sugerat inculpatului să-l lase în

pace pe Rotaru V., care era în stare de ebrietate avansată. În timp ce se afla cu

inculpatul mai într-o parte, iar Maxim și Mihail au intrat în discotecă, partea

vătămată, fiind la terasă, a început a trânti cu piciorul în scaun și a stricat 1 sau 2

pahare. Ei s-au apropiat și i-au cerut să se liniștească, iar el le-a reproșat că va achita

pentru ce a deteriorat. Lui Rotaru V. nu i-a plăcut că inculpatul îi ținea morală, se tot

2

îndrepta spre ultimul și acesta l-a împins, iar partea vătămată a căzut jos și i-a căzut

chipiul din cap. S-a ridicat și tot se băga la inculpat, iar când a aruncat cu chipiul,

inculpatul a efectuat o împușcătură cu pistolul jos, în podeaua de la terasă. După

aceasta a mai auzit o împușcătură și l-a întrebat de ce a împușcat, iar acesta a explicat

că a făcut-o mecanic.

Martorul Sandu M. a comunicat că inculpatul și partea vătămată au rămas

afară. Între ei s-a iscat un conflict mai vechi. Deoarece a auzit o împușcătură, a ieșit

afară unde a înțeles că partea vătămată nu se liniștea și l-a provocat pe Gavrilencu V.,

discuția continuând. S-a stricat un pahar, Rotaru V. a dispărut undeva, iar el a servit

un pahar de vodcă cu inculpatul. Apoi a urcat în automobil și, în timp ce se afla

acolo, a mai auzit câteva împușcături. În timpul conflictului, inculpatul a împins ușor

partea vătămată. Nu a văzut prima împușcătură, deoarece se afla în local, dar partea

vătămată i-a arătat chipiul și a spus că inculpatul a tras din armă în chipiu. A văzut

doar când inculpatul a împușcat a doua oară, în jos.

Martorul Patrașcu M. a relatat că a auzit că este un conflict între inculpat și

partea vătămată, s-a apropiat de ei, a înțeles că cearta este legată de ceva din trecut și

văzând că nu este nimic grav, a intrat în bar. Fiind în bar, a auzit o împușcătură și au

ieșit cu Sandu M. afară, unde discuția continua mai aprinsă și apoi s-a mai efectuat o

împușcătură în pământ, pe care a văzut-o, după care el a intervenit. După a doua

împușcătură, inculpatul încerca să-l liniștească pe Rotaru V. Unii au plecat, alții au

dispărut, apoi el a urcat în automobil și în timp ce plecau, a mai auzit câteva

împușcături.

Conform procesului-verbal din 21.08.2018, s-a cercetat localul de agrement

situat la distanța de 10 m. de la traseul de intrare din XXXXXX, XXXXXX. În urma

cercetării, la terasa localului, lângă peretele stâng de la ușa de intrare în local, la o

distanță de 20 cm. de la perete și la o distanță de 150 cm. de la ușa de intrare, jos pe

pământ este găsit un glonț, ridicat de la fața locului. La distanța de 120 cm. de la

prima masă a terasei, spre sud este fixată a doua masă, sub care sunt găsite multiple

cioburi de sticlă, iar din partea dreaptă a mesei date, jos pe pământ se observă un

chipiu de culoare neagră, rupt în două fragmente. La distanța de 0,70 m. în direcția

sud de la chipiu se observă un tub cartuș. La distanța de 2 m. de la primul cartuș, în

direcția sud se mai află un tub cartuș. La distanța de 7 m. de la prima ușă de intrare a

localului, în direcția sud sunt găsite 13 tub cartușe.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3924 din 12.10.2018, în

canalul țevii pistolului de model „CZ 75 P-07” 9*19, cu nr. XXXXXX, ridicat la

21.08.2018 de la Gavrilencu V., s-au depistat urme secundare ale tragerii, ce

înseamnă că din acesta s-au efectuat careva trageri după ultima curățare.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3923 din 19.10.2018:

1) pistolul de model „CZ 75 P-07” 9*19 cu nr. XXXXXX se referă la categoria

armelor de foc letale, pistol cu țeavă scurtă, ghintuită, cu calibrul 9*19 mm cu

lovitură centrală, confecționat industrial; 2) pistolului de model „CZ 75 P-07” 9*19

cu nr. XXXXXX este în stare de funcționare și util pentru efectuarea tragerilor; 3)

Glontele ridicat este parte componentă a cartușului de calibrul 9 mm., cu lovitura

centrală, fabricat industrial, destinat pentru efectuarea tragerilor, inclusiv pentru

pistoalele de tip „CZ 75, 85, 100, 110”; 4) 15 tuburi de cartuș prezentate sunt părți

3

componente ale cartușelor de calibrul 9*19 mm./9mm. Lugger/ cu lovitură centrală,

de marcă comercială „SPEER”, confecționate industrial, destinate pentru trageri din

arme cu țeavă ghintuită, inclusiv de tip „CZ 75, 100” (Cehia); tuburile de cartuș

prezentate la examinare au fost trase cu un singur exemplar de armă de foc; glontele

prezentat la examinare a fost tras cu pistolului de model „CZ 75 P-07” /DUTY/ cu

seria/ nr. XXXXXX.

Deși, faptul efectuării tragerilor din pistolul de model „CZ 75 P-07” cu nr.

XXXXXX care aparține inculpatului, de către acesta nu a fost contestat și a fost

conformat prin probe, asupra modului și scopului efectuării împușcăturilor au fost

lansate mai multe ipoteze, care urmează a fi analizate, în scopul stabilirii adevărului.

Astfel, coroborând declarațiile părții vătămate cu ale martorilor și rezultatele

cercetării la fața locului, a fost stabilit că prima tragere din armă a fost efectuată în

chipiul părții vătămate, în timp ce acesta era în aer, or, partea vătămată a indicat că

„chipiul l-a scos din cap inculpatul și a tras în el în timp ce-l ținea în mână”, aceste

declarații fiind confirmate parțial și prin depozițiile martorului Chitic A., care a

indicat că „primă împușcătură a fost efectuată în aer, în același timp când s-a

aruncat chipiul” și indirect prin declarațiile martorilor Patrașcu M. că „Nu cunoaște

în ce a fost trasă prima împușcătură, dar a auzit că în aer” și Sandu M. că „Nu a

văzut prima tragere de armă deoarece era în local, dar Rotaru V. i-a arătat chipiul și a

zis că Gavrilencu V. a tras din armă în chipiu”.

La fel, efectuarea primei împușcături în chipiul părții vătămate se confirmă și

prin cercetarea chipiului ridicat la fața locului, reprezentat de două fragmente ale

aceluiași obiect, cu urme specifice tragerii în circumstanțele descrise de cei audiați.

Totodată, prin declarațiile părții vătămate și ale martorilor Patrașcu M. și

Sandu M. în cumul cu rezultatele cercetării la fața locului care relevă stabilirea pe

pământ a unui glonț, se confirmă că aceasta a fost efectuată în jos, fiind irelevante

declarațiile inculpatului că a efectuat prima împușcătură anume în pământ și a doua -

în aer, aceasta afirmație fiind singulară și contrară întregului ansamblu de probe.

Prin urmare, starea de fapt reflectată în rechizitoriu - după împușcătura în

pământ, glonțul a ricoșat în direcția persoanelor aflate pe terasă, nefiind susținută

prin alte probe, nu a fost reținută de instanță la stabilirea faptei inculpatului. Totodată,

în urma desfășurării cercetării la fața locului, la terasa unde a avut loc accidentul, au

fost depistate două tuburi de cartușe și doar un glonț fixat rigid în pământ, iar martorii

care erau afară în timpul celei de-a doua împușcături nu au indicat că glonțul ar fi

ricoșat în direcția cuiva din ei.

Referitor la scopul împușcăturilor efectuate se atestă că prima tragere a fost în

chipiul părții vătămate, în timp ce chipiul era în aer, fiind acceptată ipoteză părții

vătămate că inculpatul a efectuat împușcătura cu scop de amenințare, ultimul

declarând că primele două împușcături le-a efectuat cu scopul de a soma partea

vătămată să se liniștească.

Pe lângă aceasta, ținta față de care a fost orientată prima tragere din armă –

chipiul părți vătămate, denotă caracterul de amenințare cu aplicarea violenței,

parvenită de la inculpat în adresa părții vătămate, ultimului fiindu-i provocat

sentimentul de teamă de a fi suspus violenței, dacă nu se va conforma voinței

făptuitorului. Mai mult, modul de realizare a ambelor trageri din armă trădează

4

intenția inculpatului de a-și manifesta bravura, superioritatea și forța grosolană față

de cel cu care se afla în conflict, ce denotă motivul huliganic care a determinat

comiterea de către inculpat a infracțiunii, ultimul folosind un pretext formal pentru a

se răfui cu victima.

Ori, în aceste împrejurări, afirmațiile inculpatului că a acționat în scop de

apărare, dar și pentru a asigura prin acțiunile sale ordinea și liniștea publică, sunt

nefondate, declarațiile lui fiind făcute cu scopul de a evita răspunderea penală pentru

fapta comisă sau pentru a-și ușura cumva situația.

Totodată, ordinea publică înseamnă o totalitate de relații sociale ce asigură o

ambianță liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei și a

integrității patrimoniului, precum și activitatea normală a instituțiilor de stat și

publice.

Prin încălcare grosolană a ordinii publice se consideră săvârșirea unor acțiuni

intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, care sunt

încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin

necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei

și demnității persoanei, încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice,

zădărnicire a activităților de masă, suspendare temporară a activității normale a

întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului obștesc etc.

Deci, huliganismul reprezintă o faptă săvârșită în public, iar potrivit art. 131 lit.

a), b) Cod penal, fapta săvârșită în public este fapta comisă, inclusiv într-un loc care,

prin natura sau destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în

momentul săvârșirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul

își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului sau în orice alt loc

accesibil publicului dacă în momentul săvârșirii faptei erau de față două sau mai

multe persoane.

Astfel, faptele au fost comise de inculpat în fața unui local de agrement, în

incinta căruia se aflau mai multe persoane, iar faptul că au fost auzite tragerile de

armă a fost confirmat practic de toți martorii, iar martorii Patrașcu M. și Sandu M. au

indicat că, fiind în local, au fost alarmați de împușcătura auzită și au ieșit afară.

Mai mult, a doua împușcătură, cât și celelalte 13 care au urmat în fața localului

de agrement, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, fiind depistate

tuburile de la cartușe, la o distanță de circa 7 m. de la ușa intrării în local, au fost

efectuate în prezența mai multor persoane, ce denotă concluzia privind modul public

de comitere de către inculpat a acțiunilor sale, dar și concluzia că, prin acțiunile sale,

acesta a dus atingere relațiilor care vizează ordinea publică, iar modul în care

acțiunile au fost realizate relevă că el își dădea seama de acțiunile sale orientate

împotriva ordinii publice, prevedea urmările lor prejudiciabile și admitea în mod

conștient survenirea acestora.

La stabilirea stării de fapt a fost acordată deplină eficiență rezultatelor

acțiunilor procesuale de cercetare la fața locului, procesele-verbale constituind probe

admisibile, lipsind temeiuri de declarare a nulității acestora.

Ori, este neîntemeiată cererea apărării privind declararea nulă și inadmisibilă a

procesului-verbal de cercetare la fața locului, aceasta fiind depusă cu încălcarea

termenului stabilit la art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, nefiind confirmate

5

nici temeiurile art. 94 Cod penal, precum și obținerea acestui mijloc de probă contrar

reglementărilor legale invocate de apărare.

În baza probelor administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal, ca huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra

persoanei și care se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea

armei de foc.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, prin care s-a adus atingere relațiilor

sociale care vizează ordinea și securitatea publică, că acesta anterior nu a fost

condamnat, se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului narcolog și

psihiatru, că nu au fost stabilite circumstanțe agravante, cea atenuantă fiind –

ilegalitatea acțiunilor victimei, care au provocat infracțiunea, concluzionând că

restabilirea echității sociale și corectarea inculpatului poate fi realizată prin stabilirea

unei pedepse cu închisoarea.

Totodată, instanța a concluzionat că, ținând cont că inculpatul este la prima

abatere penală, precum și de perspectivele acestuia de încadrare în societate, de

poziția părții vătămate care nu are pretenții față de inculpat, scopul pedepsei penale

va putea fi atins fără privarea lui efectivă de libertate, executarea pedepsei urmând a

fi suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune.

La fel, instanța a statuat că, potrivit art. 162 alin. (1) Cod de procedură penală,

la soluționarea cauzei în fond, se hotărăște chestiunea cu privire la corpurile delicte.

În acest caz, uneltele care au servit la săvârșirea infracțiunii vor fi confiscate și

predate instituțiilor respective sau nimicite.

Prin urmare, 15 tuburi de cartuș, un glonț și două fragmente de chipiu vor fi

nimicite, iar pistolul de model „CZ 75 P-07”, seria și nr. XXXXXX, urmează a fi

confiscat în folosul statului.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare, cu

executare.

Apelantul a invocat că instanța de fond n-a individualizat în mod echitabil

pedeapsa, ignorând criteriile prevăzute de art. 75 Cod penal.

Deci, condițiile privind aplicarea pedepsei condiționate cu suspendare pe o

perioadă de probațiune de 2 ani, nu este argumentată, având în vedere că

circumstanțele cauzei și personalitatea celui vinovat nu duc la concluzia că corectarea

lui este posibilă fără a-i fi numită pedeapsă cu închisoare, mai mult chiar determină

aplicarea unei pedepse privative de libertate față de acesta, iar cele indicate de

instanță în motivarea aplicării pedepsei cu suspendare nu corespund realității.

Totodată, aplicarea unei pedepse condiționate inculpatului nu este

proporțională faptei comise.

Astfel, la stabilirea pedepsei urmează a fi luată în considerație atitudinea

inculpatului față de infracțiunea săvârșită, manifestată prin faptul că nu a

conștientizat fapta social periculoasă și nu a recunoscut vina în cele săvârșite,

circumstanțe ce condiționează necesitatea aplicării unei pedepse mai aspre.

6

3.1. Procurorul delegat în Procuratura de circumscripție Chișinău, Oleg Popov,

a declarat apel suplimentar, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare, cu

executare și încasare a cheltuielilor judiciare în sumă de 5880 lei.

Apelantul a indicat că la 10.09.2019, după prezentarea cauzei penale, a

constatat că procurorul apelant a omis să solicite instanței de apel examinarea

chestiunii privind punerea în sarcina inculpatului a cheltuielilor judiciare suportate la

efectuarea expertizelor judiciare, și anume, la efectuarea și întocmirea raportului de

expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3924 din 12.10.2018 - 1680 lei și raportului de

expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3923 din 19.10.2018 - 4200 lei.

Potrivit art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate

de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală or, săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea urmăririi

penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului, iar obligația

de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă partea

vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor cheltuieli,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare fiind și integrală, incluzând toate

cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare de prima

instanță.

3.2. Avocatul Danu Dogotari și inculpatul, la fel, au declarat apel, solicitând

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat, cu

restituirea corpurilor delicte - pistolul de model „CZ 75 P-07”, seria și nr. XXXXXX

și a încărcătorului.

Apelanții au invocat că deși faptele presupus - infracționale au fost săvârșite de

inculpat în public, la terasa barului situat la intrarea în XXXXXX, XXXXXX,

acțiunile acestuia nu au fost îndreptate împotriva ordinii publice, concretizate în

acostarea jignitoare a persoanelor sau altor acțiuni similare care încalcă normele etice

de comportament în public, ci au fost îndreptate strict pentru a curma acțiunile

huliganice manifestate de către partea vătămată Rotaru V., fapt confirmat și de către

martorii Chitic A., Sandu M., Patrașcu M.

Din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi aplicat violență sau ar fi

amenințat cu aplicarea acesteia partea vătămată sau alte persoane prezente în local în

seara respectivă. Or, martorii acuzării au indicat că inculpatul nu i-a aplicat careva

lovituri părții vătămate sau altor persoane și nici nu a amenințat pe cineva cu

aplicarea violenței.

La fel, din materialele cauzei, nu rezultă nici faptul că inculpatul ar fi săvârșit

careva acțiuni ce s-ar caracteriza printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Mai mult, în afară de partea vătămată, celelalte persoane nu au fost deranjate

de acțiunile inculpatului și chiar au indicat că inițiatorul conflictului a fost partea

vătămată, iar acțiunile inculpatului au fost îndreptate pentru a stopa acțiunile și

comportamentul huliganic al părții vătămate.

Totodată, declarațiile părții vătămate că inculpatul i-ar fi scos din cap chipiul și

ar fi efectuat o împușcătură în acesta nu sunt susținute prin probe și sunt în

contradicție cu declarațiile inculpatului și ale martorului Chitic A., care au indicat că

7

la momentul efectuării împușcăturii, chipiul nu se afla în mâinile părții vătămate sau

ale inculpatului, ci se afla la pământ, iar martorii Sandu M. și Patrașcu M. nu au

prezentat în acest sens depoziții relevante, nefiind prezenți la fața locului la momentul

efectuării primei împușcături.

Celelalte împușcături au fost efectuate de inculpat cu scopul de a descărca

complet arma de foc, întru evitarea survenirii cărorva efecte neplăcute ale conflictului

cu partea vătămată, or, exista riscul ca inculpatul să fie deposedat de arma de foc și în

acest caz, urmările puteau fi mult mai grave.

Pe lângă aceasta, instanța de fond incorect a constatat existența agravantei

prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal – comiterea faptelor infracționale, cu

aplicarea armei de foc sau cu amenințarea aplicării acesteia.

Ori, folosind arma de foc, inculpatul a efectuat o împușcătură în pământ, iar

restul în aer, ce nu poate fi considerat drept țintă, în sensul legii. Mai mult, aceste

împușcături au fost efectuate în vederea curmării caracterului huliganic al acțiunilor

părții vătămate și nu în scopul vătămării integrității corporale sau sănătății, așa cum a

stipulat legiuitorul la art. 287 alin. (3) Cod penal.

Pe lângă aceasta, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 21.08.2018 a

fost întocmit cu abateri grave de la legislația procesual-penală. Organul de urmărire

penală în mod ilegal și abuziv a manevrat cu obiectele supuse cercetării la fața

locului, schimbând locul de aflare a acestora. Apar bănuieli rezonabile inclusiv față

de locul de aflare a tuburilor de cartușe și a chipiului, care au putut fi aduse la fața

locului de reprezentanții organului de urmărire penală.

2020, apelurile procurorului în Procuratura raionului Hîncești, Clevadî, al avocatului

Danu Dogotari și inculpatului, au fost respinse ca nefondate.

Apelul suplimentar al procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Oleg Popov, a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

De la Gavrilencu Vasile s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile de

judecată în sumă de 5880 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept, just a concluzionat că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 287 alin. (3) Cod penal al RM, ca huliganism agravat, adică, acțiunile intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței

asupra persoanei și care se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite cu

aplicarea armei de foc.

Prima instanță corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod

penal, luând în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire

penală și cercetate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei

și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate.

8

Fiind audiat inculpatul Gavrilencu V. în instanța de apel, a relatat că învinuirea

îi este clară, vina o recunoaște parțial, declarațiile făcute în instanța de fond le susține.

A tras din arma cu intenția de a-l liniști pe Rotaru V.

Totodată, vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(3) Cod penal, se dovedește pe deplin prin probele administrate, și anume:

declarațiile părții vătămate Rotaru V., ale martorilor Chitic A., Sandu M. și

Patrașcu M.;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 21.08.2018 care reflectă

acțiunea procesuală de cercetare a localului de agrement situat la distanța de 10 m. de

la traseul de intrare din XXXXXX, XXXXXX. În urma cercetării, la terasa localului,

lângă peretele stâng de la ușa de intrare în local, la o distanță de 20 cm. de la perete și

la o distanță de 150 cm. de la ușa de intrare, jos pe pământ este găsit un glonț, ridicat

de la fața locului. La o distanță de 120 cm. de la prima masă a terasei, spre sud este

fixată a doua masă, sub care sunt găsite multiple cioburi de sticlă, iar din partea

dreaptă a mesei date, jos pe pământ se observă un chipiu de culoare neagră, rupt în

două fragmente. La distanța de 0,70 m. în direcția sud de la chipiu se observă un tub

cartuș. La distanța de 2 m. de la primul cartuș, în direcția sud se mai află un tub

cartuș. La distanța de 7 m. de la prima ușă de intrare a localului, în direcția sud sunt

găsite 13 tub cartușe;

raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3924 din 12.10.2018, potrivit

căruia în canalul țevii pistolului de model „CZ 75 P-07” 9*19 cu nr. XXXXXX,

ridicat la 21.08.2018 de la Gavrilencu V. s-au depistat urme secundare ale tragerii, ce

înseamnă că din acesta s-au efectuat careva trageri după ultima curățare;

raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3923 din 19.10.2018, potrivit

căruia: 1) pistolul de model „CZ 75 P-07” 9*19 cu nr. XXXXXX se referă la

categoria armelor de foc letale, pistol cu țeavă scurtă, ghintuită, cu calibrul 9*19 mm

cu lovitură centrală, confecționat industrial; 2) pistolului de model „CZ 75 P-07”

9*19 cu nr. XXXXXX este în stare de funcționare și util pentru efectuarea tragerilor;

3) Glonțul ridicat este parte componentă a cartușului de calibrul 9 mm, cu lovitura

centrală, fabricat industrial, destinat pentru efectuarea tragerilor, inclusiv pentru

pistoalele de tip „CZ 75, 85, 100, 110”; 4) cincisprezece tuburi de cartuș prezentate

sunt părți componente ale cartușelor de calibrul 9*19 mm /9mm Lugger/ cu lovitură

centrală, de marcă comercială ”SPEER”, confecționate industrial, destinate pentru

trageri din arme cu țeava ghintuită, inclusiv de tip „CZ 75, 100” (Cehia); tuburile de

cartuș prezentate la examinare au fost trase cu un singur exemplar de armă de foc;

glonțul prezentat la examinare a fost tras cu pistolului de model „CZ 75 P-07”

/DUTY/ cu seria/ nr. XXXXXX.

Totodată, infracțiunea s-a consumat din momentul în care inculpatul a încălcat

ordinea publică, ce denotă că în acțiunile acestuia sunt prezente elementele

infracțiunii de huliganism agravat, obiectul infracțiunii de huliganism fiind confirmat

integral prin declarațiile părții vătămate și ale martorilor, care au indicat că

inculpatul, pe lângă faptul că a efectuat împușcătură în chipiul părții vătămate,

ulterior, în afara localului unde a avut loc incidentul, a efectuat mai multe împușcături

din arma sa de foc care o deținerea legal.

9

Astfel, prin probele administrate s-a confirmat pe deplin agravanta consemnată

la art. 287 alin. (3) Cod penal, agravarea răspunderii penale care este condiționată de

calitatea agravantă a mijloacelor de săvârșire a infracțiunii: 1) armă; 2) alte obiecte

pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

Ori, potrivit declarațiilor părții vătămate Rotaru V., se afla în bar unde s-au

întâlnit cu mai multe persoane din sat, acolo fiind și Gavrilencu V. La un moment

dat, între el și Gavrilencu V. a pornit o discuție mai veche, s-au contrat din vorbe

circa 10-15 minute și la un moment dat, Gavrilencu V. a scos arma și a tras două

focuri. Primul foc l-a tras în chipiu, atunci când i-a scos părții vătămate chipiul din

cap, iar al doilea foc l-a tras în jos, după care s-au mai contrat puțin și Gavrilencu V.

a mers în fața barului și a început a trage în sus.

Afirmațiile părții vătămate nu au fost negate de inculpat, care a confirmat că a

împușcat în chipiu, chipiul era deteriorat de împușcătura lui.

Mai mult, inculpatul a menționat că, pentru a nu fi atacat de Rotaru V., a

încărcat arma și a efectuat o împușcătură în jos pentru a-l soma pe acesta să se

oprească. Glonțul s-a boțit și a făcut o gaură în beton, deci nu putea să ricoșeze.

Aceste împrejurări au fost confirmate și prin declarațiile martorului Chitic A.,

că la masa de la terasă, Rotaru V. și Gavrilencu V. au început a discuta pe tonuri mai

ridicate. S-a apropiat de ei să vadă ce se întâmplă, l-a luat pe Gavrilencu V. într-o

parte și i-a sugerat să-i dea pace lui Rotaru V., care era în stare de ebrietate avansată.

În timp ce se afla cu Gavrilencu V. mai într-o parte, Rotaru V., fiind la terasă, a

început a trânti cu piciorul în scaun și a stricat 1 sau 2 pahare. S-au apropiat de el și i-

au cerut să se liniștească, iar el reproșa că va achita ce a deteriorat. Lui Rotaru V. nu

i-a plăcut că Gavrilencu V. îi ținea morală, se tot îndrepta spre Gavrilencu V. și

ultimul l-a izbit, iar Rotaru V. a căzut jos și i-a căzut chipiul din cap. S-a ridicat de

jos și tot se băga la Gavrilencu V., iar când a aruncat cu chipiul, Gavrilencu V. a

efectuat o împușcătură cu pistolul jos în podeaua de la terasă. După aceasta a mai

auzit o împușcătură și l-a întrebat pe Gavrilencu V. de ce a împușcat, iar acesta a

explicat că a făcut-o mecanic, să lase pistolul gol, deoarece cartușul se afla în țeavă.

Din declarațiile martorilor Sandu M. și Patrașcu M. rezultă că între Rotaru V.

și Gavrilencu V. s-a iscat un conflict. Deoarece au auzit o tragere din armă, au ieșit

afară și au înțeles că Rotaru V. l-a provocat pe Gavrilencu V., Rotaru V. nu se

liniștea. În timp ce se aflau în bar, au auzit o împușcătură și au ieșit afară unde s-a

mai efectuat o împușcătură în pământ, pe care au văzut-o.

Deși inculpatul nu a negat că a efectuat o împușcătură în chipiul părții

vătămate, apoi una în podea, aceste împrejurări au fost confirmate atât de partea

vătămată, cât și de martori.

Totodată, după conflictul dintre partea vătămată și inculpat, ultimul s-a dat mai

într-o parte, s-a asigurat că nu este nimeni în jur și a golit magazinul pistolului prin

împușcături verticale în sus, aceste circumstanțe fiind confirmate și prin declarațiile

martorilor că, în afara localului, s-au auzit mai multe împușcături efectuate de

inculpat.

În același timp, în raport cu procesul-verbal de cercetare la fața locului din

21.08.2018, s-a stabilit că în urma cercetării localului de agrement situat la distanța

de 10 m. de la traseul de intrare din XXXXXX, XXXXXX, la terasa localului, lângă

10

peretele stâng de la ușa de intrare în local, la o distanță de 20 cm. de la perete și la o

distanță de 150 cm. de la ușa de intrare, jos pe pământ este găsit un glonț, ridicat de la

fața locului. La distanța de 120 cm. de la prima masă a terasei, spre sud este fixată a

doua masă, sub care sunt găsite multiple cioburi de sticlă, iar din partea dreaptă a

mesei date, jos pe pământ se observă un chipiu de culoare neagră, rupt în două

fragmente. La distanța de 0,70 m. în direcția sud de la chipiu se observă un tub cartuș.

La distanța de 2 m. de la primul cartuș, în direcția sud se mai află un tub cartuș. La

distanța de 7 m. de la prima ușă de intrare a localului, în direcția sud sunt găsite 13

tub cartușe.

Astfel, fapta prejudiciabilă exprimată prin încălcarea grosolană a ordinii

publice, s-a exprimat prin aplicarea armei, efectuarea împușcăturii în chipiul ce

aparținea părții vătămate, în localul din XXXXXX, XXXXXX, precum și în afara

localului respectiv, inculpatul încălcând liniștea de conviețuire în societate.

Totodată, latura obiectivă a infracțiunii de huliganism constă în fapta

prejudiciabilă exprimată prin acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică

(săvârșită în public), acțiuni care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, dar comiterea infracțiunii într-un loc public nu este o caracteristică

obligatorie a acestei infracțiuni, obligatoriu este modul public, adică actele huliganice

urmează a fi săvârșite în prezența unor persoane, ori, rezultatul actelor huliganice

devine inevitabil cunoscut altor persoane.

Conform art. 131 lit. a) Cod penal, fapta se consideră săvârșită în public și

atunci când este comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este

întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârșirii faptei în acel loc

nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea

ajunge la cunoștința publicului.

Deci, infracțiunea săvârșită de inculpat a fost comisă în loc public, or, acțiunile

huliganice ale acestuia au avut loc pe terasa localului din XXXXXX, XXXXXX, cât

și în apropierea localului respectiv, unde erau prezenți mai mulți martori.

Ori, inculpatul își dădeau seama că fapta lui poate ajunge la cunoștința altor

persoane.

La fel, prin obrăznicie deosebită se înțeleg acțiunile de încălcare grosolană a

ordinii publice, acțiunea ce și-a găsit confirmare prin relatările părții vătămate și ale

martorilor.

Deși din declarațiile martorilor rezultă că partea vătămată a provocat

inculpatul, iar în urma acțiunilor ilegale ale acestuia, inculpatul a folosit arma care o

avea asupra sa, acest fapt nu poate fi calificat ca lipsa laturii obiective a infracțiunii,

fiind constatat cu certitudine că Gavrilencu V. a efectuat împușcături în chipiul lui

Rotaru V., apoi, urmărind manifestarea bravurii și forței grosolane, a efectuat o

împușcătură în pământ, punând în pericol persoanele care se aflau în preajma sa, iar

ulterior, acționând din aceleași intenții huliganice, s-a deplasat în fața localului, unde

a mai efectuat treisprezece împușcături din același pistol.

Totodată, partea vătămată a indicat că distanța dintre el și inculpat, la

efectuarea a celei de-a doua împușcături în podea, era doar de un metru, ce denotă că

exista un pericol real pentru integritatea corporală sau sănătatea victimei, sau a

persoanelor aflate în apropiere.

11

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3923 din 19.10.2018,

1) pistolul de model „CZ 75 P07” 9*19 cu nr. XXXXXX se referă la categoria

armelor de foc letale, pistol cu țeavă scurtă, ghintuită, cu calibrul 9*19 mm cu

lovitură centrală, confecționat industrial; 2) pistolului de model ”CZ 75 P-07” 9*19

cu nr. XXXXXX este în stare de funcționare și util pentru efectuarea tragerilor; 3)

Glonțul ridicat este parte componentă a cartușului de calibrul 9 mm, cu lovitura

centrală, fabricat industrial, destinat pentru efectuarea tragerilor, inclusiv pentru

pistoalele de tip „CZ 75, 85, 100, 110”; 4) cincisprezece tuburi de cartuș prezentate

sunt părți componente ale cartușelor de calibrul 9*19 mm /9mm Lugger/ cu lovitură

centrală, de marcă comercială „SPEER”, confecționate industrial, destinate pentru

trageri din arme cu țeava ghintuită, inclusiv de tip „CZ 75, 100” (Cehia); tuburile de

cartuș prezentate la examinare au fost trase cu un singur exemplar de armă de foc;

glonțul prezentat la examinare a fost tras cu pistolului de model „CZ 75 P-07”

/DUTY/ cu seria/ nr. XXXXXX.

Pe lângă aceasta, demonstrarea mijloacelor de săvârșire a huliganismului, în

scopul înfricoșării, constituie un exemplu de aplicare a mijloacelor de săvârșire a

infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal și nu de intenție de aplicare a

unor asemenea mijloace. Or, acțiunea adiacentă în cazul infracțiunii de huliganism se

poate exprima nu doar în aplicarea violenței, ci și prin amenințarea cu violență. Deci,

art. 287 alin. (3) Cod penal trebuie aplicat și atunci când amenințarea cu violență este

o manifestare a aplicării sau a încercării de aplicare a armei sau a obiectelor pentru

vătămarea integrității corporale sau a sănătății.

Amenințarea pe calea demonstrării mijloacelor de săvârșire a huliganismului,

ca și oricare altă amenințare cu relevanță penală, trebuie să aibă un caracter real.

La fel, pentru aplicarea răspunderii penale conform art. 287 alin. (3) Cod penal

nu este suficient ca făptuitorul că aibă asupra sa, în timpul săvârșirii huliganismului,

mijlocul corespunzător de săvârșire a infracțiunii. Este necesar ca acesta să fie aplicat

(sau să se încerce aplicarea lui) în vederea anihilării victimei, pe calea influențării

psihice.

Ori, inculpatul a avut asupra sa, în timpul săvârșirii huliganismului, mijlocul

corespunzător de săvârșire a infracțiunii – arma de foc, din care a efectuat

împușcături.

În același timp, inculpatul a afirmat că avea intenția doar să îl sperie pe Rotaru

V., însă, din declarațiile părții vătămate, rezultă că distanța dintre ei era mică, ce

denotă, că inculpatul a acționat intenționat, bine determinat, știind cu certitudine că

distanța mică dintre ei ar putea să facă partea vătămată să conștientizeze acțiunile

reale și periculoase ale inculpatului.

Mai mult, din declarațiile martorilor rezultă că conflictul a pornit din cauza

unor neînțelegeri din trecut dintre partea vătămată și inculpat, ce dovedește că

inculpatul a acționat cu intenție, folosind arma de foc, în scop de răzbunare.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în temeiul art. 287 alin. (3)

Cod penal, fiind confirmată integral comiterea infracțiunii de huliganism agravat,

adică, acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanei și care se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea armei de foc.

12

Totodată, este neîntemeiată afirmația apărării că acțiunile inculpatului au fost

îndreptate strict pentru a curma acțiunile huliganice manifestate de către partea

vătămată or, inculpatul a efectuat împușcătură în chipiul părții vătămate, acesta fiind

rupt în două bucăți, iar prin aceasta acțiune, nu este clar cum ar fi putut fi curmate

acțiunile părții vătămate, de vreme ce însăși partea vătămată a declarat că nu a

încercat să-i ia arma inculpatului, chipiul i l-a scos din cap inculpatul și a tras în el în

timp ce-1 ținea în mână. Al doilea foc l-a tras foarte repede, în pământ, la o distanță

de 1 m., fără să-l avertizeze cumva, astfel rezultă că amenințarea pe calea

demonstrării mijloacelor de săvârșire a huliganismului a avut un caracter real.

Nu constituie temei de achitare a inculpatului faptul că arma de foc pe toată

perioada cât s-a aflat în mâna inculpatului, era doar în poziție verticală și nu a fost

îndreptată orizontal față de partea vătămată sau altă persoană, iar împușcăturile

efectuate din arma de foc au avut loc în pământ sau în aer, fără a pune în pericol viața

sau sănătatea celor din jur.

La caz, este de ajuns să fie folosită arma sau încercarea aplicării armei, în

vederea aplanării conflictului, având în vedere că relațiile dintre inculpat și partea

vătămată, nu erau dintre cele mai bune, aceștia având careva conflict în trecut.

Pe lângă aceasta, este irelevantă afirmația părții vătămate că inculpatul i-ar fi

scos din cap chipiul și ar fi efectuat o împușcătură în acesta, nefiind demonstrat prin

probe concludente, cum a ajuns chipiul în mâinile inculpatului, or, faptul dat nu are

un rol esențial în calificarea faptei, în situația în care, în final, împușcătura în chipiul

părții vătămate a fost efectuată anume de inculpat, iar chipiul a fost rupt în două

bucăți, fapt confirmat prin procesul-verbal de examinare din 21.08.2018, potrivit

căruia, un chipiu de culoare neagră este deteriorat în două fragmente. Deasupra

emblemei „Adidas” de pe chipiu se observă o deteriorare de formă nestabilită cu

dimensiunile 5*3 cm., fragmentele de chipiu fiind recunoscute drept corpuri delicte.

Sunt nefondate și alegațiile că celelalte împușcături efectuare de către inculpat,

au fost făcute doar cu scopul de a descărca complet arma de foc, în evitarea survenirii

cărorva efecte neplăcute ale conflictului cu partea vătămată, or, nu au fost prezentate

probe ce ar confirma existența riscului ca inculpatul să fie deposedat de arma de foc,

în situația în care, în local, la acel moment, s-a constatat că erau prezenți mai multe

persoane, nu doar prieteni ai pății vătămate.

Mai mult, nu este exclus faptul că inculpatul a descărcat complet arma de foc,

anume pentru a evitarea survenirea cărorva efecte neplăcute ale conflictului, anume

din partea lui și, fiind conștient de faptul dat, a descărcat arma, la o distanța mai mare

de loc, prin efectuarea împușcărilor în aer.

Totodată, referitor la faptul că instanța a pus la baza sentinței probe

administrate cu încălcări de procedură, și anume, procesul-verbal de cercetare la fața

locului, se atestă că prin actul procesual respectiv din 21.08.2018 s-a efectuat

cercetarea localului de agrement situat la distanța de 10 m. de la traseul de intrare din

XXXXXX, XXXXXX. În urma cercetării, la terasa localului, lângă peretele stâng de

la ușa de intrare în local, la o distanță de 20 cm. de la perete și la o distanță de 150

cm. de la ușa de intrare, jos pe pământ este găsit un glonț, ridicat de la fața locului. La

o distanță de 120 cm. de la prima masă a terasei, spre sud este fixată a doua masă, sub

care sunt găsite multiple cioburi de sticlă, iar din partea dreaptă a mesei date, jos pe

13

pământ se observă un chipiu de culoare neagră, rupt în două fragmente. La distanța

de 0,70 m. în direcția sud de la chipiu se observă un tub cartuș. La distanța de 2 m. de

la primul cartuș, în direcția sud se mai află un tub cartuș. La distanța de 7 m. de la

prima ușă de intrare a localului, în direcția sud sunt găsite 13 tub cartușe.

Deși, martorul Tabacaru I. și partea vătămată Rotari V. au indicat că la

momentul prezentării organului de urmărire penală la fața locului, chipiul negru cu

inscripția „Adidas” nu se afla în locul în care a fost fotografiat, ci era aruncat într-o

remorcă cu gunoi, acest fapt nu constituie temei de a declara nul procesul-verbal de

cercetare la fața locului, or, în cadrul urmăririi penale afirmațiile date nu au fost

invocate, iar instanța de apel pune la dubii afirmațiile persoanelor date.

Astfel, se atestă că au fost prezentate probe concludente și pertinente care

confirmă existența elementelor infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal,

în acțiunile inculpatului, ce denotă că încadrarea juridică a acțiunilor acestuia

corespunde cu starea de fapt constatată în cadrul ședinței de judecată.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de faptul că infracțiunea

comisă prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani, ca circumstanță atenuantă a

fost stabilită – ilegalitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat infracțiunea, că

lipsesc circumstanțe agravante, precum și de comportamentul inculpatului în viața

socială, înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, concluzionând că în raport

cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea acestuia, corijarea

și reeducarea lui este posibilă cu aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

Totodată, luând în considerație faptul că inculpatul anterior nu a fost judecat,

se caracterizează satisfăcător, la evidența mediului narcolog sau psihiatru nu se află,

lipsa circumstanțelor agravante, în privința inculpatului sunt aplicabile prevederile

art. 90 Cod penal.

Ori, pedeapsă nonprivativă de libertate este echitabilă, va duce la atingerea

scopul legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane, deoarece el urmează să conștientizeze fapta comisă, nu neapărat prin

executare reală a pedepsei.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării

pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită

condamnaților prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ei este un incident

în viața lor.

Totodată, lexemul „poate” din textul art. 90 alin. (1) Cod penal, oferă

posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei

norme.

Îndeplinirea condițiilor de lege, poate fi aplicată sau exclusă la orice etapă a

procesului penal, pentru înlăturarea erorii admise la etapa anterioară.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța

după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a acesteia în

baza criteriilor generale de individualizare, completează acest rezultat printr-un act de

individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei numită de către instanțele de judecată prin hotărârea de condamnare de a

14

suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite

anumite condiții.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a pus accentul și pe personalitatea

persoanei vinovate, învederând și celelalte criterii de individualizare a pedepsei

penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei asupra corectării

și reeducării vinovatului.

Astfel, împrejurările cauzei și personalitatea inculpatului, sunt suficiente pentru

a aplica prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, astfel că acesta se caracterizează

satisfăcător, dar și având în vedere faptul că prejudicierea relațiilor sociale cu privire

la ordinea publică, are consecințe cu un pronunțat caracter grav, reprezentând una din

cele mai importante probleme sociale, cu atât mai mult că acesta reprezintă tendințe

ascendente.

Deci, scopul prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea

inculpatului va fi pe deplin atins prin menținerea pedepsei cu 3 ani închisoare, cu

aplicarea art. 90 Cod penal și suspendarea condiționată a pedepsei închisorii pe un

termen de probațiune de 2 ani.

Potrivit art. 229 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța poate elibera

de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă

plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor.

Ori, cheltuielile judiciare în sumă de 5880 lei, suportate pentru efectuarea

raportului de expertiză judiciare chimico-criminalistice nr. 34/12/1-R-3924 din

12.10.2018 și raportului de expertiză balistică nr. 34/12/1-R-3923 din 19.10.2018,

urmează a fi încasate din contul inculpatului în beneficiul statului, deoarece la

momentul derulării acțiunilor de urmărire penală, aceste cheltuieli au fost suportate

de stat, procesul penal fiind guvernat de principiul prezumției nevinovăției, iar în

situația în care a fost dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, el urmează să

recupereze cheltuielile judiciare suportate de stat pentru efectuarea expertizelor

judiciare.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei în partea respingerii apelului

declarat de procurorul în Procuratura raionului Hîncești, Clevadî, și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că nu au fost stabilite circumstanțe care ar justifica

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare or, personalitatea

inculpatului nu prezintă garanțiile unei bune conduite ce ar permite instanțelor de

fond și de apel de a da dovadă de clemență în privința lui.

Instanța de fond nu a indicat circumstanțele din care rezultă cu certitudine că

corectarea inculpatului este posibilă fără izolarea lui de societate, limitându-se doar la

15

enumerarea circumstanțelor constatate, fără a aprecia la modul cuvenit pericolul

social al infracțiunii comise, iar instanța de apel insuficient și-a motivat soluția

privind respingerea argumentelor acuzării în această parte și menținerea modalității

de executare a pedepsei stabilite de instanța de fond.

Inculpatul nu a conștientizat pericolul social pe care îl prezintă faptele lui, nu

se căiește sincer de faptele săvârșite, deci, nu poate beneficia de clemența instanței

împuternicite de a-i numi pedeapsa.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61 Cod penal.

Mai mult, nu există nici o premisă de a considera că pedeapsa condiționată va

fi în stare să contribuie la corectarea și reeducarea inculpatului.

Totodată, inculpatul și-a educat un sistem degradat de valori care poate fi

corectat doar prin măsuri coercitive de către autoritățile penitenciare ale statului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.1. Avocatul Danu Dogotari și inculpatul, la fel, au declarat recurs ordinar, în

care solicită casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care ultimul să fie achitat, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Recurenții au indicat că, deși, faptele presupus infracționale au fost săvârșite de

inculpat în public, la terasa barului situat la intrarea în XXXXXX, XXXXXX,

acțiunile acestuia nu au fost îndreptate împotriva ordinii publice, concretizate în

acostarea jignitoare a persoanelor sau altor acțiuni similare care încalcă normele etice

de comportament în public, ci au fost îndreptate strict pentru a curma acțiunile

huliganice manifestate de către partea vătămată Rotaru V., fapt confirmat și de către

martorii Chitic A., Sandu M. sau Patrașcu M.

Din probele administrate nu rezultă nici faptul că inculpatul ar fi aplicat

violență sau ar fi amenințat cu aplicarea acesteia partea vătămată sau alte persoane

prezente în local în seara respectivă. Or, martorii acuzării au indicat că inculpatul nu

i-a aplicat careva lovituri părții vătămate sau altor persoane și nici nu a amenințat pe

cineva cu aplicarea violenței.

La fel, din materialele cauzei, nu rezultă nici faptul că inculpatul ar fi săvârșit

careva acțiuni ce s-ar caracteriza printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Mai mult, în afară de partea vătămată, celelalte persoane nu au fost deranjate

de acțiunile inculpatului și chiar au indicat că inițiatorul conflictului a fost partea

vătămată, iar acțiunile inculpatului au fost îndreptate pentru a stopa acțiunile și

comportamentul huliganic al părții vătămate.

Totodată, declarațiile părții vătămate că inculpatul i-ar fi scos din cap chipiul și

ar fi efectuat o împușcătură în acesta nu sunt susținute prin probe și sunt în

contradicție cu declarațiile inculpatului și ale martorului Chitic A. care au indicat că

la momentul efectuării împușcăturii, chipiul nu se afla în mâinile părții vătămate sau

ale inculpatului, ci se afla la pământ, iar martorii Sandu M. și Patrașcu M. nu au

prezentat în acest sens depoziții relevante, nefiind prezenți la fața locului la momentul

efectuării primei împușcături.

16

Celelalte împușcături au fost efectuate de inculpat cu scopul de a descărca

complet arma de foc, întru evitarea survenirii cărorva efecte neplăcute ale conflictului

cu partea vătămată, or, exista riscul ca inculpatul să fie deposedat de arma de foc și în

acest caz, urmările puteau fi mult mai grave.

Pe lângă aceasta, instanța de fond incorect a constatat existența agravantei

prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal – comiterea faptelor infracționale, cu

aplicarea armei de foc sau cu amenințarea aplicării acesteia.

Ori, folosind arma de foc, inculpatul a efectuat o împușcătură în pământ, iar

restul - în aer, ce nu poate fi considerat drept țintă, în sensul legii. Mai mult, aceste

împușcături au fost efectuate în vederea curmării caracterului huliganic al acțiunilor

părții vătămate și nu în scopul vătămării integrității corporale sau sănătății, așa cum a

stipulat legiuitorul la art. 287 alin. (3) Cod penal.

Pe lângă aceasta, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 21.08.2018 a

fost întocmit cu abateri grave de la legislația procesual-penală.

Organul de urmărire penală în mod ilegal și abuziv a manevrat cu obiectele

supuse cercetării la fața locului, schimbând locul de aflare a acestora. În același timp,

apar bănuieli rezonabile inclusiv față de locul de aflare a tuburilor de cartușe și a

chipiului, care au putut fi aduse la fața locului de reprezentanții organului de urmărire

penală.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu

au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blânde, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că recursul apărării este fondat în drept inclusiv pe

temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală că instanța de

17

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blânde, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită (pct. 5.1. din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu împrejurările relevate în descriptivul hotărârilor atacate, care

ar fi esența și erorile concrete de drept a circumstanțelor că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, că instanțele ar fi admis o eroare gravă

de fapt, dar raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care i-ar

fi afectat soluția, că instanțele au pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă

faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și care ar fi încadrarea juridică corectă a

acesteia, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârilor atacate în

acest sens (pct. 5.1. din decizie).

Mai mult, în recursul de pe rol, în care se solicită dispunerea restituirii

corpurilor delicte, lipsește cu desăvârșire, în fapt și în drept, și critica soluției privind

confiscarea acestora (pct. 5.1. din decizie).

Rezultă, că recursul menționat nu îndeplinește cerințele legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

avocatului și inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se

expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurenți.

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

apărării, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5.1. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4.. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică corectă

a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

18

anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate Rotaru V., ale martorilor Chitic

A., Sandu M. și Patrașcu M., procesul-verbal de cercetare la fața locului din

21.08.2018, raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3924 din 12.10.2018, toate

probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanța de apel indicând argumentat și detaliat

motivele pentru care a respins versiunile și dovezile apărării, instanța de apel

pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării,

probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal, ca

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanei și care se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea armei de foc (pct. 4. din decizie).

Totodată, soluția instanței de apel coroborează și cu prevederile art. 131 lit. a),

b), 1347 Cod penal, cât și cu jurisprudența națională, conform căror prin faptă

săvârșită în public se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația

lui, este întotdeauna accesibil publicului, în orice alt loc accesibil publicului dacă în

momentul săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe persoane. Ordine publică

înseamnă o totalitate de relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în

societate, de inviolabilitate a integrității patrimoniului. Încălcare grosolană a ordinii

publice se consideră săvârșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile

sociale și morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și

demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare.

Huliganismul însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor

constituie atât violența psihică, cât și cea fizică, mei urmate de vătămarea integrității

corporale sau de leziuni corporale, sau fără cauzarea prejudiciului sănătății.

Amenințarea presupune orice act prin care se realizează o constrângere morală, de

natură să insufle temere cu privire la aplicarea violenței fizice, urmată de provocarea

unor leziuni de gravitate diferită, inclusiv până la cauzarea morții. Amenințarea cu

aplicarea violenței trebuie să aibă un caracter real. Este necesar ca victima, reieșind

din circumstanțele concrete de expunere a amenințării, să perceapă, ca fiind

considerabilă verosimilitatea realizării amenințării. Aplicarea armei se poate

consemna prin efectuarea de împușcături la locul faptei, demonstrarea armei, în

scopul înfricoșării. Amenințarea, pe calea demonstrării mijloacelor de săvârșire a

huliganismului, ca și oricare altă amenințare cu relevanță penală, trebuie să aibă un

caracter real și nu unul imaginar (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 19.06.2006, nr.4 - Cu

privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, pct. 3., 5.).

Ori, prezența împrejurărilor enunțate în speță și în acțiunile infracționale ale

inculpatului este demonstrată concludent prin probele administrate.

Pe lângă aceasta, cu referire la circumstanțele invocate în recursul ordinar al

procurorului (pct. 5. din decizie), se atestă că la stabilirea pedepsei, instanțele de fond și

de apel just și argumentat au ținut cont de faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune

gravă, prin care s-a adus atingere relațiilor sociale care vizează ordinea și securitatea

publică, că acesta anterior nu a fost condamnat, se caracterizează satisfăcător, nu se

află la evidența medicului narcolog și psihiatru, că nu au fost stabilite circumstanțe

19

agravante, cea atenuantă fiind – ilegalitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat

infracțiunea, precum și de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, conform căror la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia. Dacă la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului la limita minimă conform prevederilor legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia,

precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei, inclusiv în latura

pedepsei penale aplicate inculpaților (pct. 5. – 5.1. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

20

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune

acuzarea și apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au

fost întrunite elementele infracțiunii, că s-au aplicat pedepse individualizate conform

prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de procurorul delegat în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Oleg Popov, de avocatul Danu Dogotari și

inculpatul Gavrilencu Vasile XXXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2020, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 06 noiembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

21