1ra-1110/2016 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-1110/2016 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1110/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Rotari Vitalie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 februarie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Prodan Dmitri Serghei, născut la 09 aprilie 1990, originar

din r-nul Glodeni, s. Sturzovca, domiciliat în mun. Bălți str.

Tudor Vladimirescu 67 ap. 26.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

a fost achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, pe

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

13 aprilie 2013, în jurul orei 05:20, aflându-se în incinta barului ”Beer House” situat

în mun. Bălți, str. Ștefan cel Mare 2, și servind băuturi alcoolice, unde în urma unui

conflict apărut între el și Lupu A., ieșind afară, adică în fața barului sus indicat, i-a

aplicat lui Lupu A. câteva lovituri cu pumnul în regiunea feței, de la care ultimul a

pierdut echilibrul și a căzut jos, ulterior Prodan D. continuând acțiunile sale

infracționale, a aplicat multiple lovituri pe diferite părți ale corpului lui Lupu A.,

astfel cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 159 D din 08

iunie 2013 vătămări corporale ușoare.

Astfel, acțiunile lui Prodan D. au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în prevederile art. 152 alin. (1) Cod penal, și anume – vătămarea intenționată

medie a integrității corporale sau a sănătății.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit de prima instanță, prin care Prodan D. să fie recunoscut culpabil de

1

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsă 1 an închisoarea, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei să-i fie suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

În motivarea apelului a invocat că:

- prima instanță a pus la baza sentinței doar declarațiile inculpatului, acestea fiind

în contradicție cu restul probelor acumulate de către organul de urmărire penală;

- prima instanță a lăsat fără apreciere proba invocată de către acuzare, procesul-

verbal de examinare a înregistrării efectuate în barul ”Beer-House”, din care reiese

că Prodan D. a ieșit afară împreună cu partea vătămată Lupu A.

fost admis apelul declarat de către procuror, casată sentința, și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Prodan D. a fost

recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod

penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 1 an.

În conformitate art. 90 Cod penal executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an, dacă în această perioadă nu va

comite o nouă infracțiune și prin purtare exemplară și muncă cinstită va îndreptăți

încrederea acordată.

instanțe privind neîntrunirea elementelor infracțiunii în acțiunile inculpatului nu se

racordă la probele administrate și cercetate de către instanța de apel. Astfel, nefiind

confirmată temeinicia achitării inculpatului, fiind prezentate suficiente probe

pertinente, concludente și utile, ce urmau a fi puse la baza unei sentințe de

condamnare a inculpatului în fapta incriminată și prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod

penal.

Totodată, instanța de apel a menționat, că prima instanță, în cadrul judecării

cauzei penale nu a verificat multilateral și obiectiv toate împrejurările de fapt și de

drept a cauzei în raport cu probele anexate la dosar, iar soluția instanței contravine

cumulului de probe administrat, astfel prima instanță nu a motivat care anume

elemente ale infracțiunii nu sunt întrunite în acțiunile inculpatului.

Astfel, instanța de apel în urma evaluării integrale a probelor prezentate a ajuns

la concluzia, că nu există dubii rezonabile în ceea ce privește vinovăția lui Prodan D.,

conform învinuirii aduse de către organul de urmărire penală, cercetată și în cadrul

ședinței de judecată, fiind acumulate probe veridice, suficiente ce demonstrează

comiterea de către acesta a infracțiunii prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a conchis, că vina inculpatului se confirmă prin materialele

cauzei, care sânt pertinente, concludente, utile și veridice, ce coroborează între ele și

indică la faptul că acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii prevăzute

de art. 152 alin. (1) Cod penal, cum ar fi: declarațiile martorului Tarlapan A.,

plângerile depuse de către partea vătămată Lupu A. din data de 13 aprilie 2013 și 30

aprilie 2013; raportul din 14 martie 2013 (f.d. 9 v. 1); raportul de constatare medicală

nr. 110/D din 27 aprilie 2013 (f.d. 16 v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr.

2

134/D din 23 mai 2013 (f.d. 18 v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr. 159/D din

08 iunie 2013 (f.d. 34-35 v. 1); proces-verbal de confruntare dintre partea vătămată

Lupu A. și bănuitul Tarlapan A. din 18 mai 2013 (f.d. 51-54 v. 1); declarațiile

martorilor Zaharova T. și Tarlapan A. depuse în cadrul examinării cauzei penale în

prima instanță (f.d. 141, 149-150 v. 1).

Totodată, instanța de apel a constatat, că probele cercetate demonstrează

deplin vinovăția inculpatului, iar prima instanță eronat a ajuns la concluzia privind

achitarea lui Prodan D. din motiv că în acțiunile acestuia nu se conțin elementele

constructive ale infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a mai menționat, că la adoptarea soluției s-a condus de

Comentariul Codului penal, astfel potrivit art. 152 alin. (1) Cod penal, se explică, că

latura obiectivă a infracțiunii se realizează prin provocarea dereglării îndelungate a

sănătății sau pierderea considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din

capacitatea de muncă. În continuare, instanța de apel a explicat, că dereglarea

îndelungată a sănătății este determinată nemijlocit de un șir de vătămări, maladii,

dereglări de funcție care au o durată de peste 21 zile, dar cu condiția că victima își

recapătă sănătatea inițială.

În asemenea condiții, instanța de apel a conchis, că în acțiunile lui Prodan D.,

care a aplicat lovituri lui Lupu A. cu pumnul în regiunea feței, în urma cărora

ultimului i-a fost cauzată vătămare intenționată medie a integrității corporale, se

conțin elementele infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal. Astfel,

probele administrate de către instanța de apel corespund cerințelor stipulate de art.

101 Cod de procedură penală, fiind pertinente, concludente, utile pentru a putea fi

puse la baza unei hotărâri de condamnare, ele fiind în coroborare și demonstrând pe

deplin vinovăția inculpatului în sensul învinuirii aduse, în deplină măsură, iar prima

instanță pripit a ajuns la concluzia privind achitarea inculpatului.

Instanța de apel a reținut, că Prodan D. la data de 13 aprilie 2013, în jurul orei

05:20, aflându-se în incinta barului ”Beer House” situat în mun. Bălți, str. Ștefan cel

Mare 2, și servind băuturi alcoolice, unde în urma unui conflict apărut între el și

Lupu A., ieșind afară, adică în fața barului sus indicat, i-a aplicat lui Lupu A. câteva

lovituri cu pumnul în regiunea feței, de la care ultimul a pierdut echilibrul și a căzut

jos, ulterior iar Prodan D. continuând acțiunile sale infracționale, a aplicat multiple

lovituri pe diferite părți ale corpului lui Lupu A., astfel cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 159 D din 08 iunie 2013 vătămări corporale

ușoare.

Instanța de apel a mai menționat, că versiunea inculpatului precum că nu el l-a

lovit pe Lupu A., dar doar la împins, se combate prin declarațiile părții vătămate

date în cadrul confruntării, ce coroborează cu concluziile rapoartelor de expertiză

medico-legală, care indică că apariția leziunilor corporale prin cădere de la înălțimea

propriului corp este puțin probabilă și cu declarațiile martorilor, care au indicat că

anume Prodan D. a ieșit cu partea vătămată afară din bar, și prin restul probelor

scrise și cercetate de către instanța de apel, ce nu sunt lovite de nulitate și prezintă o

3

situație clară a celor întâmplate, în asemenea condiții, declarațiile inculpatului

contravin cu circumstanțele stabilite în cauza penală.

Prin urmare, instanța de apel, a considerat, că concluziile primei instanțe

privind stabilirea pedepsei inculpatului corespund principiului individualizării

răspunderii penale și pedepsei penale prevăzute de art. 7 Cod penal, scopului și

criteriilor individualizării pedepsei prevăzute de art. 61, 75 Cod penal.

Ținând cont de persoana inculpatului, de faptul că nu are antecedente penale,

instanța de apel a ajuns la concluzia că în situația stabilită și nominalizată au fost

depistate circumstanțe importante ce permit condamnarea inculpatului cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere scopul corectării și

reeducării inculpatului ce se va atinge și fără izolarea acestuia de societate, oferind

posibilitate inculpatului să dovedească corectarea sa prin comportament exemplar și

muncă cinstită. Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului cu aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal, în viziunea instanței de apel, este una echitabilă faptelor comise,

corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, precum și pentru

restabilirea echității sociale.

Rotari V. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea

sentinței de achitare.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel a pronunțat o decizie ilegală, bazată pe presupuneri,

manifestându-se vădit în favoarea acuzării;

- nevinovăția inculpatului se confirmă prin declarațiile martorului Zaharova T.,

Tarlapan A., cât și prin raporturile de expertiză medico-legale nr. 134/D și nr. 159/D;

- organul de urmărire penală nu a indicat în ordonanța de punere sub învinuire

din 30 iulie 2013 indicii calificativi prevăzuți de art. 152 alin. (1) Cod penal, ceea ce

contravine prevederilor art. 281 alin. (2) Cod de procedură penală.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 12) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece criticile formulate de

recurent nu conțin indicii erorilor de drept și respectiv nu sunt motivate sub aspectul

casării hotărârii recurate. Astfel, recursul nominalizat nu conține argumentele

ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de

importanță generală abordată în cauza dată, prevăzute de art. 430 Cod de procedură

penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente:

4

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 aceluiași

Cod.

Din cuprinsul recursului declarat se reține că recurentul invocă ca temei de

drept pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, semnalând și pct. 8) al

aceleiași norme penale, care prevăd, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, autorul recursului a indicat că, instanța a pronunțat o

decizie bazată pe presupuneri, manifestându-se vădit în favoarea acuzării, și nu s-a

pronunțat asupra ordonanței de punere sub învinuire din 30 iulie 2013, emisă de

către organul de urmărire penală, ce contravine prevederilor art. 281 alin. (2) Cod de

procedură penală.

Așadar, Colegiul penal, analizând textul deciziei recurate constată, că instanța

de apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, întemeiat considerând că situația de fapt, împrejurările și

încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat, au fost corect încadrate de

către organul de urmărire penală, nefiind încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinzând și motivele pe

care se întemeiază soluția. Astfel, temeiul de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, nu este incident în prezenta cauză, iar cu privire la

alegațiile recurentului invocate, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

ordonanței de punere sub învinuire din 30 iulie 2013 emisă de către organul de

urmărire penală ce contravine prevederilor art. 281 alin. (2) Cod de procedură

penală, Colegiul penal menționează, că inculpatul cât și apărătorul său, în caz de

dezacord, urmau să atace ordonanța respectivă la procurorul ierarhic superior. De

menționat este și faptul, că potrivit ordonanței din 30 iulie 2013 (f.d. 78 v. 1) este

stipulat, ”prin acțiunile sale intenționate cet. Prodan Dmitri Serghei a comis o infracțiune

prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, adică vătămarea intenționată medie a integrității

corporale sau a sănătății”, ceea ce este în legătură cauzală cu raporturile de expertiză

medico-legale nr. 134/D și 159/D (f.d. 18, 22 v. 1) din care reiese, că conform fișei

medicale prezentate, cet. Lupu Alexandr i-a fost cauzată o dereglare a sănătății de lungă

5

durată (mai mult de 21 zile) și în conformitate cu acest criteriu se califică la vătămări

corporale MEDII, astfel organul de urmărire penală a făcut o încadrare corectă după

indicii calificativi, în strictă conformitate cu prevederile art. 281 Cod de procedură

penală, încadrând acțiunile inculpatului în prevederile art. 152 alin. (1) Cod penal,

criticile recurentului la acest capitol fiind neîntemeiate și declarative.

Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel a pronunțat

o decizie bazată pe presupuneri, manifestându-se vădit în favoarea acuzării,

Colegiul penal menționează, că motivarea hotărârii este un proces de analiză a

actelor și lucrărilor dosarului, ce nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din

punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită

cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării recercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și a

concluzionat corect că aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 152 alin.

(1) Cod penal, potrivit căreia inculpatul a fost recunoscut vinovat.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la examinarea

cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de

procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat

minuțios, dându-le o reapreciere proprie, justă, prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal și

anume, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății.

Referitor la declarațiile martorilor, Colegiu penal reține, că acestea au fost

apreciate just de către instanța de apel și în coroborare cu restul probelor cercetate în

cadrul examinării cauzei penale. Astfel din declarațiile martorului, Tarlapan A.,

audiat în cadrul urmăririi penale (f.d. 51-54 v. 1) rezultă, că ”inculpatul i-a aplicat

lovituri părții vătămate în urmă cărora ultimul a căzut”, acestea coroborând cu

declarațiile făcute în cadrul cercetării judecătorești (f.d. 149-150 v. 1) din care rezultă,

că ”de masa lor s-a apropiat partea vătămată, peste un timp inculpatul și cu acesta

au ieșit afară, apoi îndreptându-se în local a auzit un zgomot, nu a văzut dacă

Prodan D. i-a aplicat primului careva lovituri, însă acesta i-a comunicat că l-a

împins pe Lupu A. pentru a se apăra”, din ce s-a constatat cu certitudine intenția

infracțională a inculpatului, precum și aplicarea loviturilor părții vătămate, prin care

ultimului i-a fost cauzat conform raporturilor de expertiză medico-legale nr. 134/D și

159/D, vătămare corporală MEDIE.

Totodată, instanța de recurs reține, că recurentul invocă în prezenta speță

temeiul pentru recurs prevăzute la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

însă din conținutul recursului declarat, Colegiul atestă, că în opinia părții apărării,

inculpatul nu este subiectul infracțiunii imputate, solicitând menținerea sentinței de

achitare, astfel motivându-și în acest sens recursul declarat. Deci, în atare

împrejurări, instanța de recurs consideră, că de fapt apărătorul inculpatului în

6

recursul declarat semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, prin prisma neîntrunirii elementelor infracțiunii în

acțiunile inculpatului, solicitând în cele din urmă menținerea sentinței de achitare.

Respectiv, este alogică invocarea concomitentă și a temeiului pentru recurs stipulat

la pct. 12) al aceleiași norme, precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, fiindcă în asemenea abordare se subînțelege că totuși inculpatul a săvârșit o

careva infracțiune, însă aceasta nu a fost încadrată juridic corect. Totodată, din

conținutul recursului, nici nu se atestă o argumentare desfășurată a acestui temei

pentru recurs, fiind doar indicat la temeiurile de drept.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin

prisma incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Deși inculpatul pe întreg procesul penal a avut o poziție unică de

nerecunoaștere a vinei în cele incriminate, însă instanța de apel întemeiat a conchis

că aceasta nu generează achitarea inculpatului, sau în cursul judecării cauzei în apel

au fost prezentate probe, ce înlătură dubiul judiciar și dovedesc cu certitudine

vinovăția lui în cele imputate. Versiunea inculpatului este combătută prin probe

pertinente, concludente, utile și veridice. Pe parcursul examinării cauzei în instanța

de apel au fost stabilite cu certitudine că în acțiunile lui se întrunesc elementele

constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal.

Așadar în cadrul cercetării judecătorești în instanța de apel, s-a constatat că în

urma unui conflict iscat în bar între Prodan D. și Lupu A., aceștia au ieși afară, după

care inculpatul l-a lovit pe Lupu A. și l-a împins, în urma cărora ultimul a căzut jos.

Acest fapt a fost confirmat prin declarațiile date sub jurământ în cadrul cercetării

judecătorești, de către martorii Tarlapan A. (f.d. 51-54, 149-150 v. 1) și Zaharova T.

(f.d. 141 v. 1); prin rapoartele de expertiză medico-legale nr. 134/D din 23 mai 2013,

și nr. 159/D din 08 iunie 2013, din care rezultă că părții vătămate i-au fost cauzate

vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată, probe ce

coroborează între ele. Astfel argumentele recurentului, precum că inculpatul nu i-a

aplicat lovituri părții vătămate, împingându-l doar, Colegiul penal le apreciază ca

neîntemeiate, acestea fiind o metodă de a evita răspunderea penală.

De asemenea, Colegiul evidențiază corectitudinea concluziei instanței de apel,

precum că prima instanță pripit a ajuns la concluzia privind achitarea inculpatului,

7

deoarece acțiunile inculpatului au fost îndreptate spre cauzarea vătămării integrității

corporale a părții vătămate prin intenție directă, sau din totalitatea probelor

administrate, în speța dată, se dovedește că anume Prodan D. prin intenție directă a

cauzat vătămări corporale lui Lupu A. Prin urmare, instanța de apel rejudecând

cauza a încadrat corect acțiunile inculpatului în prevederile art. 152 Cod penal.

Mai mult ca atât, analizând conținutul deciziei, Colegiul consideră, că instanța

de apel în mod just a considerat exista temeiului pentru a da o nouă apreciere

probelor și ca urmare, constatând corect că starea de fapt stabilită de prima instanță

nu concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul

sentinței.

Colegiul penal constată, că instanța de apel corect a concluzionat prezența la caz

a discordanței între cele reținute de prima instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții, decât cea pe care materialul probator o susține.

Instanța de apel a soluționat cazul, examinând toate probele în ansamblu, unele

probe fiind motivat respinse, altele acceptate. La aprecierea probelor judecătorii sunt

independenți, și nu sunt legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei părți, în

acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de

condamnare sau de achitare.

Astfel, Colegiul menționează, că instanța de apel, uzând de dreptul de a verifica

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin efectuarea atât a unei aprecieri proprii

asupra veracității fiecărui mijloc de probă în parte, cât și a unei aprecieri de

ansamblu a concluziei finale dedusă din totalitatea probelor administrate, și-a

format o convingere intimă, proprie cu privire la starea de fapt, contrară cu cea

constatată de prima instanță, deducând oportunitatea unei soluții de recunoaștere a

lui Prodan D. vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod

penal.

Cu referire la argumentul recurentului, privind modalitatea de apreciere a

probelor, instanța de recurs constată că instanța de apel, ținând cont de prevederile

art. 99-101 Cod de procedură penală, a verificat sub toate aspectele probele

prezentate de către părți, audiind inculpatul, martorii, și a cercetat probele

administrate la dosar, dând citire materialelor cauzei, ca urmare corect a stabilit

starea de fapt. Așadar pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Colegiul va

menține soluția instanței de apel în privința lui Prodan D., ca o consecință directă a

prezenței probelor în sensul învinuirii înaintate.

În concluzie, instanța de recurs statuează, că criticele recurentului referitoare la

greșita condamnare a inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (1) Cod penal, nu sunt întemeiate și nu pot determina adoptarea unei

soluții contrare celei adoptate de instanța de apel.

Colegiul penal apreciază, că situația de fapt a fost stabilită de instanța de apel în

urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat și ca urmare

anume instanța de apel este cea care a procedat la o corectă încadrare juridică, fiind

8

stabilită o corectă determinare și constatare juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpată și semnele componenței de

infracțiune prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, legătura cauzală dintre acțiunile inculpatei și urmările prejudiciabile

cauzate părții vătămate.

Ca urmare, Colegiul penal consideră, că nu este incident cazul de casare

prevăzut de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, apreciind ca

fiind neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de către recurent.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art. 414-

419 Cod de procedură penală, fiind just constatate elementele infracțiunii imputate

inculpatului, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Rotari Vitalie în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10

februarie 2016, în cauza penală privindu-l pe Prodan Dmitri Serghei, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 22 iunie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

9