1ra-758/2015 — art. 287 alin.1 CP

1ra-758/2015 — art. 287 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-758/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan și Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu și

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 martie 2015, în cauza penală în privința lui

Chetrean Serghei Ștefan, născut la 27 iulie 1968,

originar și locuitor al s. Miclești, raionul Criuleni,

modovean,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.05.2014 - 11.12.2014;

Instanța de apel: 22.01.2015 – 26.03.2015;

Instanța de recurs: 29.05.2015 – 24.06.2015.

C O N S T A T Ă:

Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 al. (1) Cod

penal la pedeapsă cu amendă în beneficiul statului în mărime de 700

unități convenționale -14 000 lei (paisprezece mii lei).

Chetrean Serghei la 12 februarie 2014, la ora 18.40, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, se afla pe o stradă din s. Miclești, raionul Criuleni, în fața magazinului

SRL „Boaghi Ecaterina", unde încălcînd grosolan ordinea publică și manifestînd

lipsă totală de respect față de societate, a inițiat un conflict cu Parfeni Pavel, în

procesul căruia a aplicat față de ultimul violența fizică, lovindu-1cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i în acest mod intenționat o

echimoză pe față, hemoragie în sclera ochiului stîng, care prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 145 D din 25 martie 2014 se califică că vătămări

neînsemnate, iar cînd Cazacu Ion a interveni și i-a cerut lui Chetrean Serghei

1

Ștefan să înceteze acțiunile sale huliganice, el nu a reacționat și i-a aplicat și

ultimului o lovitură cu pumnul în față.

avocatului Crețu Ion în interesele lui, solicitînd casarea integrală a hotărîrii

atacate și pronunțarea unei noi sentințe potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de 287 al. (1)

Cod Penal.

În motivarea apelurilor s-a invocat că:

- în sentință nu au fost descrise amănunțit probele pe care se întemeiază

concluziile instanței de judecată;

- nu sunt argumentate motivele admiterii sau respingerii probelor, atît de

învinuire, cît și de apărare, nu sunt supuse analizei toate probele examinate în

ședință;

- aprecierea dată depozițiilor inculpatului și martorului de către prima

instanță este una neîntemeiată, deoarece instanța nu s-a expus anume din care

motive sau în baza căror probe consideră declarațiile inculpatului Chetrean

Serghei și Sîrbu Tudor că nu corespund adevărului;

- inculpatul nu este de acord cu faptul că instanța de fond nu a dat nici o

apreciere declarațiilor inculpatului Chetrean Serghei și Sîrbu Tudor referitor la

faptul că inculpatului i-au fost produse leziuni corporale de către Parfeni Pavel și

Cazac Ion, care se confirmă prin raportul de constatare medico-legală nr. 656

din 14.02.2014 privind constatarea leziunilor corporale la Chetrean Serghei și

raportul de expertiză medico-legală nr. 144D din 25.03.2014 privind constatarea

leziunilor corporale;

- Chetrean Serghei consideră că instanța de fond a admis neîntemeiat în

calitate de probe comunicarea telefonică și cererea pătimitului care ar demonstra

vinovăția lui, deoarece aceste două acte prevăd doar o adresare către organul de

poliție și în conformitate cu art. 94 alin. (4) Cod de procedură penală „Plîngerile

depuse în cursul procesului și hotărîrile procesuale adoptate nu constituie probe

ale vreunor circumstanțe care au importanță în cauza respectivă, ele fiind doar o

dovadă a faptului că a fost depusă o plîngere și a fost adoptată o hotărâre";

- raportul de expertiză medico-legală nr. 145 D din 25 martie 2014 nu

dovedește că Chetrean Serghei a săvîrșit o infracțiune de huliganism, ci doar se

dovedește faptul că Chetrean Serghei i-a aplicat o lovitură lui Parfeni Pavel și i-a

provocat leziuni corporale neînsemnate, însă instanța de fond nu a clarificat

motivul aplicării loviturii, care a fost cauzată de adresarea către Chetrean

Serghei a unui cuvînt necenzurat din partea lui Parfenii Pavel, iar acțiunile lui

urmau a fi calificate în conformitate cu Codul contravențional conform art. 78,

adică vătămarea intenționată ușoară.

2

martie 2015, au fost admise, din alte motive, apelurile declarate, casată sentința

și pronunță o nouă hotărîre conform modului stabilit m pentru prima instanță

după cum urmează:

Chetrean Serghei Ștefan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 287 al. (1) Cod penal la pedeapsa penală în formă de amendă în mărime de

300 (trei sute) unități convenționale - 6000 (șase mii) lei.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a constatat că, reieșind din

materialele cauzei penale, instanța de fond a adoptat o soluție legală, întemeiată

și motivată în partea ce ține de constatarea vinovăției inculpatului Chetrean

Serghei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, însă

nu a ajuns la o concluzie justă în partea ce ține de individualizarea și stabilirea

pedepsei inculpatului Chetrean Serghei.

Instanța de apel a conchis că situația de fapt reținută de instanța de fond

corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate corect și anume:

- declarațiile inculpatului Chetrean Serghei, ale părții vătămate Parfeni

Pavel Ivan, martorului Sîrbu Tudor Ion, cît și materialele cauzei, inclusiv:

- comunicarea telefonică din 12 februarie 2014 parvenită în unitatea de

gardă a inspectoratului de poliție Criuleni de la primarul s. Miclești raionul

Criuleni, Buga Iurie, din conținutul căreia rezultă, că la 12 februarie 2014 în

jurul orelor 18.40 în barul din s. Miclești, raionul Criuleni locuitorii satului

Parfeni Pavel și Cazacu Ion au fost bătuți de către consăteanul Chetrean Serghei,

pricinuindu-le dureri fizice (f.d. 15);

- cererea pătimitului Parfeni Pavel din 13 februarie 2014 pe numele

inspectorului-șef de poliție Criuleni, Armașu Alei din care rezultă că Parfeni

Pavel a cerut să fie tras la răspundere conform legii Chetrean Serghei, care pe 12

februarie 2014 în jurul orelor 18.30 la barul SRL „Boaghe Ecaterina", fară nici

un motiv 1-a lovit pe el cu pumnul în față, cauzîndu- dureri fizice, dar și prin

raportul de expertiză medico-legală nr. 145 D din 25 martie 2014 din care

rezultă incontestabil faptul că în urma agresiunii de către inculpatul Chetrean

Serghei Ștefan pătimitului Parfeni Pavel Ivan i-au fost cauzate o echimoză pe

față, hemoragie în sclera ochiului stîng, care se califică că vătămări neînsemnate

(f-d 58).

Colegiul penal a considerat că prima instanță în mod corect a dat o

apreciere critică depozițiilor martorului Sîrbu Tudor Ion, calificîndu-le ca

versiune menită să-l protejeze pe inculpatul Chetrean Serghei de răspundere

penală și pedeapsă.

Apreciind probele enunțate, instanța de apel a concluzionat că, argumentul

inculpatului precum că, prin declarațiile sale și a martorului Sîrbu Tudor se

3

demonstrează că anume Parfeni Pavel este cel ce a provocat conflictul se

combate prin declarațiile părții vătămate, dar și prin comunicarea telefonică din

12 februarie 2014 parvenită în unitatea de gardă a inspectoratului de poliție

Criuleni de la primarul s. Miclești raionul Criuleni Buga Iurie, din care rezultă

că Parfeni Pavel și Cazacu Ion au fost bătuți de consăteanul lor Chetrean

Serghei.

Afirmația invocată în cererea de apel precum că instanța de fond a apreciat

neîntemeiat în calitate de probă comunicarea telefonică și cererea pătimitului

care ar demonstra vinovăția lui Chetrean Serghei, instanța de apel o apreciat-o

critic, deoarece în conformitate cu art. 93 al Codului de procedură penală

probele sînt elemente de fapt dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care

servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea

făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări

importante pentru justa soluționare a cauzei. Prin urmare, comunicarea

telefonică din 12 februarie 2014 parvenită în unitatea de gardă a inspectoratului

de poliție Criuleni de la primarul s. Miclești, raionul Criuleni Buga Iurie

constituie un element de fapt care servește la constatarea existenței infracțiunii

de huliganism, la identificarea făptuitorului, iar instanța de fond a reținut în mod

corect în calitate de probă comunicarea nominalizată.

În același context, instanța de apel a conchis că, prima instanță a reținut în

mod justificat în calitate de probă cererea lui Parfeni Pavel înaintată la poliție,

care a solicitat să fie tras la răspundere conform legii Chetrean Serghei, care la

12 februarie 2014, în jurul orelor 18.30, la barul SRL „Boaghe Ecaterina", fără

de nici un motiv, 1-a lovit cu pumnul în față, astfel cauzîndu-i dureri fizice. În

acest sens, deși inculpatul a susținut că conflictul a fost provocat de către Parfeni

Pavel, plîngerea la organele de poliție a fost înaintată anume de Parfeni Pavel, în

timp ce Chetrean Serghei nu s-a adresat la organul de poliție, fiind combătută în

asemenea mod versiunea inculpatului despre apariția conflictului.

Colegiul a mai menționat, că atît în ședința instanței de fond, cît și în

ședința instanței de apel, inculpatul Chetrean Serghei a recunoscut că a aplicat

lovitura lui Parfeni Pavel, s-au numit cu cuvinte necenzurate în loc public, astfel

solicitarea acestuia de achitare neavînd nici un suport legal.

Ca neîntemeiată a fost calificată și solicitarea inculpatului de a califica

acțiunile sale în baza art. 78 Cod contravențional, în acest context instanța de

apel reținînd recomandările pct. 14 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 4 din 19.06.2006 „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale

despre huliganism”, potrivit căruia, instanțele de judecată vor ține seama că

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită

lipsă de respect față de societate nu pot să formeze de sine stătător componența

4

infracțiunii de huliganism. Aceste acțiuni principale trebuie să fie însoțite

obligatoriu de oricare din acțiunile adiacente menționate în dispoziția alin.(l)

art.287 CP: aplicarea violenței asupra persoanelor sau amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe, opunerea de rezistență reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc prin cinism sau obrăznicie

deosebită. Dacă acțiunile ce tulbură ordinea publică și liniștea cetățenilor (de

exemplu: expresiile injurioase în locurile publice, acostarea jignitoare a

cetățenilor și alte acțiuni asemănătoare) nu sunt însoțite de acțiunile adiacente,

specificate mai sus, atunci calificarea trebuie făcută potrivit art.164

„Huliganismul nu prea grav" din CCA.

Instanța de apel a decis, că în speță acțiunile comise de Chetrean Serghei

care au tulburat liniștea cetățenilor și ordinea publică, prin numirea în public cu

cuvinte necenzurate, au fost însoțite de aplicarea violenței, cad sub incidența

legii penale.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a considerat că, instanța de fond

eronat și ilegal i-a stabilit lui Chetrean Serghei ca circumstanță agravantă la

individualizarea pedepsei „comiterea infracțiunii de către inculpat în stare de

ebrietate alcoolică", deoarece partea acuzării nu a prezentat nici o probă

pertinentă și concludentă precum că inculpatul era în stare de ebrietate alcoolică,

cu atît mai mult, acuzatorul nici în rechizitoriu și nici în susținerile verbale nu a

invocat o asemenea circumstanță agravantă, indicînd că circumstanțe agravante

nu au fost stabilite, iar instanța de fond invocînd din oficiu respectiva agravantă

care nu este probată prin nici o probă.

Astfel, instanța de apel ținînd cont de prevederile art.61,75 Cod penal, a

reținut că, fapta comisă de către Chetrean Serghei constituie o infracțiune mai

puțin gravă, inculpatul anterior a fost judecat dar antecedentul penal este stins,

dauna cauzată se materializează prin vătămarea corporală neînsemnată a părții

vătămate Parfeni Pavel, circumstanța atenuantă fiind săvîrșirea pentru prima

dată a unei infracțiuni mai puțin grave, agravante nefiind stabilite.

În concluzie Colegiul a considerat că, pedeapsa aplicată de către instanța

de fond lui Chetrean Serghei este prea aspră, în privința acestuia fiind aplicată

pedeapsa sub formă de amendă maximă în mărime de 700 unități convenționale,

pedeapsă care nu este proporțională faptei comise de inculpat, motiv pentru care

a stabilit inculpatului Chetrean Serghei o pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 300 (trei sute) unități convenționale - 6000 (șase mii) lei,

considerînd-o echitabilă, ce se încadrează în limitele fixate în Partea specială a

Codului penal și aplicată în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

Codului penal.

5

5.1. procurorul, care invocînd temeiul de casare prevăzut de art.427

alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei și menținerea

sentinței.

În susținerea recursului recurentul invocă că, pedeapsa stabilită de instanța

de fond nu numai că este una legală, în sensul de respectare a cadrului legal de

individualizare judiciară, dar în același timp, este una justă, adică la stabilirea ei

s-a respectat criteriul proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului

pedepsei în funcție de gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului.

Instanța de apel a ignorat faptul că inculpatul Chetrean S. a comis o

infracțiune mai puțin gravă; i-a aplicat intenționat părții vătămate Parfeni Pavel

multiple lovituri peste diferite părți ale corpului; vina în comiterea infracțiunii

nu a recunoscut-o, anterior a fost condamnat, prin urmare, neîntemeiat a fost

diminuată pedeapsa aplicată de către instanța de fond de 700 unități

convenționale la 300 unități convenționale.

5.2. inculpatul Chetrean Serghie, care invocînd art.427 Cod de

procedură, fără a concretiza care eroare din acest articol a fost comisă de

instanța de apel, solicită casarea decizie, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri de achitare.

În susținerea recursului indică că instanța de apel nu a dat răspuns la toate

motivele indicate în cererea de apel, și anume:

- nu au fost descrise amănunțit probele pe care se întemeiază concluziile

instanței de judecată;

- nu au fost argumentate motivele admiterii sau respingerii probelor, atît

de învinuire cît și de apărare;

- nu s-au supus analizei toate probele examinate în ședință;

- nu s-a expus amănunțit dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de

care anume lege penală este prevăzută ea;

- a fost încălcat egalitatea armelor în cadrul examinării apelului, prin faptul

că a fost respins demersul avocatului de a audia în calitate de martori Boaghe

Mihail, Boaghe Ecaterina care sunt stăpînii magazinului si puteau confirma cele

întîmplate si dacă le-a fost adus vre-un prejudiciu. La fel, nu a fost admisă de

Curtea de Apel audierea martorului Petrasco Eugen si a lui Bargan Sergiu care

au văzut cele întîmplate:

- nu s-a dat nici o apreciere raportului de constatare medico-legală nr. 656

din 14.02.2014 privind constatarea leziunilor corporale la cet. Chetrean Serghei

și raportul de expertiză medico-legală nr. 144D din 25.03.2014, care stabilește

că inculpatul nu este vinovat în comiterea infracțiunii, acestea coroborînd cu

declarațiile ultimului și a martorului Sîrbu Tudor, prin care se confirmă că

6

inculpatul a fost provocat de către Parfeni Pavel prin exprimarea în adresa lui

Chetrean Serghei cu cuvinte necenzurate;

- neîntemeiat prima instanță și instanța de apel a considerat ca probe

comunicarea telefonică și cererea pătimitului care ar demonstra vinovăția lui

Chetrean Serghei, deoarece aceste două acte prevăd doar o adresare către

organul de poliție și în conformitate cu art. 94 alin. (4) Cod de procedură penală,

nu pot fi admise ca probe;

- acțiunile săvîrșite de Chetrean Serghei urmează a fi calificate în

conformitate cu Codul contravențional, art. 78, adică vătămarea intenționată

ușoară.

baza materialelor cauzei, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestora din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.

427 Cod de procedură penală care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

6.1 Referitor la recursul ordinar declarat de către procuror.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată că, temeiul de casare prevăzut la pct. 10) alin.1)

art.427 Cod de procedură penală la care se referă autorul recursului nu este

aplicabil din punct de vedere al prezentei erori de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor

procesual-penale fiind legală și întemeiată. Totodată, Colegiul reține că

acuzatorul de stat este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de apel

precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor făptuitorului, însă critică hotărîrea

contestată în partea pedepsei, considerînd că instanța de apel nejustificat a

diminuat pedeapsa aplicată de către instanța de fond de 700 unități

convenționale la 300 unități convenționale.

7

Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia.

Reieșind din prevederile art.75 alin.(l) Cod penal, la stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată are obligația să țină cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul

penal, în baza căruia au fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în

vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se

măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca

celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în

vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social

concret al activității infracționale săvîrșite.

În speță, Colegiul penal constată că instanța de apel, reducînd pedeapsa cu

amenda stabilită inculpatului de prima instanță, ca fiind considerată prea aspră în

raport cu fapta comisă și cu cumulul de circumstanțe atenuante, corect a stabilit

o pedeapsă mai blîndă, acordînd deplină eficiență prevederilor art.61, 75 și 76

Cod penal.

Astfel, instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont de

fapta comisă de către acesta, care constituie o infracțiune mai puțin gravă,

inculpatul anterior a fost judecat dar antecedentul penal este stins, dauna cauzată

se materializează prin vătămarea corporală neînsemnată a părții vătămate

Parfeni Pavel, circumstanța atenuantă fiind săvîrșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni mai puțin grave, agravante nefiind stabilite.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis

8

eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală la care se face referință, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în

limitele legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

6.2. Referitor la recursul ordinar declarat de inculpat.

Colegiul remarcă, că inculpatul în recurs invocă ca temei de casare a

decizie recurate art.427 Cod de procedură penală, fără a concretiza care eroare

din acest articol a fost comisă de instanța de apel, însă din conținutul recursului

rezultă că alegațiile recurentului se încadrează în temeiurile de casare prevăzute

la pct.6),8) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea

de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Deci, recurentul consideră că instanța de apel nu și-a argumentat

corespunzător soluția sa privitor la condamnarea inculpatului în baza art. 287

alin.1) Cod penal încălcînd astfel exigențele pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală.

Cu referire la cele invocate de recurent, reieșind din jurisprudența constantă

a Curții Europene, Colegiul penal reiterează că motivarea hotărîrii este un proces

de analiza și sinteza a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa

cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt,

instanța de fond și cea de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a

expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect că aceasta se circumscrie

încadrării juridice în baza art. 287 alin.1) Cod penal.

În continuare, în probarea alegațiilor invocate, recurentul a mai descris în

conținutul recursului declarat un șir de probe, care în opinia sa nu au fost

apreciate de instanțe la justa valoare, ceea ce, în consecință, a dus la

condamnarea inculpatului.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs invocate

de recurent privitor la chestiunea de apreciere a probelor, instanța de recurs

amintește, că la etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor

de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă

situație de fapt, decît cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind

atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel. Prin urmare, Colegiul penal

9

nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere pe baza probelor

administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare

la situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel, corectitudinea

condamnării inculpatului Chetrean Serghei privind învinuirea imputată acestuia

prin rechizitoriu.

Mai mult, în lumina jurisprudenței Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală prevede că, la această etapa instanța de recurs verifică

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a

stării de fapt reținute în speță.

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente specifică că,

pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de

o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor,

ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții de cît cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs. Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul

penal, verificînd suplimentar materialele dosarului, specifică că, judecînd apelul,

instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptînd o soluție corectă de menținere a sentinței prin care s-a dispus

condamnarea inculpatului, care este argumentată și corespunzătoare cumulului

de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în

condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just

apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza

cărora s-au stabilit cu certitudine că inculpatul a săvîrșit infracțiunea în

circumstanțele descrise în rechizitoriu.

În susținerea acesteia, instanța de apel corect a respins argumentul

inculpatului despre nevinovăția sa, fiind combătut prin materialele administrate

de către instanța de fond și just puse la baza sentinței de condamnare, or reieșind

din constatările făcute de către instanța de apel și redate la p.4.1al prezentei

decizii, ultima a dat răspunsuri detaliate la argumentele invocate în apel și

reflectate la p.3 al deciziei, argumentînd motivele admiterii și respingerii

probelor administrate, fiind analizate și apreciate prin prisma aer.101 Cod de

procedură penală, prin urmare neconstatîndu-se eroare prevăzuta la art.427

alin.1) pct.6) cod de procedură penală, invocată de recurent.

10

Astfel, Colegiul penal reține că instanța de apel corect a respins argumentul

inculpatului, care este invocat și în recurs, referitor la faptul că prin declarațiile

sale și a martorului Sîrbu Tudor se demonstrează că anume Parfeni Pavel este

cel ce a provocat conflictul, aceasta se conchide prin declarațiile părții vătămate,

dar și prin comunicarea telefonică din 12 februarie 2014 parvenită în unitatea de

gardă a inspectoratului de poliție Criuleni de la primarul s. Miclești raionul

Criuleni Buga Iurie, din care rezultă că Parfeni Pavel și Cazacu Ion au fost bătuți

de consăteanul lor Chetrean Serghei (f.d.12), precum și prin cererea lui Panfil

Pavel înaintată la 13 februarie 2014, prin care a solicitat tragerea la răspundere

conform legii a lui Chetrean Serghei (f.d.13), pe cînd inculpatul nu s-a adresat

cu o astfel de cerere, mai mult ca atît inculpatul Chetrean Serghei, fiind audiat

pe tot parcursul examinării cauzei, a recunoscut că a aplicat lovitura lui Parfeni

Pavel, s-au numit cu cuvinte necenzurate în loc public.

Tot în acest context, Colegiul remarcă că instanțele de fond corect au pus

la baza condamnării ca probe comunicarea telefonică și cererea pătimitului,

deoarece, acestea au fost administrate de un subiect competent al organul de

urmărire penală, care conține date autentice și au fost verificate pînă la

examinarea recursului menționat, prin urmare cele din urmă exclud alegațiile

recurentului referitor la inadmisibilitatea acestora în calitate de probă în

conformitate cu art. 94 alin. (4) Cod de procedură penală.

Referitor la argumentele recurentului în ce privește declarațiile martorului

Sîrbu Tudor și a inculpatului, e de menționat că instanțele de fond justificat le-

au apreciat critic, acestea nu presupune și nu echivalează cu achitarea lui, așa

cum se pretinde prin recursul declarat, fiind apreciată drept o tactică a apărării

aplicată de recurent în vederea eschivării de la răspunderea penală, mai mult ca

atît martorul Sîrbu Tudor potrivit declarațiilor sale a menționat că ”… Ei toți

erau în stare de ebrietate. În acest timp în bar a întrat Parfeni Pavel, iar

Cazacu Ion a rămsas afară în fața barului. Chetrean Serghei s-a apropiat de

Parfeni Pavel și i-a propus ca ei ambii să procure o sticlă de coniac și s-o

servească, la care Parfeni Pevel i-a răspuns cu cuvinte necenzurate. În acest

timp, el a ieșit afară la terasa barului, însă prin sticla ușii a văzut cum

Chetrean Serghei 1-a lovit pe Parfeni Pavel cu pumnul…”

Cît privește motivele recurentului precum că, de către instanțele de fond

nu s-a dat nici o apreciere raportului de constatare medico-legală nr. 64 și 656

din 14.02.2014 raportului de expertiză medico-legală nr. 144D și 145D din

25.03.2014, Colegiul conchide că acestea doar afirmă starea de fapt creată între

inculpat și pătimit, constatîndu-se la ambii leziuni corporale neînsemnate, mai

mult ca atît raporturile de expertiză menționate nici nu au fost incluse în lista

probelor prezentate de acuzare.

11

Nu se regăsește la caz nici cele invocate de recurent referitor la faptul că a

fost încălcat egalitatea armelor în cadrul examinării apelului, fiind respins

demersul avocatului de a audia în calitate de martori Boaghe Mihail, Boaghe

Ecaterina, Petrasco Eugen si Bargan Sergiu, deoarece potrivit procesului verbal

al ședinței de judecată a instanței de fond (f.d.121, verso), apărarea careva listă

a probelor în susținerea nevinovăție inculpatului nu a prezentat, însă instanța a

acordat posibilitate apărării de a prezenta martorii solicitați (f.d.123), care s-a

soldat cu insucces, inculpatul refuzîndu-se de proba cu martorii (f.d.123, verso),

prin urmare recurentului a avut posibilitatea de a se folosi de proba cu martorii.

În speță, Colegiul penal constată că nici temeiul de casare prevăzut la pct.

8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele erori de drept

invocate de recurent. Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor

infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei,

însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective.

În acest sens, Colegiul remarcă.

În primul rînd, infracțiunea prevăzută la art. 287 alin. (1) Cod penal

presupune - huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un

cinism sau obrăznicie deosebită.

În speță s-a constatat că infracțiunea a fost comisă de către inculpat.

În al doilea rînd,infracțiunea de huliganism prevăzută la art.287 alin.( l )

Cod penal prevede acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică

și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate în oarecare din următoarele

situații:

a) însoțite de aplicare a violenței asupra persoanelor;

b) însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor;

c) însoțite de opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor

persoane care curmă actele huliganice;

d) acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinizm sau

obrăznicie deosebită.

În această ordine de idei se reține, că:

Ordinea publică înseamnă o totalitate de relații sociale, ce asigură o

ambianță liniștită de conviețuire în societate , de inviolabilitate a persoanei și a

integrității patrimoniului, precum și activitatea normală a instituțiilor de stat și

12

publice.

Încălcare grosolană a ordinii publicece exprimă o vădită lipsă de respect,

se consideră săvîrșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și

morale de conviețuire , care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ

de către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare

batjocoritoare cu cetățenii , prin înjosire a onoarei și demnității persoanei,

încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice, zădărnicire a activităților de

masă , suspendare temporară a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor,

organizațiilor, transportului obștesc,etc.

Exprimarea unei vădite lipse de respect față de societate se au în vedere

acțiuni evidente ce ating interesele legitime ale unui grup ori chiar ale unei

persoane care se află la locul infracțiunii (proferare de expresii indecente,

abordarea unei ținute lipsite de pudoare , efectuarea de gesturi obscene, etc.).

Obrăznicie deosebită se înțeleg acțiunile de încălcare grosolană a ordinii

publice însoțite de acte de violență asupra persoanei, de distrugere și degradare a

bunurilor proprietarului.

În sensul art. 287 CP, prin „violență” se are în vedere violența soldată cu

vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, ori violența soldată cu

leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătății,

nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

Astfel, infracțiunea de huliganism în afară de prezența acțiunii principale –

încălcarea grosolană a ordinii publice, presupune și prezența unei acțiunii

adiacente – acțiune exprimată alternativ în: aplicarea violenței asupra

persoanelor, amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, opunerea

de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care

curmă actele huliganice.

În același timp, potrivit art. 131 lit.”a” Cod penal prin fapta săvîrșită în

public ,se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui,

este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvîrșirii faptei în

acel loc nu era prezentă nici o persoană, iar făptuitorul își dădea seama că fapta

ar putea ajunge la cunoștința publicului.

Acțiunile de huliganism sunt orientate, de regulă, „spre public”, spre

reacția publicului în privința jignirii demnității publice și încălcării grosolane a

ordinii publice. În atare situație făptuitorul poartă răspundere dacă își dădea

seama și conștientiza că încalcă grosolan ordinea publică.

Reieșind din aceste prevederi Colegiul, cu referire la cauza din speță

reține incontestabil în acțiunile inculpatului prezența deplina a componenței de

infracțiune prevăzută la art. 287 alin (1) Cod penal - acțiuni comise de către

ultimul în fața magazinului SRL „ Boaghe Ecaterina” – loc public, în prezența

13

mai multor persoane, prin aplicarea violenței, ce se confirmă prin declarațiile

părților vătămate Parfeni Pavel și a martorului Sîrbu Tudor, cu obrăznicie

deosebită și cinism deosebit– conflict început între înculpat și părțea vătămate în

public, neținîndu-se cont de opinia și atitudinea celor din jur.

În cazul încălcării ordini publice fără aplicarea violenței față de persoane,

în lipsa altor circumstanțe prevăzute în art.287 Cod penal, acțiunile făptuitorului

nu vor constitui infracțiunea de huliganism și vor fi calificate drept contravenție

conform CCA, ceea ce nu se poate spune despre acțiunile inculpatului în speță,

prin urmare neconstatîndu-se nici eroarea prevăzută la art.427 alin.1) pct.(12)

Cod de procedură penală - faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În acest context, Colegiul conchide că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante prescrise de

art.414-417 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și

întemeiată, iar motivele recurentului nu sunt întemeiate și contravin materialelor

cauzei, pe cînd nerecunoașterea vinovăției nu poate servi temei de achitare a

acestuia, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente

probe care confirmă cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea celor

imputate și este apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de

exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale, iar

recursul declarat de inculpat este inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul, în

procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu și inculpat,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie

2015, în cauza penală în privința lui Chetrean Serghei, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 10 iulie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

14