1ra-1075/2015 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-1075/2015 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1075/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

10 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Ciobanu Pintilie în numele inculpatei Nepotu Nina, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Ialoveni din 04 martie 2015 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2015, în cauza penală privind-o pe

Nepotu Nina Dimitrie, născută la 11

octombrie 1962, originară și domiciliată r-l

Ialoveni s. Răzeni.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Dimitrie a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 157 Cod penal,

la amendă în valoare de 150 unități convenționale, ceea ce constituie 3.000 lei.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, fiind încasat din contul inculpatei în

beneficiul lui Bodrug V. suma de 133,88 lei ca prejudiciu material, în rest

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

în stradă, în s. Rezeni r-nul Ialoveni, în prejma gospodăriei sale, în urma unei

cerți iscate între ea și Bodrug Vera, în baza relațiilor ostile i-a aplicat ultimei

multiple lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului, a tras-o de păr, iar în

timp ce Bodrug V. intenționa să urce în taxi și să plece, Nepotu N., închizând ușa

i-a prins degetele de la mâna stângă cu ușa mașinii.

1

În urma acestor acțiuni, lui Bodrug V., conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 156/D din 20 septembrie 2013, i-au fost cauzate vătămari

corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată.

Acțiunile lui Nepotu N. au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, vătămarea intenționată medie a

integrității corporale sau sănătății, fiind recalificate de către prima instanță în baza

art. 157 Cod penal, vătămarea gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății,

cauzată din imprudență.

3.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Nepotu N. să fie recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod Penal, aplicându-i pedeapsă de 240 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității.

3.2. Avocatul Ciobanu P. în numele inculpatei Nepotu N., care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Nepotu N. să fie achitată din

motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpată.

2015, apelul declarat de către avocatul Ciobanu P. în numele inculpatei a fost

respins ca nefondat, iar apelul procurorului a fost admis, fiind casată parțial

sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Nepotu N. a fost recunoscută vinovată de săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, aplicându-i pedeapsă sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității în marime de 220 ore, în

rest sentința a fost menținută.

N. vina în cele imputate nu a recunoscut-o, faptul comiterii infracțiunii a fost

dovedit prin probe ce coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate

Bodrug V. (f.d. 136-141); declarațiile martorilor Ibrain V. (142-145), Macovei N.

(f.d. 150-151), Bodrug G. (f.d. 148-149), Nicula N. (f.d. 146-147); procesul verbal

din 12.09.2013 (f.d. 4); raportul de expertiză medico-legală nr. 156/D din

20.09.2013 (f.d. 25);

Astfel instanța de apel, analizând probele administrate atât în cadrul

urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești în primă instanță,

verificându-le și în instanța de apel, a ajuns la concluzia, că acțiunile infracționale

ale inculpatei urmau a fi încadrate juridic în baza art. 152 alin. (1) Cod penal –

vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății.

Totodată instanța de apel referitor la elementele constructive ale infracțiunii

prevăzute de art. 152 Cod penal a notat, că latura obiectivă a infracțiunii

presupune fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea de cauzare

a vătămării medii, urmările prejudiciabile sub formă de vătămări medii a

integrității corporale sau a sănătății și legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă

2

și urmările prejudiciabile. Iar latura subiectivă a aceleași norme penale se

exprimă prin vinovăție sub formă de intenție directă sau indirectă.

La fel instanța de apel a menționat, că prevederile art. 157 Cod penal –

vătămarea gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății cauzată din

imprudență, se exprimă prin vinovăție sub formă de imprudență, iar tipul

imprudenței se exprimă prin neglijență sau încredere exagerată.

În acest context, instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatei au fost

îndreptate spre cauzarea vătămării integrității corporale a părții vătămate prin

intenție directă, astfel din totalitatea probelor cercetate s-a atestat, că inculpata

prin intenție a izbit ușa automobilului prinzându-i mâna părții vătămate, fapt

confirmat prin declarațiile părții vătămate și a martorilor oculari.

Instanța de apel, reieșind din circumstanțele cauzei, conducându-se de

prevederile art. 7, 61, 75-77 Cod de procedură penală, constatând că inculpata a

săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, aceasta nu a recunoscut vina,

constatându-se circumstanțe atenuante – săvârșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni mai puțin grave și că anterior nu a fost judecată, careva circumstanțe

agravante ne fiind reținute, instanța a considerat echitabil de stabilit inculpatei o

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de

220 ore.

Referitor la acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată, instanța de

apel a menținut dispozițiile sentinței deoarece, partea vătămată a prezentat

bonuri de plată în valoare de 133,38 lei, iar restul pretențiilor au fost lipsite de

suport probatoriu, astfel careva temeiuri de intervenire asupra legalității

chestiunii privind soluționarea acțiunii civile, instanța de apel nu a constatat.

Ciobanu Pintilie în numele inculpatei, care solicită casarea acesteia, cu

rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Nepotu N. să fie achitată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1)

Cod penal.

În motivarea recursului a invocat următoarele:

- instanța de apel a dat o apreciere eronată declarațiilor părții vătămate și a

martorilor;

- instanța de apel greșit s-a referit la faptul că inculpata a blocat accesul

părții vătămate când aceasta intenționa să urce în automobil;

- instanțele de judecată nu au intrat în esența probelor administrate, astfel

neîntemeiat au calificat acțiunile inculpatei în baza art. 157 Cod penal și ulterior

în baza art. 152 alin. (1) Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală.

penală, procurorul, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat

prin care a solicitat respingerea acestuia ca depus peste termen. Din textul

3

recursului declarat se evidențiază că, recurentul nu a respectat prevederile art.

422 Cod de procedură penală.

lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează, că acesta urmează a fi respins

din următoarele considerente.

Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării deciziei.

Astfel, în prezenta speță Colegiul reține că, decizia motivată a instanței de apel

a fost pronunțată la data de 27 mai 2015, iar potrivit art. 231 alin. (3) Cod de

procedură penală - la calcularea termenilor pe ore sau zile nu se ia în calcul ora sau ziua

de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care aceasta se împlinește, potrivit

alin. (5) art. 231 Cod de procedură penală – dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi

nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează. Prin urmare

ziua de 27 iunie 2015 este zi de sâmbătă – zi nelucrătoare, iar următoarea zi

lucrătoare este data de 29 iunie 2015 (ziua de luni), din ce rezultă, că avocatul

Ciobanu P., a respectat termenul prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală,

respectând și prevederile art. 231 Cod de procedură penală, astfel recursul ordinar

declarat este considerat ca depus în termen.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

Conform art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate în acest articol.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul invocă drept

temeiuri de declarare a acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală, și anume, menționând că: „instanța de apel nu s-a expus asupra

tuturor motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.

Colegiul lărgit, verificând argumentele recursului, în raport cu actele cauzei

și decizia instanței de apel, ce este recurată, constată că această instanță și-a

motivat decizia în conformitate cu exigențele stipulate exhaustiv în art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel aceasta cuprinzând temeiurile de fapt

și de drept care au dus, la caz, la admiterea apelului declarat de procuror.

Așadar, conform art. 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, este obligată să verifice

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de către instanța

de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

prima instanță. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și

4

de drept care au dus la admiterea sau respingerea apelului, precum și motivele

adoptării soluției respective.

La fel, Colegiul lărgit reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și

conform materialelor din dosar, ajungând la concluzia corectă că sentința

urmează a fi casată, cu pronunțarea unei noi soluții, care este expusă desfășurat

și argumentat în pct. 5 din prezenta decizie.

Astfel, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, oferind răspunsuri la toate argumentele invocate de procuror

în apel, precum și de partea apărării în susținerea apelului depus în scris în

instanța de apel (f.d. 174-177), specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția

adoptată, la caz, de admitere a apelului declarat de procuror, pronunțând o nouă

soluție, precum și de respingere a celui declarat de apărător.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs apreciază drept vădit

neîntemeiate criticile recurentului privitor la cele invocate, precum că instanța de

apel a dat o apreciere eronată declarațiilor părții vătămate și grșit s-a referit la

faptul că inculpata a blocat accesul părții vătămate când aceasta intenționa să

urce în automobil.

Asupra celor constatate se impune și mențiunea că, chestiunea de apreciere

a probelor dată de instanța de apel, invocată de recurent în cererea de recurs, ține

de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competență instanțelor de

fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a

recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de

instanțele de fond, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar

nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

În continuare, instanța de recurs se va expune punctat asupra alegațiilor

recurentului prin prisma erorilor invocate și, reglementate de art. 427 Cod de

procedură penală.

Din textul recursului declarat, se constată că recurenții critică decizia

instanței de apel pentru că: „instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în apel”, eroarea respectivă de drept fiind prevăzută de pct. 6) din alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală.

Pornind de la acest temei și analizându-l în raport cu textul deciziei atacate,

Colegiul lărgit constată că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la admiterea apelului

declarat de procuror și adoptarea soluției expuse în pct. 5 din prezenta decizie.

Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel nu s-a

expus asupra tuturor motivelor invocate în apelul sau Colegiul lărgit

menționează că motivarea hotărârii este un proces de analiza și sinteză a actelor

5

și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante

din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale

unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării recercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat

și a concluzionat corect ca aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art.

152 alin. (1) Cod penal, potrivit căreia Nepotu N. a fost recunoscută vinovată.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la

examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 -

101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate,

le-a verificat minuțios, dându-le o reapreciere proprie, justă, prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor au

confirmat vinovăția inculpatei Nepotu N. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (1) Cod penal, și anume, vătămarea intenționată medie a integrității

corporale sau a sănătății.

La fel, Colegiul lărgit reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor administrate la caz, ajungând la

concluzia că urmează a fi casată sentința atacată, prin care acțiunile inculpatei au

fost încadrate în baza art. 157 Cod penal.

Referitor la declarațiile părții vătămate și a martorilor, Colegiu lărgit reține

că acestea au fost apreciate just de către instanța de apel dându-le o apreciere

corespunzătoare în coroborare cu restul probelor cercetate în cadrul examinării

cauzei penale. Astfel din declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați în

cadrul cercetării judecătorești, s-a constatat cu certitudine intenția infracțională a

inculpatei precum și aplicarea loviturilor părții vătămate, prin care ultimei i-a

cauzat conform raportului de expertiză medico-legal nr. 156/D din 29 septembrie

2013, vătămare corporală medie.

În continuare, Colegiul penal privitor la pretinsa încălcare a pct. 8) din alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală, invocată de recurent relevă că potrivit

dispoziției punctului respectiv: „hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept

atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.

Nici acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea cauzei, nefiind

stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurenți.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

cauzală dintre acestea).

La caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele administrate

în cauză și le-a dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul, au confirmat

vinovăția inculpatului de cele imputate. Conținutul probelor și valoarea lor

6

probatoare a fost analizată minuțios în textul prezentei decizii și temeiuri de a

pune la îndoială veridicitatea acestor probe, instanța de recurs nu a stabilit.

Deși inculpata pe întreg procesul penal a avut o poziție unică de

nerecunoaștere a vinei în cele incriminate, însă instanța de apel întemeiat a

conchis că aceasta nu generează achitarea inculpatei, sau în cursul judecării

cauzei în apel au fost prezentate probe care înlătură dubiul judiciar și dovedesc

cu certitudine vinovăția ei în cele imputate. Versiunea inculpatei este combătută

prin probe pertinente, concludente, utile și veridice. Pe parcursul examinării

cauzei în instanța de apel au fost stabilite cu certitudine că în acțiunile ei se

întrunesc elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de

art. 152 alin. (1) Cod penal.

Așadar în cadrul cercetării judecătorești în instanța de apel, s-a constatat cu

certitudine, că anume Nepotu N. a ieșit în stradă din gospodăria sa, în timp ce

Bodrug V. se afla la acel moment deja în stradă, prima având intenția de a-i

aplica părții vătămate lovituri. Acest fapt a fost demonstrat prin declarațiile date

sub jurământ în cadrul cercetării judecătorești, de către martorul Ibrain V., din

care rezultă, că inculpata a aplicat lovituri părții vătămate și tot ea a prins mâna

ultimei cu ușa automobilului; martorii Nicula N. și Bodrug G. care au dat

declarații analogice de unde rezultă că între inculpată și partea vătămată la data

de 27 august 2013 s-a iscat un conflict în stradă ce a dus la vătămarea medie a

integrității corporale lui Bodrug V.; prin raportul de expertiză medico-legal nr.

156/D din 20 septembrie 2013, din care rezultă că părții vătămate i-au fost

cauzate vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată, probe

ce coroborează între ele. Astfel alegațiile recurentului precum că inculpata nu i-a

prins mână părții vătămate sau nu i-a aplicat careva lovituri, Colegiul lărgit le

apreciază ca neîntemeiate, acestea fiind o metodă de a evita răspunderea penală.

De asemenea, Colegiul evidențiază corectitudinea concluziei instanței de

apel, precum instanța de fond eronat a încadrat acțiunile inculpatei în

prevederile art. 157 Cod penal, deoarece acțiunile inculpatei au fost îndreptate

spre cauzarea vătămării integrității corporale a părții vătămate prin intenție

directă, sau din totalitatea probelor administrate în speța dată se atestă că anume

Nepotu N. prin intenție a izbit ușa și i-a prins mâna părții vătămate. Colegiul

lărgit explică, că norma penală prevăzută de art. 157 Cod penal prevede

vătămarea gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății din imprudență, iar

tipul de imprudență poate fi doar neglijența sau încrederea exagerată. Astfel

instanța de apel rejudecând cauza a încadrat corect acțiunile inculpatei în

prevederile art. 152 Cod penal.

Mai mult ca atât, analizând conținutul deciziei, Colegiul consideră că,

instanța de apel în mod just a considerat că există temei pentru a da o nouă

apreciere probelor și ca urmare constatând corect că, starea de fapt stabilită de

prima instanță nu concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate,

relevate în cuprinsul sentinței.

7

Colegiul constată că instanța de apel corect a concluzionat precum la caz

este prezentă o discordanță între cele reținute de prima instanță și conținutul real

al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții de cât cea pe care materialul probator o susține.

Instanța de apel a soluționat cazul, examinând toate probele în ansamblu,

unele probe fiind motivat respinse, altele acceptate. La aprecierea probelor

judecătorii sunt independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar

dezacordul unei părți, în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de

casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Astfel, Colegiul menționează că instanța de apel, uzând de dreptul de a

verifica legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin efectuarea atât a unei

aprecieri proprii asupra veracității fiecărui mijloc de probă în parte, cât și a unei

aprecieri de ansamblu a concluziei finale dedusă din totalitatea probelor

administrate, și-a format o convingere intimă, proprie cu privire la starea de fapt,

contrară cu cea constatată de prima instanță, deducând oportunitatea unei soluții

de recunoaștere a lui Nepotu N. vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la argumentul recurentului, privind modalitatea de apreciere a

probelor, instanța de recurs constată că instanța de apel, ținând cont de

prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele

probele prezentate de către părți, a audiat inculpata, partea vătămată, a cercetat

probele administrate la dosar, dând citire materialelor cauzei, verificându-le și

apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ca urmare corect a

stabilit starea de fapt. Ca rezultat pentru considerentele de fapt și de drept

expuse, Colegiul va menține soluția instanței de apel în privința lui Nepotu N.,

ca o consecință directă a prezenței probelor în sensul învinuirii înaintate.

În concluzie, Colegiul atestă că, criticele recurentului referitoare la greșita

condamnare a inculpatei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (1) Cod penal, nu sunt întemeiate și nu pot determina adoptarea unei soluții

contrare celei adoptate de instanța de apel.

Colegiul penal apreciază că situația de fapt a fost stabilită de instanța de

apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat și ca

urmare anume instanța de apel este cea care a procedat la o corectă încadrare

juridică, fiind stabilită o corectă determinare și constatare juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpată și

semnele componenței de infracțiune prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, legătura cauzală dintre acțiunile inculpatei și urmările prejudiciabile

cauzate părții vătămate.

Ca urmare, Colegiul penal consideră că nu este incident cazul de casare

prevăzut de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

8

apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de către

recurent.

Prin urmare, Colegiul lărgit apreciază criticile recurentului sub acest aspect,

ca fiind vădit neîntemeiate, dat fiind că instanța de apel, a respectat exigențele

prevăzute de art. 414 Cod de procedură penală și a judecat, conform legii, cauza

penală în privința lui Nepotu N., în fapt și în drept.

În acest context, Colegiul penal concluzionează că argumentele invocate de

către recurent în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce determină incontestabil

concluzia de respingere a recursului ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

contestate.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul

Ciobanu Pintilie în numele inculpatei Nepotu Nina, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2015, în cauza penală

privind-o pe Nepotu Nina Dimitrie.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 08 decembrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

9