1ra-707/2015 — art. 27, 145 CP

1ra-707/2015 — art. 27, 145 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-707/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan și Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpat, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Telenești din 13

decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 martie

2015, în cauza penală în privința lui:

Uglea Tudor Nicolae, născut la

17.12.1983, originar din orașul Cahul,

domiciliat în satul Ghiliceni, raionul

Telenești.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.10.2012 - 13.12.2013;

Instanța de apel: 25.02.2014 - 04.03.2015;

Instanța de recurs: 21.05.2015 - 10.06.2015.

C O N S T A T Ă :

Tudor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod

penal la 9 (nouă) ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal s-a cumulat parțial durata pedepsei

aplicată prin sentința Judecătoriei Telenești din 02.08.2012, fiindu-i stabilită

pedeapsă definitivă de 10 (zece) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

închis.

Acțiunea civilă depusă de partea vătămată a fost admisă în principiu, urmînd

ca asupra cuantumului să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

30.07.2012, în jurul orei 16.30, aflîndu-se în stare de ebrietate produsă de alcool,

intenționat, în gospodăria lui Cazacliu Tudor din satul Codru, raionul Telenești,

urmărind scopul de a-1 omorî pe ultimul i-a aplicat două lovituri cu un cuțit în

abdomen, după care acesta a încercat să fugă , dar 1-a ajuns din urmă și i-a mai

1

aplicat încă o lovitură cu cuțitul peste spate și mîini, cauzîndu-i conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 130"D" din 31.07.2012 vătămări corporale grave

periculoase pentru viață sub formă de plagă pe abdomen, penetrantă în cavitatea

peritoneală, cu lezarea stomacului, plăgi pe torace și mîini, care au fost provocate

de la acțiunea traumatică a unui corp înțepător-tăietor, însă independent de voința

sa nu a putut să-și ducă acțiunile infractorice pînă la capăt, din motiv că partea

vătămată Cazacliu Tudor a fugit și s-a ascuns în gospodăria lui Șuiu Valentina.

2.1. De către organul de urmărire penală învinuirea a fost înaintată

inculpatului în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal însă instanța de judecată

a considerat necesar de a recalifica acțiunile acestuia în baza art. 27, 145 alin. (1)

Cod penal, deoarece pe parcursul judecării cauzei nu au fost prezentate probe ce ar

confirma prezența „premeditării”, dar s-a stabilit că intenția de a omorî partea

vătămată a apărut spontan în urma unui conflict.

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În susținerea apelului a invocat că sentința instanței de fond este ilegală,

deoarece organul de urmărire penală nu a prezentat suficiente probe care ar fi

demonstrat vinovăția sa și nu au fost apreciate probele din punct de vedere al

pertinenței, concludenței și utilității, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării, toată învinuirea fiind bazată numai pe declarațiile părții vătămate și a

martorilor. Nu a recunoscut vina atît la urmărirea penală, cît și în instanța de fond

deoarece nu ține minte ce s-a întîmplat, aceasta fiind o răzbunare a lui Cazacliu

Tudor care îl urăște, deoarece de mic copil s-a certat cu feciorul acestuia.

Anume Cazacliu Tudor a început scandalul, a luat un băț să-l lovească, l-a

întins de haine, însă el n-a avut intenția să-l înțepe cu cuțitul, nu a avut nimic în

mînă, după cum arată și expertiza medico-legală, nu au fost găsite pete de sînge pe

haine, n-a fost găsit nici cuțitul.

În opinia inculpatului instanța de fond și-a bazat sentința de condamnare pe

probe care în întregime au fost combătute în ședința de judecată, fapte care au fost

omise de instanță care în mod eronat a interpretat probatoriul, astfel concluzionînd

că sentința este ilegală și nemotivată, iar aceste acțiuni cad sub incidența codului

contravențional și este necesar de calificat în baza art. 354 CC.

2015 a fost respins apelul ca nefondat, cu menținerea sentinței instanței de fond.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a conchis că, judecînd cauza

penală instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub

toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului, cu reîncadrarea

2

acțiunilor lui Uglea Tudor din baza art.27, 145 alin. (2) lit. a) Cod penal în baza

art. 27,145 alin. (l) Cod penal, totodată instanța de fond corect a apreciat măsura

de pedeapsă aplicată inculpatului, ținînd cont de circumstanțele cauzei și persoana

vinovată.

Soluția instanței de fond se bazează pe declarațiile părții vătămate Cazacliu

Tudor, a martorilor Șuiu Valentina, Șuiu Gheorghe, Lanciu Tatiana, Borș

Gheorghe, Vîntu Vasile, Borș Tudor, a medicului legist Nastas Veaceslav, precum

și probele scrise ale cauzei penale.

În cadrul judecării apelului a fost solicitat de inculpat și avocat cercetarea

suplimentară a probelor administrate și anume audierea părții vătămate Cazacliu

Tudor, a martorilor Borș Tudor și Șuiu Valentina, cerere care a fost acceptată de

către Colegiul penal, iar în urma audierii suplimentare a părții vătămate și

martorilor respectivi, instanța de apel a considerat că aceste declarații nu pot fi

luate în considerație în favoarea inculpatului, deoarece nu combat situația stabilită

pe cauză de constatare a vinovăției inculpatului în tentativa de omor, declarațiile

respective în cumul cu totalitatea de probe cercetate în ședința instanței de fond

demonstrează vina inculpatului în comiterea faptelor infracționale deja reținute de

către instanța de fond.

În aceeași ordine de idei, Colegiul a respins ca declarative afirmațiile

invocate în apel privind ilegalitatea sentinței pe motiv, că organul de urmărire

penală nu a prezentat instanței de fond suficiente probe care ar fi demonstrat

vinovăția sa. Constatarea vinovăției inculpatului este bazată pe probele cercetate

nominalizate mai sus, care coroborează între ele și demonstrează pe deplin vina

inculpatului în baza art. 27,145 alin. (l) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal a considerat că nu pot fi luate în considerație

argumentele inculpatului privind faptul că nu a recunoscut vina atît la urmărirea

penală, cît și în instanța de fond, că nu ține minte ce s-a întîmplat, că consideră că

este o răzbunare a lui Cazacliu Tudor, care îl urăște, deoarece de mic copil s-a

certat cu feciorul acestuia, or aceste afirmații sunt declarative și expuse în

exclusivitate cu scop de apărare.

Astfel, partea vătămată a dat declarații din care rezultă că Uglea Tudor i-a

aplicat lovituri cu un cuțit, apoi 1-a ajuns din urmă și iar 1-a lovit cu cuțitul, el

fiind nevoit să fugă în gospodăria lui Șuiu Valentina pentru a se ascunde.

Temeiuri de a nu crede acestor declarații și de a le pune la îndoială din motivele

indicate de inculpat nu s-au stabilit, mai ales că aceste declarații sunt confirmate

prin declarațiile martorilor audiați Șuiu Valentina, Șuiu Gheorghe, Borș Tudor și a

altor martori, precum și rapoartele de expertiză și probele scrise ale cauzei penale.

Au fost considerate ca fiind fără temei și afirmațiile precum că Cazacliu

Tudor a început scandalul, a luat un băț să-1 lovească, 1-a întins de haine, însă el

n-a avut intenția să-1 înțepe cu cuțitul, nu a avut nimic în mînă, că potrivit

3

expertizei medico-legale nu au fost găsite pete de sînge pe haine, deoarece aceste

declarații sunt contradictorii probelor cercetate și se combat prin declarațiile părții

vătămate, care a declarat că T. Uglea i-a aplicat două lovituri cu cuțitul, apoi i-a

aplicat mai multe lovituri cu mîinile și picioarele peste tot corpul și ale martorului

Șuiu Valentina, care a menționat, că a văzut cum venea fugind T. Cazacliu strigînd

să-i deschidă poarta, din urmă venea fugind T. Uglea, a văzut că partea vătămată

era înjunghiat în burtă, în spinare și la mînă, au apelat ambulanța și poliția, a

înțeles că T. Uglea 1-a înjunghiat, deoarece fugea să-1 ajungă din urmă pe T.

Cazacliu și avea în mînă un cuțit.

Colegiul a respins și afirmațiile inculpatului că acțiunile sale cad sub

incidența codului contravențional și este necesar de calificat acțiunile sale în baza

art. 354 Cod Contravențional, deoarece sunt expuse în favoarea sa și constituie o

opinie subiectivă a inculpatului.

De asemenea, Colegiul penal a conchis că instanța de fond la stabilirea

pedepsei inculpatului a acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile

generale de aplicare a pedepsei conform art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de

criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal,

ținînd cont de totalitatea circumstanțelor cauzei și de personalitatea inculpatului.

Instanța a menționat că inculpatul se caracterizează negativ la locul de trai, a

săvîrșit infracțiunea fiind în stare de ebrietate, circumstanță considerată ca

agravantă, la fel instanța a ținut cont de rezonanța socială a crimei comise de el,

care se califică ca deosebit de gravă, considerînd că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă doar prin izolarea acestuia de societate fiind necesară

aplicarea unei pedepse doar sub formă de închisoare cu executarea în penitenciar

de tip închis. Concomitent, instanța a stabilit lui Uglea Tudor pedeapsă cu

aplicarea art. 84 alin. (4) Cod penal, adăugîndu-i parțial pedeapsa neexecutată

stabilită prin sentința Judecătoriei Telenești din 02.08.2012 sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani închisoare.

Astfel, Colegiului penal a considerat că pedeapsa este proporțională faptei

infracționale săvîrșite, fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele

legale și de fapt una care va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, prin

care solicită casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, pe motiv

că fapta nu a fost săvîrșită de către dînsul.

În motivarea recursului a indicat că pe parcursul judecării cauzei penale nu

au fost acumulate probe pertinente și concludente care ar demonstra vinovăția

inculpatului, iar instanțele de judecată nu au ținut cont de prevederile art. 101 Cod

de procedură penală.

4

5.1. Asupra recursului ordinar a depus referință procurorul, solicitînd

respingerea acestuia, deoarece instanțele de judecată au analizat obiectiv probele

administrate la cauza penală și s-a dat răspuns la toate motivele invocate în apel.

materialelor cauzei, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va

ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va

ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă ca temei de recurs pct.

6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

În speță, Colegiul penal precizează că recurentul a semnalat faptul că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor indicate în apel, fără a

concretiza care anume sunt aceste motive și totodată, invocă dezacordul său cu

aprecierea eronată a probelor.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală. Decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

menținerea sentinței instanței de fond, or în fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată.

Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101

5

Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute în art. 27, 145 alin. (1) Cod penal.

Totodată, conform art. 414 Cod de procedură penală la judecarea apelului

instanța a verificat probele și înscrisurile anexate la cauza penală și a celor

suplimentare invocate de către părți, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței

de judecată.

Astfel, instanța de recurs respinge afirmațiile recurentului, ca fiind

neîntemeiate, deoarece instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate

de apelant, specificînd motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

Referitor la presupusa eroare prevăzută la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, instanța menționează că acest temei de casare nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele erori

de drept invocate de recurent. Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor

infracțiunii”se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă

acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective.

Reieșind din textul recursului, recurentul de fapt critică procedura de

apreciere a probelor, care ține de starea de fapt a cauzei și care a fost deja statuată

de către instanțele inferioare de competența cărora este stabilirea acesteia.

Instanța de apel just a conchis că este corectă concluzia primei instanțe

privind starea de fapt stabilită și privind determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod

penal, concluzie pe care instanța de recurs și-o însușește, iar instanța de apel a dat

o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la

pct. 4.1 și a cărei reluare nu se mai impune.

Totodată, instanța de recurs remarcă că motivele invocate în recurs repetă

textul apelului și la care instanța de apel a oferit răspunsuri detaliate, mai mult ca

atît, în cadrul judecării cauzei au fost audiați pe viu, la solicitarea inculpatului și a

avocatului acestuia, partea vătămată Cazacliu Tudor, martorii Borș Tudor și Șuiu

Valentina și, în urma audierii suplimentare instanța de apel corect a considerat că

aceste declarații nu pot fi luate în considerație în favoarea inculpatului, deoarece nu

combat situația stabilită pe cauză de constatare a vinovăției inculpatului în tentativa

de omor, declarațiile respective în cumul cu totalitatea de probe cercetate în ședința

instanței de fond demonstrează vina inculpatului în cele stabilite de instanța de

fond.

Colegiul penal consideră că argumentele invocate de recurent nu au suport

probatoriu și contravin probelor administrate. Hotărîrile recurate corespund tuturor

prevederilor legii de procedură penală, sunt legale și întemeiate, iar temeiurile

invocate de recurent în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală

6

nu persistă în cauză, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Uglea Tudor

împotriva sentinței Judecătoriei Telenești din 13 decembrie 2013 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 martie 2015, în propria cauză

penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 01 iulie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7