1ra-942/2018 — art. 151 al. 1 CP

1ra-942/2018 — art. 151 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-942/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 06 februarie 2018,

declarat de inculpatul

Cealîc Serghei XXX, născut la XXX, cetățean

al Republicii Moldova, originar și domiciliat în

XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 26.08.2016 pînă la 06.01.2017;

Instanța de apel de la 12.04.2017 pînă la 06.02.2018;

Instanța de recurs de la 18.04.2018 pînă la 23.05.2018.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal

cu stabilirea pedepsei sub forma de închisoare pe un termen de 7 ani cu executare în

penitenciar de tip închis.

De asemenea instanța de judecată a hotărât că în timpul executării pedepsei

Cealîc Serghei se va supune unui tratament medical forțat antidrog.

12 aprilie 2016, în jurul orelor 21:00, aflându-se în preajma magazinului „Familia”,

situat în orașul XXX, strada XXX, în rezultatul unui conflict apărut între el și Berdilă

Serghei, având scopul vătămării integrității corporale și cauzării de leziuni corporale

grave, i-a aplicat ultimului o lovitură cu cuțitul, pe care îl deținea, în cavitatea

abdominală, cauzându-i astfel, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

126D din 14.04.16, leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, sub formă de

plagă a hemitoracelui stîng penetrantă în cavitatea abdominală cu lezarea ficatului.

Acțiunile lui Cealîc Serghei au fost încadrate în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață.

inculpatului Cealîc S., a atacat-o cu apel, în care a solicitat casarea acesteia cu

emiterea unei hotărîri, prin care Cealîc S., să fie achitat.

În motivarea apelului s-a menționat că, instanța de fond a dat o apreciere eronată

a probelor invocate de procuror, considerîndu-le admisibile le-a pus la baza sentinței

de acuzare, pe cînd acestea nu puteau fi admise ca probe și urmau a fie excluse din

dosar și anume:

- procesul-verbal de efectuare a percheziției din 16.04.2016 (f.d-34.35). A

indicat că, percheziția a fost efectuată la domiciliul persoanei fără a-i lămuri dreptul

de a solicita prezența unui apărător, încălcînd prevederile art. 127 alin. (7). Cuțitul

1

ridicat nu a fost descris, nu este indicat cine a semnat pachetele în care au fost sigilate

obiectele ridicate, inclusiv cuțitul;

- recunoașterea persoanei a fost efectuată fără participarea apărătorului

persoanei prezentate spre recunoaștere. Acțiunile au fost efectuate în lipsa

traducătorul, ori la punerea sub învinuire a lui Cealîc S. s-a constatat că el nu

cunoaște bine limba de stat și a beneficiat de traducător;

- partea vătămată, nu a fost audiată cu privire la semnalmentele în baza căror

ea ar pute recunoaște atacatorul, ori până la acel moment fiind audiată de 2 ori (14 și

16 aprilie 2016 la scurt timp după eveniment) a declarat că nu cunoaște atacatorul, că

nu poate să-l descrie deoarece la moment era în stare de ebrietate;

- nu este clar de unde au apărut în dosar două cuțite diferite, care din ele a

fost cel ridicat de la domiciliul inculpatului? Cum a putut martorul să recunoască un

cuțit pe care nu l-ar fi văzut anterior?

- instanța de judecată nu a dat o apreciere critică a declarațiilor părții

vătămate Berdilă S., martorului acuzării Lemnaru Ion, care au făcut declarații

controversate, ce intră în contradicție cu circumstanțele cauzei, și care sunt combătute

de alte probe examinate în ședințele de judecată, care la rîndul lor coroborează între

ele inclusiv cu cele prezentate de apărare, nerespectînd în acest sens și prevederile

art.8 Cod de procedură penală.

- concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului.

- instanța a încălcat dreptul la apărare, prin nerespectarea principiului

egalității armelor în proces, or apărarea, spre deosebire de partea acuzării, nu dispune

de posibilități procesuale efective de a administra probe și de a le prezenta organului

de urmărire penală și instanței de judecată.

- instanța de fond neîntemeiat a refuzat cererile apărării de a audia în calitate de

martori pe Cealîc Mihail Fiodorovici, Silnicenco Angela Mihail și efectuarea unei

expertize medico-legale suplimentare.

2018, a fost respins ca neîntemeiat apelul avocatului Șoitu V., în numele inculpatului

Cealîc Serghei, cu menținerea sentinței primei instanțe.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță

întemeiat a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului Cealîc S. în comiterea

infracțiunii ce i se incriminează.

Instanța de apel a considerat că, procurorul corect a calificat acțiunile

inculpatului Cealîc S. în baza art. 151 alin. (1) Cod penal - vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață.

Argumentele apelantului precum că, inculpatul Cealîc S. urmează a fi achitat,

deoarece fapta ce i se incriminează, nu a fost comisă de el, sunt neîntemeiate, ori

acestea se combat prin declarațiile părții vătămate Berdilă S. și martorului Lemnaru

I., care l-au indicat pe Cealîc S. ca persoană, care a comis această infracțiune, precum

și prin alte materiale ale cauzei.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță corect nu a luat în considerare

declarațiile martorilor Cealîc Mihail, Silnicenco Angela și Oțel Vladimir și le-a

apreciat critic, deoarece ele nu corelează cu materialele cauzei, și au fost date cu scop

de a ajuta inculpatului Cealîc S. să evite răspundere penală.

2

Referitor la argumentele apelantului privind încălcările de procedură la

efectuarea urmăririi penale, instanța de apel a menționat că, acestea nu pot fi luate în

considerației, deoarece apărarea nu a invocat aceste încălcări în cadrul urmăririi

penale, nici la examinarea cauzei în prima instanță, mai ales, că avocatul Șoitu V. a

apărat interesele inculpatului Cealîc S. atît în cadrul urmăririi penale, cît și în prima

instanță.

Cît privește motivul precum că, organul de urmărire penală nu a adus la

cunoștință învinuitului și apărătorului despre prezența ordonanței privind efectuarea

expertizei biologice, prin ce a lipsit apărarea de drepturi procedurale, prevăzute de

art. 145 Cod de procedură penală, și anume de a pune întrebări expertului, de a se

expune în privința încrederii institutului de expertiză și expertului, de a numi

expertiza la propunerea sa, de a examina obiectele, ce se prezintă expertului pentru

examinare, instanța de apel a menționat că, nu poate lua în considerație argumentele

nominalizate, deoarece în conformitate cu legislația părțile sunt în drept, la luarea

cunoștinței cu actele de expertiză, să înainteze obiecții, să prezinte întrebări

suplimentare expertului, precum și să solicite efectuarea unei expertize repetate sau

suplimentare.

După cum rezultă din materialele cauzei, avocatul luînd cunoștință cu

raportul expertului, nu a înaintat nici o obiecție (f.d. 57, vol. 1), motiv din care

colegiul ajunge la concluzia, că obiecțiile apelantului în această parte la fel sunt

neîntemeiate.

Concomitent cu acest fapt, instanța de apel a menționat că, la 21 noiembrie 2017

prin încheierea Curții de Apel Comrat demersul avocatului Șoitu V. privind numirea

expertizei medico-legale suplimentare pe prezenta cauză penală a fost respins ca

neîntemeiat deoarece, avocatul nu a formulat întrebări la care ar trebui să dea răspuns

expertul, nu a indicat denumirea instituției de expertiză, numele, prenumele

persoanei, cărei i se pune în sarcină efectuarea expertizei, precum și nu s-a referit la

nici o normă de drept al Codului de procedură penală, în baza căreia el solicită

efectuarea expertizei, precum și nu a indicat nici unul din temeiurile, prevăzute de art.

148 Cod de procedură penală pentru numirea unei expertize suplimentare, (f.d. 187-

188, voi. 2)

Ținînd cont de cele expuse, instanța de apel a considerat că, temeiuri pentru

casarea sentinței de condamnare nu sunt, respectiv, argumentele apelantului precum,

că vinovăția inculpatului Cealîc S. nu și-a găsit confirmare nici în cadrul urmăririi

penale, nici în prima instanță sunt neîntemeiate.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului Cealîc S., instanța de apel a

menționat că, instanța de fond la stabilirea pedepsei și categoria acesteia, corect a

aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu revederile art. 7, 61, 75 Cod penal, a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului și

reeducarea acestuia este posibilă prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare.

Ținînd cont de cele expuse, instanța de apel a considerat că, instanța just a

aplicat inculpatului Cealîc S. pedeapsa susmenționată, care este echitabilă,

corespunde scopului și obiectivelor aplicării pedepsei penale, proporționale cu fapta

săvîrșită, ținînd cont de personalitatea lui, caracteristica negativă, de asemenea

inculpatul Cealîc S. se află la evidența medicului narcolog.

3

Instanța a constatat că, argumentul apelantului precum, că la stabilirea pedepsei

instanța eronat a indicat faptul, că inculpatul are antecedente penale, este întemeiat,

ori, după cum rezultă din materialele cauzei, prin sentința Judecătoriei Cahul din 19

mai 2016, Cealîc S. a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la 3 luni

închisoare, (f.d. 103-104, vol. 1), iar infracțiunea incriminată pe cauza dată a fost

comisă de inculpat pe 12 aprilie 2016, și în acel moment conform cerințelor despre

antecedente (f.d. 101 vol. 1) Cealîc S. nu avea antecedente penale.

Însă, reieșind din textul sentinței atacate, prima instanță, la stabilirea pedepsei nu

a ținut cont de această circumstanță.

declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința sa. Recurentul invocă dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, motivând că, nu este dovedită vina inculpatului;

probele acuzării sunt dubioase și contradictorii; cauza penală este fabricată; cauza a

fost examinată unilateral și neobiectiv. Totodată, se invocă aceleași motive declarate

în cererea de apel la pct. 3 din prezenta decizie.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursurilor declarate de

avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatului Celenco Vladimir și de ultimul, prin

care a menționat că, este de poziția respingerii acestor recursuri, deoarece instanța de

apel s-a pronunțat argumentat și detailat asupra apelurilor declarate, corect constatînd

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate. Din textul deciziei rezultă

că aceasta a analizat obiectiv probele administrate și hotărârea cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția de condamnare și corespunde prevederile art. 414, 417 Cod

de procedură penală.

către inculpatul Cealîc Serghei, în raport cu materialele dosarului și motivele

invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Din conținutul cererii de recurs se deduce temeiul prevăzut de pct. 6), 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, având în vedere că inculpatul critică vinovăția sa,

considerând că, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, solicitând să fie achitat.

Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal sesizează că, de

fapt, recurentul contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele

inferioare, considerînd că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că

faptele incriminate în actul de învinuire a fost comis de Cealîc Serghei.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanța de

apel, de competența căreia este stabilirea stării de fapt. Instanța de recurs este în drept

să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată

comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin

hotărârea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie se desprinde din

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate

în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de drept.

4

Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată, iar dezacordul

unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de casare a

unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Cît privește motivul precum că, instanța a admis o eroare gravă de fapt, Colegiul

penal în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz de casare eroarea de

fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar

pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul

de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real

al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține. Dar,

verificînd probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate de

recurent, Colegiul le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția inculpatului de

săvîrșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil din probele acumulate și

că, la caz, nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la

judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărîrii atacate și adoptarea unei alte soluții.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile

de drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a

soluției adoptate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptelor comise.

Totodată, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent, au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel respectând

prevederile art. 414 alin.(3) și 417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală,

cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 4.1. al prezentei

decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai

impune (cauza CtEDO, Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr. 26564/1995).

Așadar, verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și

lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, și-a motivat soluția adoptată punând la baza acesteia

probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel. Ținând cont de

cele menționate Colegiul penal conchide că conținutul deciziei corespunde

prevederilor legale sus menționate, fiind oferite răspunsuri la toate motivele invocate

în apel.

Tot aici, Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 394 alin. (3)

Cod de procedură penală, instanța de apel a făcut o analiză amplă a probelor,

argumentând detaliat respingerea probelor care au fost invocate în suportul învinuirii

aduse inculpatului.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, toate probele prezentate au primit o

apreciere justă, iar concluziile făcute de instanța de apel au rezultat din circumstanțele

de fapt stabilite în prezenta cauză penală.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă temei de casare a deciziei instanței

de apel pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal reține că, motivul invocat de recurent, precum că „nu au fost

întrunite elementele infracțiunii”, constituie o interpretare subiectivă a sa, or instanța

de apel corect a constatat că în acțiunile lui Cealîc Serghei, sunt prezente toate

elementele constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal,

argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le

însușește.

5

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanța de apel. În cazul în care acesta și-a motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe.

Totodată, vinovăția lui Cealîc Serghei se demonstrează și prin următorul sistem

de probe acumulat în cadrul urmăririi penale, cum ar fi: raportul de expertiză medico-

legală nr. 126 D din 14.04.2016, declarațiile părții vătămate Berdilă Serghei,

declarațiile martorilor Jicol Vladimir, Lemnaru Ion, Vition Ruslan, Caraman Aliona,

Țura Eduard, Oțel Vladimir, Matcaș Victor, Trifan Serjiu.

Astfel, Colegiul penal susține pe deplin concluzia instanței de apel precum că,

inculpatul Cealîc Serghei, a comis infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod

penal, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață.

Prin urmare, erorile de drept invocate de recurent, prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului, iar din aceste considerente recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Cealîc Serghei

XXX, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 06

februarie 2018, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 20 iunie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6