1ra-39/2015 — art.217 alin.2 CP

Dosarul nr. 1ra- 39/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

03 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti,

Constantin Alerguș,

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2014,

în cauza penală în privința lui

Molceanovschi Serghei Ghenadie,

născut la 17 iulie 1990, originar și

domiciliat mun. Chișinău, str. N. Zelinski,

nr.28, bl.2, ap. 24.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

CONST AT Ă :

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Molceanovschi S. a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la

muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 100 (una sută)

ore.

S-a dispus menținerea condamnării cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 21.07.2010.

întrebuințării personale a substanțelor narcotice, fără scop de înstrăinare, a

1

păstrat la domiciliul său din mun. Chișinău, str. N. Zelinski, 28/2 ap.24,

substanța narcotică, în stare uscată, marijuană cu masa de 5,2 grame și

rășină de canabis cu masa de 0,1 grame, pînă la 12.02.2014 orele 16:00,

cînd acestea au fost depistate și ridicate de către colaboratorii de poliție în

cadrul percheziției înfăptuite la domiciliul inculpatului.

Astfel, prin acțiunile sale, Molceanovschi S. a săvîrșit infracțiunea

prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal – păstrarea, prelucrarea

substanțelor narcotice, săvîrșite în proporții mari, fără scop de înstrăinare.

casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul Molceanovschi S. să fie recunoscut vinovat de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(2) Cod penal și să-i fie

stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni,

ținînd cont de prevederile art. 364/1 alin.(8) Cod procedură penală. În baza

prevederilor art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită să-i fie adăugată parțial

partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău din 21.07.2010, stabilindu-i lui Molceanovschi S. o pedeapsă

definitivă de 4 (patru) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului procurorul a invocat faptul că, pedeapsa stabilită

prin sentință inculpatului este una prea blîndă în raport cu persoana celui

vinovat, precum și faptul că instanța de judecată a aplicat neîntemeiat în

privința inculpatului prevederile art. 90 alin.(11) Cod penal.

Apelantul a considerat că instanța de fond la stabilirea pedepsei n-a

ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, și anume că,

inculpatul nu a conștientizat gradul de pericol social al infracțiunii comise

anterior, a neglijat obligațiunile stabilite prin sentința Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 21.07.2010, ce urmau a fi respectate de către inculpat în

legătură cu suspendarea executării pedepsei stabilite prin sentință,

deoarece în termenul de probă a săvîrșit o altă infracțiune cu intenție.

Acuzatorul de stat a considerat că instanța de fond urma să aplice la

stabilirea pedepsei prevederile art. 85, 87 Cod penal și să-i stabilească

inculpatului numai pedeapsa închisorii, chiar dacă inculpatul și-a

recunoscut vina și se căiește sincer. A considerat că prin aplicarea unei

pedepse prea blînde nu se vor realiza scopurile legii penale, că există riscul

comiterii de către inculpat a unor noi infracțiuni în timpul executării

pedepsei stabilite prin sentința în cauză.

septembrie 2014, apelul a fost admis, casată sentința în partea stabilirii

2

pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Molceanovschi S. a fost recunoscut vinovat de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal și i s-a stabilit

pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 85 alin.(l) Cod penal, la pedeapsa aplicată i s-a adăugat

parțial, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 21.07.2010, stabilindu-i pedeapsa definitivă de

4 (patru) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar

de tip semiînchis.

În baza art. 90 alin.(11) Cod penal, în privința lui Molceanovschi S. s-a

menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea

pentru un termen de probă de 4 (patru) ani.

de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Molceanovschi S. de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal.

Verificînd legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a constatat că,

instanța de fond contrar prevederilor art. 85 alin.(1) și art. 87 alin.(1) Cod

penal, nu s-a expus privitor la cumularea pedepsei aplicate prin noua

sentință cu partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21.07.2010.

Totodată instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond

neîntemeiat i-a stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității de 100 (una sută) ore, aceasta în

condițiile în care, potrivit prevederilor alin. (3) al art. 85 Cod penal,

pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare

decît pedeapsa stabilită pentru săvîrșirea unei noi infracțiuni și decît partea

neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de

judecată.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a conchis că, inculpatului

Molceanovschi S., respectînd principiul legalității, proporționalității și

echității pedepsei, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă sub formă de

închisoare în limitele determinate de prevederile alin. (8) al art. 364/1 Cod

de procedură penală. În opinia instanței de apel, anume această pedeapsă

va atinge scopul de constrângere, dar și de reeducare, deoarece va impune

inculpatul să-și revadă atitudinea față de valorile sociale, precum și

comportamentul său față de membrii societății.

3

Totodată, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a reținut

prevederile art. 90 alin.(11) Cod penal, fiind menținută condamnarea cu

suspendarea condiționată a pedepsei, luînd în considerație vîrsta tînără a

inculpatului, precum și faptul că acesta este angajat în cîmpul muncii.

către procuror, care solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, în baza temeiului prevăzut de art.427 alin.(1) pct.

6) și 10) Cod de procedură penală, invocînd că, la stabilirea pedepsei

instanța de apel nu a apreciat obiectiv toate circumstanțele cauzei, gradul

de pericol social al infracțiunii comise, astfel, fiindu-i aplicată inculpatului o

pedeapsă prea blîndă și inechitabilă.

Menționează faptul că, instanța de apel în decizia sa a conchis faptul că

inculpatul nu a făcut uz de șansa care i-a fost acordată anterior prin

stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia,

săvîrșind o nouă infracțiune, ca în fine din nou să-i fie aplicate prevederile

art. 90 Cod penal.

Consideră că inculpatul urmează a fi condamnat doar la închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar.

concluzionează că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate.

Recurentul invocă drept temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Colegiul lărgit menționează că potrivit prevederilor art. 75 Cod penal,

prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

4

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia.

Colegiul lărgit reține faptul că, instanța de apel i-a stabilit inculpatului

pedeapsa sub formă de închisoare, inclusiv și modalitatea de executarea a

acesteia, și anume, cu aplicarea prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal,

care stipulează că, în cazul în care cel condamnat cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei săvîrșește în termenul de probă o

infracțiune din imprudență sau o infracțiune intenționată mai puțin gravă,

problema anulării sau menținerii condamnării cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei se soluționează de către instanța de judecată.

Potrivit acestor prevederi legale, instanța de judecată, reieșind din

circumstanțele concrete ale cauzei, ținînd cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei comise, de persoana celui vinovat, de condițiile și

circumstanțele săvîrșirii infracțiunii, poate, dar nu este obligată, să anuleze

condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În speța dată Colegiul constată că, inculpatul Molceanovschi S. a fost

condamnat anterior în baza sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 21.07.2010, prin care i s-a stabilit pedeapsa în baza art. 190 alin.(2) lit.

c) Cod penal cu aplicarea art. 90 Cod penal, dispunîndu-se suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 4 ani.

Ulterior inculpatul a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2)

Cod penal, care se pedepsește cu amendă în mărime de la 400 la 700 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la

150 ore, sau cu închisoare de pînă la un an.

Potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) Cod penal infracțiuni ușoare se

consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă

maximă pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 2 ani inclusiv.

Reieșind din aceste prevederi legale infracțiunea prevăzută de art. 217

al. (2) Cod penal se clasifică ca infracțiune ușoară, astfel în cazul examinat

fiind posibilă aplicarea prevederilor art. 90 alin.(11) Cod penal.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit conchide că instanța de apel

corect a ajuns la concluzia că nu este rațional ca inculpatul să execute

pedeapsa cu închisoarea, care i-a fost stabilită, și a dispus suspendarea

condiționată a executării acesteia, indicînd în decizia pronunțată motivele

menținerii condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

termenul de probă (pct. 5 din prezenta decizie).

Instanța de recurs, în urma unei analize detaliate a deciziei atacate,

conchide că la examinarea recursului declarat nu s-a constatat prezența în

speță a temeiurilor de casare invocate de către recurent, prevăzute în art.

5

427 al. (1) pct. 6) și pct. 10) Cod de procedură penală, deoarece instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417

alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel n-a

admis o eroare gravă de fapt, care ar fi afectat soluția acesteia.

Reieșind din faptul că în cauza examinată n-a fost constatată prezența

unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei contestate, Colegiul lărgit conchide că,

recursul ordinar declarat de procuror urmează a fi respins ca inadmisibil.

penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

septembrie 2014, în cauza penală în privința lui Molceanovschi Serghei

Ghenadie.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 03 martie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

6