1ra-39/2015 — Art.217 alin.2 CP

Prima instanță: 02.04.2014 – 30.06.2014,

Instanța de apel: 29.07.2014 – 17.09.2014,

Instanța de recurs: 13.11.2014 – 03.02.2015. CONST AT Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 iunie 2014, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Molceanovschi S. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 100 (una sută) ore. S-a dispus menținerea condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21.07.2010. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că, Molceanovschi S., urmărind scopul întrebuințării personale a substanțelor narcotice, fără scop de înstrăinare, a 1 păstrat la domiciliul său din mun. Chișinău, str. N. Zelinski, 28/2 ap.24, substanța narcotică, în stare uscată, marijuană cu masa de 5,2 grame și rășină de canabis cu masa de 0,1 grame, pînă la 12.02.2014 orele 16:00, cînd acestea au fost depistate și ridicate de către colaboratorii de poliție în cadrul percheziției înfăptuite la domiciliul inculpatului. Astfel, prin acțiunile sale, Molceanovschi S. a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal – păstrarea, prelucrarea substanțelor narcotice, săvîrșite în proporții mari, fără scop de înstrăinare. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Molceanovschi S. să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(2) Cod penal și să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni, ținînd cont de prevederile art. 364/1 alin.(8) Cod procedură penală. În baza prevederilor art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită să-i fie adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 21.07.2010, stabilindu-i lui Molceanovschi S. o pedeapsă definitivă de 4 (patru) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului procurorul a invocat faptul că, pedeapsa stabilită prin sentință inculpatului este una prea blîndă în raport cu persoana celui vinovat, precum și faptul că instanța de judecată a aplicat neîntemeiat în privința inculpatului prevederile art. 90 alin.(11) Cod penal. Apelantul a considerat că instanța de fond la stabilirea pedepsei n-a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, și anume că, inculpatul nu a conștientizat gradul de pericol social al infracțiunii comise anterior, a neglijat obligațiunile stabilite prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21.07.2010, ce urmau a fi respectate de către inculpat în legătură cu suspendarea executării pedepsei stabilite prin sentință, deoarece în termenul de probă a săvîrșit o altă infracțiune cu intenție. Acuzatorul de stat a considerat că instanța de fond urma să aplice la stabilirea pedepsei prevederile art. 85, 87 Cod penal și să-i stabilească inculpatului numai pedeapsa închisorii, chiar dacă inculpatul și-a recunoscut vina și se căiește sincer. A considerat că prin aplicarea unei pedepse prea blînde nu se vor realiza scopurile legii penale, că există riscul comiterii de către inculpat a unor noi infracțiuni în timpul executării pedepsei stabilite prin sentința în cauză.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2014, apelul a fost admis, casată sentința în partea stabilirii 2 pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Molceanovschi S. a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare. În baza art. 85 alin.(l) Cod penal, la pedeapsa aplicată i s-a adăugat parțial, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21.07.2010, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 4 (patru) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 90 alin.(11) Cod penal, în privința lui Molceanovschi S. s-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pentru un termen de probă de 4 (patru) ani.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Molceanovschi S. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal. Verificînd legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a constatat că, instanța de fond contrar prevederilor art. 85 alin.(1) și art. 87 alin.(1) Cod penal, nu s-a expus privitor la cumularea pedepsei aplicate prin noua sentință cu partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21.07.2010. Totodată instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond neîntemeiat i-a stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de 100 (una sută) ore, aceasta în condițiile în care, potrivit prevederilor alin. (3) al art. 85 Cod penal, pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrșirea unei noi infracțiuni și decît partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată. Reieșind din cele expuse, instanța de apel a conchis că, inculpatului Molceanovschi S., respectînd principiul legalității, proporționalității și echității pedepsei, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare în limitele determinate de prevederile alin. (8) al art. 364/1 Cod de procedură penală. În opinia instanței de apel, anume această pedeapsă va atinge scopul de constrângere, dar și de reeducare, deoarece va impune inculpatul să-și revadă atitudinea față de valorile sociale, precum și comportamentul său față de membrii societății. 3 Totodată, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a reținut prevederile art. 90 alin.(11) Cod penal, fiind menținută condamnarea cu suspendarea condiționată a pedepsei, luînd în considerație vîrsta tînără a inculpatului, precum și faptul că acesta este angajat în cîmpul muncii.

Decizia instanței de apel este atacată în termen cu recurs ordinar de către procuror, care solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în baza temeiului prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, invocînd că, la stabilirea pedepsei instanța de apel nu a apreciat obiectiv toate circumstanțele cauzei, gradul de pericol social al infracțiunii comise, astfel, fiindu-i aplicată inculpatului o pedeapsă prea blîndă și inechitabilă. Menționează faptul că, instanța de apel în decizia sa a conchis faptul că inculpatul nu a făcut uz de șansa care i-a fost acordată anterior prin stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, săvîrșind o nouă infracțiune, ca în fine din nou să-i fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal. Consideră că inculpatul urmează a fi condamnat doar la închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar.

Judecînd recursul în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate. Recurentul invocă drept temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul lărgit menționează că potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei 4 care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Colegiul lărgit reține faptul că, instanța de apel i-a stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, inclusiv și modalitatea de executarea a acesteia, și anume, cu aplicarea prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal, care stipulează că, în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvîrșește în termenul de probă o infracțiune din imprudență sau o infracțiune intenționată mai puțin gravă, problema anulării sau menținerii condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se soluționează de către instanța de judecată. Potrivit acestor prevederi legale, instanța de judecată, reieșind din circumstanțele concrete ale cauzei, ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei comise, de persoana celui vinovat, de condițiile și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii, poate, dar nu este obligată, să anuleze condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În speța dată Colegiul constată că, inculpatul Molceanovschi S. a fost condamnat anterior în baza sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21.07.2010, prin care i s-a stabilit pedeapsa în baza art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal cu aplicarea art. 90 Cod penal, dispunîndu-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 4 ani. Ulterior inculpatul a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal, care se pedepsește cu amendă în mărime de la 400 la 700 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 150 ore, sau cu închisoare de pînă la un an. Potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) Cod penal infracțiuni ușoare se consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 2 ani inclusiv. Reieșind din aceste prevederi legale infracțiunea prevăzută de art. 217 al. (2) Cod penal se clasifică ca infracțiune ușoară, astfel în cazul examinat fiind posibilă aplicarea prevederilor art. 90 alin.(11) Cod penal. În această ordine de idei, Colegiul lărgit conchide că instanța de apel corect a ajuns la concluzia că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoarea, care i-a fost stabilită, și a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, indicînd în decizia pronunțată motivele menținerii condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă (pct. 5 din prezenta decizie). Instanța de recurs, în urma unei analize detaliate a deciziei atacate, conchide că la examinarea recursului declarat nu s-a constatat prezența în speță a temeiurilor de casare invocate de către recurent, prevăzute în art. 5 427 al. (1) pct. 6) și pct. 10) Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar fi afectat soluția acesteia. Reieșind din faptul că în cauza examinată n-a fost constatată prezența unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, Colegiul lărgit conchide că, recursul ordinar declarat de procuror urmează a fi respins ca inadmisibil.

În temeiul art. 434, art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit, DECIDE : Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2014, în cauza penală în privința lui Molceanovschi Serghei Ghenadie. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 03 martie 2015. Președinte Petru Ursache Judecători Nadejda Toma Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Constantin Alerguș 6