1ra-118/2015 — 145 al. 2 lit. g, j CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 145 al. 2 lit. g, j CP
- Temei legal
- 145 al. 2 lit. g, j CP
1ra-118/2015 — 145 al. 2 lit. g, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-118/2015
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
04 februarie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Ursache Petru,
Judecători– Timofti Vladimir, Alerguș Constantin,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Chircu Tudor în numele inculpatului Leanca Gheorghi, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Cahul din 25 septembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe
Leanca Gheorghi Piotr, născut la 26 ianuarie
1949, originar și domiciliat în r-l Cahul, s. Badicul
Moldovenesc.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
1.16.04. 2014 – 20.05.2014 (prima instanță).
23.06.2014 – 25.09.2014 (instanța de apel).
3.12.12.2014 – 04.02.2015 (instanța de recurs ordinar).
CONSTATĂ:
Prin sentința Judecătoriei Cahul din 20 mai 2014, în procedura judecării pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală, Leanca Gh.P. a fost recunoscut
vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. g), j) Cod penal, la 30 ani închisoare,
cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.
Potrivit sentinței, Leanca Gh.P. la 23 februarie 2014, în jurul orei 21.00, aflîndu-
se la domiciliul său din s. Badicul Moldovenesc, r-l Cahul, fiind în stare de ebrietate,
avînd în calitate de oaspeți pe soții Grosu Ion Ion și Grosu Liubovi Pavel, în urma unui
conflict spontan, avînd intenția de a-i omorî pe ultimii, manifestînd o deosebită
cruzime, le-a aplicat multiple lovituri cu un cuțit de bucătărie, după ce i-a sugrumat, în
rezultatul leziunilor primite soții Grosu au decedat la fața locului.
Astfel, acțiunile lui Leanca Gh.P. au fost încadrate în baza art. 145 alin. (2) lit. g), j)
Cod penal, adică, omor intenționat, săvîrșit de o persoană, asupra două persoane, cu deosebită
cruzime.
Sentința în cauză a fost atacată cu apel de către inculpat și avocatul său Chircu
T., care au solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i
fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, cu aplicarea art. 78 alin. (1) lit. c) Cod penal, ținînd
cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, invocînd că, pedeapsa
este prea aspră, or inculpatul imediat după săvîrșirea infracțiunii, prin vecini, a
comunicat Inspectoratului de poliție Cahul despre cele întîmplate, nu a nimicit
1
probele, vina și-a recunoscut-o, sincer se căiește de cele comise și la locul de trai se
caracterizează pozitiv, astfel, contribuind activ la descoperirea infracțiunii.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 25 septembrie 2014, a
fost respins ca nefondat apelul declarat, menținută sentința fără modificări.
Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate a indicat, că pedeapsa
inculpatului i-a fost stabilită în limitele legii, în corespundere cu prevederile art.art. 61,
75 Cod penal, ținîndu-se cont de gravitatea infracțiunii, de persoana inculpatului,
precum și de circumstanța atenuantă – recunoașterea vinovăției, cît și de cea agravantă
– săvîrșirea infracțiunii în stare de ebrietate.
În opinia instanței de apel, prima instanță a individualizat pedeapsa în raport cu
aceste criterii și ca urmare just a ajuns la concluzia că scopul educativ al pedepsei ar
putea fi atins doar în condițiile izolării inculpatului de societate. Argumentul
apelanților invocat în apel nu și-a găsit confirmare, deoarece la caz sunt corect aplicate
prevederile art. 78 alin. (4) Cod penal și nu art. 78 alin. (1) lit. c) Cod penal.
Împotriva hotărîrilor judecătorești adoptate pe caz, în termen legal, declară
recurs ordinar, avocatul Chircu T., în numele inculpatului, care solicită casarea
acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i
fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, invocînd temei pentru declararea recursului
prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că instanțele de judecată i-au stabilit
pedeapsa inculpatului fără a ține cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală, art. 78 alin. (1) lit. c) Cod penal sau art. 78 alin.(4) Cod penal.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală,
procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către
apărător, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, pe motiv că temeiurile invocate
nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod penal.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care se constată că este vădit neîntemeiat.
Apărătorul inculpatului în recurs invocă dezacordul cu hotărîrile judecătorești
adoptate pe caz, în partea stabilirii pedepsei, astfel, în privința calificării acțiunilor
inculpatului Leanca Gh.P., în baza art. 145 alin. (2) lit. g), j) Cod penal, instanța de
recurs nu se va expune.
Analizînd conținutul recursului declarat, Colegiul constată că apărătorul invocă
dezacordul cu“stabilirea pedepsei inculpatului, fără a ține cont de prevederile art. 3641 alin.
(8) Cod de procedură penală, art. 78 alin. (1) lit. c) Cod penal sau art. 78 alin.(4) Cod penal”.
2
La acest capitol, Colegiul menționează că, acțiunile inculpatului au fost încadrate
în baza art. 145 alin. (2) lit. g), j) Cod penal, sancțiunea căruia prevede pedeapsa sub
formă de închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detențiune pe viață.
Cauza penală a fost soluționată în procedura simplificată pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală. Conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală, „Inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat
ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de
reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare,
cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este
detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani”.
Astfel, de către instanța de fond inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa de 30 ani
închisoare, în penitenciar de tip închis.
Analizînd soluția instanței de fond, Colegiul constată corectitudinea concluziei
instanței de apel, precum că: “Avînd în vedere faptul că Leanca Gheorghi a recunoscut vina
integral, examinîndu-se cauza penală potrivit procedurii speciale, prevăzute de art. 3641 Cod de
procedură penală, în rezultatul săvărșirii infracțiunii au decedat două persoane, instanța de
fond întemeiat i-a stabilit inculpatului o pedeapsă definitivă de 30 ani închisoare, în penitenciar
de tip închis”.
De asemenea, Colegiul menționează faptul constatării de către instanțele de
judecată a circumstanței atenuante – “recunoașterea vinovăției” și a circumstanței
agravante –„săvîrșirea infracțiunii în stare de ebrietate”.
Recurentul bazîndu-se pe aceste circumstanțe, invocă în recursul declarat, la fel ca
și în apelul declarat, argumentul cu referire la ignorarea prevederilor „art. 78 alin. (1)
lit. c) Cod penal sau art. 78 alin.(4) Cod penal”, însă Colegiul apreciază, așa cum de altfel
în mod corect a reținut și instanța de apel, netemeinicia acestui argument, motivînd
prin următoarele: “Argumentele apelanților invocate în cerere de apel, precum că „conform
art. 78 alin. (1) lit. c) Cod penal în cazul în care instanța de judecată constată circumstanțe
atenuante la săvîrșirea infracțiunii pedeapsa principală se reduce sau se schimbă după cum
urmează dacă pentru infracțiunea săvîrșită se prevede detențiune pe viață, aceasta se înlocuiește
cu închisoare de la 15 la 25 de ani”sunt nefondate, or aceste prevederi legale se referă la cazurile
existenței doar circumstanțelor atenuante și lipsa circumstanțelor agravante. In speță Colegiul
constată situație de concurs al circumstanțelor agravante și celor atenuante, la care sunt
aplicabile prevederile art. 78 alin.(4) Cod penal, care stipulează că „în caz de concurs al
circumstanțelor agravante și celor atenuante, coborîrea pedepsei pînă la minimul sau ridicarea
ei pînă la maximul prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod nu
este obligatorie”.
Astfel, Colegiul în acord cu instanța de apel, evidențiază prezența la caz a situației
prevăzute de art. 78 alin. (4) Cod penal, și nu a art. 78 alin. (1) lit. c) Cod penal.
La fel, Colegiul reține și faptul că, față de circumstanțele reale și personale ale
inculpatului, pedeapsa de 30 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către
instanța de fond și de instanța de apel, în raport cu dispozițiile art. 75 Cod penal, este
3
necesară realizării funcțiilor sale de constrîngere, de reeducare, precum și scopului
prevăzut în art. 61 Cod penal.
De altfel, în ansamblul criteriilor indicate de art. 75 Cod penal, persoana
inculpatului reprezintă doar un reper care nu poate prevala față de criteriul gradului
de pericol social concret ridicat pe care îl reprezintă fapta acestuia, astfel, în opinia
instanței de recurs nu este justificat argumentul părții apărării privind asprimea
pedepsei stabilite.
Rezumînd cele antemenționate, instanța de recurs constată că, instanța de apel
întemeiat a menținut pedeapsa stabilită de instanța de fond, care a acordat deplină
eficiență prevederilor articolului 7, 61, 75, 78 alin.(4) Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală, astfel, pedeapsa penală este aplicată în limitele prevăzute de lege.
Reieșind din textul deciziei instanței de apel, Colegiul remarcă, că argumentul
indicat în recursul declarat, fiind invocat și în instanța de apel, a format obiect de
discuție, cu expunerea întemeiată de către instanța de apel în hotărîrea sa a
concluziilor motivate privind această chestiune.
În recursul ordinar declarat, decizia recurată este criticată, prin prisma temeiului
de casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) ale art. 427 Cod de procedură penală.
Colegiul analizînd cazul de casare menționat, cu referire la aplicarea pedepsei
individualizate contrar prevederilor legale, a constatat că acesta nu este incident în
cauză, fiind analizat detaliat în prezentul punct al deciziei, precum și instanța de fond
și de apel a examinat cauza penală fără careva abateri de la normele materiale și de
procedură, corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept sub toate aspectele,
stabilind corect tipul și cuantumul pedepsei inculpatului.
În urma celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiul invocat de recurent nu
este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de
implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor judecătorești adoptate pe caz
și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Chircu Tudor în numele
inculpatului Leanca Gheorghi, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Cahul din 25 septembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe Leanca Gheorghi Piotr, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă,pronunțată integral la 26 februarie 2015.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
4
Președinte: (semnătură) Ursache Petru
Judecători: (semnătură) Timofti Vladimir
(semnătură) Alerguș Constantin
Copia corespunde originalului
Judecător: Timofti Vladimir
5