1ra-1744/2014 — art. 27, 186 alin. 2 lit. c, 188 alin. 3 lit. c, 145 alin. 2 lit. b,d,i CP

1ra-1744/2014 — art. 27, 186 alin. 2 lit. c, 188 alin. 3 lit. c, 145 alin. 2 lit. b,d,i CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1744/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Cahul din 31 mai 2012 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 24 aprilie 2013, declarat de către inculpatul,

Leonti Piotr Dmitri, născut la 23 noiembrie 1979, originar din

r-ul Cahul s. Andrușul de Jos și domiciliat or. Cahul str. A.

Mateevici 107, ap. 36.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1 . în prima instanță: 13.12.2011-31.05.2012

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 27, 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare;

- art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 9 ani închisoare;

- art. 145 alin. (2) lit. b), d), i) Cod penal, la 15 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 18 ani închisoare cu

executare în penitenciar de tip închis.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de Vîlcov Maria către Leonti

Piotr și Dîrda Serghei, în partea recuperării pagubei materiale și încasării pensiei

pentru întreținerea copilului minor, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să

se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

A fost încasat de la Leonti Piotr și Dîrda Serghei în beneficiul lui Vîlcov Maria, în

contul recuperării pagubei morale cauzate prin infracțiune 75 000 lei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de SA „Modernus” către Leonti

Piotr și Dîrda Serghei, în partea recuperării pagubei materiale. A fost încasat de la

Leonti Piotr și Dîrda Serghei în beneficiul SA „Modernus”, în contul recuperării

pagubei materiale cauzate prin infracțiune 15 439 lei. În rest, acțiunea a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

1

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Dîrda Serghei, în privința căruia sentința

nu a fost atacată.

jurul orei 22.00, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns în magazinul

ce aparține SA „Modernus” amplasat în or. Cahul, str. Ștefan cel Mare 64, unde a

încercat să sustragă banii în sumă de 2 000 lei, ce se aflau în safeu, însă din cauze

independente de voința lui și anume nu a putut să deschidă safeul, a plecat.

Tot el, Leonti P., în seara zilei de 21 octombrie 2011 spre 22 octombrie 2011, de

comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Dîrda S., urmărind scopul sustragerii

bunurilor altor persoane, s-au deplasat la baza de materiale pentru construcții, ce

aparține SA „Modernus”, amplasată în or. Cahul, str. Ștefan cel Mare 64, aplicînd

asupra paznicului Bujor Stepan, violența periculoasă pentru sănătatea lui, prin

aplicarea loviturilor cu un pavaj în regiunea capului, în urma cărui fapt i-au fost

cauzate leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, în rezultatul cărora a

decedat, după ce, cu ajutorul unui ferestrău electric, a tăiat ușa de la safeu, și a sustras

bani în sumă de 25 144 lei, ce aparțin SA „Modernus”, cu care au dispărut într-o

direcție necunoscută, pricinuind astfel părții vătămate o pagubă materială

considerabilă.

Acțiunile lui Leonti P. au fost calificate în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. c) Cod

penal – tentativa de furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin

pătrundere în alt loc pentru depozitare, care din cauze independente de voința făptuitorului nu

și-au produs efectul; art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal – tîlhăria, adică atacul săvîrșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru

viața și sănătatea persoanei agresate, săvîrșită de două persoane, prin pătrundere în alt loc

pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, cu vătămarea gravă a

integrității corporale și a sănătății; art. 145 alin. (2) lit. b), d), i) Cod penal – omorul unei

persoane săvîrșit din interes material, în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligațiilor

de serviciu, săvîrșit de două persoane.

pronunțarea unei hotărîri legale. În motivarea apelului său a invocat că el nu este

vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. b), d), i) Cod penal,

deoarece el nu a omorît și nu a lovit victima. Complicele, Dîrda S. a confirmat că

anume el, a lovit paznicul numai o singură dată, cînd acesta stătea în picioare. Dîrda

S. era murdar de sînge din cap pînă în picioare și nu a văzut și nu a știut cum a

acționat ultimul în timp ce el a sustras banii.

fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința.

fond, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just concluzionînd că

inculpatul, Leonti P., a săvîrșit infracțiunile imputate, avînd ca temei totalitatea

probelor acumulate la materialele cauzei, care au fost apreciate din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor.

2

Instanța de apel a menționat că vina inculpatului se dovedește prin declarațiile

inculpatului, Dîrda S., în coroborare cu declarațiile reprezentantului părții civile SA

„Modernus” Gangan L., martorilor Gurinov V., Ivanov I., Leonti D., Matoșa G., Leonti

L., Voznoi V., Ciubenco A., Grigoriță O.

De asemenea, instanța de apel a relevat că circumstanțele săvîrșirii omorului sînt

confirmate și de materialele și documentele anexate la dosar și anume: procesul-

verbal de autosesizare din 22.10.2011 (f.d. 3 v. I); procesul-verbal de cercetare la fața

locului cu tabel fotografic (f.d. 5-16 v. I); copia contractului de muncă nr. 96 din

01.08.2011 (f.d. 34-35 v. I); copiile bonurilor de casă(f.d. 40 v. I); raportul de expertiză

nr. 109 din 28.10.2011 cu tabel fotografic (f.d. 78-84 v. I); raportul de expertiză medico-

legală nr. 216 din 23 noiembrie 2011 (f.d. 94-95 v. I); raportul de expertiză medico-

legală (expertiza corpurilor delicte) nr. 761 din 23.11.2011(f.d. 113-117 v. I); raportul de

expertiză medico-legală nr. 760 din 01.12.2011 (f.d. 126-131 v. I); raportul de expertiză

medico-legală nr. 762 din 24.11.2011 (f.d. l40-144 v. I); raportul de expertiză medico-

legală nr. 763 din. 29.11.2011, (f.d. 153-157 v. I); raportul de expertiză psihiatrică legală

ambulatorie nr. 619a din 16.11.2011 (f.d. 171-173 v. I); raportul de expertiză psihiatrică

legală ambulatorie nr. 618a din 16.11.2011 (f.d. 171-173 v. I); procesul-verbal de

percheziție cu tabel fotografic din 26.10.2011 (f.d. 187-190 v. I); procesul-verbal de

examinare și ridicare a obiectelor ridicate de la domiciliul lui Dîrda S. și Leonti P. (f.d.

187-198 v. I); procesul-verbal de examinare și ridicare a obiectelor cu tabel fotografic

de la Dîrda S. (f.d. 201-204 v. I); procesul-verbal de examinare și ridicare a obiectelor

cu tabel fotografic de la Leonti P. (f.d. 205-216 v. I).

Au fost apreciate critic de către instanța de apel, argumentele inculpatului Leonti

P., precum că el nu l-a lovit cu piatra pe Bujor S., acestea fiind în contradicție cu

declarațiile inculpatului, Dîrda S., prin care afirmă că și Leonti P. a aplicat paznicului

cîteva lovituri cu piatra în cap, declarații ce coroborează cu procesul verbal de

cercetare la fața locului cu tabelul fotografic, fiind ridicate 2 pietre de pavaj și pe

ambele erau urme de sînge ale victimei.

Argumentele inculpatului, Leonti P., precum că nu a avut scopul de a-l omorî,

instanța de apel le-a respins, deoarece probele administrate confirmă vinovăția

acestuia în săvîrșirea omorului, iar acțiunile violente ale acestuia au vizat o zonă

vitală a victimei, regiunea capului, folosind un obiect apt să producă moartea și

anume o piatră de pavaj, ceea ce conturează latura subiectivă. Pe fonul că, inculpatul

Leonti P., nu-și putea realiza intenția de a sustrage banii din cauza paznicului, Bujor

S., cu certitudine se confirmă intenția de a-l omorî pe ultimul, despre caracterul

prejudiciabil al cărora inculpatul își dădea seama, a prevăzut urmările prejudiciabile

și admitea în mod conștient survenirea acestora.

Cu privire la pedeapsa stabilită inculpatului, Leonti P., instanța de apel a

constatat că aceasta a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute în art.

61, 75 Cod penal, deoarece prima instanță a dat o corectă interpretare și aplicare a

acestor dispoziții, ținând seama de gravitatea deosebită a faptei, modul și condițiile în

care a fost săvârșită, precum și conduita făptuitorului atât în faza de urmărire penală,

3

cât și în instanța de judecată, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și în limitele

legii.

inculpatul, Leonti P., prin care a solicitat casarea acestora, cu rejudecarea cauzei de

către instanța de apel. În motivare recursului său a menționat că:

- instanțele judecătorești nu au stabilit toate circumstanțele de fapt și de drept,

astfel adoptînd hotărîri de condamnare incorecte;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și prin

urmare acțiunile inculpatului au fost incorect calificate juridic.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece motivele formulate de

recurent nu conțin indici, care s-ar conține în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Luînd în considerație faptul că, la materialele cauzei lipsesc date precum că

inculpatului, Leonti P., i-a fost adusă la cunoștință decizia motivată a Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 aprilie 2013, tradusă în limba rusă, limbă pe

care o posedă, Colegiul, consideră recursul declarat la 18.06.2014, ca depus în termen.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și apel doar în prezența temeiurilor menționate de norma dată.

Colegiul penal atestă că, în recursul său inculpatul nu a indicat temeiurile

pentru recurs, prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă din textul

acestuia, rezultă invocarea faptului precum că instanța de apel nu s-a expus asupra

tuturor motivelor invocate în apel și dezacordul cu calificarea juridică a acțiunilor

sale. Astfel, se întrevede semnalarea temeiurilor pentru recurs stipulate la pct. 6) și

12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel; precum și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Totodată instanța de recurs remarcă că, inculpatul Leonti P., a contestat cu apel

hotărîrea primei instanțe, doar în partea condamnării sale în baza art. 145 alin. (2) lit.

b), d), i) Cod penal, invocînd că nu a comis omorul lui Bujor S., în rest condamnarea

pentru celelalte infracțiuni imputate lui nu le-a contestat și nu au constituit obiectul

discuției în cadrul examinării apelului. Prin urmare, avînd în vedere dispoziția alin.

(2) art. 427 Cod de procedură penală, și anume temeiurile menționate la alin. (1), pot fi

invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în

instanța de apel, Colegiul penal menționează că în ordine de recurs, temă pentru

dezbateri vor constitui erorile de drept invocate la capitolul condamnării pentru

săvîrșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. b), d), i) Cod penal.

4

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de

starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.

Așadar, referitor la criticile enunțate și pretinsele erori de drept la care se referă

recurentul, Colegiul, verificînd materialele dosarului constată că, judecînd apelul,

instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o

soluție corectă de menținere a condamnării inculpatului, Leonti P., în baza art. 145

alin. (2) lit. b), d), i) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului

de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art.

100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată care au fost just apreciate prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenței, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-au stabilit cu

certitudine că inculpatul, Leonti P., a săvîrșit infracțiunea de omor a lui Bujor S.

Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a motivat

soluția adoptată, oferind răspunsuri la motivele apelului declarat de către inculpatul,

Leonti P. Mai mult ca atît, Colegiul penal reține că în recursul său, inculpatul nu

indică asupra căror motive invocate în apelul său, nu s-a expus instanța de apel în

hotărîrea sa, astfel nefiind desfășurat la capitolul dat temeiul pentru recurs prevăzut

de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Referitor la prezența temeiului de casare invocat și anume - faptei săvîrșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită, instanța de recurs notează că, e necesar de a ține cont de

fapta săvîrșită și cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și cea de apel, și

dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă, iar dacă fapta s-a încadrat

într-o altă normă penală, rezultă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal consideră că, soluția adoptată de

către prima instanță și menținută de instanța de apel în partea condamnării

inculpatului, Leonti P., pentru săvîrșirea infracțiunii de omor, este pe deplin

confirmată prin ansamblul de probe expus și analizat în hotărîrile contestate și

enunțat în pct. 5 al prezentei decizii. În viziunea instanței de recurs, vina inculpatului,

Leonti P., în săvîrșirea infracțiunii de omor se confirmă prin declarațiile inculpatului,

Dîrda S., care a menționat că Leonti P., i-a aplicat cîteva lovituri cu piatra în cap,

paznicului Bujor S. și consideră că in rezultatul loviturilor acestuia a decedat ultimul

(f.d. 448-454 v. I), cît și prin procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul

fotografic (f.d. 5-16 v. I), raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte (f.d.

140-144 v. I). Probatoriul administrat coroborează în ansamblu și confirmă vinovăția

inculpatului, Leonti P., în săvîrșirea infracțiunii imputate, și în opinia instanței de

recurs, acțiunile acestuia corect au fost încadrate în baza art. 145 alin. (2) lit. b), d), i)

Cod penal, prin concurs cu infracțiunea de tîlhărie, prevăzută de art. 188 alin. (3) lit. c)

Cod penal.

Astfel, Colegiul statuează că inculpatul, Leonti P., fiind ghidat de interesul

material și anume sustragerea banilor din safeul întreprinderii unde activa, a comis

omorul paznicului, Bujor S., pentru a dispărea piedica în realizarea scopului de

sustragere. În speța dată, scopul de sustragere și-a găsit realizarea în cazul tîlhăriei.

5

Ceea ce înseamnă că instanțele de judecată au reținut corect concursul dintre omorul

săvîrșit din interes material și tîlhărie.

Colegiul penal consideră că, faptele săvîrșite de către inculpatul, Leonti P., au

fost încadrate juridic corect de către instanțele de fond și apel, iar temeiul pentru

recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu este incident

în prezenta cauză.

În împrejurările expuse, Colegiul penal, atestă că nu au fost constatate prezența

în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor contestate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din considerentele expuse, Colegiul conchide că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de către inculpatul, Leonti P.,

urmează a fi declarat ca inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 31

mai 2012 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 aprilie 2013,

declarat de către inculpatul, Leonti Piotr Dmitri, în cauza penală în privința acestuia,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

6