1ra-1744/2014 — Art. 27, 186 alin. 2 lit. c, 188 alin. 3 lit. c, 145 alin. 2 lit. b,d,i CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul din 31 mai 2012, Leonti Piotr Dmitri, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza: - art. 27, 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare; - art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 9 ani închisoare; - art. 145 alin. (2) lit. b), d), i) Cod penal, la 15 ani închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 18 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis. A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de Vîlcov Maria către Leonti Piotr și Dîrda Serghei, în partea recuperării pagubei materiale și încasării pensiei pentru întreținerea copilului minor, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile. A fost încasat de la Leonti Piotr și Dîrda Serghei în beneficiul lui Vîlcov Maria, în contul recuperării pagubei morale cauzate prin infracțiune 75 000 lei. A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de SA „Modernus” către Leonti Piotr și Dîrda Serghei, în partea recuperării pagubei materiale. A fost încasat de la Leonti Piotr și Dîrda Serghei în beneficiul SA „Modernus”, în contul recuperării pagubei materiale cauzate prin infracțiune 15 439 lei. În rest, acțiunea a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile. 1 Prin aceiași sentință a fost condamnat și Dîrda Serghei, în privința căruia sentința nu a fost atacată.

Potrivit sentinței s-a stabilit că, Leonti P., în noaptea spre 03 octombrie 2011 în jurul orei 22.00, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns în magazinul ce aparține SA „Modernus” amplasat în or. Cahul, str. Ștefan cel Mare 64, unde a încercat să sustragă banii în sumă de 2 000 lei, ce se aflau în safeu, însă din cauze independente de voința lui și anume nu a putut să deschidă safeul, a plecat. Tot el, Leonti P., în seara zilei de 21 octombrie 2011 spre 22 octombrie 2011, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Dîrda S., urmărind scopul sustragerii bunurilor altor persoane, s-au deplasat la baza de materiale pentru construcții, ce aparține SA „Modernus”, amplasată în or. Cahul, str. Ștefan cel Mare 64, aplicînd asupra paznicului Bujor Stepan, violența periculoasă pentru sănătatea lui, prin aplicarea loviturilor cu un pavaj în regiunea capului, în urma cărui fapt i-au fost cauzate leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, în rezultatul cărora a decedat, după ce, cu ajutorul unui ferestrău electric, a tăiat ușa de la safeu, și a sustras bani în sumă de 25 144 lei, ce aparțin SA „Modernus”, cu care au dispărut într-o direcție necunoscută, pricinuind astfel părții vătămate o pagubă materială considerabilă. Acțiunile lui Leonti P. au fost calificate în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. c) Cod penal – tentativa de furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, care din cauze independente de voința făptuitorului nu și-au produs efectul; art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal – tîlhăria, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvîrșită de două persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, cu vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății; art. 145 alin. (2) lit. b), d), i) Cod penal – omorul unei persoane săvîrșit din interes material, în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligațiilor de serviciu, săvîrșit de două persoane.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, Leonti P., prin care a solicitat pronunțarea unei hotărîri legale. În motivarea apelului său a invocat că el nu este vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. b), d), i) Cod penal, deoarece el nu a omorît și nu a lovit victima. Complicele, Dîrda S. a confirmat că anume el, a lovit paznicul numai o singură dată, cînd acesta stătea în picioare. Dîrda S. era murdar de sînge din cap pînă în picioare și nu a văzut și nu a știut cum a acționat ultimul în timp ce el a sustras banii.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 aprilie 2013, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că, instanța de fond, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just concluzionînd că inculpatul, Leonti P., a săvîrșit infracțiunile imputate, avînd ca temei totalitatea probelor acumulate la materialele cauzei, care au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor. 2 Instanța de apel a menționat că vina inculpatului se dovedește prin declarațiile inculpatului, Dîrda S., în coroborare cu declarațiile reprezentantului părții civile SA „Modernus” Gangan L., martorilor Gurinov V., Ivanov I., Leonti D., Matoșa G., Leonti L., Voznoi V., Ciubenco A., Grigoriță O. De asemenea, instanța de apel a relevat că circumstanțele săvîrșirii omorului sînt confirmate și de materialele și documentele anexate la dosar și anume: procesul- verbal de autosesizare din 22.10.2011 (f.d. 3 v. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului cu tabel fotografic (f.d. 5-16 v. I); copia contractului de muncă nr. 96 din 01.08.2011 (f.d. 34-35 v. I); copiile bonurilor de casă(f.d. 40 v. I); raportul de expertiză nr. 109 din 28.10.2011 cu tabel fotografic (f.d. 78-84 v. I); raportul de expertiză medico- legală nr. 216 din 23 noiembrie 2011 (f.d. 94-95 v. I); raportul de expertiză medico- legală (expertiza corpurilor delicte) nr. 761 din 23.11.2011(f.d. 113-117 v. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 760 din 01.12.2011 (f.d. 126-131 v. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 762 din 24.11.2011 (f.d. l40-144 v. I); raportul de expertiză medico- legală nr. 763 din. 29.11.2011, (f.d. 153-157 v. I); raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie nr. 619a din 16.11.2011 (f.d. 171-173 v. I); raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie nr. 618a din 16.11.2011 (f.d. 171-173 v. I); procesul-verbal de percheziție cu tabel fotografic din 26.10.2011 (f.d. 187-190 v. I); procesul-verbal de examinare și ridicare a obiectelor ridicate de la domiciliul lui Dîrda S. și Leonti P. (f.d. 187-198 v. I); procesul-verbal de examinare și ridicare a obiectelor cu tabel fotografic de la Dîrda S. (f.d. 201-204 v. I); procesul-verbal de examinare și ridicare a obiectelor cu tabel fotografic de la Leonti P. (f.d. 205-216 v. I). Au fost apreciate critic de către instanța de apel, argumentele inculpatului Leonti P., precum că el nu l-a lovit cu piatra pe Bujor S., acestea fiind în contradicție cu declarațiile inculpatului, Dîrda S., prin care afirmă că și Leonti P. a aplicat paznicului cîteva lovituri cu piatra în cap, declarații ce coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului cu tabelul fotografic, fiind ridicate 2 pietre de pavaj și pe ambele erau urme de sînge ale victimei. Argumentele inculpatului, Leonti P., precum că nu a avut scopul de a-l omorî, instanța de apel le-a respins, deoarece probele administrate confirmă vinovăția acestuia în săvîrșirea omorului, iar acțiunile violente ale acestuia au vizat o zonă vitală a victimei, regiunea capului, folosind un obiect apt să producă moartea și anume o piatră de pavaj, ceea ce conturează latura subiectivă. Pe fonul că, inculpatul Leonti P., nu-și putea realiza intenția de a sustrage banii din cauza paznicului, Bujor S., cu certitudine se confirmă intenția de a-l omorî pe ultimul, despre caracterul prejudiciabil al cărora inculpatul își dădea seama, a prevăzut urmările prejudiciabile și admitea în mod conștient survenirea acestora. Cu privire la pedeapsa stabilită inculpatului, Leonti P., instanța de apel a constatat că aceasta a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute în art. 61, 75 Cod penal, deoarece prima instanță a dat o corectă interpretare și aplicare a acestor dispoziții, ținând seama de gravitatea deosebită a faptei, modul și condițiile în care a fost săvârșită, precum și conduita făptuitorului atât în faza de urmărire penală, 3 cât și în instanța de judecată, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și în limitele legii.

Hotărîrile judecătorești adoptate pe caz sînt atacate cu recurs ordinar de către inculpatul, Leonti P., prin care a solicitat casarea acestora, cu rejudecarea cauzei de către instanța de apel. În motivare recursului său a menționat că: - instanțele judecătorești nu au stabilit toate circumstanțele de fapt și de drept, astfel adoptînd hotărîri de condamnare incorecte; - instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și prin urmare acțiunile inculpatului au fost incorect calificate juridic.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece motivele formulate de recurent nu conțin indici, care s-ar conține în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Luînd în considerație faptul că, la materialele cauzei lipsesc date precum că inculpatului, Leonti P., i-a fost adusă la cunoștință decizia motivată a Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 aprilie 2013, tradusă în limba rusă, limbă pe care o posedă, Colegiul, consideră recursul declarat la 18.06.2014, ca depus în termen. Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel doar în prezența temeiurilor menționate de norma dată. Colegiul penal atestă că, în recursul său inculpatul nu a indicat temeiurile pentru recurs, prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă din textul acestuia, rezultă invocarea faptului precum că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și dezacordul cu calificarea juridică a acțiunilor sale. Astfel, se întrevede semnalarea temeiurilor pentru recurs stipulate la pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; precum și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Totodată instanța de recurs remarcă că, inculpatul Leonti P., a contestat cu apel hotărîrea primei instanțe, doar în partea condamnării sale în baza art. 145 alin. (2) lit. b), d), i) Cod penal, invocînd că nu a comis omorul lui Bujor S., în rest condamnarea pentru celelalte infracțiuni imputate lui nu le-a contestat și nu au constituit obiectul discuției în cadrul examinării apelului. Prin urmare, avînd în vedere dispoziția alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală, și anume temeiurile menționate la alin. (1), pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, Colegiul penal menționează că în ordine de recurs, temă pentru dezbateri vor constitui erorile de drept invocate la capitolul condamnării pentru săvîrșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. b), d), i) Cod penal. 4 Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă. Așadar, referitor la criticile enunțate și pretinsele erori de drept la care se referă recurentul, Colegiul, verificînd materialele dosarului constată că, judecînd apelul, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă de menținere a condamnării inculpatului, Leonti P., în baza art. 145 alin. (2) lit. b), d), i) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-au stabilit cu certitudine că inculpatul, Leonti P., a săvîrșit infracțiunea de omor a lui Bujor S. Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a motivat soluția adoptată, oferind răspunsuri la motivele apelului declarat de către inculpatul, Leonti P. Mai mult ca atît, Colegiul penal reține că în recursul său, inculpatul nu indică asupra căror motive invocate în apelul său, nu s-a expus instanța de apel în hotărîrea sa, astfel nefiind desfășurat la capitolul dat temeiul pentru recurs prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Referitor la prezența temeiului de casare invocat și anume - faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, instanța de recurs notează că, e necesar de a ține cont de fapta săvîrșită și cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și cea de apel, și dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă penală, rezultă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită. Reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal consideră că, soluția adoptată de către prima instanță și menținută de instanța de apel în partea condamnării inculpatului, Leonti P., pentru săvîrșirea infracțiunii de omor, este pe deplin confirmată prin ansamblul de probe expus și analizat în hotărîrile contestate și enunțat în pct. 5 al prezentei decizii. În viziunea instanței de recurs, vina inculpatului, Leonti P., în săvîrșirea infracțiunii de omor se confirmă prin declarațiile inculpatului, Dîrda S., care a menționat că Leonti P., i-a aplicat cîteva lovituri cu piatra în cap, paznicului Bujor S. și consideră că in rezultatul loviturilor acestuia a decedat ultimul (f.d. 448-454 v. I), cît și prin procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul fotografic (f.d. 5-16 v. I), raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte (f.d. 140-144 v. I). Probatoriul administrat coroborează în ansamblu și confirmă vinovăția inculpatului, Leonti P., în săvîrșirea infracțiunii imputate, și în opinia instanței de recurs, acțiunile acestuia corect au fost încadrate în baza art. 145 alin. (2) lit. b), d), i) Cod penal, prin concurs cu infracțiunea de tîlhărie, prevăzută de art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal. Astfel, Colegiul statuează că inculpatul, Leonti P., fiind ghidat de interesul material și anume sustragerea banilor din safeul întreprinderii unde activa, a comis omorul paznicului, Bujor S., pentru a dispărea piedica în realizarea scopului de sustragere. În speța dată, scopul de sustragere și-a găsit realizarea în cazul tîlhăriei. 5 Ceea ce înseamnă că instanțele de judecată au reținut corect concursul dintre omorul săvîrșit din interes material și tîlhărie. Colegiul penal consideră că, faptele săvîrșite de către inculpatul, Leonti P., au fost încadrate juridic corect de către instanțele de fond și apel, iar temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu este incident în prezenta cauză. În împrejurările expuse, Colegiul penal, atestă că nu au fost constatate prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor contestate. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Din considerentele expuse, Colegiul conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de către inculpatul, Leonti P., urmează a fi declarat ca inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 31 mai 2012 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 aprilie 2013, declarat de către inculpatul, Leonti Piotr Dmitri, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 decembrie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Iurie Diaconu 6