1ra-189/2014 — art. 201-1 alin. 3 lit.c CP

Dosarul nr. 1ra-189/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

29 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 26 martie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 29 mai 2013, de către inculpatul

Lupu Veaceslav Dumitru, născut la 22

februarie 1964, originar și domiciliat în s. Parcova,

r-l Edineț.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

de ebrietate, la domiciliul său în s. Parcova r-l Edineț, a inițiat o ceartă cu soția sa

Lupu Raisa Gheorghe, lovind-o cu mîinile peste diferite părți ale corpului. Apoi,

folosindu-se de moment Lupu R.G. a reușit să fugă din casă.

La 28.11.2012, în jurul orei 23.00, Lupu V.D., fiind în stare de ebrietate, la

domiciliul său în s. Parcova r-l Edineț, a inițiat iarăși ceartă cu soția sa, în timpul

căreia, aceasta fiind doar în maiou și pulover a părăsit casa de locuit și sa

adăpostit în saraiul locativ al gospodăriei sale, unde, la 29.11.2012 a fost depistată

în stare gravă de către echipa asistenței medicale de urgență, care ulterior a

transportat-o în stare gravă la SR Edineț, unde ultima a decedat. Conform

raportului de expertiză medico-legală nr.194 din 03.12.2012 moartea cet. Lupu

R.G. a survenit în rezultatul traumatismului cranio-cerebral închis. De asemenea,

au fost depistate hemoragii în țesuturile moi pericraniene, echimoze la față, mîini

și coapse. Vătămările corporale descrise au fost produse prin acțiunea traumatică

repetată a unui corp dur contondent, posibil cu mîinile și picioarele cu 3-4 zile

1

pînă la deces, calificîndu-le ca grave, periculoase pentru viață și care se găsesc în

legătură cauzală directă cu decesul părții vătămate.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod

penal, ca violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un

membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat decesul victimei.

acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii

stabilite pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, invocînd blîndețea pedepsei, deoarece instanța de fond

la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de circumstanțele comiterii infracțiunii și

atitudinea acestuia față de consecințele infracțiunii comise.

respins ca nefondat apelul, și menținută sentința fără modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că instanța de fond

a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și

a dat probelor administrate o apreciere legală, corect ajungînd la concluzia

privind vinovăția lui Lupu V.D. în fapta incriminată și făcînd o încadrare juridică

justă a acțiunilor lor în baza art.201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a apreciat, că nu există temei legal

pentru casarea sentinței în latura aplicării pedepsei, deoarece la soluționarea

chestiunii respective s-a acordat deplină eficiență dispozițiilor art.art. 61, 75 Cod

Penal.

Instanța de apel a conchis, că argumentul invocat de procuror, cu privire la

blîndețea pedepse, nu poate fi reținută deoarece persoanei declarate vinovate

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului și în

bază căruia persoana se declară vinovată.

În opinia instanței de apel, instanța de fond la stabilirea termenului

pedepsei a ținut cont în deplină măsură de criteriile enunțate mai sus, a motivat

aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 7 ani, pedeapsa stabilită

inculpatului se încadrează în limitele prevăzute de sancțiunea art. 201/1 alin. (3)

Cod penal, care se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal,

corect a invocat, că inculpatul se caracterizează pozitiv, a recunoscut vinovăția,

este la prima abatere și astfel instanța de apel a considerat că corectarea

inculpatului va fi posibilă în termenul stabilit de pedeapsă cu închisoare, iar fără

a reține suplimentar careva circumstanța agravante, instanța de apel consideră că

apelul declarat de procuror nu poate fi admis.

În această ordine de idei, instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită

de către instanța de fond, va asigura scopurile pedepsei, fiind echitabilă faptei

2

infracționale săvîrșite și fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele

legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

inculpat, în care solicită casarea acestora, invocînd că instanțele de judecată greșit

i-au încadrat acțiunile sale și nu au luat în considerație faptul că:

- a fost maltratat de organele de urmărire penală pentru a recunoaște vina în

cele incriminate;

- loviturile lui nu puteau provoca decesul victimei; .

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 401 Cod de procedură penală, inculpatul este în

drept să declare apel, atît în latura penală, cît și în cea civilă.

Termenul de declarare a apelului împotriva sentinței, potrivit prevederilor

art. 402 Cod de procedură penală, este de 15 zile de la data pronunțării sentinței

integrale.

Conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (2) din același cod, temeiurile pentru

recurs pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea

a avut loc în instanța de apel.

Revenind la cauza penală ce face obiectul recursului, Colegiul constată că,

sentința Judecătoriei Edineț din 26 martie 2013, a fost contestată cu apel numai

de către procuror, apel care a fost respins ca neîntemeiat. Astfel, inculpatul nu a

declarat apel, fapt ce echivalează cu neutilizarea căii ordinare de atac de către

autorul recursului ordinar,ceea ce confirmă faptul că inculpatul a fost de acord

cu sentința prin care a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal,

la 7 ani închisoare.

Prin urmare, instanța de recurs reține că, în conformitate cu art. 420 alin. (4)

Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora

persoanele indicate în art.401 nu au folosit calea apelului ori au retras apelul,

dacă legea prevede această cale de atac.

În asemenea condiții, Colegiul conchide că, recursul ordinar declarat de

inculpatul Lupu V.D., este inadmisibil ca vădit neîntemeiat, deoarece nu a

utilizat calea ordinară de atac – apelul.

3

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței

Judecătoriei Edineț din 26 martie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 29 mai 2013, de către inculpatul Lupu Veaceslav Dumitru, în

propria cauza penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 ianuarie 2014.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Vladimir Timofti

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

4