1ra-189/2014 — art. 201-1 alin. 3 lit.c CP

Examinat în prima instanță: 22.01.2013-26.03.2013

Examinat în instanța de apel: 19.04.2013-19.06.2013

Examinat în instanța de recurs: 29.10.2013-29.01.2014 C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Edineț din 26 martie 2013, Lupu V.D. a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 2. Potrivit sentinței, Lupu V.D. la 25.11.2012, în jurul orei 20.00, fiind în stare de ebrietate, la domiciliul său în s. Parcova r-l Edineț, a inițiat o ceartă cu soția sa Lupu Raisa Gheorghe, lovind-o cu mîinile peste diferite părți ale corpului. Apoi, folosindu-se de moment Lupu R.G. a reușit să fugă din casă. La 28.11.2012, în jurul orei 23.00, Lupu V.D., fiind în stare de ebrietate, la domiciliul său în s. Parcova r-l Edineț, a inițiat iarăși ceartă cu soția sa, în timpul căreia, aceasta fiind doar în maiou și pulover a părăsit casa de locuit și sa adăpostit în saraiul locativ al gospodăriei sale, unde, la 29.11.2012 a fost depistată în stare gravă de către echipa asistenței medicale de urgență, care ulterior a transportat-o în stare gravă la SR Edineț, unde ultima a decedat. Conform raportului de expertiză medico-legală nr.194 din 03.12.2012 moartea cet. Lupu R.G. a survenit în rezultatul traumatismului cranio-cerebral închis. De asemenea, au fost depistate hemoragii în țesuturile moi pericraniene, echimoze la față, mîini și coapse. Vătămările corporale descrise au fost produse prin acțiunea traumatică repetată a unui corp dur contondent, posibil cu mîinile și picioarele cu 3-4 zile 1 pînă la deces, calificîndu-le ca grave, periculoase pentru viață și care se găsesc în legătură cauzală directă cu decesul părții vătămate. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, ca violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat decesul victimei. 3. Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, invocînd blîndețea pedepsei, deoarece instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de circumstanțele comiterii infracțiunii și atitudinea acestuia față de consecințele infracțiunii comise.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 mai 2013, a fost respins ca nefondat apelul, și menținută sentința fără modificări. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că instanța de fond a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția lui Lupu V.D. în fapta incriminată și făcînd o încadrare juridică justă a acțiunilor lor în baza art.201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal. Referitor la pedeapsă, instanța de apel a apreciat, că nu există temei legal pentru casarea sentinței în latura aplicării pedepsei, deoarece la soluționarea chestiunii respective s-a acordat deplină eficiență dispozițiilor art.art. 61, 75 Cod Penal. Instanța de apel a conchis, că argumentul invocat de procuror, cu privire la blîndețea pedepse, nu poate fi reținută deoarece persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului și în bază căruia persoana se declară vinovată. În opinia instanței de apel, instanța de fond la stabilirea termenului pedepsei a ținut cont în deplină măsură de criteriile enunțate mai sus, a motivat aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 7 ani, pedeapsa stabilită inculpatului se încadrează în limitele prevăzute de sancțiunea art. 201/1 alin. (3) Cod penal, care se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani. Instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal, corect a invocat, că inculpatul se caracterizează pozitiv, a recunoscut vinovăția, este la prima abatere și astfel instanța de apel a considerat că corectarea inculpatului va fi posibilă în termenul stabilit de pedeapsă cu închisoare, iar fără a reține suplimentar careva circumstanța agravante, instanța de apel consideră că apelul declarat de procuror nu poate fi admis. În această ordine de idei, instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită de către instanța de fond, va asigura scopurile pedepsei, fiind echitabilă faptei 2 infracționale săvîrșite și fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

Hotărîrile judecătorești adoptate pe caz sunt atacate cu recurs de către inculpat, în care solicită casarea acestora, invocînd că instanțele de judecată greșit i-au încadrat acțiunile sale și nu au luat în considerație faptul că: - a fost maltratat de organele de urmărire penală pentru a recunoaște vina în cele incriminate; - loviturile lui nu puteau provoca decesul victimei; .

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În conformitate cu art. 401 Cod de procedură penală, inculpatul este în drept să declare apel, atît în latura penală, cît și în cea civilă. Termenul de declarare a apelului împotriva sentinței, potrivit prevederilor art. 402 Cod de procedură penală, este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. Conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual. Potrivit prevederilor art. 427 alin. (2) din același cod, temeiurile pentru recurs pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Revenind la cauza penală ce face obiectul recursului, Colegiul constată că, sentința Judecătoriei Edineț din 26 martie 2013, a fost contestată cu apel numai de către procuror, apel care a fost respins ca neîntemeiat. Astfel, inculpatul nu a declarat apel, fapt ce echivalează cu neutilizarea căii ordinare de atac de către autorul recursului ordinar,ceea ce confirmă faptul că inculpatul a fost de acord cu sentința prin care a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 7 ani închisoare. Prin urmare, instanța de recurs reține că, în conformitate cu art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art.401 nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede această cale de atac. În asemenea condiții, Colegiul conchide că, recursul ordinar declarat de inculpatul Lupu V.D., este inadmisibil ca vădit neîntemeiat, deoarece nu a utilizat calea ordinară de atac – apelul. 3

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 26 martie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 mai 2013, de către inculpatul Lupu Veaceslav Dumitru, în propria cauza penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 ianuarie 2014. Președinte: (semnătură) Petru Ursache Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă (semnătură) Vladimir Timofti Copia corespunde originalului Judecător: Nicolae Gordilă 4