1ra-1037/2014 — art. 201-1 alin. 3 lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 alin. 3 lit. a CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1037/2014 — art. 201-1 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1037/2014
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
11 iunie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în componența:
președinte – Nicolae Gordilă,
judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței
Judecătoriei Ungheni din 24 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 12 martie 2014, declarat de către inculpatul,
Roșca Gheorghe Gheorghe, născut la 07 mai 1972,
originar și domiciliat or. Ungheni, str. Bălțeni 104.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
în prima instanță: 04.10.2013-24.12.2013
în instanța de apel: 04.02.2014-12.03.2014
în instanța de recurs: 15.05.2014-11.06.2014
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 24 decembrie 2013, în procedura
judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Roșca Gheorghe
Gheorghe, a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 ani 4 luni
închisoare cu executare în penitenciar de tip închis.
Potrivit sentinței, s-a constatat că Roșca Gh., la 21 august 2013, în jurul orei
20.00, aflându-se la domiciliul său de pe str. Bălțeni, 104, or. Ungheni, fiind în stare
de ebrietate alcoolică, în urma unui conflict cu soția sa, Roșca Eugenia, i-a aplicat
ultimei o lovitură cu palma peste față, cauzîndu-i dureri fizice. După conflict, ultima
a ieșit din ogradă și în fața porții l-a așteptat pe fiul lor - Roșca Vitalie, care a venit la
domiciliu în jurul orei 01.00, la data de 22 august 2013 și i-a povestit despre cele
întîmplate. Ulterior, Roșca V., a intrat în casă pentru a verifica ce fac frații mai mici și
văzînd că ei dorm a ieșit în fața casei, unde s-a întîlnit cu tatăl, Roșca Gh., care cu un
cuțit ce îl avea asupra sa, i-a aplicat o lovitură în regiunea cutiei toracice, în urma
căreia i-a cauzat o vătămare corporală gravă.
Acțiunile inculpatului, Roșca Gh., au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (3) lit.
a) Cod penal și anume: violența în familie, comisă de un membru al familiei asupra unui
alt membru al familiei, care a cauzat vătămare gravă a integrității corporale.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia
și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată pedeapsă mai blîndă.
În motivarea apelului a invocat, că:
1
- instanța de fond nu a ținut cont de cîteva probe referitor la leziunile corporale,
care au fost menționate de medicul expert;
- pedeapsa stabilită este prea aspră, deoarece nu s-a luat în considerație faptul
că are la întreținere un copil de clasa 6-a, altul invalid de gradul I și soția care nu este
angajată în cîmpul muncii.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 martie 2014, a fost
respins apelul, ca nefondat și menținută sentința.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că inculpatul a
recunoscut vina integral și probele acumulate în faza de urmărire penală, solicitînd
și examinarea cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.
Instanța de fond corect a stabilit starea de fapt și de drept și justificat a încadrat
acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal.
Instanța de apel a menționat că pedeapsa de 3 ani 4 luni, i-a fost stabilită
inculpatului în limitele prevăzute de sancțiunea articolului imputat, cu respectarea
prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ținîndu-se cont de gradul
prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite și personalitatea acestuia. În circumstanțele
stabilite, instanța de apel a considerat că nu este temei de a considera pedeapsa
aplicată inculpatului ca aspră, iar argumentele ultimului în acest sens nu constituie
circumstanțe ce ar mai atenua pedeapsa.
Argumentul inculpatului, precum că nu au fost indicate cîteva leziuni
corporale, ce au fost depistate de medicul expert, instanța de apel l-a apreciat ca
neîntemeiat și declarativ.
Hotărîrile judecătorești sînt atacate cu recurs ordinar de către inculpat, prin
care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri cu
stabilirea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea
respectivă sau altă categorie de pedeapsă sub formă de amendă sau muncă
neremunerată în folosul comunității.
În motivarea recursului invocă, că instanțele de judecată nu au luat în
considerație, faptul că soția sa a decedat, au rămas la întreținerea sa un copil minor
de clasa 6-a și unul invalid de gradul I, care nu vorbește și nu aude.
Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de
procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de
către inculpat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece la stabilirea
pedepsei instanțele au ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal, numindu-i
pedeapsă în limita art. 2011 alin. (3) Cod penal.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Din conținutul recursului rezultă, că autorul este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale și
din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor aspecte,
dar contestă aceste hotărîri numai referitor la pedeapsa stabilită, astfel se desprinde
temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.
2
Potrivit normei sus enunțate, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în
cazul aplicării pedepsei individualizate contrar prevederilor legale.
În opinia Colegiului, motivele invocate de recurent nu sînt aplicabile din punct
de vedere al prezentei erori de drept, ce ar permite implicarea instanței de recurs în
sensul rejudecării hotărîrilor judecătorești, deoarece acestea corespund tuturor
prevederilor legii de procedură penală, fiind legale și întemeiate.
Instanța de recurs menționează că, sancțiunea art. 2011 alin. (3) Cod penal, în
baza căruia a fost condamnat inculpatul, prevede pedeapsă cu închisoare de la 5 la
15 ani.
În conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în
baza căruia a fost judecată cauza, în situația cînd inculpatul care a recunoscut
săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o
treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.
Prin urmare, instanța de fond, luînd în considerație gravitatea infracțiunii
săvîrșite de inculpat, recunoașterea vinei, căința sinceră, precum și circumstanțele ce
caracterizează persoana acestuia – caracteristica pozitivă, prezența antecedentelor
penale stinse, i-a stabilit pedeapsă cu reducerea a 1/3 din minimul pedepsei
prevăzută de sancțiunea articolului în baza căruia a fost recunoscut vinovat și
anume 3 ani și 4 luni închisoare, concluzie susținută și de instanța de apel.
Astfel, Colegiul penal, consideră că instanța de apel just a apreciat
circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă
conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept
material, ținînt cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei
recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă,
în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanțele de judecată și-au
argumentat poziția cu privire la reeducarea inculpatului, care este posibilă doar prin
izolarea acestuia de societate, deci Colegiul penal conchide că pedeapsa stabilită a
fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile
legale.
Colegiul notează acel fapt, că conform art. 16 alin. (5) Cod penal, infracțiunea
săvîrșită de inculpat se clasifică ca infracțiune deosebit de gravă, iar instanțele de
judecată trebuie să asigure aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele
adulte care au săvîrșit infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave. O
atenție sporită trebuie să se acorde în cazurile stabilirii pedepsei persoanelor
declarate vinovate în săvîrșirea infracțiunilor de violență în familie (pct. 17 a Hotărîrii
Plenului CSJ a RM nr. 8 din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează
individualizarea pedepsi penale).
Analizînd toate circumstanțele prezente în speța dată, inclusiv și decesul soției
inculpatului și faptul că are la întreținere doi copii minori, dintre care unul invalid
de gradul I, Colegiul penal consideră întemeiată concluzia primei instanțe, susținută
just și cea de apel, privind aplicarea în privința inculpatului, ca pedeapsă a
3
termenului de 3 ani 4 luni închisoare cu executare, stabilit cu reducere de 1/3 din
minimul prevăzută de sancțiunea art. 2011 alin. (3) Cod penal, fiindcă o altă
pedeapsă neprivativă de libertate, nu este prevăzută de această normă.
Argumentul recurentului, de a aplica în privința lui o pedeapsă sub limita
minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită sau una mai blîndă de altă
categorie, instanța de recurs îl consideră neîntemeiat, deoarece conform alin. (3) art.
79 Cod penal, pentru infracțiuni deosebit de grave în privința persoanelor adulte
pedeapsa nu poate fi coborîtă mai jos de 2/3 din minimul pedepsei prevăzute de
sancțiunea normei penale în baza căreia se condamnă persoana, ceea ce la fel
constituie 3 ani 4 luni închisoare.
Totodată, Colegiul penal menționează faptul că în cazul în care instanța de
judecată a constatat circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa cu o 1/3 din
termenul minim prevăzut de sancțiunea normei, conform art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală, aceste circumstanțe nu mai pot servi ca temei de aplicare a art. 79
Cod penal, deoarece ar însemna că aceleași situații de drept i se acordă o dublă
semnificație juridică.
Așadar, instanța de recurs constată că, pedeapsa individualizată de instanțele
de judecată, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în
art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,
precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și
a altor persoane.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că nu există temei legal
pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii se impune
inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni
din 24 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12
martie 2014, declarat de către inculpatul, Roșca Gheorghe Gheorghe, în cauza
penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iulie 2014.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Iurie Diaconu
4