1ra-1037/2014 — art. 201-1 alin. 3 lit. a CP

Dosarul nr. 1ra-1037/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Ungheni din 24 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 12 martie 2014, declarat de către inculpatul,

Roșca Gheorghe Gheorghe, născut la 07 mai 1972,

originar și domiciliat or. Ungheni, str. Bălțeni 104.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Roșca Gheorghe

Gheorghe, a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 ani 4 luni

închisoare cu executare în penitenciar de tip închis.

20.00, aflându-se la domiciliul său de pe str. Bălțeni, 104, or. Ungheni, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, în urma unui conflict cu soția sa, Roșca Eugenia, i-a aplicat

ultimei o lovitură cu palma peste față, cauzîndu-i dureri fizice. După conflict, ultima

a ieșit din ogradă și în fața porții l-a așteptat pe fiul lor - Roșca Vitalie, care a venit la

domiciliu în jurul orei 01.00, la data de 22 august 2013 și i-a povestit despre cele

întîmplate. Ulterior, Roșca V., a intrat în casă pentru a verifica ce fac frații mai mici și

văzînd că ei dorm a ieșit în fața casei, unde s-a întîlnit cu tatăl, Roșca Gh., care cu un

cuțit ce îl avea asupra sa, i-a aplicat o lovitură în regiunea cutiei toracice, în urma

căreia i-a cauzat o vătămare corporală gravă.

Acțiunile inculpatului, Roșca Gh., au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (3) lit.

a) Cod penal și anume: violența în familie, comisă de un membru al familiei asupra unui

alt membru al familiei, care a cauzat vătămare gravă a integrității corporale.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată pedeapsă mai blîndă.

În motivarea apelului a invocat, că:

1

- instanța de fond nu a ținut cont de cîteva probe referitor la leziunile corporale,

care au fost menționate de medicul expert;

- pedeapsa stabilită este prea aspră, deoarece nu s-a luat în considerație faptul

că are la întreținere un copil de clasa 6-a, altul invalid de gradul I și soția care nu este

angajată în cîmpul muncii.

respins apelul, ca nefondat și menținută sentința.

recunoscut vina integral și probele acumulate în faza de urmărire penală, solicitînd

și examinarea cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Instanța de fond corect a stabilit starea de fapt și de drept și justificat a încadrat

acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că pedeapsa de 3 ani 4 luni, i-a fost stabilită

inculpatului în limitele prevăzute de sancțiunea articolului imputat, cu respectarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ținîndu-se cont de gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite și personalitatea acestuia. În circumstanțele

stabilite, instanța de apel a considerat că nu este temei de a considera pedeapsa

aplicată inculpatului ca aspră, iar argumentele ultimului în acest sens nu constituie

circumstanțe ce ar mai atenua pedeapsa.

Argumentul inculpatului, precum că nu au fost indicate cîteva leziuni

corporale, ce au fost depistate de medicul expert, instanța de apel l-a apreciat ca

neîntemeiat și declarativ.

care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri cu

stabilirea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea

respectivă sau altă categorie de pedeapsă sub formă de amendă sau muncă

neremunerată în folosul comunității.

În motivarea recursului invocă, că instanțele de judecată nu au luat în

considerație, faptul că soția sa a decedat, au rămas la întreținerea sa un copil minor

de clasa 6-a și unul invalid de gradul I, care nu vorbește și nu aude.

procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către inculpat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece la stabilirea

pedepsei instanțele au ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal, numindu-i

pedeapsă în limita art. 2011 alin. (3) Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Din conținutul recursului rezultă, că autorul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale și

din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor aspecte,

dar contestă aceste hotărîri numai referitor la pedeapsa stabilită, astfel se desprinde

temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

2

Potrivit normei sus enunțate, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul aplicării pedepsei individualizate contrar prevederilor legale.

În opinia Colegiului, motivele invocate de recurent nu sînt aplicabile din punct

de vedere al prezentei erori de drept, ce ar permite implicarea instanței de recurs în

sensul rejudecării hotărîrilor judecătorești, deoarece acestea corespund tuturor

prevederilor legii de procedură penală, fiind legale și întemeiate.

Instanța de recurs menționează că, sancțiunea art. 2011 alin. (3) Cod penal, în

baza căruia a fost condamnat inculpatul, prevede pedeapsă cu închisoare de la 5 la

15 ani.

În conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în

baza căruia a fost judecată cauza, în situația cînd inculpatul care a recunoscut

săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Prin urmare, instanța de fond, luînd în considerație gravitatea infracțiunii

săvîrșite de inculpat, recunoașterea vinei, căința sinceră, precum și circumstanțele ce

caracterizează persoana acestuia – caracteristica pozitivă, prezența antecedentelor

penale stinse, i-a stabilit pedeapsă cu reducerea a 1/3 din minimul pedepsei

prevăzută de sancțiunea articolului în baza căruia a fost recunoscut vinovat și

anume 3 ani și 4 luni închisoare, concluzie susținută și de instanța de apel.

Astfel, Colegiul penal, consideră că instanța de apel just a apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținînt cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă,

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanțele de judecată și-au

argumentat poziția cu privire la reeducarea inculpatului, care este posibilă doar prin

izolarea acestuia de societate, deci Colegiul penal conchide că pedeapsa stabilită a

fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile

legale.

Colegiul notează acel fapt, că conform art. 16 alin. (5) Cod penal, infracțiunea

săvîrșită de inculpat se clasifică ca infracțiune deosebit de gravă, iar instanțele de

judecată trebuie să asigure aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele

adulte care au săvîrșit infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave. O

atenție sporită trebuie să se acorde în cazurile stabilirii pedepsei persoanelor

declarate vinovate în săvîrșirea infracțiunilor de violență în familie (pct. 17 a Hotărîrii

Plenului CSJ a RM nr. 8 din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsi penale).

Analizînd toate circumstanțele prezente în speța dată, inclusiv și decesul soției

inculpatului și faptul că are la întreținere doi copii minori, dintre care unul invalid

de gradul I, Colegiul penal consideră întemeiată concluzia primei instanțe, susținută

just și cea de apel, privind aplicarea în privința inculpatului, ca pedeapsă a

3

termenului de 3 ani 4 luni închisoare cu executare, stabilit cu reducere de 1/3 din

minimul prevăzută de sancțiunea art. 2011 alin. (3) Cod penal, fiindcă o altă

pedeapsă neprivativă de libertate, nu este prevăzută de această normă.

Argumentul recurentului, de a aplica în privința lui o pedeapsă sub limita

minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită sau una mai blîndă de altă

categorie, instanța de recurs îl consideră neîntemeiat, deoarece conform alin. (3) art.

79 Cod penal, pentru infracțiuni deosebit de grave în privința persoanelor adulte

pedeapsa nu poate fi coborîtă mai jos de 2/3 din minimul pedepsei prevăzute de

sancțiunea normei penale în baza căreia se condamnă persoana, ceea ce la fel

constituie 3 ani 4 luni închisoare.

Totodată, Colegiul penal menționează faptul că în cazul în care instanța de

judecată a constatat circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa cu o 1/3 din

termenul minim prevăzut de sancțiunea normei, conform art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, aceste circumstanțe nu mai pot servi ca temei de aplicare a art. 79

Cod penal, deoarece ar însemna că aceleași situații de drept i se acordă o dublă

semnificație juridică.

Așadar, instanța de recurs constată că, pedeapsa individualizată de instanțele

de judecată, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în

art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și

a altor persoane.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că nu există temei legal

pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii se impune

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni

din 24 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12

martie 2014, declarat de către inculpatul, Roșca Gheorghe Gheorghe, în cauza

penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iulie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

4