1ra-227/2015 — Art. 201-1 al. 3 CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani din 01 august 2014, cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Buga Gheorghe a fost 1 condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3 ani 5 luni închisoare în penitenciar de tip închis.

În fapt, prima instanță a reținut, că Buga Gheorghe la 01 martie 2014, aproximativ pe la orele 2000 , aflându-se în apartamentul nr. 70, care este situat în mun. Chișinău, str. Grigore Vieru 21/1, care este închiriat de el și în care locuiește împreună cu concubina sa Arman Diana, având intenția directă de răfuială fizică cu caracter de violență în familie asupra ultimei, după ce au consumat băuturi alcoolice împreună, între ei s-a iscat un conflict spontan, în cadrul căruia cet. Buga Gheorghe, i-a aplicat lui Arman Diana câteva lovituri cu pumnul în regiunea feței. Încercând să se apere, cet. Arman Diana a aruncat în direcția lui Buga Gheorghe cu un pahar din sticlă, însă nu l-a nimerit, ulterior Buga Gheorghe aruncând în direcția ei un cuțit, acesta s-a înfipt involuntar în regiunea hemitoracelui stâng al concubinei sale, cauzându-I leziuni corporale, care conform raportului de expertiză nr. 680/D, din 29 mai 2014, se califică ca vătămare gravă.

Sentința menționată a fost atacată cu apel de către inculpatul Buga Gheorghe, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinei stabilite pentru prima instanță prin care să-i fie recalificate acțiunile din art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal în art. 157 Cod penal cu aplicarea unei pedepse non privative de libertate. 3.1. În apelul declarat de către partea vătămată Arman Diana s-a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinei stabilite pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat pentru cauzarea leziunilor corporale grave din imprudență. 3.2. În apelul declarat de către procurorul Veleșco Liviu s-a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinei stabilite pentru prima instanță, prin care a-l recunoaște culpabil pe Buga Gheorghe în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, aplicându-i, în baza acestei legi, în condițiile art. 3641 Cod de procedură penală, o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2014 au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate de către procurorul în Procuratura Rîșcani, mun. Chișinău, Velșco Liviu, a inculpatului Buga Gheorghe și a părții vătămate Arman Diana, fiind menținută sentința fără modificări.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către partea vătămată Arman Diana, prin care, indicîndu-se temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel într-un alt complet de judecată, invocând, că: - Buga Gheorghe nu a întocmit pe numele instanței nici un înscris autentic pentru examinarea cauzei în procedură simplificată; - instanța de apel nu a clarificat cu certitudine, toate circumstanțele cauzei; - acțiunile inculpatului incorect au fost calificate în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, urmând a fi calificate în baza 157 Cod penal;

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Din conținutul recursului rezultă, că recurentul indică temeiul prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Colegiul penal reține, că recurentul nu este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia instanței de apel referindu-se la aplicarea pedepsei cu închisoare reală în penitenciar de tip închis. 3 Analizând temeiurile pentru recurs invocate, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei, Colegiului consideră, că în prezenta speța ele nu și-au găsit confirmarea, deoarece instanța de apel a respectat prevederile art. 414-417 Cod de procedură penală la judecarea apelului. Conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Deci, conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei instanța de judecată trebuie să respecte toate cerințele prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și individualizate. Neglijarea unora din aceste criterii, la stabilirea pedepsei, constituie temei pentru casarea hotărârii de către instanța ierarhic superioară în procedura prevăzută de legea procesual penală pentru căile de atac. Conform dispoziției art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate. Reieșind din materialele cauzei, prin sentința Judecătoriei Hîncești din 23 octombrie 2014, inculpatul Plămădeală Ion a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3 ani 5 luni închisoare în penitenciar de tip închis. Colegiul penal reține că, instanța de apel, în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la 4 vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, iar pedeapsa i-a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75, Cod penal. În ce privesc criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 5 al prezentei decizii, prin care susține că inculpatul Buga Gheorghe nu a întocmit pe numele instanței nici un înscris autentic pentru examinarea cauzei în procedură simplificată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Colegiul penal le consideră neîntemeiate și declarative, deoarece conform art. 3641 alin. (2) Cod de procedură penală – „Judecata nu poate avea loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, decât dacă inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele indicate în rechizitoriu și nu solicită administrarea de noi probe” fapt confirmat prin declarațiile inculpatului date în instanța de fond (f.d. 126), conform alin. (3) art. 3641 Cod de procedură penală prevede – „În cadrul ședinței preliminare sau până la începerea cercetării judecătorești, instanța îl întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administarate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și asupra cărora nu are obiecții, apoi acordă cuvânt procurorului, părții vătămate și celorlalte părți asupra cererii formulate” – fapt confirmat prin procesul verbal din 25 iulie 2014 (f.d.127-129), În aceste circumstanțe, Colegiul concluzionează că instanțele de judecată au pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată, stabilind o pedeapsă aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acesteia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Astfel, argumentul invocat de recurent precum, că instanța de apel nu a clarificat cu certitudine, toate circumstanțele cauzei, Colegiul îl apreciază neîntemeiat. Colegiul analizând temeiul de casare invocat de recurent și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, consideră că nu este incident în cauză, deoarece pedeapsa s-a aplicat în limitele legii, argument expus detaliat în prezenta decizie. 5 În asemenea condiții Colegiul, consideră că, temeiurile la care se referă autorul recursului, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, fapt ce determină incontestabil concluzia inadmisibilității recursului ordinar declarat de către partea vătămată Arman Diana, deoarece acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată Arman Diana împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2014 în cauza penală privindu-l pe Buga Gheorghe Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă Pronunțată integral la 18 martie 2015. Președinte Gordilă Nicolae Judecători Guzun Ion Catan Liliana 6