1ra-50/2015 — art.251 CP

Dosarul 1ra-50/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

04 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Manastîrlî Alexandr, împotriva sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga

din 12 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 10

iulie 2014, în cauza penală în privința lui

Manastîrlî Alexandr Dmitri,

născut la 28 ianuarie 1951, originar și domiciliat în

r-nul Ceadîr-Lunga, s. Cazaclia, str. Lenin 131

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

2015 (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă:

pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

Manastîrlî Alexandr a fost condamnat în baza art. 251 Cod penal la amendă în

mărime de 750 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de conducere la întreprinderi, instituții și organizații pe un termen de 1

an.

Alexandr, activînd în calitate de președinte a CP „Agrocazaiac” și, fiind în

conformitate cu art. 200 alin.(12) Cod fiscal, persoană responsabilă pentru

păstrarea bunurilor și anume: 43 000 kg de floarea soarelui, în sumă de 215000

lei și 119 850 kg de porumb, în sumă de 239 700 lei, recolta anului 2011, în

total marfă în sumă de 454 700 lei, care au fost sechestrate de către

1

Inspectoratul Fiscal de Stat UTA Găgăuzia, în baza actelor de sechestrare cu

seria AS 0007251 din 13.09.2011 și AS 0007255 din 06.10.2011, în perioada

19.09.2011–21.09.2012, ilegal, a realizat bunurile nominalizate unor persoane

terțe, prin ce a cauzat bugetului public național prejudiciul în sumă de 454 700

lei.

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, cu excluderea pedepsei

complementare – privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții de conducere la

întreprinderi, instituții și organizații, pe motiv că instanța de fond nu a ținut

cont de toate circumstanțele cauzei, personalitatea sa, comportamentul pînă și

după comiterea infracțiunii, stabilindu-i o pedeapsă prea aspră în raport cu

fapta comisă.

2014, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.

a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate în

modul corespunzător, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în

prevederile art. 251 Cod penal.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța a conchis că aceasta

corect a fost individualizată de către instanța de fond care a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, precum că infracțiunea comisă de inculpat este legată de activitatea

acestuia care fiind în exercițiul funcției sale de președinte al CP

“Agrocazaiac”, de scopul pedepsei penale, fiindu-i corect aplicat și pedeapsa

complementară.

inculpatul Manastîrlî A., care fără a invoca vre-un temei de drept prevăzut la

art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie scutit de la achitarea amenzii,

deoarece starea materială este grea, în urma accidentului rutier a decedat

nepoata, iar nepotul Lungu A. a rămas la întreținerea sa, care s-a ales cu

amputarea ambelor picioare, fiind invalid de gradul I, prin urmare necesită

cheltuieli considerabile.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

2

recursului ordinar declarat de inculpat, menționînd că recurentul nu a invocat

nici un temei pentru recurs prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod de procedură

penală, prin urmare a solicitat inadmisibilitatea recursului declarat, deoarece

recursul nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 430 Cod de

procedură penală.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă ca temei de

recurs pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificînd legalitatea hotărîrilor atacate sub acest aspect, Colegiul

penal reține că acest temei nu și-a găsit confirmarea în speța dată.

Astfel, instanța de recurs consideră, că în mod just instanța de apel a

menținut sentința primei instanțe, concluzionînd că la soluționarea chestiunii

cu privire la pedeapsa inculpatului, instanța de fond echitabil a stabilit

categoria și măsura de pedeapsă, relevînd în cuprinsul sentinței

circumstanțele cauzei, și anume gradul prejudiciabil al faptelor comise,

persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuiază răspunderea,

examinarea cauzei în ordinea procedurii prevăzute de art. 364 1 alin.(8) Cod de

procedură penală, corect menționînd că atingerea scopului pedepsei se v-a

asigura prin aplicarea acestuia sub formă de amendă, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții de conducere la întreprinderi, instituții și organizații.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

3

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, reieșind din criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, instanța de judecată

îi stabilește persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea

specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia.

Din decizia instanței de apel se constată că, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, instanțele de judecată au avut în vedere scopul și criteriile de

individualizare a acesteia, prevăzute de art. 7, 61 și 75 Cod penal.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 251 Cod penal, prevede

pedeapsa cu „amendă în mărime de la 1000 la 1500 unități convenționale sau cu

închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumita o anumită activitate pe un termen

de pînă la 3 ani”.

Reieșind din categoriile de pedepse aplicate persoanelor fizice,

prevăzute de art. 62 Cod penal, pedeapsa sub formă de amendă în sistemul de

clasificare a pedepselor, este printre cele mai ușoare, totodată, sancțiunea art.

251 CP, prevede și pedeapsa închisorii, însă instanța a considerat că corectarea

și reeducarea inculpatului (Manastîrlî A.) este posibilă fără privarea acestuia

de libertate.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de fond (750

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere la

întreprinderi, instituții și organizații pe un termen de 1 an) și menținută de cea de

apel, este stabilită corespunzător gravității faptei, în raport cu pericolul social,

atitudinea inculpatului față de cele comise, proporțională prejudiciului cauzat

4

precum și luînd în considerație circumstanțele atenuante stabilite.

Totodată instanța de recurs reține că argumentele invocate de recurent

referitor la faptul că acesta urmează a fi scutit de la achitarea amenzii, instanța

le respinge ca fiind inadmisibile și menționează că aceste motive nu au fost

invocate în apel, iar potrivit art. 427 alin.(2) Cod de procedură penală,

temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care

au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Astfel, cele nominalizate sunt în contradicție cu prevederile art. 427

alin.(2) Cod de procedură penală, iar în situația în care temeiurile date nu au

fost invocate în apel, instanța de recurs este în imposibilitate de a verifica

aceste temeiuri în procedura recursului ordinar.

Avînd în vedere cumulul de împrejurări, Colegiul penal constată că,

pedeapsa stabilită și individualizată de către instanța de fond care a fost

menținută de instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît

și scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de

noi infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor persoane.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărîrilor atacate sub aspectele invocate,

impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Manastîrlî

Alexandr, împotriva sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 12 iunie 2013 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 10 iulie 2014, în cauza

penală în privința lui Manastîrlî Alexandr Dmitri, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 februarie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

5