1ra-321/2015 — art. 190 alin. 2 lit. c, art. 186 alin. 2 lit. c, d, art. 190 alin. 2 lit. c Cod penal

1ra-321/2015 — art. 190 alin. 2 lit. c, art. 186 alin. 2 lit. c, d, art. 190 alin. 2 lit. c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-321/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

noiembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe

Solomonidze Alexandr Muradi, născut la 18.09.1994,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, bd. Moscovei

9, ap. 65.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

procedura prevăzută de art. 364 1 Cod de procedură penală, Solomonidze Alexandr

a fost condamnat:

- în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a gestiona mijloace financiare pe un termen de 1 an;

- în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a gestiona mijloace financiare pe un termen de 1 an;

- în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 1an închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul total de pedepse aplicate,

definitiv i s-a stabilit lui Solomonidze Alexandr 5 ani închisoare cu privarea de

dreptul de a gestiona mijloace financiare pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare i-a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

Măsura preventivă în privința lui Solomonidze Alexandr a fost schimbată din

arest preventiv în obligarea de a nu părăsi țara, cu eliberarea lui de sub strajă din

sala de ședințe, imediat.

Alexandr avînd scopul și intenția dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane,

1

dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările

prejudiciabile și admițînd în mod conștient survenirea acestora, sub pretextul de a

efectua un apel telefonic, în timp ce se afla pe str. Calea Orheiului 105, mun.

Chișinău, a însușit de la minorul Silistarul Nicolae telefonul mobil de model

iPhone-4 de culoare albă, în care era introdusă cartela SIM cu nr.060092570, la

preț de 4800 lei și care îi aparținea lui Lucasevici Ina, după care cu bunul sustras

s-a eschivat de la locul comiterii infracțiunii, cauzîndu-i astfel părții vătămate un

prejudiciu material în proporții considerabile în sumă de 4800 lei.

Tot el, Solomonidze Alexandr, la 09.12.2013, în perioada de timp cuprinsă

între orele 14:00-17:00, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a

deteriorat geamul din partea dreaptă a automobilului de model „Citroen Berlingo”,

cu nr/î K BB 868, care era parcat pe str. Matei Basarab 5/1, mun. Chișinău, a

pătruns în interiorul automobilului, de unde pe ascuns a sustras următoarele bunuri

și acte: geanta din piele de culoare neagră la prețul de 700 lei în care se afla

portmoneul din piele de culoare neagră la prețul de 250 lei, certificatul de

înmatriculare a automobilului, buletinul de identitate, permisul de conducere,

cardul bancar de la B.C.,,Banca de Economii” S.A., actele eliberate pe numele lui

Timuș Andrei, două carduri pentru alimentare la stația peco „Bemol”, ștampila

S.R.L.,,Condirom” la prețul de 350 lei, ștampila S.R.L.,,Latimuș” la prețul de 350

lei, o carte de muncă la prețul de 160 lei, prin ce i-a fost cauzat părții vătămate

Timuș Andrei un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 1810 lei.

Tot el, Solomonidze Alexandr, în perioada de timp 07.12.2013, ora 16:00 pînă

la 08.12.2013, ora 11:00, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei

persoane prin deteriorarea geamului din partea stîngă din spatele șoferului, a

pătruns în automobilul de model „Skoda Fabia” cu nr/î C OM 514, care era parcat

pe str. Miron Costin 22, mun. Chișinău, unde de sub scaunul șoferului a sustras o

geantă din piele de culoare neagră în care se aflau următoarele bunuri: un modem

ZTE MF 190 cu IMEI: 867635019941645 la prețul de 342,14 lei, un telefon mobil

de model „BlackBerry 8900” cu IMEI: 537238035566103 la prețul de 4298,03 lei,

un telefon mobil de model „BlackBerry 9300” cu IMEI: 353933045055592 la

prețul de 3529,92 lei, USM Orange Internet Acum cu IMEI: 110807002579 la

prețul de 9,92 lei, o foaie de parcurs și o factură fiscală, astfel cauzîndu-i firmei

„Orange Moldova” S.A. o daună materială în sumă de 8201,53 lei.

Tot el, Solomonidze Alexandr, la 19.01.2014, aproximativ la ora 18:00

aflîndu-se în incinta Internet-cafe din str. Miron Costin 7, mun. Chișinău și avînd

scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de

încredere, sub pretextul de a efectua un apel telefonic, a însușit de la minorul Tcaci

Iaroslav telefonul mobil de model „Orange Pasadena” cu IMEI 060767002377938,

cu SIM cartela cu nr. 068422439 cu costul de 1900 lei, după care cu bunul sustras

s-a ascuns de la locul comiterii infracțiunii, astfel cauzîndu-i părții vătămate Tcaci

Anna un prejudiciu material considerabil în sumă de 1900 lei.

2

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmate de probele administrate,

instanța a reținut că, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute în art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal – escrocherie, adică

dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile; conform art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, ca

furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane prin pătrundere în

încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință și cu cauzarea de daune în

proporții considerabile; conform art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca furt, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane prin pătrundere în încăpere, în alt

loc pentru depozitare sau în locuință și art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal –

escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin abuz de

încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

Solomonidze Alexandr să fie condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal,

la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a gestiona mijloace financiare pe un

termen de 1 an; în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a gestiona mijloace financiare pe un termen de 1 an; în baza

art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 3 ani închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

definitiv a-i stabili lui Solomonidze Alexandr 6 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a gestiona

mijloace financiare pe un termen de 2 ani.

Procurorul a invocat că, în instanța de judecată culpa inculpatului

Solomonidze Alexandr a fost dovedită pedeplin în baza probelor acumulate și

examinate în ședința de judecată, acțiunile inculpatului fiind corect încadrate în

baza art. 190 alin. (2) lit. c), 186 alin. (2) lit. c), 186 alin. (2) lit. c), d), art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, însă neîntemeiat i-a fost aplicată o pedeapsă prea blîndă,

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

noiembrie 2014 a fost admis apelul acuzatorului de stat, casată sentința în latura

penală și pronunțată o nouă hotărîre în privința pedepsei aplicate lui Solomonidze

Alexandr.

Solomonidze Alexandr a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal la 4 ani închisoare; în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani

închisoare. În baza art. 84 Cod penal, s-a stabilit pedeapsa definitiv - 5 ani

închisoare; în baza art. 90 Cod penal pedeapsa a fost suspendată condiționat cu

stabilirea unui termen de probă de 5 (cinci) ani.

Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate a indicat, că instanța de fond la

stabilirea pedepsei nu a luat în considerație că ultimul a comis 2 infracțiuni grave și

2 mai puțin grave, într-un timp relativ scurt, fapt care presupune predispunerea

acestuia la comiterea altor infracțiuni, mai mult ca atît acesta s-a eschivat de la

3

organul de urmărire penală, fiind legal citat, s-a eschivat de a se prezenta în

instanța de judecată la două ședințe de judecată consecutiv din care cauză la

momentul comiterii unei noi infracțiuni a fost reținut.

Instanța de apel a considerat, că ținînd cont de faptul, că Solomonidze

Alexandr a recunoscut vinovăția integral și a restituit prejudiciul părților vătămate,

inculpatul poate fi corectat și reeducat fără a fi privat real de libertate, prin

aplicarea art. 90 Cod penal, cu stabilirea unui termen de probă pe un termen de 5

(cinci) ani și a dispus neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în termenul dat

inculpatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă

cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță

Vitalie, care invocînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei

penale la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată din

următoarele motive:

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate de

procuror în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția;

- instanța de apel nu și-a motivat pe deplin concluzia de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal;

- au fost încălcate prevederile art. 75 Cod penal;

- instanța de apel greșit a conchis că corectarea inculpatului este

posibilă fără a fi izolat de societate;

- instanța de judecată aplicînd o pedeapsă condiționată, nu a luat în

considerație faptul că inculpatul Solomonidze Alexandr a săvîrșit două

infracțiuni grave și două infracțiuni mai puțin grave, într-un timp relativ

scurt, fapt care presupune predispunerea acestuia la comiterea altor

infracțiuni;

- acesta s-a eschivat de la organul de urmărire penală, fiind legal citat, s-a

eschivat de a se prezenta în instanța de judecată la 2 ședințe consecutiv din

care cauză la momentul comiterii unei noi infracțiuni a fost reținut;

- prejudiciul cauzat prin infracțiune l-a reparat doar după ce a fost reținut,

fapt ce dovedește în plus că inculpatul nu a conștientizat gravitatea

infracțiunii și se comportă ușuratic referitor la consecințe;

- în cadrul examinării acestei cauze penale nu au fost stabilite careva motive

care ar concluziona că nu este rațional ca inculpatul să nu execute

pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

4

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul invocă drept temeiuri pentru recurs pct. 6) și 10) al alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală. Instanța de recurs remarcă că, pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Astfel,

instanța de recurs constată invocarea temeiurilor pentru recurs prevăzut la pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și respectiv pct. 10) al normei sus enunțate -

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul reține că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanța de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă

critică hotărîrea contestată numai în partea stabilirii pedepsei, nefiind de acord cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel

mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, ajungînd la concluzia că

nu este rațional ca aceasta să execute pedeapsa stabilită, este în drept să dispună

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului pe un termen

de probă, în limitele de la 1 la 5 ani.

Analizînd temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiului penal consideră, că în prezenta speță nici unul din

ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel

și-a motivat soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75

Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în

privința inculpatului, pedepsele sunt aplicate conform sancțiunilor articolelor 190

alin. (2) lit. c); 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, ținîndu-se cont și de prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează, că instanța de apel a motivat și bazat soluția,

luînd în considerație gravitatea infracțiunilor săvîrșite de inculpat, motivul

acestora, scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectarea și

reeducarea inculpatului, prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea lui, cît și

din partea altor persoane.

5

Prin urmare, Colegiul penal nu acceptă argumentele invocate de recurent

privitor la prezența temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, considerîndu-le vădit neîntemeiate.

Cu privire la temeiul pentru recurs invocat de recurent, prevăzut la pct. 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal statuează că în cazul

săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis

această infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal.

De asemenea, Colegiul penal invocă că, inculpatul a recunoscut săvîrșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, prin urmare prima instanță a admis

această solicitare și a examinat cauza în procedura simplificată în corespundere cu

prevederile legale.

Așadar, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost admisă

procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, instanța urmează să ia în considerare atît prevederile din alin. (8)

art. 3641 Cod de procedură penală, cît și prevederile art. 75-88 din Cod penal care

reglementează modalitatea individualizării pedepselor.

În acest context, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută

vinovată de săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu

dispozițiile Părții Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor art.

364 1alin. (8) Cod de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Colegiul penal precizează că, reieșind din circumstanțele cauzei, avînd în

vedere recunoașterea vinovăției și căința sinceră de către inculpat, recuperarea

benevolă a prejudiciului cauzat, aflarea sub arest preventiv pe un termen de la

27.02.2014 pînă la 24.06.2014, perioadă în care inculpatul a conștientizat pericolul

acțiunilor comise și consecințele care au survenit, suportînd în această perioadă

condițiile dure ale detenției, întru acordarea unei șanse de a trăi o viață corectă

instanțele de judecată corect au considerat că corijarea și reeducarea inculpatului

6

este posibilă fără privarea lui de libertate, cu stabilirea prin cumul de pedepse a

unei sancțiuni definitive sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare pe un termen de probă de 5 ani, instanțele de judecată

apreciind o astfel de pedeapsă ca una echitabilă pentru faptele comise, iar stabilirea

termenului de probă în mărime maximă va asigura un comportament adecvat al

inculpatului în continuare.

Colegiul penal mai invocă că în speța dată, instanța de apel a reținut ca

circumstanțe atenuante, conform art. 76 Cod penal – căința sinceră și recunoașterea

vinei, recuperarea benevolă a prejudiciului cauzat, iar circumstanțe agravante,

conform art. 77 Cod penal, nu au fost stabilite.

Colegiul penal menționează că reieșind din sensul principiului umanismului,

pedeapsa penală nu are rolul instrumentului de răzbunare a statului asupra

infractorilor, dar are ca scop restabilirea echității sociale.

Referitor la prejudiciul cauzat de inculpat, Colegiul penal reține, că părțile

vătămate au renunțat la acțiunile civile, prejudiciul material cauzat fiind restituit.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența

temeiului pentru recurs ordinar prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, pedeapsa fiind individualizată corect.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, ce impune inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2014, în

cauza penală privindu-l pe Solomonidze Alexandr Muradi, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 mai 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

7