1ra-47/2015 — art. 157 CP

1ra-47/2015 — art. 157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-47/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

04 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de inculpata Coman Violina și avocatul acesteia Bargan Iurie, împotriva

sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15 iulie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 septembrie 2014, în cauza

penală în privința lui

Coman Violina Victor,

născută la 07 aprilie 1972, originară și domiciliată în mun.

Chișinău, str.M.Spătaru 9/2, ap.7.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 11 ianuarie 2013 - pînă la 15 iulie 2013; (instanța de

fond);

2.de la 16 august 2013 - pînă la 16 octombrie 2013; de la 22

aprilie 2014 - pînă la 01 septembrie 2014 (instanța de apel);

3.de la 17 decembrie 2013 - pînă la 18 martie 2014; de la 19

noiembrie 2014 – pînă la 04 februarie 2015 (instanța de

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Coman Violina a fost condamnată în baza art.157 Cod penal, la amendă în

mărime de 200 unități convenționale, echivalentul a 4000 lei.

S-a dispus încasarea din contul inculpatei în beneficiul reprezentantului

legal al părții vătămate Voronin Angela suma de 6000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral și cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 4500 lei.

Violina, la 26 octombrie 2011, aproximativ ora 0935- 0950, aflîndu-se în incinta

liceului „Ciprian Porumbescu” din str. Kiev 1, mun. Chișinău, urmărind scopul

soluționării conflictului apărut între fiica sa minoră Coman Victoria și minorul

Voronin Igor, conducîndu-l pe ultimul în biroul directorului Liceului, l-a tras

de mînă, cauzîndu-i din imprudență conform raportului de expertiză

medico-legală nr.3180/D din 06.12.2011, vătămări corporale medii.

1

inculpata și avocatul acesteia Bargan I., care au solicitat:

- acuzatorul de stat, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărîri noi

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, V. Coman să fie

condamnată în baza art.152 alin.(2) lit.c1) Cod penal, la 5 ani închisoare,

cu aplicarea art. 90 Cod penal și suspendarea executării pedepsei pe un

termen de probă de 4 ani, argumentînd că prima instanță neîntemeiat a

reîncadrat acțiunile inculpatei în baza art.157 Cod penal, dînd o apreciere

greșită declarațiilor părții vătămate I. Voronin, martorilor Adăscăliță V.,

Chișlea C., Corbu A., Voronin A., Gașper V., și probelor cauzei. Totodată,

apelantul a invocat că instanța neîntemeiat i-a aplicat inculpatei o pedeapsă

prea blîndă, fără a ține cont de toate circumstanțele cauzei;

- inculpata, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, invocînd că în speță lipsesc careva probe care ar confirma

că leziunile corporale minorului i-au fost cauzate de ea, fapt confirmat prin

declarațiile martorilor V. Josanu, G. Buinovschi, C. Chișlea, A. Gașper, care au

declarat că partea vătămată nu s-a plîns că are careva dureri la mînă;

martorului minor S. Burlacu, care a declarat că l-a văzut pe I. Voronin în acea

zi sărind cu un coleg de pe bancă și lovindu-se cot de cot a căzut jos, ceea ce

denotă că vătămările corporale prezente la partea vătămată au fost cauzate în

alte circumstanțe decît cele indicate în învinuirea formulată de către organul de

urmărire penală;

- avocatul Bargan I., casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărîri de achitare în privința lui Coman V., invocînd că sentința este

bazată pe presupuneri, deoarece în speță lipsesc probe care ar confirma

vinovăția inculpatei în cauzarea leziunilor corporale părții vătămate, fapt

confirmat prin declarațiile martorilor C. Chișlea, A. Gașper, V. Josanu, G.

Buinovschi S., Burlacu, V. Moca.

octombrie 2013, apelurile acuzatorului de stat și cel al inculpatei au fost

respinse, ca nefondate.

Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a dat o apreciere corectă

probelor și circumstanțelor cauzei, a apreciat probele prezentate de părți din

punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de

vinovăție a inculpatei Coman Violina în săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 157 Cod penal.

2

Reieșind din circumstanțele cauzei și criteriile de individualizare a

pedepsei instanța de apel a considerat că stabilirea pedepsei inculpatei sub

formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale este una rezonabilă,

în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost recunoscută vinovată.

inculpata Coman V. și avocatul acesteia Bargan Iu., care au solicitat:

- avocatul Bargan Iu. casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea

cauzei la rejudecare, pe motiv că instanța a examinat și s-a pronunțat numai

asupra cererilor de apel declarate de procuror și inculpată, iar apelul declarat

de apărător a rămas fără soluționare. Totodată, instanța ierarhic inferioară nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul inculpatei, și anume

în speță lipsesc probe care ar confirma prezența în acțiunile lui V. Coman a

elementelor constitutive ale componenței de infracțiune, și anume cauzarea

leziunilor corporale;

- inculpata, casarea hotărîrilor contestate și pronunțarea unei hotărîri de

achitare, argumentînd că nu a fost dovedită vinovăția sa în cele incriminate,

deoarece la materialele cauzei lipsesc probe care ar confirma prezența în

acțiunile sale a elementelor constitutive ale componenței de infracțiune în baza

căreia a fost condamnată.

18 martie 2014, recursurile declarate de inculpata Coman V. și avocatul acesteia

Bargan Iu. au fost admise, casată total decizia contestată și dispusă rejudecarea

cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

materialelor cauzei împotriva sentinței au declarat apeluri procurorul,

inculpata și avocatul acesteia Bargan Iu. Cu toate acestea instanța de apel prin

decizia din 16 octombrie 2013, a respins apelurile declarate de procuror și

inculpata Coman V., menținînd sentința instanței de fond, însă nici în

dispozitivul hotărîrii și nici în partea descriptivă instanța nu s-a pronunțat

asupra apelului declarat de avocatul Bargan Iu. în numele inculpatei.

În consecință, Colegiul penal a conchis că instanța de apel judecînd

apelurile declarate de mai multe părți, în dispozitiv urma să expună concluzia

concretă asupra fiecăruia. Omiterea pronunțării concluziei respective se

consideră nerezolvarea fondului apelului.

septembrie 2014, apelurile declarate de acuzatorul de stat, inculpata Coman

3

Violina și avocatul acesteia Bargan Iurie, au fost respinse ca nefondate și

menținută sentința contestată.

Acțiunea civilă suplimentară a fost admisă, s-a dispus încasarea din

contul inculpatei în beneficiul reprezentantului legal Voronin Angela suma de

2631,76 lei, cheltuieli de judecată.

cercetat sub toate aspectele probele administrate, a stabilit corect circumstanțele

de fapt și de drept ale cauzei, iar în baza unei analize ample a probelor

examinate a dat o apreciere justă, corect reîncadrînd acțiunile inculpatei în baza

art. 157 Cod penal.

În motivarea soluției adoptate Colegiul penal a conchis că, deși inculpata

nu și-a recunoscut vina în săvîrșirea infracțiunii imputate, vinovăția acestuia

este dovedită pe deplin prin:

- declarațiile părții vătămate Voronin Ig.,reprezentantului legal Voronin

A., martorilor Gașper A., Chișlea C., Burlacu S., Moca V., din care rezultă că

inculpata în urma conflictului cu minorul Voronin Ig. l-a apucat de mînă și cu

putere l-a tras pentru a-l duce în biroul directorului, iar partea vătămată

opunea rezistență;

- declarațiile martorilor Adăscălița V., Musteasță M., din care rezultă că au

acordat asistență psihologică minorului Voronin I., care manifesta urme de

stres posttraumatic acut. Semnele stabilite la minor sunt specifice abuzului.

Aceste stări fiind provocate de Coman V., care a folosit abuzul fizic față de

minor.

Totodată, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatei este dovedită

pe deplin și prin materialele cauzei cercetate în cadrul instanței de fond și în

instanța de apel și anume: - ordonanța de pornire a urmăririi penale din

22.11.2011 (f.d.1); înștiințare „903”(f.d.3); - plîngerea cet. Voronin A. din

27.10.2011 (f.d.5, vol. I); - raportul de examinare medico - legală nr. 2933 din

07.11.2011; - raportul de expertiză medico – legală nr. 84 din 23.03.2012

(f.d.94-96, vol. I).

Instanța de apel a menționat că în urma cercetării probelor s-a stabilit cu

certitudine că vătămările corporale minorului i-au fost cauzate anume de

Coman V., însă, în speță nu s-a stabilit intenția directă a inculpatei la cauzarea

acestora. La fel, nu a fost dovedit nici faptul că inculpata i-a aplicat minorului

careva lovituri după cum este indicat în actul de învinuire, or nici un martor nu

a confirmat faptul dat.

4

ordinare inculpata Coman V. și avocatul acestea, Bargan Iu, care invocînd

temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

solicită casarea hotărîrilor contestate cu pronunțarea unei hotărîri de achitare.

În argumentarea soluției solicitate recurenții au invocat următoarele:

- starea de fapt reținută și de drept apreciată de instanțele de fond nu

concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză;

- instanțele ierarhic inferioare au dat o apreciere greșită probelor, care în

esență cu certitudine relevă faptul că Coman V. în perioada în care a contactat

cu minorul Voronin Ig. nu i-a cauzat careva leziuni și anume Cîșlea C. și

Gașper A., din care rezultă că inculpata doar la tras de mînă pe minor, dar

nicidecum nu l-a lovit;

- nu au fost apreciate la justa valoare declarațiile martorului Josanu V. din

care rezultă că Voronin Ig. imediat după consumarea conflictului a fost prezent

la ora de matematică, unde nu a acuzat careva dureri la mînă;

- nevinovăția inculpatei este confirmată prin declarațiile martorului

Burlacu S. din care rezultă că în ziua incidentului după masă, partea vătămată

se juca cu alt băiat și se loveau cot de cot după care cădeau jos. Prin urmare,

instanțele de fond nu au luat în considerație declarațiile acestui martor din care

cu certitudine rezultă că vătămările corporale depistate la Voronin Ig. au fost

cauzate în alte circumstanțe și anume în procesul de joacă dintre copii.

penală, reprezentantul legal al părții vătămate Voronin A. și avocatul acesteia

Străisteanu D. au depus referință privind opinia lor asupra recursurilor

ordinare declarate, menționînd că temeiurile invocate de recurenți nu se

încadrează în cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

aceștia în cererile declarate solicită, doar reaprecierea probelor, asupra cărora

deja s-au pronunțat instanțele de fond. Consideră că hotărîrile contestate sunt

legale, întemeiate și argumentate, astfel, cererile de recurs urmează a fi

declarate inadmisibile.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de

Justiție decide inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

5

recurent.

În recursurile ordinare declarate de inculpata Coman Violina și avocatul

acesteia, se indică temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală, cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul constată că, motivele invocate de recurenți nu sunt aplicabile din

punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Lecturînd textul recursurilor declarate Colegiul constată că recurenții

invocă dezacordul cu aprecierea probelor și a nevinovăției lui Coman Violina

în cele incriminate.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor

declarate împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestora în cazul în care constată că sunt vădit neîntemeiate.

În opinia Colegiului, instanța de apel just a concluzionat că, la

pronunțarea sentinței instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept, și întemeiat a ajuns la concluzia că Coman V. a săvârșit infracțiunea

de vătămare a integrității corporale din imprudență, iar pedeapsa i-a fost

stabilită în strictă conformitate cu prevederile art. 7, 61 și 75 Cod penal.

Colegiul constată, că instanța de apel a conchis întemeiat că vinovăția

inculpatei în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, și-a găsit

confirmarea prin: declarațiile părții vătămate Voronin Ig., reprezentantului

părții vătămate minore Voronin A., martorilor Vlaicu P., Gașper A., Chișlea C.

și Burlacu S, din care rezultă că la 26.10.2011, inculpata dorind să lămurească

conflictul apărut dintre minorul Voronin Ig. și fiica sa Coman Victoria, l-a tras

pe pătimit cu putere de mînă, dorind în așa mod să-l ducă în biroul directorului

de liceu; La fel, vinovăția inculpatei este demonstrată și prin ordonanța de

pornire a urmăririi penale din 22.11.2011; înștiințarea „903” din 27.10.2011;

plîngerea cet. Voronin A. din 27.10.2011; raportul de examinare medico-legală

nr. 2933 din 07.11.2011; - raportul de expertiză medico –legală nr.3180/D din

06.12.2011 și nr.84 din 23.03.2012.

Totodată, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiat argumentul invocat

de recurenți referitor la faptul că vătămările corporale depistate la partea

vătămată au fost cauzate în alte împrejurări, și anume în timp ce copii se jucau,

deoarece aceste afirmații se combat de celelalte probe administrate la materiale

cauzei și anume declarațiile martorilor sus menționați, care au relatat că

6

inculpata l-a bruscat de mînă pe pătimit, anume la 26.10.2011.

Referitor la declarațiile martorului minor Burlacu S., Colegiul conchide că

acestea nu pot fi reținute, or date obiective că copii se jucau lovindu-se cot de

cot anume la 26.10.2011, nu au fost prezentate. Mai mult, din declarațiile

martorului nominalizat rezultă că, „anterior în alte zile a mai văzut că Voronin Ig.

împreună cu alți băieți se jucau și săreau peste bancă lovindu-se cot de cot” (f.d.184,

vol. I). Astfel, reieșind din faptul că anterior partea vătămată obișnuia

împreună cu alți copii să se joace în asemenea joc, și avînd în vedere vîrsta

martorului minor (11 ani) și faptul că acesta a fost audiat pentru prima dată în

instanța de fond, abia peste un an și cinci luni de la data incidentului, acesta

putea ușor să confunde ziua în care l-a văzut pe pătimit jucîndu-se în acest joc.

Această concluzie rezultă și din declarațiile martorului minor Moga Vlad,

care a confirmat că partea vătămată și alți copii din liceu obișnuiesc să joace

în acest joc, despre care a relatat și martorul Burlacu S., însă, l-a văzut pe

Voronin Ig că s-a jucat cu un băiat pe nume David Cucu în acest joc, dar nu în

ziua în care a avut loc incidentul cu Coman. V. (f.d.185, vol. I).

Rezumînd aceste constatări, Colegiul atestă corectitudinea concluziei

instanței de apel asupra faptului că probele prezentate de partea acuzării și

examinate în cadrul cercetării judecătorești sunt într-o legătură coerentă și

logică, care cu certitudine indică la faptul că vătămările corporale constatate la

partea vătămată Igor Voronin, au fost provocate prin acțiunile inculpatei.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, este neîntemeiată critica din

recursurile declarate, ce ține de aprecierea și interpretarea eronată a probelor,

ce a dus la stabilirea greșită a faptelor, deoarece instanțele ierarhic inferioare,

ținînd seama în plină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură

penală, au cercetat sub toate aspectele probele prezentate de către părți,

verificîndu-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor

și ca urmare corect au stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția

inculpatei Coman Violina.

Generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul penal constată că

acțiunilor lui Coman Violina i s-au dat o apreciere și încadrare juridică corectă,

iar măsura de pedeapsă acesteia a fost stabilită cu respectarea prevederilor art.

61, 75 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptei comise, de

persoana celui vinovat și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori

atenuează răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă echitabilă în limitele

7

sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarată vinovată, astfel temeiuri

de a interveni în hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, argumentele invocate de

recurenți nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor declarate pe motiv că

acestea sunt vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpata Coman

Violina și avocatul acesteia Bargan Iurie, împotriva sentinței Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 15 iulie 2013 și deciziei Colegiului Penal al Curții

de Apel Chișinău din 01 septembrie 2014, în cauza penală împotriva lui Coman

Violina Victor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 februarie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8