1ra-1383/2015 — Art. 349 alin. 1 CP

Prin sentinţa Judecătoriei Comrat, din 19.12.2014, adoptată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Duminică S. a fost condamnat în baza art. 349 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unităţi convenţionale, ceea ce constituie 10 000 lei. Acţiunea civilă înaintată de partea vătămată Neagu V., privind încasarea prejudiciului moral cauzat prin infracţiune în mărime de 50 000 lei, a fost admisă în principiu, urmînd asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se expună instanţa în ordinea procedurii civile.

Pentru a pronunţa sentinţa instanţa de fond a reţinut, că la 14.08.2014, în jurul orei 0940, inculpatul Duminica S. care se deplasa la volanul automobilului de marca/model „Toyota Celica” cu n/î CA 9626 TK, pe str. Lenin, mun. Comrat, fiind stopat de către colaboratorii INP al IGP a MAI, a refuzat să prezinte careva acte la control şi să se conformeze somaţiilor acestora, ulterior, avînd scopul împiedicării activităţii colaboratorilor INP şi sustragerii de la faţa locului, intenţionat l-a tamponat pe colaboratorul INP, Neagu V. 1

Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea parţială a acesteia în latura stabilirii pedepsei şi în partea admiterii în principiu a acţiunii civile, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 225 unităţi convenţionale, invocînd că, amenda stabilită de instanţă este exagerată şi nu corespunde caracterului şi gradului de pericol social al infracţiunii săvîrşite, totodată instanţa nu a ţinut cont de prezenţa circumstanţelor atenuante la cauză (recunoaşterea vinovăţii) şi de condiţiile de trai ale inculpatului. Adiţional, inculpatul a menţionat că, acţiunea civilă pe cauză a fost admisă în principiu în lipsa unui suport probatoriu.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Comrat, din 18.06.2015, a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat şi menţinută sentinţa.

În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a menţionat că, prima instanţă cercetînd în cumul probele administrate în şedinţa de judecată prin prisma admisibilităţii, pertinenţei, concludenţei, utilităţii şi veridicităţii raportată la declaraţiile date în şedinţa de judecată şi probele administrate, corect a stabilit situaţia de fapt și a dat o încadrarea juridică corespunzătoare faptelor comise de inculpat. Instanţa de apel a reiterat că, în cadrul şedinţei de judecată a instanţei de fond inculpatul a solicitat printr-o cerere scrisă, judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3641 Cod de procedură penală, astfel s-a dispus judecarea cauzei în procedură simplificată, în baza probelor administrate la faza de urmărire penală (f.d. 88). De asemenea, instanţa de apel a conchis că, instanţa de judecată corect a apreciat măsura de pedeapsă aplicată inculpatului, ţinînd cont de gravitatea infracţiunii săvîrşite de către inculpat, de personalitatea acestuia, de circumstanţele care agravează sau atenuează răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale familiei acestuia, respectiv, luînd în consideraţie toate circumstanţele expuse, instanţa de apel a concluzionat că, prima instanţă corect a stabilit pedeapsa inculpatului aplicînd prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Împotriva hotărîrilor nominalizate, a declarat recurs ordinar inculpatul, care invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunţarea unei noii hotărîri prin care să fie respins acţiunii civilă înaintată de partea vătămată şi să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 225 unităţi convenţionale. În motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele indicate în cererea de apel. 2

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilităţii acestuia, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanţa de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanţei de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilităţii acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Inculpatul își întemeiază recursul său în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, totodată semnalînd și pct. 10) al aceleiași norme procesual penale care stipulează că: hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond și de apel în cazul în care instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Însă, instanţa de recurs constată că, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, iar decizia instanţei de apel corespunde prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală şi întemeiată. Aşadar, instanţa de recurs reţine că, la solicitarea inculpatului Duminica S., care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu, cauza a fost examinată în procedură simplificată. Instanţa de recurs menţionează că, în conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înţeleg cerinţele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanţa de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Totodată, Legea penală acordă instanţei de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale şi a pedepsei penale, ţinînd cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale familiei acestuia. La fel, Colegiul penal menţionează că pedeapsa aplicată persoanei recunoscute vinovate trebuie să fie echitabilă, legală şi corect individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială şi să realizeze scopurile legii şi pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispoziţiile părţii generale a Codului penal (în speţă şi a dreptului procesual penal - art. 3641 CPP) şi stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. Instanţa de judecată trebuie să se conducă de limitele de pedepse stabilite de sistemul dreptului penal, care sunt relativ determinate. Aceste pedepse sunt: minimum şi maximum prevăzut de fiecare infracţiune în textul incriminator. 3 Categoriile pedepselor sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blîndă - amendă, pînă la cea mai aspră - detenţiune pe viaţă. Prin urmare, instanţa de judecată, ţinînd cont de prevederile art. 26, 101, 384 Cod de procedură penală, în baza propriei convingeri, decide asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei şi în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, îi stabileşte categoria de pedeapsă. La acest capitol Colegiul penal ţine să menţioneze că, sancţiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat Duminica S. (art. 349 alin. (1) Cod penal), prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 300 la 1000 unităţi convenţionale, muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 180 ore, sau închisoare de pînă la 2 ani. Aşa dar, Colegiul penal relevă că, în speţă instanţa de fond ţinînd cont de toate circumstanţele cauzei precum şi de persoana inculpatului Duminica S., corect i-a stabilit acestuia o pedeapsă mai blîndă (amenda). În continuare instanţa de recurs reţine şi faptul că instanţa de fond ţinînd cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, corect i-a stabilit lui Duminica S. pedeapsa amenzii în mărime de 500 unităţi convenţionale. În consecinţă, reieşind din circumstanţele indicate, instanţa de recurs consideră, că pedeapsa stabilită inculpatului în baza art. 349 alin. (1) Cod penal corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal şi art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiind motivată, individualizată şi aplicată în limitele prevăzute de lege, iar hotărîrea atacată conţine motive clare şi legale pe care se întemeiază soluţia. Referitor la motivul invocat în cererea de recurs că, ,,(...) instanţa de apel adoptînd hotărîrea nu s-a expus asupra argumentului invocat în cererea de apel privind netemeinicia admiterii în principiu a acţiunii civile de către prima instanţă”, Colegiul penal menţionează că, o astfel de eroare în cauza dată nu se constată, deoarece prin decizia instanţei de apel a fost menţinută sentinţa, prin care acţiunea civilă înaintată de partea vătămată Neagu V., a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunţe instanţa în ordinea procedurii civile, prin urmare instanţa de recurs consideră că, nepronunţarea de către instanţa de apel asupra argumentului menţionat nu poate duce la casarea deciziei contestate, or potrivit practicii CtEDO (Coroi vs R.Moldova, 15.03.2011), Curtea a specificat că, ,, (…) este adevărat că decizia Curţii de Apel a fost foarte succintă şi doar a menţinut hotărîrea primei instanţe. Totuşi, avînd în vedere faptul că fondul cauzei a fost examinat în mod corespunzător de către prima instanţă şi că hotărîrea acesteia este motivată suficient, precum şi avînd în vedere natura motivelor invocate de reclamant în cererea sa de recurs, Curtea nu consideră că respingerea recursului fără o motivare detaliată constituie o violare a cerinţelor articolului 6 § 1 al CoEDO”. 4 Prin urmare, se impune soluţia inadmisibilităţii recursului ordinar declarat, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Duminica Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Comrat, din 18 iunie 2015, în cauza penală în privinţa lui Duminica Serghei Dmitri, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunţată integral la 21 ianuarie 2016. Preşedinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguş Vladimir Timofti 5