1ra-80/2015 — Art. 27, 145 al. 1 CP

Instanța de fond de la 17.10.2013 pînă la 23.05.2014;

Instanța de apel de la 18.06.2014 pînă la 10.09.2014;

Instanța de recurs de la 03.12.2014 pînă la 28.01.2015. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 23 mai 2014, Rotaru Serghei a fost condamnat în baza art. 27, 145 alin.(1) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a stabilit că Rotaru Serghei, la 09 iunie 2012, aproximativ la ora 1900, aflîndu-se în s. Voinescu r-nul Hîncești, în baza relațiilor reciproc ostile, având intenția de a-l omorî pe Icob Valeriu, i-a aplicat intenționat acestuia o lovitură cu cuțitul în regiunea inimii, prin care i-a cauzat conform raportului de expertiză medico-legală nr. 146 D din 28 iunie 2012 plagă penetrată a cutiei toracice cu pneumotorax, calificate ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață, însă nu a putut să-și ducă acțiunile sale criminale până la capăt, din cauza rezistenței opuse de către persoanele care au intervenit în conflict cât și ajutorul medical acordat victimei. 3. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Voloșina Larisa în numele inculpatului Rotaru Serghei, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatului, pe motivul lipsei indicilor 1 calificativi în acțiunile incriminate inculpatului, ultimul se afla în stare de legitimă apărare potrivit art. 36 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 septembrie 2014, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de avocatul Voloșina Larisa în numele inculpatului Rotaru Serghei, cu menținerea sentinței fără modificări. În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că probele cercetate de prima instanță, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatului Rotaru Serghei în comiterea infracțiunii imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în baza art.27,145 alin. (1) Cod penal. Referitor la măsura de pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a conchis că aceasta este una echitabilă și corespunde scopului educativ și preventiv al pedepsei, la care s-a ținut seama de toate circumstanțele atenuante și agravante prezente în cauză.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul Rotaru Serghei și avocatul acestuia, prin care, invocând, ca temei art. 427 alin. (1) pct. 12), 16) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 septembrie 2014, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi decizii prin care acțiunile inculpatului Rotaru Serghei să fie recalificate din art. 27, 145 alin. (1) Cod penal în art. 151 alin. (1) Cod penal stabilindu-i se o pedeapsă minimă prevăzută de articolul menționat – 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 90 alin. (2) Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de doi ani, invocând următoarele motive: - calificarea acțiunilor inculpatului conform art. 27, 145 alin. (1) Cod penal este una greșită, fiind dată o apreciere juridică incorectă a probelor acumulate în dosar; - instanța de apel incorect a ajuns la concluzia că inculpatul a avut intenția de al omorî pe Iacub Valeriu și anume din acest scop ia aplicat lovitura în regiunea inimii; - inculpatul atât în cadrul urmăririi penale, cât și cercetării judecătorești – nu a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii imputate – omor intenționat, negând indicii calificativi a normei art. 27, 145 alin. (1) Cod penal;

Verificând argumentele invocate în recursul declarat în raport cu actele cauzei, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil reieșind din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd inadmisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Autorul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 12), 16) Cod de procedură penală, care stipulează că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită sau norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție - temeiuri care nu și-au găsit confirmarea în speța dată. Reieșind din prevederile art. 414 CPP, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau 2 cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Lecturând textul deciziei instanței de apel, se observă că decizia adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind una legală și întemeiată. De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat este criticată aprecierea de către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs. Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu poate fi efectuată de instanța de recurs, deoarece în procedura de recurs ordinar se verifică numai chestiunile de drept. Astfel, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele complet și obiectiv, făcând o apreciere probelor în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, just a încadrat acțiunile lui Rotaru Serghei în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal – tentativa la omorul intenționat, adică acțiunea intenționată îndreptată nemijlocit la omorul unei persoane, care din cauze independente de voința făptuitorului, acesta nu și-a produs efectul. Pe parcursul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești au fost respectate normele de procedură penală, probele fiind obținute în condițiile legii. Instanța de recurs, în special menționează, că argumentele inculpatului, precum că instanța de apel incorect a ajuns la concluzia că inculpatul a avut intenția de al omorî pe Iacub Valeriu sânt declarative și neîntemeiate deoarece în situația creată inculpatul a avut posibilitatea de a evita conflictul dat, inclusiv și prin alte metode, decât cea folosită, aplicarea loviturii cu cuțitul, în cazul de fată, având o intenție directă de a lipsi de viață partea vătămată, aplicând o lovitură cu cuțitul într-un organ vital. Așadar, Colegiul consideră că instanța de apel și-a argumentat soluția în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului, dând o apreciere cuvenită cumulului de probe, just a considerat vinovăția lui Rotaru Serghei de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, fiind pe deplin dovedită prin: - Declarațiile succesorului părții vătămate Cioinac Natalia (f.d. 128); - Declarațiile martorilor Casian Victor (f.d. 129-130); Gustei Vasile (f.d.131-132); - Proces-verbal de cercetare la fața locului din 10 iunie 2012 cu fototabel (f.d. 6-7b); - Expertiza medico-legală nr. 146 D din 27 iunie 2012 (f.d. 19); Cu referire la temeiul invocat de recurenți în baza pct. 16) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal reține următoarele. Pct. 16) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală poate fi invocat atunci când norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție în cauze similare. Acest temei este îndreptat spre unificarea practicii judiciare. Or, se menționează că la invocarea temeiului respectiv de drept, sarcina probațiunii îi revine recurentului, care prin exemple elocvente cu referire la 3 cauze concrete, trebuie să demonstreze faptul că instanța de recurs în cauze anterioare a adoptat soluții contradictorii cu cele reținute în speța în cauză. Mai mult, se mai reține și faptul că, în spețe care pun problema divergenței de jurisprudență, rolul Curții nu este acela de a constata din oficiu asupra căror cauze s-a aplicat diferit normele de drept, și acestea trebuie să fie indicate expres în textul recursului, pentru a fi supuse verificării. Cu referire la cauzele indicate de recurenți, Colegiul constată, că ele nu sunt similare cu speța dată, or, acțiunile întreprinse de inculpat în cazul dat sun diferite. Totodată, în această ordine de idei este necesar de menționat că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat deja în jurisprudența sa, că simpla existență a unei abordări jurisprudențiale diferite, la nivelul instanțelor naționale, asupra unor spețe similare, nu implică în mod automat o violare a dreptului la un proces echitabil. De asemenea, Curtea a admis că o unificare a jurisprudenței naționale necesită o anumită perioadă de timp, astfel încât un interval rezonabil în care coexistă mai multe soluții jurisprudențiale asupra unor situații similare, este compatibil cu dreptul la un proces echitabil. Prin urmare, Colegiul conchide că motivarea recursului avocatului prin prisma pct. 16) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală se consideră necorespunzătoare potrivit cerințelor avute în vedere de legislator la stabilirea acestui temei de recurs. Astfel, Colegiul penal concluzionează că vinovăția inculpatului Rotaru Serghei este pe deplin dovedită și acțiunile acestuia corect sunt calificate, iar la aplicarea pedepsei s-a ținut cont de criteriile generale ale pedepsei, luându-se în considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, personalitatea celui vinovat, aplicându- i-se o pedeapsă în conformitate cu dispozițiile Părții generale și speciale a Codului penal. Temeiuri de a pune la îndoială aceste concluzii Colegiul penal nu are. Din motiv, că temeiurile invocate de recurent prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 12), 16) Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmarea în cauză, iar decizia instanței de apel atacată este legală și întemeiată, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Larisa Voloșina în numele inculpatului Rotaru Serghei și de ultimul, împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 23 mai 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 septembrie 2014, în cauza penală, în privința lui Rotaru Serghei Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 25 februarie 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 4