1ra-41/2015 — art.186 alin.2 lit.c,d, 201-1 alin.3 CP

1ra-41/2015 — art.186 alin.2 lit.c,d, 201-1 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-41/2015

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

21 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

partea vătămată Salnicova Larisa, de inculpatul Cuvșinov Alexandru și avocatul

acestuia Popescu Ion, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

23 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29

aprilie 2014, în cauza penală în privința lui

Cuvșinov Alexandru Serghei,

născut la 06 martie 1993, originar și domiciliat pînă

la reținere mun. Chișinău, str. A. Doga, nr. 45/2, ap.22;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 16 decembrie 2011 - pînă la 15 martie 2012; de la

26 septembrie 2012 – pînă la 23 decembrie 2013 (instanța de

fond);

09 aprilie 2014 – pînă la 29 aprilie 29 aprilie 2014 (instanța de

apel);

de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

procesul penal în privința lui Cuvșinov Alexandru în baza art. 2011 alin. (3) lit. a)

Cod penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea părților.

Alexandru la data de 13 septembrie 2011, aproximativ la 2230, întorcîndu-se la

domiciliu pe adresa mun. Chișinău, str. A. Doga, nr. 45/2 ap. 22, fiind în stare de

ebrietate a început să se comporte agresiv, unde luînd un scaun l-a stricat de

podea. Partea vătămată Salnicova Larisa, văzînd că nepotul său se comportă

agresiv a încercat să părăsească apartamentul, însă, inculpatul a îmbrîncit-o,

după care a început să-i aplice multiple lovituri cu picioarele pe diferite

părți ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză nr. 2750/d din 21

1

noiembrie 2011, vătămări corporale grave.

de stat, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Cuvșinov A. să fie condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal,

la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, argumentînd că

instanța de fond neîntemeiat a încetat procesul penal deoarece împăcarea este

actul care înlătură răspunderea penală pentru săvîrșirea unei infracțiuni ușoare

sau mai puțin grave, pe cînd inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă.

septembrie 2012, apelul acuzatorului de stat a fost admis, casată sentința și

dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

al ședinței de judecată cît și în declarațiile părții vătămate lipsesc semnăturile

acesteia, prin urmare nu este clar dacă Salnicova L. a acceptat împăcarea.

La fel, instanța de apel a menționat că, din materialele cauzei nu este clar

dacă inculpatul și partea vătămată, care sunt vorbitori de limbă rusă au beneficiat

de interpret.

2013,Cuvșinov Alexandru a fost condamnat:

- în baza art. 2011 alin. (3) Cod penal, la 5 ani închisoare;

- în baza art. 186 alin. (2) lit. c),d) Cod penal, la 6 luni închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate definitiv i-a fost stabilită

pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate

Fiodorov Serghei suma de 5200 lei, cu titlu de prejudiciu material.

comiterii infracțiunii de violență în familie, acțiuni care au cauzat vătămarea

gravă a integrității corporale, invocate în rechizitoriu.

Totodată, prima instanță a constatat că, tot el, Cuvșinov Alexandru la

07 mai 2010, aproximativ la orele 0200 , urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, prin forțarea ușii din partea șoferului a pătruns în automobilul de

model „Mercedes 611 D” cu n/î C LO 247, care era parcat în mun. Chișinău, str. A.

Saharov, nr. 5, de unde pe ascuns a sustras bunuri materiale în sumă totală de

2

5200 lei, cauzîndu-i părții vătămate Fiodorov Serghei un prejudiciu material

considerabil.

inculpatul Cuvșinov Al-dru și avocatul acestuia Popescu Ion, care au solicitat

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care, lui Cuvșinov A. să-i fie stabilită o pedeapsă non

privativă de libertate cu aplicarea art. 79 Cod penal.

În argumentarea soluției solicitate apelanții au invocat că instanța de fond

i-a stabilit inculpatului o pedeapsă prea aspră în raport cu faptele comise fără a

ține cont că Cuvșinov A. și-a recunoscut vina integral, s-a căit de cele comise,

partea vătămată Salnicova L. l-a iertat, este încadrat în cîmpul muncii, are loc

permanent de trai, este tînăr, iar una din infracțiuni a comis-o fiind minor, fapt

care consideră că permite instanței de judecată de a-i numi acestuia o pedeapsă

mai blîndă decît cea prevăzută de sancțiunea normelor penale în baza cărora a

fost condamnat.

2014, apelurile declarate au fost respinse ca fiind nefondate.

cercetat sub toate aspectele probele administrate, corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept ale cauzei, iar în baza unei analize ample a probelor examinate

a dat o apreciere justă, corect încadrînd acțiunile inculpatului în baza art. 2011

alin. (3) lit. a) și art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a menționat

că la numirea acesteia instanța de fond s-a condus de prevederile legii,

individualizînd strict pedeapsa, ținînd cont de toate circumstanțele cauzei.

Totodată, Colegiul penal a conchis că în speță este imposibilă aplicarea art.

79 Cod penal, deoarece careva circumstanțe excepționale nu au fost constatate.

În consecință instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect i-a stabilit

inculpatului pedeapsa închisorii reieșind din toate circumstanțele faptei, ținînd

cont de scopul pedepsei penale, precum și de faptul că Cuvșinov Al-dru a comis o

infracțiune deosebit de gravă.

au declarat recurs partea vătămată, inculpatul și avocatul acestuia Ion Popescu

care au solicitat:

- partea vătămată Salnicova L., casarea hotărîrilor contestate în partea

stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care lui Cuvșinov A. să-i

3

fie numită o pedeapsă mai blîndă, non privativă de libertate, argumentînd că l-a

iertat pe inculpat și careva pretenții față de acesta nu are;

- inculpatul, casarea hotărîrilor contestate și pronunțarea unei noi hotărîri

cu aplicarea unei pedepse mai blînde, invocînd repetat aceleași argumente care

anterior au fost invocate în cererea de apel;

- la data de 11 decembrie 2014 inculpatul a declarat recurs ordinar

suplimentar, unde a invocat că se căiește de cele comise și solicită instanței să-i fie

numită o pedeapsă mai blîndă non privativă de libertate;

- avocatul Popescu Ion în numele inculpatului, care invocînd temeiurile de

drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea hotărîrilor contestate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

prin care Cuvșinov Alexandru să fie condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) și

art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal și

stabilirea unei pedepse mai blînde non privative de libertate.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat că instanțele ierarhic

inferioare nu au verificat și nu au apreciat în modul corespunzător toate

circumstanțele atenuante și excepționale prezentate de apărare în numele

inculpatului și anume: Cuvșinov A. pe tot parcursul procesului penal nu a negat

comiterea faptelor pentru care a fost condamnat, activ a contribuit la descoperirea

crimelor, se căiește sincer de cele comise, iar acțiunile sale față de partea vătămată

Salnicova L. au apărut spontan. La fel instanțele nu au ținut cont și de condițiile

de viață ale inculpatului, care a crescut și s-a educat doar de bunica, fiind

abandonat de părinți. Consideră că circumstanțele atenuante sus menționate atît

în parte cît și în cumul pot fi considerate ca excepționale, iar instanțele de fond

urmau a stabili inculpatului o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod

penal.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

ordinare declarate, menționînd că instanțele de fond corect au stabilit pedeapsa

inculpatului, ținînd cont de prevederile art. 75 Cod penal, în speță nefiind stabilite

careva circumstanțe excepționale care ar permite aplicarea prevederilor art. 79

Cod penal, în privința lui Cuvșinov A.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

13.1 Cu referire la recursul ordinar declarat de partea vătămată, Colegiul constată

4

că din conținutul acestuia rezultă că Salnicova Larisa, nu este de acord cu

hotărîrile contestate în latura penală, și anume în partea stabilirii inculpatului

pedepsei închisorii.

La acest capitol Colegiul penal ține să menționeze că potrivit art. 420

alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința

cărora persoanele indicate în art.401 nu au folosit calea apelului ori au retras

apelul, dacă legea prevede această cale de atac.

Potrivit acestei norme, rezultă că pentru ca o parte să poată ataca cu recurs

ordinar o hotărîre judecătorească, aceasta urma să o conteste anterior prin căile

ordinare de atac.

Din materialele cauzei rezultă, că sentința instanței de fond, prin care

A. Cuvșinov a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) și art. 186 alin. (2)

lit. c),d) Cod penal, nu a fost contestată cu apel de către partea vătămată

Salnicova L.

Prin urmare, se constată că Salnicova L. nu a utilizat calea ordinară de atac

– apelul și nu are temei legal de a depune recursul ordinar.

În asemenea condiții, recursul ordinar declarat este inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat, pe motiv că partea vătămată nu a utilizat calea ordinară de

atac - apelul.

13.2 Cu referire la recursul declarat de inculpat și avocatul acestuia Popescu Ion.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursurilor, inculpatul și avocatul acestuia invocă ca temei

de casare a hotărîrilor contestate pct. 6) și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept

atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurenți nu sunt aplicabile

din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

5

Astfel, avocatul Ion Popescu în recursul declarat nu indică nici un

argument în susținerea acestor motive, nu invocă concret, asupra căror motive

nu s-a pronunțat instanța de apel.

În acest context, Colegiul menționează că, instanța de apel la judecarea

cauzei a respectat prevederile art. 414-418 Cod de procedură penală, iar în

hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate, motivîndu-și soluția adoptată.

Totodată, instanța de recurs atestă, că autorii recursului nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va pronunța referitor la

aceste aspecte, însă aceștia nu sunt de acord cu pedeapsa stabilită, și anume că

inculpatului i-a fost numită o pedeapsă fără aplicarea art. 79 Cod penal.

Colegiul, consideră că temeiurile pentru recurs invocate de recurenți nu

sunt incidente în prezenta cauză, iar instanțele ierarhic inferioare și-au motivat

just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolelor în baza cărora acesta a fost

condamnat.

Astfel, reieșind din textul art. 61 Cod penal, instanța de recurs ține să

menționeze că, pedeapsa este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din

partea condamnaților, cît și a altor persoane. Or, ca măsură de constrîngere,

pedeapsa are pe lîngă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce

privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare. Chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul relevă că, reieșind din criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește

persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea specială a

Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

6

În continuare, instanța de recurs apreciază ca fiind justă concluzia instanței

de apel referitor la imposibilitatea stabilirii inculpatului a unei pedepse cu

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, pe motiv că în speță nu au fost stabilite

careva circumstanțe excepționale.

Așadar, Colegiul penal conchide că, sunt neîntemeiate și urmează a fi

respinse afirmațiile avocatului Popescu Ion referitor la faptul că „circumstanțele

atenuante enunțate, atît în parte cît și în cumul, pot fi considerate ca excepționale care

permit instanței aplicarea unei pedepse sub nivelul minim prevăzut de lege”. Analizînd

solicitările recurentului se poate deduce că avocatul face referire la prevederile

art. 79 alin.(2) Cod penal (red.2002), și anume:

„Poate fi considerată excepțională atît o circumstanță atenuantă, cît și o totalitate

de asemenea circumstanțe”, însă, Colegiul reține că această normă de drept a fost

exclusă prin Legea nr.277-XVI din 18 decembrie 2008, publicată în MO

nr.41-44,art.120 din 24.02.2009, prin urmare, un cumul de circumstanțe atenuante

nu pot fi apreciate ca excepționale.

De asemenea, Colegiul menționează că urmează a fi respinsă și solicitarea

recurenților privind aplicarea unei pedepse mai blînde non privative de libertate

din următoarele considerente:

Analizînd textul hotărîrii instanței de fond, Colegiul penal reține că

Cuvșinov Alexandru a fost condamnat în baza art. 2011 alin.(3) lit. a) Cod penal,

la 5 ani închisoare și în baza art.186 alin. (2) lit. c),d) Cod penal Cod penal, la

6 luni închisoare, pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni fiindu-i

stabilită de 5 ani și 3 luni închisoare, soluție menținută și de instanța de apel.

Reieșind din prevederile art. 90 alin. (4) Cod penal, persoanelor care au

săvîrșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul

recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

nu se aplică.

În speță, instanțele de fond ținînd cont de gradul de pericol social al

infracțiunilor comise, au luat în considerație faptul că inculpatul Cuvșinov A. a

comis două infracțiuni, una dintre care este deosebit de gravă (art. 2011 alin. (3)

Cod penal).

Astfel, sancțiunea art. 201 1 alin. (3) lit. a) Cod penal, prevede pedeapsa de la

5 la 15 ani închisoare, iar conform prevederilor art. 16 alin. (5) Cod penal, această

infracțiune se consideră deosebit de gravă și, respectiv, în conformitate cu

prevederile art. 90 alin. (4) Cod penal, condamnarea cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei nu este aplicabilă.

7

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că față de natura și gravitatea

faptelor, a circumstanțelor reale de săvîrșire a acestora și a celor personale ale

inculpatului, pedeapsa stabilită de către prima instanță de 5 ani și 3 luni

închisoare și menținută de instanța de apel, corespunde faptelor săvîrșite,

individualizarea căreia corespunde atît principiului proporționalității, cît și scopul

prevăzut în art.61 Cod penal.

În acest context, Colegiul penal atestă că argumentele invocate de recurenți,

precum că instanțele nu au luat în considerație toate circumstanțele atenuante,

care puteau fi apreciate ca excepționale, nu și-a găsit confirmare, deoarece nici

una din instanțe nu a stabilit careva circumstanțe excepționale, ce ar da

posibilitatea aplicării unei pedepse sub limita minimă prevăzută de sancțiunea

normelor penale în baza cărora a fost condamnat A. Cuvșinov, iar circumstanțele

la care au făcut referire recurenții la pct.11 al prezentei decizii, au fost reținute de

instanțe ca atenuante, ce au permis aplicarea în privința inculpatului (în baza

art. 201 1 alin. (3) lit. a) Cod penal, a pedepsei minime prevăzută de lege.

Rezumînd cele expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorii de

drept ce ar afecta hotărîrea atacată sub aspectele invocate, astfel ajunge la

concluzia că recursurile sunt inadmisibile, deoarece sunt vădit neîntemeiate.

13.3 Referitor la recursul suplimentar declarat de inculpatul Cuvșinov

Alexandru, Colegiul penal conchide că acesta, urmează a fi declarat inadmisibil,

din motiv că este depus peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul

de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Astfel, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie

2014, care se contestă a fost pronunțată integral la 22 mai 2014, ulterior, la data de

28 iulie 2014, inculpatului i-a fost înmînată copia deciziei redactate în limba rusă

(f.d.45, vol. III), iar recursul suplimentar declarat de inculpat a fost înregistrat la

Curtea Supremă de Justiție la 10 decembrie 2014 (f.d.70, vol. III), după expirarea

termenului legal de declarare a recursului ordinar.

În speță, termenul de recurs de 30 zile se calculează începînd cu 29 iulie

2014 (data înmînării deciziei în limba rusă )și se epuizează la 28 august 2014.

Colegiul penal remarcă că, legea procesual-penală nu face careva mențiuni

referitor la declararea suplimentară a recursului ordinar și nu stabilește alte

termene pentru actele suplimentare, decît cele prevăzute la art. 422 Cod de

procedură penală.

De aceea, persoanele indicate în dispoziția art. 421 Cod de procedură penală,

8

care au declarat în termen recurs ordinar, iar ulterior au depus recursuri

suplimentare, acestea se vor considera ca depuse în termen, dacă ele se încadrează

în termenul de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel.

Colegiul penal conchide că, recursul suplimentar declarat de inculpatul

Cuvșinov A., este depus peste termenul legal, prevăzut de art. 422 Cod de

procedură penală, deoarece termenul de declarare a recursului împotriva deciziei

instanței de apel a expirat la data de 28 august 2014.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului suplimentar declarat de

inculpatul Cuvșinov Alexandru, ca fiind declarat peste termen.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de partea vătămată

Salnicova Larisa, de inculpatul Cuvșinov Alexandru și avocatul acestuia Popescu

Ion, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 23 decembrie

2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2014, în

cauza penală în privința lui Cuvșinov Alexandru Serghei, deoareace sunt vădit

neîntemeiate, iar cel suplimentar al inculpatului Cuvșinov A., ca fiind declarat

peste termen.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 19 februarie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9