1ra-22/2015 — art. 287 al. 1, 349 al. 1-1, 84, 90 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 al. 1, 349 al. 1-1, 84, 90 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 12 CPP
1ra-22/2015 — art. 287 al. 1, 349 al. 1-1, 84, 90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul 1ra-1749/14
1ra-22/15
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
DDEECCIIZZIIEE
21 ianuarie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
președinte – Nicolae Gordilă,
judecători – Ion Guzun și Iurie Diaconu,
în camera de consiliu, fără citarea părților, a examinat admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul Aliona Tufan în numele
inculpatului Starașciuc Stanislav, împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni din 27
februarie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 iulie 2014,
în cauza penală în privința lui
Starașciuc Stanislav Gheorghe, născut la 05 noiembrie 1987,
locuitor al sat. Petrești, r-nul Ungheni.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 22.04.2013 pînă la 27.02.2014;
Instanța de apel de la 21.03.2014 pînă la 30.07.2014;
Instanța de recurs de la 29.10.2014 pînă la 21.01.2015.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 27 februarie 2014, Starașciuc
Stanislav a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 287 alin. (1) Cod penal stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă de închisoare
pe un termen de 2 ani;
- art. 349 alin. (11) Cod penal stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă de
închisoare pe un termen de 2 ani;
Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al
pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare;
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată
condiționat pe un termen de probă de 2 ani.
S-a admis parțial acțiunea civilă și s-a dispus încasarea de la inculpatul
Starașciuc Stanislav în beneficiul lui Costenco Andrei, prejudiciul moral în sumă de
10 000 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 5 000 lei.
În fapt, prima instanță a reținut, că la 26 decembrie 2012, aproximativ la orele
2050 cet. Starașciuc Stanislav, aflîndu- se pe o stradă din s. Petrești r. Ungheni, fiind
în stare de ebrietate, din intenții huliganice a ieșit în calea automobilului poliției
1
rutiere cu numere de înmatriculare MAI 6015, care era condus de colaboratorul de
poliție Costenco Andrei, care se deplasa pe strada centrală a s. Petrești r. Ungheni,
fiind, conform dispoziției de amplasare a efectivului și mijloacelor tehnice a Poliției
Rutiere din 26 decembrie 2012, în exercițiul funcțiunii, împreună cu plutonierul de
poliție Pogîla Vladimir. În rezultatul acestor acțiuni, automobilul a fost stopat, iar
Starașciuc Stanislav continuându-și acțiunile huliganice, exprimându-se cu cuvinte
injurioase în adresa colaboratorilor de poliție, concomitent, aplicând lovituri cu
pumnii și picioarele asupra automobilului de serviciu, solicita colaboratorilor de
poliție să iasă din mașină. Din acest motiv echipajul poliției rutiere, aflat în misiune, a
fost nevoit a se retrage de la fața locului și a solicita intervenția șefului de post I.
Budeanu, pentru înlăturarea piedicilor la exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Deoarece drumul respectiv era unica arteră de circulație disponibilă la moment din
cauza condițiilor climaterice nefaste, echipajul mobil al Comisariatului de Poliție
Ungheni în scopul realizării în termen a misiunii de serviciu a încercat ulterior să
treacă acest itinerar, însă Starașciuc Stanislav a blocat din nou trecerea, culcându-se
în mijlocul traseului, blocând calea de deplasare. La încercarea colaboratorilor de
poliție de a-i curma acțiunile huliganice și a-1 ridica din fața automobilului, ultimul
opunea rezistență fizică, în comun cu un limbaj ce deroga mult de la normele morale
unanim recunoscute într-o societate.
Tot el, în același loc și în același timp, continuându-și acțiunile huliganice, în timp
ce colaboratorii de poliție, întru curmarea acțiunilor lui, încercau să deblocheze căile
de acces public și să asigure deplasarea cetățeanului Starașciuc Stanislav la sediul
Comisariatului de Poliție Ungheni pentru întocmirea actelor de constatare, acesta a
opus din nou rezistență verbală și fizică. Astfel, atât la locul incidentului cât și
ulterior în automobilul de serviciu ce asigura deplasarea la sediul Comisariatului de
Poliție Ungheni, Starașciuc Stanislav, urmărind scopul de a fugi din automobil, i-a
aplicat colaboratorului de poliție Pogîla Vladimir lovituri cu pumnii peste corp,
acestea fiind însoțite de amenințări la adresa vieții, inviolabilității bunurilor și carierei
profesionale în scopul schimbării caracterului activității acestuia în interesul lui
Starașciuc Stanislav.
Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul Tufan Aliona în
numele inculpatului Starașciuc Stanislav, prin care a solicitat casarea sentinței cu
pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul Starașciuc Stanislav șă fie achitat
pentru infracțiunile prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și art. 349 alin. (11) Cod
penal din motiv că în acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele infracțiunii.
3.1. În apelul declarat de procurorul Birigoi Natalia, s-a solicitat casarea sentinței
cu pronunțarea unei noi decizii prin care a-l recunoaște culpabil pe Starașciuc
Stanislav în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 287 alin. (1) Cod penal și art.
349 alin. (11) Cod penal, a-i stabili acestuia în baza art. 287 alin. (1) Cod penal o
pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, în baza art. 349 alin. (11)
Cod penal a-i stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, în
conformitate cu art. 84 Cod penal a-i stabili inculpatului o pedeapsă definitivă de 4
ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 iulie 2014 a fost
respinse ca fiind nefondate apelurile declarate de către procurorul Birigoi Natalia și de
2
către avocatul Tufan Aliona în numele inculpatului Starașciuc Stanislav fiind
menținută fără modificări sentința instanței de fond.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Tufan
Aliona în numele inculpatului Starașciuc Stanislav, prin care, indicîndu-se temeiurile
prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea
acesteia cu achitarea inculpatului, invocând următoarele motive:
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;
- în acțiunile inculpatului lipsește temeiul real – fapta prejudiciabilă săvârșită și
temeiul juridic;
Verificînd argumentele invocate în recursul declarat în raport cu actele
cauzei, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil reieșind
din următoarele considerente.
Instanța de recurs verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele motivelor
invocate de recurent.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care constată că recursul este
vădit neîntemeiat.
Din conținutul recursurilor rezultă, că recurentul indică temeiurile prevăzute de
art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel în cazurile în care instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel sau faptei juridice i s-a dat o încadrare
juridică greșită – temeiuri care nu și-au găsit confirmarea în speța dată.
De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat este criticată aprecierea de
către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă argumentul invocat nu este
prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs.
Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de
fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor când
instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi
ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar
dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o
eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.
Totodată, Colegiul penal menționează, că sub aspectul situației „neîntrunire a
elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea
persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau
subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).
Astfel, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele complet și obiectiv,
făcând o apreciere probelor în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură
penală, just încadrând acțiunile lui Starașciuc Stanislavîn baza art. 287 alin. (1) Cod
penal– Huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea
publică, însoțită cu aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu
aplicarea unei asemenea violențe, de opunere de rezistență violentă reprezentanților
autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile
care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită; și
3
art. 349 alin. (11) Cod penal – Aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau
sănătate față de persoana cu funcție de răspundere ori a rudelor ei apropiate, fie
nimicirea bunurilor acestora cu scopul sistării activității lor de serviciu ori
schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violența sau al altei
persoane, precum și aceleași acțiuni aplicate împotriva persoanei care își
îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea
acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte
antisociale.
Pe parcursul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești au fost
respectate normele de procedură penală, probele fiind obținute în condițiile legii.
Colegiul penal, în special menționează, că argumentele recurentului, precum că
în acțiunile inculpatului lipsește temeiul real – fapta prejudiciabilă săvârșită și temeiul
juridic, ca fiind declarative, deoarece în cadrul judecării cauzei in instanța de fond cât
și în instanța de apel s-a constatat cu certitudine comiterea infracțiunilor incriminate
inculpatului, adică temeiul real al răspunderii penale precum și temeiul juridic al
răspunderii penale, care îl constituie componența infracțiunilor, adică totalitatea
semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă
prejudiciabilă drept infracțiune concretă.
Lecturând recursul, se observă că conținutul acestuia este o reproducere a
conținutului apelului declarat în interesele inculpatului, care deja a fost obiectul
examinării în instanța de apel, fiind pronunțată o decizie în condițiile art. 414 și 417
Cod de procedură penală, din care rezultă că instanța de apel s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel, iar conținutul deciziei cuprinde temeiurile de fapt
și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției
date, fiind acceptate și de instanța de recurs.
La fel, instanța de recurs, menționează că din textul recursului, se evidențiază că
recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a
probelor, or, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute
la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.
Dezacordul părții în proces cu soluția adoptată de instanța de apel, nu neapărat
înseamnă că soluția conține careva erori de drept. Motivele aduse de către recurent,
precum că instanțele de judecată nu au dat o apreciere cuvenită probelor din dosar
ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs, în art. 427 Cod de
procedură penală.
O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu poate fi
efectuată de instanța de recurs, deoarece în procedura de recurs ordinar se verifică
numai chestiunile de drept.
Prin urmare, Colegiul conchide că motivele invocate în recursul ordinar declarat
de către avocatul Tufan Aliona în numele inculpatului Starașciuc Stanislav, țin de
aprecierea probelor, iar temeiurile indicate de acesta nu sunt aplicabile din punct de
vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs
în sensul casării deciziei adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea
recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
4
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Aliona Tufan în
numele inculpatului Starașciuc Stanislav, împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni
din 27 februarie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 iulie
2014, în cauza penală în privința lui Starașciuc Stanislav Gheorghe, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Publicată integral la 18 februarie 2015.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Ion Guzun
Iurie Diaconu
5