1ra-1762-2014 — art.151 alin.4 CP

Dosarul nr.1ra-27/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 ianuarie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Nicolae Gordilă

Judecători - Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate împotriva sentinței

Judecătoriei Bălți din 30 ianuarie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14

mai 2014, de către avocatul Melnic Oxana în numele inculpatului Nazarciuc Maxim și inculpatul

Nazarciuc Maxim Visarion, născut la 28 aprilie 1984,

originar și domiciliat în mun.Bălți, str.Talalihin, 19.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.151 alin.(4) Cod penal la 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

la orele 22.00-23.00, fiind în stare de ebrietate, aflîndu-se la domiciliul cet.Bambuleac Tatiana

din mun.Bălți, str.Suciava 18, ap.43, văzînd-o stînd alături de cet.Babii Anatolii, din motive de

gelozie, a provocat o ceartă pe parcursul căreia în mod intenționat i-a aplicat lui Babii Anatolii

mai multe lovituri cu genunchiul și cu mîinile în regiunea capului și corpului cauzîndu-i,

conform raportului de expertiză medico-legală nr.383 din 17.09.2013, leziuni corporale sub

formă de traumatism cranio-cerebral închis, echimoze, excoreații, plagă contuză a feței, buzei

inferioare, multiple sectoare de hemoragii în țesuturile moi ale capului în regiunea frontală,

parietală, hematom subdural acut al spațiului subdural emisferic stîng cu extindere la buză,

hemoragii în spațiul subarahnoidian al regiunii frontal-temporale-parietale pe stînga cu extindere

la bază bilateral, sînge în ventriculii laterali, care se califică ca vătămări corporale grave

periculoase pentru viață, în rezultatul cărora la 07 septembrie 2013 cet.Babii Anatolii a decedat,

vătămările corporale depistate fiind în legătură cauzală directă cu decesul acestuia.

inculpatul care au solicitat:

- avocatul, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărîri de achitare, indicînd că calificarea

acțiunilor inculpatului în baza articolului incriminat este neîntemeiată, deoarece este bazată doar

pe presupuneri, fără a se ține seama de declarațiile inculpatului și a martorilor oculari;

- inculpatul, casarea sentinței, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că procesul

penal a avut loc cu încălcări procesuale, nu s-a luat în considerație declarațiile sale și ale

martorului V.Rozentali referitor la faptul că el a lovit partea vătămată de două ori și de la acest

fapt nu putea surveni moartea lui.

apelurile declarate de avocatul A.Rusnac în numele inculpatului M.Nazarciuc și inculpat, ca fiind

nefondate.

Instanța de apel a constatat că probele cercetate de prima instanță, cu respectarea

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

1

utilității, veridicității și coroborării reciproce, dovedesc vinovăția lui M.Nazarciuc în comiterea

infracțiunii imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în baza art.151 alin.(4) Cod penal,

care se confirmă prin probele prezentate de către partea acuzării, cercetate în ședința de apel, și

anume declarațiile succesorului părții vătămate A.Onea, a martorului V.Rozentali, prin care s-

au stabilit împrejurările derulării conflictului și circumstanțele ulterioare, și actele cauzei -

procesele-verbale de autodenunțare a inculpatului din 04.09.2013, în care acesta a recunoscut

faptul aplicării mai multor lovituri părții vătămate cu genunchiul și pumnii; de cercetare la fața

locului și raportul de expertiză medico-legală nr.383 din 17.09.2013, prin care la A.Babii au

fost depistate leziuni corporale, care se califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru

viață.

De asemenea, instanța de apel a menționat că argumentele inculpatului, precum că dînsul

i-a aplicat părții vătămate A.Babii doar două lovituri de la care nu putea surveni decesul acestuia,

nu pot fi reținute, deoarece se combat prin probele administrate în cauză menționate supra,

apreciind aceste afirmații ca o metodă de apărare și încercare a inculpatului de a evitarea

răspunderea penală.

Instanța a menționat că, la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de prevederile

art.7, 61, 75 Cod penal, de scopul pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite care, conform art.16

Cod penal, face parte din categoria celor deosebit de grave, motivul săvîrșirii infracțiunii, de

urmările prejudiciabile, de persoana inculpatului, și corect a conchis că scopul educativ și

preventiv al pedepsei în privința inculpatului poate fi atins numai prin numirea pedepsei cu

închisoare.

O.Melnic în numele inculpatului și inculpatul M.Nazarciuc care, invocînd temeiul prevăzut de

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, au solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, decesul

părții vătămate nu putea surveni de la două lovituri aplicate de inculpat; instanța neîntemeiat a

respins demersul de a numi o expertiză medico-legală suplimentară pentru a constata toate

circumstanțele cauzei; instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor părții apărării, nu a

apreciat multilateral și obiectiv probele prezentate care dovedesc cu certitudine nevinovăția

inculpatului, condamnarea căruia se bazează doar pe probele administrate de partea acuzării în

cadrul urmăririi penale.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care

solicită dispunerea inadmisibilității recursurilor, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora

din următoarele considerente.

Potrivit textului recursurilor declarate, recurentul invocă ca temei de casare a hotărîrilor

nominalizate prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Raportînd normele nominalizate la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste temeiuri

nu și-au găsit confirmare, iar reieșind din textul recursurilor, recurenții de fapt critică procedura

de apreciere a probelor, care ține de starea de fapt a cauzei și care a fost deja statuată de către

instanțele de fond, de competența căreia este stabilirea acesteia.

Colegiul penal reține că instanțele de fond, în baza probelor administrate legal de către

organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, prin prisma art.100 Cod de

procedură penală, le-au dat o apreciere justă din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității lor, iar toate în ansamblu – din punct de vedere al coroborării, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept și, astfel, ajungînd la concluzia corectă că anume

M.Nazarciuc a săvîrșit fapta prevăzută de art.151 alin.(4) Cod penal.

2

Temeiurile invocate de recurenți referitor la nevinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii imputate, nu pot fi reținute, deoarece atît prima instanță, cît și instanța de apel au

motivat condamnarea inculpatului prin faptul că, acuzarea a prezentat suficiente probe care cert

dovedesc vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate, și anume declarațiile succesorului

părții vătămate A.Onea; a martorului ocular V.Rozentali, date la urmărirea penală și în prima

instanță, care a relatat că inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri puternice cu genunchiul și

pumnii în regiunea capului, de la care ultimul a căzut jos, iar a doua zi se văicăra că îl doare

capul și însăși ale inculpatului M.Nazariuc, care nu a negat faptul că i-a aplicat lovituri puternice

cu genunchiul și pumnul în cap părții vătămate, și actele cauzei - procesele-verbale de

autodenunțare a inculpatului din 04.09.2013, în care acesta a recunoscut faptul aplicării mai

multor lovituri părții vătămate cu genunchiul și pumnii; de cercetare la fața locului – terenul

unde a fost depistată partea vătămată și ap.43 str.Suceava 18, mun.Bălți, de verificare a

declarațiilor la locul comiterii infracțiunii, potrivit căruia inculpatul a demonstrat modul de

aplicare a loviturilor și raportul de expertiză medico-legală nr.383 din 17.09.2013, prin care la

A.Babii au fost depistate leziuni corporale, care se califică ca vătămări corporale grave

periculoase pentru viață.

Nu pot fi reținute nici argumentele recurenților, precum că inculpatul i-a aplicat doar două

lovituri părții vătămate de la care nu putea surveni moartea acestuia, deoarece după cum rezultă

din declarațiile martorului V.Rozentali și însăși a inculpatului menționate mai sus, loviturile

aplicate în regiunea capului părții vătămate au fost atît de puternice, încît acesta a căzut jos, iar

pe genunchiul inculpatului a rămas vînătaie, fapt confirmat prin raportul de examinare medico-

legală nr.587 din 04.09.2013. Mai mult, din declarațiile inculpatului date la urmărirea penală și

procesul-verbal de autodenunțate, care au fost cercetate în ședința de judecată, rezultă că dînsul i-

a aplicat părții vătămate mai multe lovituri, dar nu numai două.

Pe lîngă aceasta, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.383 din 12.09.2013, s-a

constatat că moartea lui A.Babii a survenit anume în rezultatul traumatismului cranio-cerebral

închis, multiplelor sectoare de hemoragii în țesuturile moi ale capului în regiunea frontală,

parietală, hematomului subdural acut al spațiului subdural emisferic stîng cu extindere la buză,

hemoragiilor în spațiul subarahnoidian al regiunii frontal-temporale-parietale pe stînga cu

extindere la bază bilateral, apariția cărora de la cădere sau automutelare se exclude. Deci, în

cauză cert a fost dovedită cauza decesului părții vătămate, astfel că instanța de apel a considerat

neîntemeiat demersul părții apărării privind numirea unei expertize suplimentare, considerînd că

există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei.

Aluziile părții apărării, precum că A.Babii putea primi leziunile corporale depistate în alte

circumstanțe, cînd a plecat din apartamentul lui T.Bambuleac, deoarece inculpatul i-a aplicat

lovituri în seara de 02.09.2013, pe cînd acesta a fost depistat și preluat de secția urgență la

03.09.2013, ora 22.00, nu pot fi reținute, deoarece potrivit declarațiilor martorului V.Rozentali și

însăși ale lui M.Nazarciuc, în noaptea de 22.09.2013 spre 03.09.2013 partea vătămată a rămas să

doarmă împreună cu ei în apartamentul unde a fost bătut, iar dimineața acesta se văicărea că are

dureri puternice de cap, lui i-au fost date pastile și i-au propus să cheme ambulanța, și doar la

03.09.2013 seara, pe la ora 18.00-19.00, după ce inculpatul a plecat acasă, partea vătămată a ieșit

din apartament, fiind depistat pe la ora 22.00 pe str.Suciava nr.20, adică în nemijlocita apropiere

de casa nr.18, unde a fost maltratat.

Aceste probe, luate în ansamblu, nu trezesc careva dubii și dovedesc vinovăția lui

M.Nazarciuc în comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal - vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, care a

provocat decesul victimei.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii,

inclusiv vinovăția lui M.Nazarciuc, după cum rezultă din sentința primei instanțe și decizia

instanței de apel, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluziile

prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei, și

3

ulterior cercetate și apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în

mod obiectiv.

Totodată, Colegiul penal atestă că argumentele invocate de recurenți referitor la achitarea

inculpatului, pe motiv că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția acestuia în

comiterea infracțiunii imputate, constituie în sine un dezacord cu modul de apreciere a probelor

administrate în dosar.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, conform art.27 și art.414 alin.(2) Cod de

procedură penală, aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența

instanțelor de fond și de apel, iar instanța de recurs poate interveni în soluția instanței de apel,

doar în cazul în care se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de

fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă.

Prin urmare, motivele invocate de recurenți ce țin de starea de fapt, de afirmațiile precum

că incorect au fost apreciate probele administrate în cauză, Colegiul penal le respinge ca fiind

inadmisibile. Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea lui, de

vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu

certitudine vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de drept

la care face referință recurentul - art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și, deci, nu

persistă temeiul de casare a soluției adoptate. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului

și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelurilor părții apărării, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea

părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Reținînd prevederile sus-menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei legal

pentru admiterea recursurilor ordinare declarate de inculpat și avocatul O.Melnic în numele

acestuia și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursurilor, fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Melnic Oxana în numele

inculpatului Nazarciuc Maxim și de inculpat, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 30

ianuarie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 mai 2014, în cauza

penală în privința acestuia, fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 04 februarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4