ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 16.07.2014

1ra-1075/2014 — art. 201-1 alin. 3 lit. c CP

HOTĂRÂRE
16.07.2014
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 201-1 alin. 3 lit. c CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
Citează această cauză
1ra-1075/2014 — art. 201-1 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1075/2014

18 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Telenești din 24 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 12 martie 2014, declarat de către inculpata,

Vataman Anastasia Anton, născută la 23 august 1952,

originară și domiciliată r-l Telenești, s. Suhuluceni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Anton, a fost condamnată în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 5 ani închisoare,

cu executare în penitenciar pentru femei de tip închis.

Vataman A.A., aflîndu-se la domiciliul său din s. Suhuluceni, r-l Telenești, împreună

cu concubinul său, Locman Constantin, unde din cauza unui conflict familial apărut

între ea și concubin, în mod intenționat i-a aplicat cîteva lovituri în regiunea capului

ultimului, cu un melesteu, după care acesta a căzut la podea, unde i-a mai aplicat

lovituri cu picioarele peste diferite părți ale corpului, care conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 140 din 01.12.2012, au fost apreciate ca vătămări corporale

grave periculoase pentru viață și care sunt în legătură cauzală directă cu decesul lui

Locman C.

Acțiunile lui Vataman A.A., au fost calificate în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod

penal – violență în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau

verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat

moartea victimei.

și pronunțarea unei noi hotărîri legale. În motivarea apelului, a invocat, că în ziua

săvîrșirii infracțiunii, a venit acasă, iar Locman C. a lovit-o cu melesteul în regiunea

capului, ea văzînd că sîngerează, l-a lovit tot cu melesteul de două ori pe spate și a

1

fugit, iar Locman C., a fugit după ea. Indică că expertiză nu a fost efectuată și i s-a spus

că nu va fi închisă. Recunoaște că l-a lovit de 2 ori pe spate, însă nu și-a omorît

concubinul.

respins apelul și menținută sentința.

a făcut o analiză amplă probelor cercetate, iar concluziile făcute privind vinovăția

inculpatei în săvîrșirea infracțiunii imputate, rezultă din probele administrate, cărora

le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Referitor la afirmația invocată de către inculpată, precum că pe cauză nu a fost

efectuată expertiză, instanța de apel a menționat că au fost efectuate mai multe

expertize ce se confirmă prin: raportul de expertiză medico-legală nr. 140 din

03.12.2012 (f.d. 35-36), raportul de expertiză medico-legală nr. 616 din 03.12.2012 (f.d.

38), raportul de expertiză medico-legală nr. 1237 din 24.01.2013 (f.d. 128-131), raportul

de expertiză medico-legală nr. 1238 din 25.01.2013 (f.d. 136-139), actul nr. 108a-2013 de

expertiză psihiatrico-legală ambulatorie (f.d. 154-155).

Instanța de apel a menționat că probele cercetate și apreciate în coroborare,

dovedesc deplin vinovăția inculpatei, care nu a prezentat alte probe ce ar dovedi

nevinovăția sa, mai mult ca atît aceasta în cadrul ședinței de judecată a solicitat

aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.

Referitor la pedeapsă, latură care a fost invocată de către inculpată în ședința

instanței de apel, instanța a considerat că la soluționarea chestiunii respective s-a

acordat deplină eficiență scopului pedepsei penale și criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, conform art. 61, 75 Cod penal, iar instanța de fond a

stabilit inculpatei pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea infracțiunii imputate – 5

ani, ținînd cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana

inculpatei, de circumstanțele cauzei, influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării persoanei vinovate.

Totodată, instanța de apel a notat că aplicarea pedepsei cu suspendare

condiționată a executării, nu poate fi aplicată în privința inculpatei, deoarece potrivit

art. 90 alin. (4) Cod penal, în cazul săvîrșirii infracțiunii deosebit de grave, nu se

aplică.

care solicită casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită

pedeapsă mai blîndă. În motivarea recursului său a menționat că în perioada anilor

trăiți în concubinaj cu Locman C., a fost bătută, înjosită, batjocorită de către acesta,

fapt ce poate fi confirmat de către consăteni, fiind nevoită să se apere și ea cum a

putut.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitînd respingerea acestuia, deoarece reieșind din circumstanțele cauzei nu există

temei pentru casarea hotărîrilor în latura aplicării pedepsei, acordîndu-se deplină

eficiență dispozițiilor art. 61, 75 Cod penal.

2

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Lecturînd textul recursului Colegiul reține că autorul își exprimă dezacordul cu

pedeapsa stabilită, solicitînd una mai blîndă, astfel semnalînd temeiul de casare

prevăzut de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, ce stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

În viziunea instanței de recurs, pedeapsa individualizată inculpatei de către

instanțele de fond și apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului

pedepsei penale.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii

de noi infracțiuni, atît din partea acestuia, cît și din partea altor persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În prezenta speță, Colegiul constată, că infracțiunea săvîrșită de către inculpată,

este prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la

5 la 15 ani, iar o altă pedeapsă alternativă nu este prevăzută de sancțiunea acestei

norme.

Totodată, reieșind din art. 16 alin. (5) Cod penal, infracțiunile săvîrșite cu intenție

pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce

depășește 12 ani, se clasifică ca infracțiune deosebit de gravă.

Așa dar, instanța de recurs remarcă, că inculpata a săvîrșit o infracțiune deosebit

de gravă.

Prin urmare, conform art. 90 alin. (4) Cod penal, persoanelor care au săvîrșit

infracțiuni deosebit de grave, și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei,

condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

Colegiul statuează că atît instanța de fond, cît și cea de apel, întemeiat nu au

aplicat în privința inculpatei prevederile art. 90 Cod penal, ce stabilesc condițiile de

condamnare cu suspendare condiționată a executării pedepsei, precum și prevederile

art. 79 Cod penal - aplicarea pedepsei mai blînde decît cea prevăzută de legea penală,

fiindcă în prezenta cauză nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale.

Analizînd hotărîrile judecătorești Colegiul penal reține, că instanțele de judecată

au luat în considerație că inculpata anterior nu a fost condamnată, se caracterizează

pozitiv, vina a recunoscut-o parțial, apreciind aceste circumstanțe ca atenuante, însă

faptul că a provocat prin infracțiune urmări grave, a fost apreciat ca circumstanță

agravantă.

3

Astfel, în cazul concursului al circumstanțelor agravante și a celor atenuante,

conform art. 78 alin. (4) Cod penal, coborîrea pedepsei pînă la minimul sau ridicarea

ei pînă la maximul prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a

prezentului cod nu este obligatorie, însă fiind în prezența concursului atît de

circumstanțe atenuante, cît și agravante, instanțele ierarhic inferioare, i-au stabilit

pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea normei imputate.

Din materialele cauzei și hotărîrile judiciare adoptate la caz, sub aspectul

contestat, instanța de recurs statuează, că pedeapsa de 5 ani închisoare și modalitatea

de executare a acesteia stabilită în sarcina inculpatei, a fost individualizată corect și în

așa fel încît aceasta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Împrejurările prezente în cauza dată, permit Colegiul penal a considera

întemeiată concluzia primei instanțe, susținută just și cea de apel, privind aplicarea în

privința inculpatei, ca pedeapsă a termenului minim cu închisoare prevăzută de

sancțiunea art. 2011 alin. (3) Cod penal, deoarece o altă pedeapsă neprivativă de

libertate, nu este prevăzută de această normă.

Instanța de recurs notează, că pedeapsa individualizată, răspunde atît

principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatei, precum și prevenirea săvîrșirii

de noi infracțiuni atît din partea condamnatei, cît și a altor persoane.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Avînd ca reper cele expuse, Colegiul penal nu constată prezența erorilor de drept

ce ar genera casarea hotărîrii atacate sub aspectele invocate, impunându-se în

consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Telenești

din 24 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 martie

2014, declarat de către inculpata, Vataman Anastasia Anton, în cauza penală în

privința acesteia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

4

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2014-08-15
0,94
1ra-1235/2014 — art. 201-1 alin. 3 CP
Dosarul nr. 1ra-1235/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 16 iulie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, examinînd admisi
CSJ 2014-10-08
0,94
1ra-1439/2014 — art.201-1 alin.3 lit.a CP
Dosarul nr. 1ra- 1439/2014 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE D E C I Z I E 10 septembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal în componența: Președinte – Liliana Catan, Judecători – Nadejda Toma, Petru Moraru, examinînd admisibilitatea în principiu a
CSJ 2014-07-02
0,94
1ra-875/2014 — art.151 al.1Cod penal
Dosarul nr. 1ra-875/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 04 iunie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Nicolae Gordilă Judecătorii – Liliana Catan și Iurie Diaconu examinînd ad
CSJ 2014-12-10
0,93
1ra-1593/2014 — art. 201-1 alin. 3 lit. a Cod penal
Dosarul nr. 1ra-1593/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 26 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență : Președinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan. examinînd,
CSJ 2014-07-30
0,93
1ra-1222/2014 — art. 145 alin. 2 lit. j CP
Dosarul nr. 1ra-1222/2014 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE D E C I Z I E 16 iulie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal în componența: președinte – Nicolae Gordilă, judecători – Constantin Alerguș și Ion Guzun, a examinat admisibilitatea în principiu
Sursă