1ra-875/2014 — art.151 al.1Cod penal

1ra-875/2014 — art.151 al.1Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-875/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă

Judecătorii – Liliana Catan și Iurie Diaconu

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 ianuarie 2014, în

privința inculpatului

Teleșco Anatolie Tudor, născut la 25.04.1972,originar și

domiciliat în s. Sturzovca, r. Glodeni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

- Instanța de fond din 04.10.2013 - pînă la 29.11.2013;

- Instanța de apel din 17.12.2013- pînă la 22.01.2014;

- Instanța de recurs din 01.04.2014- pînă la 04.06.2014;

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art.151 al.(l) Cod penal la 5 (cinci) ani 6 (șase) luni

închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

inculpatului Teleșco Anatolie că, dînsul la 10.08.2013, în jurul orei 21.00, fiind în

stare de ebrietate, aflîndu-se în gospodăria sa din s. Sturzovca, r-nul Glodeni, a

inițiat un conflict cu soția sa Teleșco Ludmila, amenințînd-o cu o furcă, care

evitînd conflictul și maltratarea sa, a fugit la un vecin, de unde 1-a telefonat pe

moșul său Bejenari Dumitru, povestindu-i cele întîmplate.

Ultimul împreună cu soția sa Bejenari Vasilina au venit la domiciliul lui

Teleșco Anatolie și intrînd în odaie, unde se afla Teleșco Anatolie, Bejenari

Dumitru a întins mîina și 1-a lovit slab la umărul drept pe Teleșco Anatolie pentru

a-1 întreba cît poate continua amenințarea soției sale Teleșco Ludmila, dar a reușit

să spună doar cuvîntul „Tolea", el fiind înfipt de către inculpatul Teleșco Anatolie

cu cuțitul de bucătărie, pe care î-l avea în mîina dreaptă, în regiunea abdomenului,

după care 1-a scos, fiind imobilizat de către partea vătămată Bejenari Dumitru și

soția sa Teleșco Ludmila, care se aflau în spatele lui, după ce inculpatul a plecat

de acasă. În rezultatul acțiunilor inculpatului Teleșco Anatolie, părții vătămate

Bejenari Dumitru în mod intenționat i-au fost cauzate vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață.

numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauze și

pronunțarea unei noi hotîrîri prin care acțiunile inculpatului Teleșco Anatolie să fie

reîncadrate din prevederile art. 151 alin. (1) Cod penal în art. 156 Cod penal

În susținerea apelului a invocat că:

- faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- în partea descriptivă a sentinței instanța de judecată nu a indicat care a fost

intenția, scopul, motivul comiterii infracțiunii și probele în baza cărora se confirmă

circumstanțele date;

- probele invocate de către instanța de judecată nu demonstrează intenția,

scopul și motivul comiterii infracțiunii;

- apărarea consideră corectă recalificarea acțiunilor inculpatului A. Teleșco

de pe art.151 al.(l) CP pe art.156 CP, deoarece partea vătămată D.Bejenari ilegal,

fără acordul preventiv a inculpatului a intrat în domiciliul lui, s-a apropiat din spate

și ilegal 1-a lovit cu mîina, în rezultatul acestui fapt inculpatul, fiind luat prin

surprindere, în mod subit, i-a aplicat o lovitură cu cuțitul pe care î-l ținea în mîină;

- în ședința de judecată partea vătămată D. Bejenari a declarat că s-a

împăcat cu inculpatul A. Teleșco și nu dorește ca ultimul să fie atras la răspundere

penală;

- consideră că instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului A.

Teleșco urma să rețină și următoarele circumstanțe atenuante:

a) ilegalitatea acțiunilor victimei și anume a faptului că victima ilegal a

pătruns în domiciliul inculpatului și ilegal i-a aplicat o lovitură, fapt care a

provocat comiterea infracțiunii;

b) inculpatul A.Teleșco este unicul membru al familiei apt de muncă,

deoarece are la întreținere un copil minor, iar soția - mama copilului este invalidă

de gr. I;

- consideră că în cazul dat, starea de ebrietate a inculpatului nu urma să fie

considerată ca circumstanță agravantă deoarece:

- în materialele cauzei lipsește concluzia specialistului privind gradul stării

de ebrietate a inculpatului;

- infracțiunea în cauză a fost comisă nu datorită stării de ebrietate a

inculpatului, dar datorită faptului că partea vătămată, care la rîndul său de

asemenea era în stare de ebrietate a venit la domiciliul inculpatului pentru a regla

problemele familiare ale ultimului;

- instanța de judecată incorect a reținut ca circumstanță agravantă

folosirea armei albe la comiterea infracțiunii, deoarece:

a) în materialele cauzei nu sunt probe ce ar confirma că cuțitul de bucătărie

cu care a fost comisă infracțiunea, este armă albă;

b) art.77 CP nu prevede ca circumstanță agravantă comiterea infracțiunii cu

folosirea cuțitului de bucătărie;

c) partea acuzării nu a solicitat ca să fie recunoscută ca circumstanță

agravantă comiterea infracțiunii cu folosirea cuțitului de bucătărie. Solicită casarea

sentinței, pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile inculpatului A.Teleșco

să fie recalificate de pe prevederile art.151 al.(l) CP în art.156 CP iar inculpatul

A.Teleșco să fie liberat de răspundere penală în temeiul art.109 CP.

3.2. Sentința a fost atacată cu apel și de inculpatul A. Teleșco, care și-a

exprimat dezacordul cu soluția adoptată, solicitînd aplicarea unei pedepse mai

blînde, non-privativă de libertate, din considerente că instanța de fond la emiterea

sentinței nu a luat în considerare faptul că el și-a recunoscut vina în cele imputate

și sincer se căiește de cele comise, că victima ilegal a pătruns în domiciliul său și i-

a aplicat o lovitură, fapt care a provocat comiterea infracțiunii, că este unicul

membru al familiei apt de muncă, deoarece are la întreținere un copil minor și soția

grav bolnavă.

au fost admise apelurile, casată parțial sentința, doar în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată în această parte o nouă hotărîre prin care Teleșco Anatolie a fost

condamnat în baza art. 151 alin (1) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art.90 alin.(1) Cod penal s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei cu închisoare pe un termen de probă de 3(trei) ani.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că,

instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului

care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite de A.

Teleșco încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat pe

caz.

Instanța de apel a apreciat ca fiind fără suport argumentele aduse de către

avocat privind recalificarea acțiunilor inculpatului A. Teleșco de la art.151 alin.(l)

Cod penal la art.156 Cod penal, deoarece, însăși inculpatul a recunoscut că la

momentul desfășurării evenimentelor dînsul a folosit băuturi alcoolice, era în stare

de ebrietate, acestea au fost confirmate și de către partea vătămată, alți martori.

Prin urmare, însăși prezența stării de ebrietate, conform teoriei dreptului

penal, exlude aflarea persoanei în stare de afect.

Tot odată, instanța de apel a menționat că, în cadrul examinării cauzei nu au

fost acumulate probe ce ar atesta faptul acționării lui A. Teleșco în stare de afect,

susținerile avocatului fiind doar la nivel declarativ.

Instanța de apel a mai reținut, că în cadrul examinării cauzei în instanța de

fond, dar și în apel, partea apărării nu a solicitat efectuarea unei expertize ce ar

atesta sau detesta aflarea lui A. Teșleșco în stare de afect, iar instanța de judecată în

conformitate cu art.24 al.(2) CPP nu se manifestă în favoarea acuzării ori apărării

și nu exprimă decît interesele legii.

Astfel, instanța de apel a constatat că, în condițiile cînd starea de afect nu s-a

confirmat, se demonstrează anume prezența intenției directe a inculpatului de a

cauza vătămări corporale grave victimei.

La aplicarea pedepsei instanța de apel a conchis că, instanța de fond nu a dat

deplină eficiență prevederilor art.7,75, 61 Cod penal, după cum nu a ținut cont în

plină măsură de circumstanțele concrete stabilite pe acuză, nu a individualizat

pedeapsa stabilită, nu a dat eficiență împrejurărilor și circumstanțelor stabilite, dar

și reținute prin sentință adoptată.

Instanța de apel a reținut că, într-adevăr infracțiunea săvîrșită de către

A.Teleșco se atribuie la categoria celor grave, pe cauză fiind prezentă agravanta -

săvîrșirea infracțiunii în stare de ebrietate, sancțiunea legii în cauză prevede doar

pedeapsă sub formă de închisoare de la 5 ani la 10 ani.

De rînd cu acestea, instanța a reținut și un șir de circumstanțe, care potrivit

art.90 Cod penal, permit de a deduce posibilitatea suspendării pedepsei sub formă

de închisoare pentru cel vinovat, menționînd în acest sens, că deși instanța de fond

indică la un șir de circumstanțe ce atenuează răspunderea, care au importanță

esențială pentru individualizarea pedepsei celui vinovat (personalitatea

inculpatului, circumstanțele cauzei), în realitate, nu a ținut cont de ele în deplină

măsură.

Astfel, instanța a menționat, că inculpatul A. Teleșco de fapt a recunoscut

vina, anterior nu a fost atras la răspundere penală, se caracterizează pozitiv la locul

de trai, are la întreținerea sa un copil minor și soția , care este cu sănătatea afectată

grav, fiind persoană invalidă de gradul întîi ce necesită îngrijire.

Instanța de apel a reiterat, că instanța de fond nu a ținut cont și de faptul, că

evenimentele au demarat în legătură cu apariția părții vătămate în gospodăria

inculpatului care a încercat să-i ceară socoteală pentru comportament, nu a ținut

cont de faptul, că partea vătămată 1-a iertat pe inculpat, susținînd că nu are

pretenții de ordin material sau moral față de el, că nu dorește ca acesta fie pedepsit

atît de dur, inculpatul și-a recunoscut vina, și-a exprimat căința sinceră de cele

întîmplate, susținînd că a conștientizat cele săvîrșite și că este unicul întreținător al

familiei.

De asemenea, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului,

instanța de fond a depășit limitele învinuirii formulate, a reținut o circumstanță ca

fiind drept agravantă „cu folosirea armei albe", care ca atare nu a fost indicată în

învinuire, pe care instanța nu era în drept s-o rețină din propria inițiativă, cu atît

mai mult, că în materialele cauzei nu se regăsec concluzii științifice, care ar atesta

că cuțitul folosit de inculpat la săvîrșirea infracțiunii s-ar atîrna la categoria

armelor albe.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, prin

care solicită casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei și condamnarea

inculpatului Teleșco Anatolie în baza art. 151 alin.(1) Cod penal la 5(cinci) ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și excluderea

aplicării prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că pedeapsa stabilită

inculpatului de către instanța de apel este prea blîndă, or nu s-a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7,61,75 Cod penal, astfel, unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării închisorii, indică la ineficienta legii penale în raport cu

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor persoane,

ceea ce ar conduce, în final la neatingerea scopului pedepsei penale.

Mai menționează recurentul, că Teleșco Anatolie Tudor cu toate că a

recunoscut vina, a indicat că, cazul s-a întîmplat din neatenție, ceea ce indică la

neconștientizarea deplină a acțiunilor sale de către inculpat.

La fel, instanța de apel eronat a reținut ca circumstanță atenuantă și faptul

aflării la întreținerea inculpatului a soției sale Teleșco Ludmila, care a indicat, că

este invalid de gradul l, însă un document ce ar confirma faptul dat nu a fost

prezentat. Or, în materialele cauzei penale date este prezent doar un certificat

eliberat de medicul Centrului de Sănătate Sturzovca la 11.11.2013, prin care este

atestat faptul, că Teleșco Ludmila s-a tratat și se află la evidență la medicul de

familie cu diagnosticul '"Tulburare depresivă recurentă. Se recomandă tratament

neîntrerupt la domiciliu".

5.1. Avocatul Veaceslav Nemerenco în numele inculpatului Teleșco

Anatolie a prezentat referință pe marginea recursului, prin care a solicitat

respingerea acestuia, cu menținerea deciziei.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit, consideră că acesta urmează a fi respins

din următoarele considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, însă fără a i se agrava situația.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată, că nici unul din prevederile pct.6) și 10) alin.1)

art.427 Cod de procedură penală, la care se referă autorul recursului, nu sunt

aplicabile din punctul de vedere al prezentei erori de drept care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor procesual-

penale fiind legală și întemeiată. Totodată, Colegiul reține că acuzatorul de stat

este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor făptuitorului, însă critică hotărîrea contestată în partea

pedepsei, nefiind de acord cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

acestuia.

Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana este

declarată vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept să aplice și pre-

vederile Părții generale a Codului penal, în special prevederile art.90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art.75 alin.(l) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

În speță, Colegiul penal constată că instanța de apel, prin admiterea apelului

inculpatului și a avocatului acestuia, cu casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărîri în partea stabilirii pedepsei, prin care i-a fost redusă pedeapsa închisorii

fixată de instanța de fond, fiind considerată prea aspră în raport cu fapta comisă și

cu cumulul de circumstanțe atenuante, aplicînd și prevederile art.90 Cod penal, a

stabilit o pedeapsă mai blîndă , acordînd deplină eficiență prevederilor art.61, 75 și

76 Cod penal.

Colegiul reține că, în cadrul examinării cauzei în instanța de fond, cît și cea

de apel, s-au reținut un șir de circumstanțe care atenuează răspunderea și anume,

că inculpatul de fapt a recunoscut vina, anterior nu a fost atras la răspundere

penală, se caracterizează pozitiv la locul de trai, are la întreținerea sa un copil

minor și soția sa, care este cu sănătatea afectată grav, fiind persoană invalidă de

gradul întîi și ce necesită îngrijire, evenimentul a demarat în legătură cu apariția

părții vătămate în gospodăria inculpatului care a încercat să-i ceară socoteală

pentru comportament. În ședința instanței de apel inculpatul și-a recunoscut vina,

și-a exprimat căința sinceră de cele întîmplate, susținînd că a conștientizat cele

săvîrșite, asigurînd instanța că nu va mai admite abateri infracționale sau de alt

gen.

Mai mult ca atît, partea vătămată 1-a iertat pe inculpat, susținînd că nu are

pretenții de ordin material sau moral față de el, că nu dorește ca acesta să fie

pedepsit dur și că aflarea inculpatului în detenție ar pune familia în situație gravă,

acesta fiind unicul membru de familie apt de muncă care asigură familia material,

ține gospodăria, are grijă de copil ș soție.

Potrivit prevederilor art.90 alin.(l) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu în-

chisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție,

ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de

judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului.

În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau

să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Astfel, Colegiul conchide că, concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, deoarece suspendarea

condiționată a executării pedepsei, conform art.90 alin. (4) Cod penal, poate avea

loc și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni grave, pedeapsa fiind aplicată în limitele

legii și o atare pedeapsă î-și poate atinge scopul fără a cauza suferințe familiei sale.

Referitor la motivul invocat de recurent, precum că, soția inculpatului este

invalid de gradul l, însă un document ce ar confirma faptul dat nu a fost prezentat,

Colegiul îl consideră neîntemeiat și nefondat deoarece, pe lîngă certificatul

medical la care se face referință în cererea de recurs, la cererea de apel a fost

anexat certificatul medical eliberat de medicul psihiatru Alexandru Secrieru la data

de 10.12.2013(f.d.189 v.1), certificat prin care se atestă că cet. Teleșco Ludmila se

află la evidență medicală cu diagnoza „Tulburare depresivă recurentă. Gradul de

invaliditate sever (gr. 1)", or, avocatul la prezentarea referinței pe marginea

recursului a anexat și copia certificatului de dezabilitate și capacitate de muncă,

eliberat pe numele cet. Teleșco Ludmila.

În această ordine de idei, instanța de recurs apreciază ca fiind corectă și

motivată concluzia instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt

ale cauzei, temeiurile invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1), pct. 6) și10)

Cod de procedură penală, nu persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și

întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

7.În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de

procedură penală, Colegiul penal,

DECIDE: D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 22 ianuarie 2014, în cauza penală în privința

inculpatului Teleșco Anatolie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 02 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Dosarul nr. 1ra-875/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

Dispozitiv

04 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă

Judecătorii – Liliana Catan și Iurie Diaconu

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 ianuarie 2014, în

privința inculpatului

Teleșco Anatolie Tudor, născut la 25.04.1972,originar și

domiciliat în s. Sturzovca, r. Glodeni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

- Instanța de fond din 04.10.2013 - pînă la 29.11.2013;

- Instanța de apel din 17.12.2013- pînă la 22.01.2014;

- Instanța de recurs din 01.04.2014- pînă la 04.06.2014;

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de

procedură penală, Colegiul penal,

DECIDE: D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 22 ianuarie 2014, în cauza penală în privința

inculpatului Teleșco Anatolie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată se va publica la 02 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu