1ra-476/2014 — 151 al 4, CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 01 octombrie 2008, Filimon Vitalie a fost condamnat în baza art. 151 alin.(4) Cod penal, la 10 ani închisoare. Potrivit art. 85 Cod penal, la pedeapsa numită i-a fost adăugată parțial pedeapsa neexecutată la eliberarea condiționată înainte de termen prin încheierea Judecătoriei Soroca din 02.03.2007, fiindu-i definitiv stabilită pedeapsa de 11 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, inculpatul, la 26.02.2008, în jurul orelor 19:30, fiind în stare de ebrietate, aflîndu-se în casa cet. Belibov Margareta, în urma relațiilor ostile cu cet. Iliin Serghei, acesta la fel fiind în stare de ebrietate și avînd scopul cauzării leziunilor corporale ultimului, l-a lovit cu capul în față, apoi i-a aplicat multiple lovituri cu mînile și picioarele pe diferite 1 părți ale corpului, cauzîndu-i astfel, leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, în rezultatul cărora Iliin S., peste trei zile a decedat în spital. A fost admisă parțial acțiunea civilă, încasîndu-se de la Filimon V., în beneficiul succesorului părții vătămate Iliin Marina, suma de 10. 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, iar acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă

Împotriva sentinței a fost declarat apel de către inculpat care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2009, apelul a fost respins și menținută sentința fără modificări. În motivarea soluție sale instanța de apel a statuat că, instanța de fond corect i-a aplicat pedeapsa inculpatului, tînînd cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de faptul că la locul de trai se caracterizează negativ, de condițiile de viață ale acestuia, de circumstanțele cauzei, care agravează răspunderea și anume că, anterior a fost condamnat de mai multe ori, avînd antecedente penale nestinse, inculpatul fiind în stare de recidivă periculoasă, a comis infracțiunea în stare de ebrietate. Cît privește circumstanțele atenuante, instanța de fond a reținut recunoașterea vinei și căinței sincere, corect ajungînd la concluzia că, îndreptarea și corectarea inculpatului este imposibilă fără izolarea lui de societate, astfel, just aplicîndu-i pedeapsa sub formă de închisoare pentru cumulul de sentințe, cu executarea ei în penitenciar de închis.

Hotărîrile judecătorești sunt contestate cu recurs ordinar de către inculpat care a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei cu aplicarea unei pedepse mai blînde, motivînd că cearta a fost provocată de către victimă, acesta fiind primul care l-a lovit, el la rîndul său doar s-a apărat. Vinovăția în cele comise o recunoaște, declarînd că nu a dorit moartea lui Iliin S.

Verificînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Instanța de recurs invocă că potrivit art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen. Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel, potrivit art. 422 Cod de procedură penală, (redacția anului 2003) era de 2 luni de la data pronunțării deciziei. 2 Astfel, din materialele dosarului rezultă că, în ședința din 09 iulie 2009 a instanței de apel, a fost pronunțat decizia (f. d 176) în prezența avocatului și inculpatului, astfel, aceștia urmau să o atace pînă la 09 septembrie 2009. Potrivit datei indicate la numărul de intrare, recursul în cauză a fost depus la Curtea Supremă de Justiție la 07 octombrie 2013, adică după expirarea termenului legal, prevăzut de lege. În atare situație, Colegiul penal consideră că recursul a fost depus peste termen. Or, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. Instanța de recurs menționează că careva motive de a considera recursul declarat în termen nu s-au constatat. Din motivele enunțate, recursul urmează a fi respins ca inadmisibil, pe motiv că este declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 01 octombrie 2008 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2009, de către inculpatul Filimon Vitalie Anatolie, din motiv că este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 martie 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Vladimir Timofti Nicolae Gordilă 3