1ra-1235/2014 — art. 201-1 alin. 3 CP

Dosarul nr. 1ra-1235/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Strășeni din 30 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 27 martie 2014, declarat de avocatul Violeta Sîrbu în numele

inculpatei

Vremeș Lilia Nicolae, născută la

25 septembrie 1976, originară și locuitoare a or.

Strășeni, str. M. Eminescu 46, ap. 47, cetățeancă a R.

Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 30 octombrie – 30 decembrie 2013,

în instanța de apel: 10 februarie – 27 martie 2014,

în instanța de recurs: 17 iunie – 16 iulie 2014;

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpata Vremeș Lilia a

fost condamnată în baza art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal la 5 ani închisoare, cu

executare în penitenciar pentru femei, începînd cu 30 decembrie 2013, cu includerea în

termenul pedepsei perioada aflării sub arestul preventiv de la 14 pînă la 16 iulie 2013.

concubinul Petru Calin, fiind o persoană agresivă fața de acesta, din care motiv în

repetate rînduri a fost supusă sancționării contravenționale și avertizată de către

organele de drept asupra comportamentului său agresiv, la 14.07.2013, aproximativ

orele 21.00, în timp ce se afla în gospodăria concubinului din or. Strășeni, str. Vasile

Alexandri, 51, ca urmare a unui conflict apărut cu concubinul Petru Calin, asupra căruia

anterior de nenumărate ori a aplicat violența psihologică exprimată prin înjosire,

provocarea stărilor de tensiune și de suferință psihică, ofensă, injurie, insultare

amenințări verbale, intenționat, cu un cuțit, i-a aplicat ultimului, mai multe lovituri peste

1

diferite părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale grave, periculoase pentru viață,

în rezultatul cărora victima a decedat.

Instanța a reținut că inculpata a recunoscut vina, a solicitat judecarea cauzei în

baza probelor administrate în faza urmăririi penale și a încadrat acțiunile inculpatei în

baza art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal, ca violența în familie, adică acțiunea

intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt

membru al familiei, care a provocat decesul victimei.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, că inculpata a recunoscut vina, a solicitat judecarea

cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, că nu are antecedente penale, însă a fost supusă răspunderii

contravenționale și luată la evidență ca agresor, nu lucrează, la locul de trai este

caracterizată negativ, a săvîrșit o infracțiune deosebit de gravă și în stare de ebrietate

alcoolică.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 201/1

alin. (3) lit. c) Cod penal la 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei.

Apelantul a invocat că instanța de judecată la stabilirea pedepsei nu a luat în

considerație faptul că inculpata la locul de trai se caracterizează negativ, precum și

faptul că aceasta anterior de mai multe ori a fost pedepsită contravențional, pentru

comiterea faptelor antisociale, atît asupra concubinului, cît și asupra vecinilor.

Instanța nu a luat în calcul nici gravitatea infracțiunii comise de către inculpată,

precum și urmările care au survenit în rezultatul comiterii infracțiunii respective și

anume decesul persoanei, acțiuni infracționale prin care s-a atentat la cel mai sacru drept

al persoanei și anume dreptul la viață, care este garantat fiecărei persoane atît de către

legea fundamentală a statului, cît și de către prevederile legislației internaționale.

Astfel, aplicarea de către instanța de judecată a unei pedepse minime în privința

inculpatei nu duce la atingerea scopului legii penale, la atingerea scopului pedepsei

penale aplicate, precum și asupra corectării și reeducării inculpatei și mai mult ca atît la

prevenirea de săvîrșirea de noi infracțiuni de către inculpată, care s-a dovedit a fi o

persoană predispusă la comiterea faptelor ilegale.

3.1. Avocatul Liliana Panuș la fel a declarat apel, solicitînd casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatei să-i fie aplicate

prevederile art. 90 Cod penal.

Apelantul a specificat că inculpata a recunoscut vina, a solicitat examinarea

cauzei prin prisma art. 364/1 CPP, adică în baza probelor administrate la faza urmăririi

penale.

Pedeapsa aplicată inculpatei este prea dură și neechitabilă. Infracțiunea în care se

învinuiește inculpata face parte din categoria celor deosebit de gravă, dar ea a contribuit

activ la descoperirea acestei infracțiuni, a chemat poliția, ambulanța, a fost la fața

locului și a indicat benevol unde se află cuțitul, s-a căit sincer de cele întîmplate, pentru

prima dată se află pe banca acuzării, a scutit statul de examinarea cauzei în procedură

generală, etc.

Instanța de judecată nu a luat toate acestea în considerație și nici personalitatea

victimei, care a fost protagonistul cerților și abuzului față de inculpată.

2014, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că circumstanțele de fapt reținute în sarcina inculpatului,

2

inclusiv și la aplicarea pedepsei au fost constatate de instanța de fond din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală, materialele dosarului, apreciate cu respectarea

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblul din punct de vedere

al coroborării lor.

Instanța de fond i-a stabilit inculpatei pedeapsa de 5 ani închisoare în limitele

fixate de sancțiunile art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal cu aplicarea prevederilor art.

364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, cu respectarea criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, caracterul și gravitatea infracțiunilor comise, motivul și

scopul infracțiunilor comise, consecințele survenite, indicînd în calitate de circumstanțe

atenuante căința sinceră, recunoașterea vinei, lipsa antecedentelor penale.

Deci, pedeapsa stabilită inculpatei corespunde circumstanțelor cauzei, gravității

infracțiunilor comise, consecințelor survenite.

Mai mult, conform alin. (4) art. 90 Cod penal, condamnarea cu suspendare a

executării pedepsei nu poate fi aplicată față de persoanele care au comis infracțiuni

deosebit de grave, ori sancțiunea art. 20l/1 alin. (3) Cod penal prevede pedeapsa

închisorii până la 15 ani și infracțiunea respectivă se clasifică prin prisma art. 16 Cod

penal la categoria celor deosebit de grave.

Totodată, partea acuzării nu a prezentat careva circumstanțe agravante ce ar servi

motiv pentru înăsprirea pedepsei inculpatei.

sentinței și deciziei menționate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care inculpatei să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, conform art. 79 alin. (3) Cod

penal.

Recurentul a invocat că instanțele nu a analizat criteriile necesare cum ar fi

motivul comiterii infracțiunii, adică nu s-a ținut cont de faptul că inculpata a făcut

declarații complete unde a indicat că certîndu-se a vrut să iasă din încăperea unde se

aflau împreuna cu victima și cînd a auzit în spate că P. Calin a insultat-o repetat cu

cuvinte necenzurate, ea sa întors cu fața spre el și atunci a văzut la el cuțitul în mîna cu

care el o amenința, și din motivul acesta s-a speriat, a luat cuțițul din mîna lui și l-a lovit

în scop de apărare dar nu cu intenția de comite un omor. De aici rezultă că

comportamentul ei care a dus la comiterea infracțiunii a fost provocat de

comportamentul agresiv al victimei.

Ulterior, ea imediat a declarat vecinilor și ulterior au anunțat poliția si ambulanța

pentru a acorda ajutorul medical necesar.

Faptul că inculpata a fost provocată de comportamentul victimei la comiterea

infracțiunii poate fi considerate ca o circumstanță atenuantă. La fel ca circumstanță

atenuantă poate fi acceptat și faptul autodenunțării despre cele comise, cît și

întreprinderea măsurii de anunțare și solicitare a ambulanței pentru salvarea victimei.

În privința inculpatei este posibil de aplicat prevederile alin. (3), art. 79 Cod

penal, cu stabilirea unei pedepse mai blînde sub limita minimă prevăzută de sancțiunea

articolului 201/1 alin. (3) lit. c), Cod penal, ținînd cont de principiul individualizării

răspunderii penale și pedepsei penale.

În drept, recursul este fondat pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

3

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv și în temeiurile cînd că s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că, împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatei în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont

de prevederile art. 61, 75 Cod penal și 364/1 Cod de procedură penală, conform căror

persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare. Instanța de apel pronunțîndu-se argumentat asupra tuturor circumstanțelor pe

caz și motivelor din apelul de pe rol în aspectul vizat (pct. 2-5 din decizie).

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, se observă că recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatei

(pct. 5 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decît cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea doar

acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Pe lîngă aceasta, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot

fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentele specificate în recursul ordinar și

reproduse la pct. 5 din prezenta decizie, privind prezența circumstanțelor excepționale și

solicitarea aplicării față de inculpată a prevederilor art. 79 Cod penal, nu au fost

invocate și în apel (pct. 3, 4, 5 din decizie).

Rezultă că recursul ordinar în acest sens nu are suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că s-au aplicat

4

pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este vădit

neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Violeta Sîrbu împotriva

sentinței Judecătoriei Strășeni din 30 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014, în privința inculpatei Vremeș Lilia Nicolae,

pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 15 august 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

5