1ra-1556/2014 — art. 324 alin. 2 lit. c Cod penal

1ra-1556/2014 — art. 324 alin. 2 lit. c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1556/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan.

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 iunie 2014, declarate de procuror, de avocatul Igor Stratan în numele

inculpatei

Iurco Valentina Nicolae, născută la

22 iulie 1955 în s. Ucrainca, r-nul Căușeni, locuitoare

a mun. Chișinău, str. Cuza-Vodă 25/2 ap. 54,

cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 04 octombrie 2013– 03 aprilie 2014,

în instanța de apel: 25 aprilie – 16 iunie 2014,

în instanța de recurs: 25 august – 26 noiembrie 2014;

C O N S T A T Ă :

Valentina a fost condamnată în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal la 5 ani

închisoare, cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale, ce constituie 20.000

lei, cu privarea de dreptul de a exercita activitate didactică pe un termen de 2 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 03 aprilie 2014, cu includerea

perioadei arestării preventive din 28 august 2013-29 august 2013.

director al liceului Teoretic „Nicolae Iorga" din mun. Chișinău, având calitatea de

persoană publică în virtutea prevederilor art. 123 alin. (2) Cod penal, acționând cu

intenție directă, a pretins și acceptat, personal pentru sine, prin extorcare, de la Loghin

A., bani în sumă de 600 euro, echivalentă cu 10.260,48 lei, bani ce nu i se cuvin,

promițîndu ultimului admiterea, prin transfer, la studii în clasa a 5-a a elevului Loghin

I., prin ce a comis infracțiunea prevăzută la art. 324 alin. (2) lit. c) din Codul penal, în

următoarele împrejurări.

1

Loghin A., de rând cu soția, s-a adresat către directorul Liceului Teoretic

„Nicolae Iorga" din mun. Chișinău, Iurco V., în vederea stabilirii procedurii de transfer

a copilului său, elev al clasei a 4-a Liceului „Alexandru cel Bun" din com. Sîngera,

mun. Chișinău, pentru efectuarea în continuare a studiilor în cadrul liceului

nominalizat.

Ca urmare, în urma înțelegerii avute, Iurco V., cu toate că a eliberat o confirmare

în vederea admiterii pentru studii în clasa a 5-a a elevului Loghin I., a pretins și

acceptat, prin extorcare, de la Loghin A., mijloace bănești în sumă de 600 euro, pentru

admiterea de facto și înregistrarea corespunzătoare a copilului în liceul respectiv.

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina, declarînd că nu-și susține

declarațiile depuse în cadrul urmării penale de recunoaștere integrală a vinovăției,

deoarece la urmărirea penală nu a făcut declarații sincere din cauza avocatului, adică

fiind influența de el.

În perioada 13-15 august 2003, în birou ei a venit Loghin A. cu o doamnă și a

întrebat-o dacă î-și poate înmatricula copilul în liceu. Le-a explicat că vrea să vadă

copilul. Peste o săptămână a venit mama cu copilul. Atunci ea i-a spus secretarei sa ia

copilul și să se ducă într-un alt birou unde să scrie un rezumat a cărții sale preferate.

Verificînd lucrarea a depistat multe greșeli și i-a explicat doamnei că lucrarea

este slabă. A doua zi a venit tatăl copilului, Loghin A. Ea i-a arătat lucrarea, iar ultimul

a spus că lucrul acesta o să fie remunerat. Ea i-a explicat că nu este la piața unde se

vinde și se cumpără dar dacă el vrea să o mulțumească, să o facă ca în cazul unui

medic, adică îl mulțumește, fără s-o întrebe. În discuție 1-a mai întrebat unde lucrează

și în calitate de cine. Acesta i-a răspuns că activează la o companie turistică, scriindu-i

denumirea pe foaie și numărul de telefon. Ea l-a mai întrebat cît costă o viză turistică, la

ce el i-a răspuns că în jur de 500 euro. L-a întrebat dacă ar vrea ea să se odihnească ce

reducere ar putea face, la ce ultimul i-a răspuns că 10 %. Loghin A. a scris cu propria

mîină pe o foiță o cifră. Astfel, ea a înșeles că e vorba de bani. Atunci s-a gândit că este

un gest frumos către instituția de învățămînt pe care o conduce. Loghin A. încă odată a

rugat-o foarte frumos să-i înmatriculeze copilul.

Ea a scris confirmarea, iar Loghin A. a scos din buzunar niște bani și a încercat

să-i numere,iar ea a înțeles că este o provocare și că ceva urât se organizează. Fiind

speriată a luat creionul și cu el a dat banii la o parte fără să pună măna pe ei, iar el a luat

telefonul staționar și l-a pus peste bani. El i-a spus la revedere și imediat au intrat

colaboratorii CNA.

Totodată, instanța a statuat că vinovăția inculpatei este integral confirmată de

următoarele probe.

Astfel, martorul Loghin I. a declarat că inculpata i-a comunicat că copilul

posedă cunoștințe foarte slabe, dar acesta este un liceu de elită și nu sînt primiți toți

copiii. Pentru ca să-1 primească v-a trebui de achitat niște bani, zicînd că „cu așa

cunoștințe cum are acest copil, nici 300 euro nu vor ajunge". Ca răspuns, ea a

menționat că nu dispune de așa bani și e necesar să vorbească cu soțul. Iurco V. a căzut

de acord, spunând că îi va elibera o confirmare și dacă va decide să achite banii ceruți,

să aducă și documentele într-o zi.

Martorul Loghin A. a precizat că Iurco V., 1-a întrebat unde activează, ce salariu

are, dacă cunoaște ce înseamnă un loc în liceul „Nicolae Iorga", zicînd că copilul

posedă cunoștințe minime. Notînd pe o hîrtie „600 euro”, l-a întrebat dacă pentru el ar

2

fi foarte greu să o facă, el i-a răspuns că nu. Iurco V. i-a explicat că această sumă este

necesară din cauza că ea trebuie să fie prietenul lor pentru mai mulți ani și ei trebuie s-

o facă din suflet și respect față de ea. La 28 august 2013, în jurul orei 19:00, în biroul

ei i-a transmis 600 euro, pe care Iurco V. i-a plasat sub telefonul fix, cu ajutorul unui

stilou. Ea a promis că o să includă copilul într-o clasă bună. Suma de bani solicitată

era o condiție pentru transferul copilului său.

Potrivit procesului-verbal de percheziție din 28 august 2013, a fost constat că în

biroul de serviciu a inculpatei se aflau mijloacele bănești în sumă de 600 euro, pretinse

și primite de către aceasta de la Loghin A.

Conform procesului-verbal de examinare a CD-R, acesta conține înregistrarea

discuției între Iurco V. și Loghin A., din 23 august 2013, iar CD-R cu nr. 1210,

conține înregistrarea audio și video a discuției purtate între ei la 28 august 2013 și

imaginile video care confirmă primirea sumei de 600 euro.

Potrivit confirmării emisă pe numele Loghin I., acesta este înmatriculat la Liceul

Teoretic „Nicolae Iorga", mun. Chișinău.

Instanța a reținut că inculpata recunoaște faptul existenței discuției cu privire la

suma de bani (600 euro), iar unica inconveniență s-ar reduce la faptul cine a inițiat și

generat scrierea sumei de bani - martorul Loghin sau inculpata Iurco.

Inculpata a menționat că și-a dat seama că în cadrul discuției cu Loghin A. este

vorba de bani și a acceptat situația de fapt creată. Elocventă pentru această afirmație

este aluzia inculpatei că medicului îi mulțumești fără să-l întrebi.

Declarațiile inculpatei probează indirect faptul extorcării, menționând că să o

mulțumească fără a o întreba, spunînd că „nici 300 euro nu o să ajungă”, prin urmare

se probează și confirmă faptul că inculpata a sugerat transmiterea banilor fără a

menționa suma, prin urmare s-a impus concretizarea de către martor a pretențiilor

financiare a inculpatei.

Instanța a menționat că sunt lipsite de suport probant declarațiile avocaților

Cojocaru Cris și Primac Alexandru, că ar fi fost o provocare din partea lui Loghin A.,

or, aceasta nu a fost demonstrată pe tot parcursul cercetării judecătorești.

Instanța a calificat infracțiunile inculpatei în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod

penal, ca corupere pasivă, adică pretinderea și acceptarea de către o persoană publică

de bani, ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini și a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în

exercitarea funcției sale, săvârșită prin extorcare.

La stabilirea pedepsei, instanța a menționat că funcția deținută denotă o tendință

și predispoziție accentuată a inculpatei în comiterea infracțiunii date.

Această infracțiune, comparativ cu alte categorii de infracțiuni, prezintă un

pericol deosebit de grav pentru societate, deoarece s-a manifestat într-o structură

preuniversitară de învățământ, a puterii sau serviciilor publice, care discreditează și

compromit activitatea acestora.

Prin săvârșirea infracțiunii imputate, inculpata a cauzat daune intereselor

publice a afectat imaginea instituției - Liceului Teoretic „Nicolae Iorga", dar și a

întregii societăți.

Totodată, instanța a ținut cont că circumstanțe atenuante nu s-au stabilit, de

săvîrșirea infracțiunii cu folosirea încrederii acordate, concluzionînd că reeducarea

inculpatei poate fi efectuată numai în condițiile izolării acesteia de societate.

3

solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care ultima să fie achitată, pe motivul lipsei în acțiunile acesteia a elementelor

infracțiunii.

Apelanții au specificat că în acțiunile inculpatei nu au fost stabilite semne cu

privire la estorcarea sau acceptarea mijloacelor bănești în sumă de 600 euro, care au

fost aduși și lăsați pe masa biroului acesteia de către martorul provocator A. Loghin.

Fiul acestuia era deja înmatriculat în instituția școlară, fiind eliberat certificatul

de înmatriculare, deci estorcarea nu a avut loc și nu a fost probată.

Martorii au declarat că inculpata nu a estorcat și nu a înaintat careva condiții cu

privire la necesitatea unor sume bănești sau favoruri. Suma de 600 euro a fost stabilită

de către ei.

Fapta incriminată constituie o situație de provocare din partea organelor de

drept, prin intermediul martorului provocator A. Loghin, care a acționat în calitate de

informator și colaborator neoficial al CNA, ceea ce exclude răspunderea inculpatei

prin prisma practicii CEDO.

Probele sub formă de înregistrare audio și video sunt inadmisibile, deoarece au

fost administrate cu încălcarea prevederilor art.132/9 Cod de procedură penală, fiind

prezentate în copie.

Declarațiile făcute de inculpată la etapa urmăririi penale au fost influențate de

către apărătorul Burlacu Silviu.

Instanța de fond nu a constat și nu a motivat expunerea a cărorva amenințări din

partea inculpatei care ar putea leza interesele legale ale persoanei implicate, ori

prezența unor consecințe nefaste care ar fi impus-o pe aceasta să dea banii solicitați.

La individualizarea pedepsei incorect i-a fost stabilită inculpatei pedeapsa cu

închisoarea, neluînd în considerare vîrsta ei, starea sănătății, rezultatele activității

pedagogice de 38 ani.

În ședința instanței de apel, inculpata și avocații A. Primac, I. Stratan au solicitat

aplicarea unei pedepse mai blînde și cu suspendarea executării ei conform prevederilor

art. 90 Cod penal (f.d. 84).

2014, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii aplicate lui Iurco

Valentina a fost suspendată condiționat, pe un termen de probă de 2 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța a constatat că sentința în partea vinovăției inculpatei este motivată,

corespunzînd exigențelor art. 6 CEDO.

Din declarațiile martorilor A. Loghin, I. Loghin și E. Gîlcă, procesul verbal de

consemnare a plîngerii lui A. Loghin, raportul de expertiză, procesul verbal de

percheziție, procesele verbale de examinare a obiectelor, corpule delicte, rezultă că

inculpata a comis infracțiunea de corupere pasivă.

Faptul că la momentul transmiterii banilor de către Loghin A., fiul acestuia era

deja înmatriculat în instituția de învățământ, nu duce la exonerarea inculpatei de

răspundere penală. Or, cum rezultă din declarațiile martorului și a înregistrărilor audio

și video banii erau solicitați anume în scopul îndeplinirii acțiunilor de către directoarea

liceului în vederea înmatriculării prin transfer a minorului la instituția de învățământ și

4

anume pentru ea „să se odihnească și directorul aista", și nu pentru a efectua reparații

în cadrul liceului.

Nu poate fi reținută nulitatea înregistrărilor audio și video deoarece acuzarea a

acționat în situația de caz ce nu suferă amânare și ulterior, prin încheierea judecătorului

de instrucție din 29 august 2013, a fost declarată ca legală acțiunea organului de

urmărire penală. Această încheiere a căpătat puterea lucrului judecat și nu a fost

contestată de către apărare, atunci când i-a fost adusă la cunoștință, în ordinea

prevăzută de art. 313 Cod de procedură penală.

Împrejurarea că inculpata la urmărirea penală ar fi făcut declarații sub influența

apărătorului nu servește temei de achitarea ei. Pe faptul dat a fost pornită urmărirea

penală, iar declarațiile făcute de Iurco V. la urmărirea penală nu au fost apreciate în

nici un mod de instanță și nu au fost puse la baza sentinței de condamnare, din motivul

planarii asupra lor a dubiului judiciar.

Afirmația că Loghin A. ar fi informator neoficial al CNA nu a fost probată în

nici un mod de către apărare.

Totodată, instanța a menționat că pedeapsa penală are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului precum și prevenirea de săvârșirea noilor

infracțiuni, iar Rezoluțiile 65 și 73 adoptate de CM a CE recomandă guvernelor

statelor-membre de a limita atât cât este posibil privarea de liberate a persoanelor care

prezintă un pericol social redus.

Iurco V. prezintă o astfel de persoană reieșind din vârsta de 59 ani, caracteristica

pozitivă - până la cazul dat a avut o reputație ireproșabilă, nefiind cunoscută cu

antecedente penale sau contravenționale, starea de sănătate - inculpata se află mai mult

de 10 ani la evidența Dispensarului Cardiologie, învinuirea adusă care nu corespunde

prevederilor art. 281 alin. (2) Cod de procedură penală - nu este indicată data

comiterii, ceea ce aduce atingere dreptului de a fi informat în mod amănunțit asupra

naturii și cauzei acuzației, cuprins în art. 6 CEDO, cât și din principiul umanismului

potrivit căruia legea penală nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de a

leza demnitatea omului.

Astfel, instanța de apel a considerat întemeiat de a dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatei pe un termen de probă

de 2 ani.

deciziei menționate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

acțiunile inculpatei să fie recalificate în baza art. 324 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i o

pedeapsă non privativă de libertate și fără privarea de dreptul de a practica activitatea

didactică.

Recurentul a invocat că inculpata a recunoscut faptul acceptării unor sume de

bani care i-au fost oferiți de către A. Loghin, însă nu a recunoscut faptul că a estorcat

suma de bani.

În cadrul urmăririi penale și în instanță nu a fost stabilită data cînd a fost

estorcată suma de bani și nici prin care modalitatea de săvîrșire a infracțiunii,

mijloacele cît și consecințele ei.

În textul hotărîrilor nu s-a specificat care sunt acele acțiuni de estorcare

întreprinse de inculpată, în ce constă esența acestora.

Ambele instanțe nu au constatat și nu au motivat expunerea a cărorva amenințări

5

din partea inculpatei, care ar putea leza interesele legale ale persoanei implicate ori

prezența unor consecințe nefaste care ar fi impus-o pe aceasta să dea banii solicitați.

Lipsa motivării este contrar prevederilor art. 6 paragraful 3 (b) din Convenție,

nefiind indicate cu suficiență claritatea temeiurilor pe care se bazează hotărîrea.

Fapta comisă de inculpată a fost apreciată greșit drept corupere pasivă, săvîrșită

prin estorcare de bunuri, deoarece inculpata, fiind o persoană cu funții de răspundere,

numai a acceptat bani și a îndeplinit unele acțiuni în legătură cu obligațiunile sale de

serviciu, fapte care urmează a fi încadrate în prevederile art. 324 alin. (l) Cod penal,

deoarece infracțiunea de corupere pasivă a fost comisă fără circumstanțe agravante.

De aceea, necesită a stabili inculpatei o pedeapsă non privativă de libertate,

ținînd seama de prevederile art.75 Cod penal, de circumstanțele atenuante reținute de

instanța de apel, precum și de personalitatea inculpatei, de vîrsta acesteia.

Totodată, în privința inculpatei pot fi aplicate și prevederile art.79 Cod penal,

adică să nu fie aplicată pedeapsa complimentară - privarea de dreptul de a practica

activitatea didactică, care este unica sursă de existență a inculpatei.

În drept, recursul este fondat pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală.

5.1 A declarat recurs ordinar și procurorul, în care solicită casarea deciziei

instanței de apel și menținerea sentinței.

Recurentul a indicat că pedeapsă aplicată inculpatei prin sentință este în

corespundere cu prevederile art. 61 și 75 Cod penal.

Astfel, instanța de fond a concluzionat că sentința va avea un efect preventiv

serios atât pentru inculpată, cât și pentru alte persoane predispuse la comiterea unor

astfel de infracțiuni.

Funcția deținută a inculpatei denotă o tendință și predispoziție accentuată a

acesteia comiterea infracțiunii date. Această infracțiune, comparativ cu alte categorii

de infracțiuni, prezintă un pericol deosebit de grav pentru societate, deoarece s-a

manifestat într-o structură preuniversitară de învățământ, a puterii și serviciilor

publice, care discreditează și compromit activitatea acestora.

Prin săvârșirea infracțiunii imputate, inculpata a cauzat daune intereselor

publice a afectat imaginea instituției - Liceului Teoretic „Nicolae Iorga", dar și a

întregii societăți.

Ca circumstanță ce agravează răspunderea penală este săvîrșirea infracțiunii cu

folosirea încrederii acordate, iar circumstanțe atenuante nu au fost stabilite.

Corect a concluzionat instanța de fond că reeducarea inculpatei poate fi efectuată

numai în condițiile izolării acesteia de societate.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rînd, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recursul

ordinar pot fi invocate doar acele temeiuri, care au fost invocate și în apel.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele specificate în recursul ordinar al

avocatului, reproduse la pct. 5 din prezenta decizie, privind recalificarea acțiunilor

6

inculpatei în baza prevederilor art. 324 alin. (1) Cod penal, se observă că acestea nu au

fost invocate și în apel (pct. 3-5 din decizie).

Rezultă că recursul ordinar al avocatului în acest sens nu are suport legal.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd instanța a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu argumentele invocate în recursurile ordinare, în

care nici nu se conțin erori de drept concrete și clar definite, iar în recursul

procurorului lipsînd cu desăvîrșire critica deciziei instanței de apel, fiind incluse doar

aprecierile aduse sentinței (pct. 5 și 5.1 din decizie), se atestă că, în corespundere cu

împrejurările de fapt și de drept menționate în partea descriptivă a deciziei recurate,

inclusiv cele enunțate la pct. 4 din decizie, instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept în latura pedepsei aplicate inculpatei în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținînd cont de prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvîrșite cu intenție, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate ultimului.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatei în

corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5 și 5.1 din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl propune procurorul sau avocatul

este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este temei de drept

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar este la fel lipsită de orice suport legal.

7

Pe lîngă aceasta, argumentele invocate de instanța de fond în sentință și de

procuror în recursul ordinar, că: „Funcția deținută a inculpatei denotă o tendință și

predispoziție accentuată a acesteia comiterea infracțiunii date. Această infracțiune,

comparativ cu alte categorii de infracțiuni, prezintă un pericol deosebit de grav pentru

societate, deoarece s-a manifestat într-o structură preuniversitară de învățământ, a

puterii și serviciilor publice, care discreditează și compromit activitatea acestora.

Prin săvârșirea infracțiunii imputate, inculpata a cauzat daune intereselor

publice a afectat imaginea instituției - Liceului Teoretic „Nicolae Iorga", dar și a

întregii societăți” ( ), nu au fost indicate și în rechizitoriu, deci

v. 1, f.d. 149, pct. 2 și 5 din decizie

contravin prevederilor art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, conform căror

judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Circumstanțele expuse atestă astfel, că instanța de apel nu a comis erori de drept

în raport cu motivele invocate, că hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, că instanța a aplicat pedepse individualizate conform

prevederilor legale, că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, dat fiind că recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, ele

urmează a fi declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Igor Stratan și de

procuror, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie

2014, în privința inculpatei Iurco Valentina Nicolae, pe motiv că sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 17 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

8

Dosarul nr. 1ra-1556/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

26 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan.

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 iunie 2014, declarate de procuror, de avocatul Igor Stratan în numele

inculpatei

Iurco Valentina Nicolae, născută la

22 iulie 1955 în s. Ucrainca, r-nul Căușen, locuitoare

a mun. Chișinău, str. Cuza-Vodă 25/2, ap.54,

cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente penale.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Igor Stratan și de

procuror, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie

2014, în privința inculpatei Iurco Valentina Nicolae, pe motiv că sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia motivată va fi pronunțată la 10 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

9