1ra-1484/2014 — art. 313 alin. 1, 220 alin. 1, 84 Cod penal

1ra-1484/2014 — art. 313 alin. 1, 220 alin. 1, 84 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1484/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 martie 2014, declarat de avocatul Natalia Pruteanu, în numele

inculpatei

Sarafanova Elizaveta Sahbat, născută la

24 octombrie 1989, originară și locuitoare a s.

Calarașovca, r-nul Ocnița, cetățeancă a R. Moldova,

fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 05 aprilie 2012 – 12 noiembrie 2013,

în instanța de apel: 19 februarie – 12 martie 2014,

în instanța de recurs: 15 august – 05 noiembrie 2014;

C O N S T A T Ă :

procesul penal în privința inculpatei Sarafanova E. pe învinuirea în baza art. 312

alin. (1) Cod penal a fost încetat.

Conform art. 55 Cod penal, Sarafanova E. a fost liberată de răspundere

penală, cu tragerea la răspundere contravențională, cu aplicarea pedepsei sub formă

de amendă în mărime de 100 unități convenționale, ce constituie 2000 lei.

Procesul penal în privința inculpatei Sarafanova E. pe învinuirea în baza art.

220 alin. (1) Cod penal a fost încetat.

Sarafanova E. a fost recunoscută vinovată în comiterea contravenției

prevăzute de art. 89 alin. (1) Cod contravențional.

În baza art. 30 Cod contravențional, procesul contravențional a fost încetat,

în legătură cu prescripția tragerii la răspundere contravențională.

Sarafanova E. aflîndu-se în biroul nr. 424 al Comisariatului de poliție al sectorului

Centru, mun. Chișinău, situat pe str. Bulgară, 40, mun. Chișinău, fiind avertizată

1

despre răspunderea penală conform art. 312 Cod penal pentru prezentarea cu bună-

știință a declarațiilor mincinoase, în cadrul interogării în calitate de martor pe

cauza penal nr. 2012010476, pornită la 22.03.2012 conform elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod penal, a declarat că împreună cu R.

Rusnac practică prostituția sub protecția E. Pădureanu, care le găsea clienții,

primind pentru aceasta de la ele jumătate din suma achitată de ultimii. În aceeași zi

inculpata, în cadrul prezentării spre recunoaștere a persoanei după fotografie, fiind

avertizată despre răspunderea penală conform art. 312 Cod penal pentru

prezentarea cu bună-știință a declarațiilor mincinoase, a recunoscut-o pe E.

Pădureanu ca proxenetă.

Ulterior, la 02.04.2012, aflîndu-se în biroul nr. 424 al Comisariatului de

poliție al sectorului Centru, mun. Chișinău, situat pe str. Bulgară, 40, mun.

Chișinău, fiind avertizată despre răspunderea penală conform art. 312 Cod penal

pentru prezentarea cu bună-știință a declarațiilor mincinoase, în cadrul interogării

suplimentare în calitate de martor în cadrul aceleași urmăriri penale, a prezentat

declarațiile mincinoase precum că nu cunoaște persoana pe nume E. Pădureanu și

că la 22.03.2012 a fost rugată de prietena sa R. Rusnac să meargă pentru prestarea

serviciilor sexuale la clienți.

Instanța a reținut că inculpata a recunoscut vina declarînd că a dat depoziții

false sub presiunea E. Pădureanu, care i-a prezentat un avocat plătit cu care a fost

la poliție pentru a face declarații suplimentate. De fapt, E. Pădureanu a amenințat-o

pe ea și familia ei.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, ca

prezentarea cu bună-știință a declarației mincinoase de către martor în cadrul

urmăririi penale.

Instanța a statuat că tot ea, este învinuită că la 20.03.2012, orele 12.00, fiind

contactată telefonic de către V. Budcenco în vederea prestării serviciilor sexuale și

aflînd de la ultimul că acesta mai dorește o domnișoară, i-a comunicat despre acest

fapt surorii sale L. Șuchiurova, propunîndu-i să meargă împreună cu ea la saună.

Primind acordul acesteia, în jurul orei 16.00 s-au deplasat la sauna amplasată în

mun. Chișinău, bd. Gagarin 10, unde au prestat servicii sexuale lui V. Budcenco și

I. Scoarță, pentru ce a primit 800 lei, din care 400 lei i-a transmis L. Șuchiurova,

ulterior ambele fiind reținute de poliție.

Acțiunile inculpatei au fost încadrate în baza art. 220 alin. (1) Cod penal, ca

proxenetism, adică îndemnarea, determinarea, înlesnirea și tragerea de foloase de

pe urma practicării prostituției de către o altă persoană.

Instanța a rezumat că pe acest capăt de acuzare nu este dovedită vina

inculpatei. Or martorul L. Șuchiurova a declarat că ele de comun acord au mers să

presteze servicii sexuale contra plată, i-ar banii primiți pentru aceasta i-au împărțit

la egal.

Deci, în acțiunile inculpatei lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art.

220 alin. (l) Cod penal.

2

Totodată instanța a stabilit că inculpata a prestat servicii sexuale și acțiunile

ei cad sub incidența art. 89 alin. (l) Cod contravențional, urmînd a fi calificate ca

practicarea prostituției.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art.

312 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 100 unități convenționale, ce

constituie 2000 lei, și în baza art. 220 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de

300 unități convenționale, ce constituie 6000 lei.

Conform art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, să-i

fie stabilită pedeapsa definitivă amendă în mărime de 300 unități convenționale, ce

constituie 6000 lei.

Apelantul a invocat că vina inculpatei în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 220 alin. (1) Cod penal, este dovedită prin probele administrate la dosar.

Instanța incorect a aplicat prevederile art. 55 Cod penal, deoarece în ședință

de judecată inculpata nu a recunoscut vina.

3.1. Avocatul N. Pruteanu la fel a declarat apel, solicitînd casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie

achitată.

Apelantul a indicat că pe capătul de învinuire în baza art. 220 alin. (1) Cod

penal, instanța menționînd că în acțiunile inculpatei lipsesc elementele infracțiunii,

urma să adopte o sentință de achitare, conform art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală, însă incorect a încetat procesul în baza art. 291, 332 alin. (2)

Cod de procedură penală.

Cu privire la capătul de învinuire în baza art. 312 alin. (1) Cod penal,

inculpata a recunoscut că a depus mărturie neadevărată la 02.04.2012, dar a

explicat și circumstanțele care au dus la o asemenea faptă.

Avînd în vedere că inculpata practic nu știe să scrie și să citească, fapt vizibil

cu ochiul liber, iar avocatul în această situație a asigurat-o că el știe totul, ea nici

nu a prea a realizat că încalcă legea, iar grăuntele de rațiune care a mai rămas a fost

acoperit de amenințare și de dependența sa de E. Păduraru.

Contract de asistență juridică cu avocatul nu a semnat. Personal nu i-a

achitat avocatului onorariul, E. Pădureanu i-a plătit avocatului. Avocatul i-a zis sa

tacă, că el o să facă totul, că el știe mai bine. Acest fapt este confirmat si prin

procesul verbal de audiere suplimentară a martorului din 02.04.2012, la sfîrșitul

actului, înscrisul nu este efectuat de către inculpată, ci de către apărător.

2014, apelul avocatului a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărîre.

Sarafanova E. a fost condamnată în baza art. 312 alin. (1) Cod penal la

amendă în mărime de 100 unități convenționale, ce constituie 2000 lei și în baza

art. 220 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale, ce

constituie 6000 lei.

3

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de amendă în mărime 300

unități convenționale, ce constituie 6000 lei.

Instanța de apel a indicat că referitor la episodul de învinuire pe art. 312 alin.

(l) Cod penal, inculpata a recunoscut vina, a solicitat menținerea sentinței în acestă

parte, dar a explicat și circumstanțele care au dus-o la asemenea faptă,

concluzionînd că ea nu prezintă pericol pentru societate, este caracterizată pozitiv,

are loc de trai permanent, n-are antecedente penale, se căiește sincer de cele

comise.

Instanța de apel a constatat că la 20 martie 2012, ora 12.00, inculpata, fiind

contactată telefonic de către V. Budcenco în vederea prestării serviciilor sexuale și

aflînd de la ultimul că acesta mai dorește o domnișoară, i-a comunicat despre acest

fapt surorii sale L. Șuchiurova, propunîndu-i să meargă împreună cu ea la saună.

Primind acordul acesteia, în jurul orei 16.00 s-au deplasat la sauna amplasată în

mun. Chișinău, bd. Gagarin 10, unde au prestat servicii sexuale lui V. Budcenco și

I. Scoarță, pentru ce a primit 800 lei, din care 400 lei i-a transmis L. Șuchiurova,

ulterior ambele fiind reținute de poliție.

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina, declarînd că, discutînd

cu sora L. Șuchiurova, au convenit să meargă la saună, Aici, după ce au prestat

servicii sexuale, au primit banii, fiind reținute de poliție.

Însă, vina inculpatei este demonstrată integral prin probele administrate.

Astfel, martorul I. Scoarță a declarat că la saună au venit două domnișoare,

el i-a achitat celei cu care a discutat prin telefon 800 lei, dintre care aceasta imediat

i-a transmis 400 lei celei de a doilea domnișoare, după ce au întreținut cu ele relații

sexuale, ulterior fiind reținuți de poliție și conduși în CPs Centru.

Martorului L. Șuchiurova a relatat că inculpata a fost telefonată de către o

persoană. În continuare au comandat un taxi și s-au deplasat la sauna, unde au

întreținut relații sexuale contra plată, fiind reținute de poliție.

Sunt pertinente și procesul verbal de cercetare la fata locului cu înregistrarea

video, procesul verbal de examinare a înregistrărilor video, procesul verbal de

examinare a banilor ridicați de la inculpată și de la L. Șuchiurova.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatei în baza de art. 220 alin. (l) Cod penal,

adică îndemnarea, determinarea, înlesnirea și tragerea de foloase de pe urma

practicării prostituției de către o altă persoană, indicînd că instanța de fond eronat a

apreciat gradul prejudiciabil al infracțiunii incriminate inculpatei ca fiind o

contravenție, sub aspectul faptului că acțiunea de înlesnire, în speță, se exprimă

prin ajutorul acordat de inculpată, la practicarea prostituției, ajutor exprimat prin

primirea apelului telefonic și oferirea informației martorului I. Scoarță, care a

telefonat-o și căruia i-a comunicat despre posibilitatea oferirii serviciilor sexuale și

de către sora sa L. Șuchirova.

Acțiunea de tragere de foloase de către inculpată de pe urma practicării

prostituției de către L. Șuchirova, în speță se exprimă prin obținerea de către ea în

calitate de folos a sumei de 800 lei, de la I. Scoarță.

4

Deci, art. 89 alin. (l) Cod contravențional nicidecum nu include în sine

acțiunile de fapt comise de către inculpată.

Mai mult, art. 89 alin. (l) Cod contravențional, prevede sancționarea

persoanei pentru acțiunile de practicare a prostituției, însă inculpata nu a fost pusă

sub învinuire pentru asemenea acțiuni, acesteia incriminîndu-i-se acțiunile de

proxenetism, acțiuni care se remarcă cu totul prin altă latură subiectivă a

infracțiunii.

Din materialele cauzei, în special, procesul verbal de examinare a

înregistrărilor video, declarațiilor martorilor reiese cu certitudine că inculpata a

comis acțiuni de înlesnire la practicarea prostituției și tragere de foloase de pe urma

practicării prostituției.

hotărîrilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie

achitată.

Recurentul a relevat că instanța de fond corect a constatat faptul că în

acțiunile inculpatei lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1)

Cod penal, dar urmînd să adopte o sentință de achitare în baza prevederilor art. 390

alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a ignorat declarațiile inculpatei, deși ele sunt în coroborare

cu cele ale martorul acuzării L. Șuchiurova.

Argumentele instanței de apel sînt în contradicție cu declarațiile care se

conțin în materialele dosarului.

Instanța de apel a pus la baza deciziei depozițiile martorului L. Șuchiurova

din cadrul urmăririi penale, fără a audia acest martor nemijlocit în cadrul ședinței

instanței de apel.

De asemenea la baza deciziei au fost puse declarațiile martorului I. Scoarță,

date în cadrul ședinței de judecată, fără a fi auzit argumentul apărătorului precum

ca a avut loc o provocare de către OUP.

Inculpata a recunoscut faptul că a depus mărturie neadevărată în data de

02.04.2012, dar a explicat și circumstanțele care au dus la o asemenea faptă.

Avînd în vedere personalitatea inculpatei: practic nu știe să scrie și să

citească, fapt vizibil cu ochiul liber, iar avocatul în această situație a asigurat-o ca

el știe totul, ea trebuie numai sa semneze, inculpata nici nu a prea realizat că

încalcă legea, iar grăuntele de rațiune care a mai rămas a fost acoperit de

amenințare și de dependența sa de E. Păduraru.

Contract de asistență juridică cu avocatul nu a semnat. Personal nu i-a

achitat avocatului onorariul, E. Padureanu i-a plătit avocatului. Avocatul i-a zis să

tacă, că el o sa facă totul, că el știe mai bine.

Fiind audiat martorul S. Țentiu, acesta a explicat în cadrul ședinței de

judecată faptul că la data primei audieri, în calitate de martor, inculpata nu a avut

avocat, iar a doua audiere în calitate de martor, suplimentară, a fost solicitată prin

demers de către avocatul A. Jereghi.

Textul de la sfîrșitul procesului verbal de audiere a fost scris de apărător, nu

de către inculpată.

5

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a pronunțat o hotărîre

de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blînde.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rînd, conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art.

429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În

corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea

ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de

procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în

existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le

confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor.

În aspectul vizat se reține că recursul ordinar este bazat pe art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri pentru

declararea recursului ordinar - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii,

acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a pronunțat o

hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost

pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza

unei legi mai blînde, invocînd de o provocare de către OUP și a acțiunilor

dubioase a avocaților din cadrul urmăririi penale.

Totodată, în recursul ordinar, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat asupra căror motive concrete din apelul apărării, în raport cu

circumstanțele indicate în descriptivul deciziei contestate, nu s-ar fi pronunțat

instanța de apel, care ar fi erorile concrete de drept și esența provocării de către

OUP, a acțiunilor dubioase a avocaților din cadrul urmăririi penale, raportate la

norme de drept concrete, cît și a circumstanțelor că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, raportată la exigențile art. 6 pct. 11/1) Cod

de procedură penală, că instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă

faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde, fiind

6

omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens (pct. 5

din decizie).

Astfel, recursul de pe rol nu întrunește condițiile de conținut în această parte,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar

al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd nu au

fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărîrii instanței de apel, inclusiv cele reproduse în pct. 4 din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatei și

încadrarea juridică a acțiunilor infracționale ale acesteia, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, cum ar fi și declarațiile inculpatei și a

martorilor S. Țentiu, I. Scoarță, L. Șuchiurova, procesul verbal de cercetare la fața

locului și înregistrarea video, procesul verbal de examinare a înregistrărilor video,

procesul verbal de examinare a banilor ridicați de la inculpată și de la L.

Șuchiurova, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, instanța de apel pronunțîndu-se argumentat asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile apărării (v. 1, f.d. 110, 112, 135, pct. 3.1 și 4 din decizie).

Mai mult, recursul declarat, fiind fondat pe mențiuni ca: „instanța de apel nu

a luat în considerație declarațiile inculpatei…, a pus la baza deciziei sale

depozițiile martorului L. Șuchiurova...”, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a estimat circumstanțele cauzei (pct. 5 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl

propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

7

este temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită de

orice suport legal.

Pe lîngă aceasta potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs

pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel. Rezultă că

argumentul privind provocarea de către OUP a fost neîntemeiat specificat în

recursul ordinar, deoarece nu a fost invocat și în apel (pct. 3-5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărîrea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în

acțiunile inculpatei au fost întrunite elementele infracțiunii, că recursul ordinar este

și unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește condițiile legale de

conținut și este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Natalia Pruteanu

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2014,

în privința inculpatei Sarafanova Elizaveta Sahbat, pe motiv că nu îndeplinește

condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 03 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

8