1ra-1035-2014 — Art.217 alin.2 CP

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 16 decembrie 2013 procesul penal de învinuire a lui Zagaievschi Daniel-Filip în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal a fost încetat și în baza art.55 Cod penal, a fost liberat de răspundere penală și tras la răspundere administrativă, cu aplicarea sancțiunii contravenționale sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 3000 lei.

Potrivit sentinței s-a stabilit că, la 15 mai 2013, în rezultatul măsurilor operative investigative de depistare a persoanelor implicate în circuitul ilegal de substanțe narcotice, efectuate de colaboratorii de poliție, a fost oprit cet.Zagaievschi Daniel-Filip și condus la IP Botanica, mun.Chișinău, unde în bir.30, în timpul percheziției corporale, în buzunarul scurtei au fost depistate și ridicare patru pachețele din polietilenă, în care se afla hașiș cu masa de 4 grame, ceea ce reprezintă proporții mari, pe care acesta ilegal o păstra fără scop de înstrăinare, pentru consum personal.

Împotriva sentinței a declarat apel acuzatorul de stat, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîrii, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat și condamnat conform învinuirii înaintate în baza art.287 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale, invocînd că instanța nu a argumentat concluzia ce a determinat-o să aplice în privința inculpatului prevederile 1 art.55 Cod penal, iar circumstanțele invocate în sentință nu constituie în sine decît atenuantele ce servesc temei de stabilirea sancțiunii pecuniare penale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2014, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Zagaievschi Daniel-Filip a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(2) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod procedură penală, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale în beneficiul statului, ce constituie 6000 lei. În motivarea soluției date instanța de apel a constatat că, starea de fapt și de drept statuată de prima instanță, în baza probelor administrate de acuzare și acceptate de apărare corect a fost stabilită, care de fapt nici nu se contestă de către recurent. Totodată, instanța de apel a indicat că la stabilirea pedepsei cu aplicarea prevederilor art.55 Cod penal, prima instanță a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, care a fost comisă intenționat și care se referă în temeiul art.16 Cod penal la categoria celor ușoare, de persoana inculpatului, că nu are antecedente penale, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, că în cauză sunt prezente circumstanțe atenuante – recunoașterea vinei și căința sinceră, solicitarea examinării cauzei în procedura simplificată în baza probelor de la faza urmăririi penale, lipsa circumstanțelor agravante. Totodată, instanța de apel a menționat că totuși, prima instanță la stabilirea pedepsei nu a dat deplină eficiență circumstanțelor cauzei și avînd în vedere valoare socială lezată de inculpat ce se reflectă prin păstrarea substanțelor narcotice, a considerat neîntemeiată soluția instanței privind aplicarea prevederilor art.55 Cod penal în privința inculpatului, iar pedeapsa stabilită prea blîndă, care nu-și va atinge scopurile corectării acestuia și prevenirii săvîrșirii unor asemenea infracțiuni din partea acestuia și altor persoane, astfel că corijarea acestuia este posibilă doar prin tragerea lui la răspunderea penală, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă la limita sancțiunii art.217 alin.(2) Cod penal.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar inculpatul care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel nu și-a motivat soluția de ce în privința lui nu puteau fi aplicate prevederile art.55 Cod penal și nu a făcut o analiză amplă a circumstanțelor cauzei; instanța de apel la stabilirea pedepsei a reținut aceleași circumstanțe atenuante, care au fost stabilite de prima instanță, ce au și servit drept temei pentru aplicarea în privința lui a prevederilor art.55 Cod penal, fără a fi stabilite careva circumstanțe agravante ce ar fi dat instanței temei de a considera că dînsul nu poate fi corijat și reeducat fără aplicarea pedepsei penale.

Judecînd recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîtemeiat, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis, din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în temeiurile prevăzute de prezentul articol. 2 Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Din conținutul recursului rezultă că inculpatul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale, și critică decizia instanței de apel, prin care s-a casat sentința în partea aplicării în privința lui a dispozițiilor art.55 Cod penal, considerînd-o ilegală și neîntemeiată. Verificînd argumentele recursului, Colegiul penal constată că, prin sentința primei instanțe, procesul penal în privința inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal a fost încetat, cu liberarea lui de la răspundere penală în baza art.55 Cod penal și tragerea la răspundere contravențională, cu aplicarea sancțiunii sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale, ceea ce constituie 3000 lei. Conform părții descriptive a sentinței, prima instanță a menționat că la stabilirea pedepsei ține cont de gradul pericolului social al infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului, de circumstanțele atenuante prezente în cauză - recunoașterea vinovăției și căința sinceră, săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare, colaborarea activă cu organul de urmărire penală în vederea descoperirii altor infracțiuni, faptul solicitării examinării cauzei penale în procedură simplificată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, precum și lipsa circumstanțelor agravante în cauză. Astfel, reieșind din aceste împrejurări, instanța a conchis că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără aplicarea în privința lui a unei pedepse penale și poate fi obținută prin liberarea de răspundere penală cu tragerea acestuia la răspundere contravențională în baza art.55 Cod penal. Colegiul atestă că, potrivit art.55 Cod penal, persoana care a săvîrșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. Temeiuri prin care s-ar demonstra că inculpatul nu poate fi corectat în ordinea prevăzută de art.55 Cod penal, nu s-au stabilit. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, instanța de recurs consideră că pedeapsa stabilită lui D-F.Zagaievschi de prima instanță corespunde prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege, hotărîrea dată fiind ilegală și neîntemeiată. Prin urmare, instanța de apel, în situația în care nu a dispus de alte circumstanțe decît de cele stabilite de prima instanță, greșit a admis apelul procurorului în privința inculpatului și prin pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a acestuia la o pedeapsă penală, a comis eroarea prevăzută de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală - a aplicat o pedeapsă mai gravă decît cea numită de prima instanță în lipsa cărorva motive clare și legale pe care se întemeiază soluția. 3 Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța de recurs, admite recursul, casează, parțial sau total hotărîrea atacată, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis. Prin urmare, Colegiul conchide că eroarea comisă de instanța de apel urmează a fi corectată avînd în vedere că apelul greșit a fost admis, prin casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(2) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Zagaievschi Daniel-Filip, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2014, în cauza penală în privința acestuia, cu menținerea sentinței Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 16 decembrie 2013, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Zagaievschi Daniel-Filip în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal și în baza art.55 Cod penal a fost liberat de răspundere penală cu tragerea lui la răspundere contravențională, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 3000 lei. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 29 iulie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Ion Guzun Liliana Catan Iurie Diaconu 4