1ra-1019/2014 — 264 al. 1

Dosarul nr. 1ra-1019/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători –Ghenadie Nicolaev și Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Boris Dariev în numele părții vătămate Eni Iurie și partea vătămată, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2013, în cauza penală în

privința lui,

Untilă Vitalie Ștefan, născut la 14 aprilie 1974,

originar și domiciliat în s. Răzeni, r-nul Ialoveni ,

Datele referitoare la examinarea cauzei:

(prima instanță)

2013 (instanța de apel)

de recurs).

C O N S T A T Ă :

Vitalie Ștefan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (1) Cod penal, iar prin prisma art. 55 Cod penal, a fost liberat de răspundere penală cu

tragerea la răspundere contravențională, fiindu-i stabilită sancțiunea amenzii în mărime de

100 (una sută) u.c., adică 2000 (două mii) lei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Eni Iurie a fost admisă parțial, fiind

dispusă încasarea în beneficiul acestuia de la inculpat, a sumei de 500 (cinci sute) lei, cu

titlu de prejudiciu moral, în rest acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

orele 10:00, conducînd autoturismul de model "BMW", cu n/î TL 03 LRW în mun.

Chisinău, se deplasa pe str. Calea Orheiului și ajungînd pe str. Calea Orheiului 94, a parcat

automobilul la marginea carosabilului, după care a plecat, fără a se asigura că automobilul

nu se va porni de la sine, în așa fel a încălcat cerințele pct. 71 (1) al RCR, în urma cărui

fapt, automobilul de model "BMW", cu n.î. TL 03 LRW, la un moment dat s-a pornit de la

sine, începînd deplasarea cu spatele și a tamponat pietonul Eni lurie, care se afla în

preajma automobilului său care deasemenea era parcat pe str. Calea Orheiului. În

rezultatul accidentului, pietonul Eni Jurie Constantin i-au fost provocate vătămări

corporale medii.

1

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la

amendă în mărime de 200 (două sute) unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 1 (unu) an.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că inculpatul incorect a fost liberat de

răspundere penală în baza art. 55 Cod penal, odată ce nu a fost reparat prejudiciul cauzat

prin infracțiune părții vătămate.

3.1. Sentința a mai fost atacată și de către avocat în numele părții vătămate și ultima,

care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în

baza art. 264 alin. (1) Cod penal și să fie încasat de la inculpat în beneficiul părții vătămate

prejudiciul material în sumă de 9303 lei și prejudiciu moral în sumă de 40 000 lei.

În motivarea apelului, s-a indicat că inculpatul incorect a fost liberat de răspundere

penală în baza art. 55 Cod penal, odată ce nu a fost reparat prejudiciul cauzat prin

infracțiune părții vătămate.

care a fost pronunțată integral la 23 decembrie 2013, apelul părții vătămate a fost respins

ca tardiv, iar apelul procurorului a fost admis, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărîre, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță prin care inculpatul a fost

condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 150 (o sută cinci

zeci) unități convenționale, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

cercetate în instanța de fond și verificate în faza apelului și a indicat că concluziile cu

privire la condamnarea inculpatului în baza art. 264 alin. (1) Cod penal au rezultat din

următoarea stare de fapt constatată la judecarea cauzei prin probele cercetate:

Astfel, s-a constatat, că Untilă Vitalie Ștefan la 17.05.2012, aproximativ la orele

10:00, conducînd autoturismul de model „BMW”, cu n/î TL 03 LRW în mun. Chisinău, se

deplasa pe str. Calea Orheiului, iar în timpul deplasării, ajungînd pe str. Calea Orheiului

94, a parcat automobilul la marginea carosabilului, după care a plecat, fară a se asigura că

automobilul nu se va porni de la sine, în așa fel a încălcat cerințele pct. 71 (1) al RCR. În

urma acestui fapt, automobilul de model „BMW”, cu n.î. TL 03 LRW, la un moment dat s-

a pornit de la sine, începînd deplasarea cu spatele și a tamponat pietonul Eni Iurie, care se

afla în preajma automobilului său, care deasemenea era parcat pe str. Calea Orheiului

provocîndu-i ultimului vătămări corporale medii.

Totodată, instanța de apel a constatat netemeinicia soluției de liberare de răspundere

penală a inculpatului în baza art. 55 Cod penal, odată ce ultimul nu a recuperat prejudiciul

cauzat părții vătămate prin infracțiune, condiție care era expres prevăzută pentru adoptarea

soluției contestate și a considerat necesară condamnarea inculpatului în baza infracțiunii

incriminate, cu aplicarea unei pedepse prevăzute de sancțiunea acestui articol.

Cu referire la apelurile avocatului în numele părții vătămate și a ultimei, instanța de

apel a considerat că acestea au fost declarate tardiv.

părții vătămate și utlima, care a fost depus prin intermediul oficiului poștal la 29 ianuarie

2014 și care solicită casarea acesteia cu stabilirea unei pedepse principale mai aspre, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport și încasarea în beneficiul său de la

2

inculpat a prejudiciilor materiale în sumă de 9303 lei și a prejudiciului moral în sumă de

40 000 lei.

În motivarea sa, recurentul a indicat că la individualizarea pedepsei instanța de apel

nu a ținut cont de faptul că nu i-a fost reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, la fel cum

nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul nu a conștientizat gradul de pericol social al faptei

comise, luînd în considerație că nu a exprimat nici un regret față de partea vătămată pentru

consecințele provocate prin acțiunile sale.

La fel, partea vătămată și-a motivat prejudiciile cauzate prin infracțiune.

6.1. Pe cauză a fost depusă referință doar de către procuror, care consideră că asupra

recursului declarat urmează să fie dispusă inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este

declarat peste termen.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este declarat peste termen.

Astfel, instanța de recurs statuează că potrivit art. 421 Cod de procedură penală,

coraportat la art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția acestei

norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar. Însă, pentru ca acesta să poată fi

obiect de examinare în ordinea recursului ordinar, el trebuie să fie declarat în termenul

prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, care este de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

Totodată, potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Din materialele cauzei rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău a fost pronunțat la 04 decembrie 2013 în prezența avocatului părții

vătămate, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată, aceștia fiind

înștiințați despre data pronunțării deciziei motivate – 23 decembrie 2013 (f.d. 156-159).

Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că, la data pronunțării

deciziei motivate – 23 noiembrie 2013, a fost prezentă partea vătămată (f.d. 159).

Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Reieșind din sensul articolului dat, pentru avocat și partea vătămată, termenul de

declarare a recursului (de 30 de zile) începea să curgă de la 24 decembrie 2013 și expira la

23 ianuarie 2014. Avocatul în numele părții vătămate și ultima au declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel la data de 29 ianuarie 2014 (conform ștampilei

oficiului poștal), adică după expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 422 Cod

de procedură penală (f.d.182).

Reieșind din cele expuse rezultă că termenul de recurs este un termen procesual

legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Totodată, motive întemeiate pentru trimiterea recursului la judecare (existența

cazului fortuit sau a forței majore, fie existența unei alte cauze care a pus titularul

recursului în situația de a nu putea acționa în conformitate cu legea) nu sunt declarate și

3

stabilite, de aceea Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului declarat de

avocat în numele părții vătămate și ultima, ca fiind declarat peste termen.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Boris Dariev în numele

părții vătămate Eni Iurie și partea vătămată, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 04 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Untilă Vitalie

Ștefan, pe motiv că este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 iunie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

4