1ra-1357/14 — Art. 151 alin 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 14 februarie 2014, Parasiuc Angela Vasilii a fost condamnată în baza art.151 alin.(l) Cod Penal la 3 (trei) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei. Conform art.90 Cod Penal, pedeapsa numită lui Parasiuc Angela Vasilii a fost suspendată pe un termen de 2 (doi) ani.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Parasiuc Angela Vasilii la 10.11.2013, aproximativ la ora 13:30, aflîndu-se la domiciliul concubinului ei Ceban Valerii, situat în or. Soroca pe str. V. Stroescu 20/1 ap.5, împreună cu cet. Mișcovschii Petru, în urma consumării băuturilor alcoolice, a intrat cu ultimul în conflict, și avînd în mînă un cuțit de bucătărie, intenționat, dîndu-și seama de acțiunile sale și prevăzînd urmările acestora, avînd scopul de a-i cauza lui Mișcovschii Petru leziuni corporale, i-a aplicat acestuia o lovitură cu cuțitul în regiunea abdomenului. Conform raportului de expertiză medico-legală nr.228 „A" din 18.11.2013, lui Mișcovschii Petru i-a fost cauzată o plagă penetrantă a abdomenului pe dreapta cu lezarea organelor interne, hemoragie intra - abdominală, peritonită purulentă totală complicată, cu șoc hipovolemic de gr. III, care s-a produs prin mecanism de lovire 1 înțepător-tăietor, datează din 10.11.2013 și se califică ca vătămare corporală gravă, după criteriul pericol pentru viață. Leziunea corporală s-a produs prin intermediul unui singur obiect înțepător- tăietor posibil cuțit cu lățimea de nu mai mare de 3,5 cm., prin o singură lovitură. 2.2. Cauza a fost examinată în ordinea procedurii prevăzute de art.364/1 CPP, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prin înscrisul autentic declarat de inculpată și care a fost acceptată prin încheierea judiciară din 24.01.2014.

Nefiind de acord cu sentința, procurorul a declarat apel prin care a solicitat casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărîri prin care A. Parasiuc să fie recunoscută culpabilă de comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(l) Cod Penal și în baza acestei legi, ținînd cont de prevederile art.364/1 CPP, de a-i numi o pedeapsă cu închisoarea pe un termen de 5 ani 6 luni cu ispășirea în penitenciar de tip semiînchis pentru femei. Apelantul a menționat că, inculpata nu s-a căit sincer de cele comise, însă și-a recunoscut vina pentru a evita privarea reală de libertate, mai mult ca atît instanța la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație circumstanțele agravante si anume comiterea infracțiunii în stare de ebrietate. Aplicarea pedepsei inculpatei de 3 ani închisoare este nejustificată, deoarece limita minimă a articolului incriminat inculpatei A. Parasiuc este de 5 ani închisoare, iar în cazul aplicării prevederilor art.364/1 CP limita minimă este de 3 ani 4 luni închisoare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 mai 2014, s- a admis apelul procurorului cu casarea sentinței în latura pedepsei stabilite și pronunțată în această parte a unei hotărîri noi prin care, lui Parasiuc Angela Vasilii condamnată în baza art. 151 alin.(l) CP i s-a stabilit 3 (trei) ani 4 (patru) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, iar conform art.90 CP, pedeapsa numită s-a suspendat pe un termen de probă de 2 (doi) ani. În rest s-a menținut fără modificări. 4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia de vinovăție a inculpatei Parasiuc Angela în cele imputate. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe care au fost corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel în conformitate cu de prevederile art. 61,70,75 și 76 Cod penal cît și de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, a menționat că, 2 pedeapsa aplicată lui A. Parasiuc de instanța de fond nu este legală, dat fiind faptul, că sancțiunea art.151 alin.(l) CP al RM prevede ca pedeapsă închisoarea de la 5 la 10 ani. În asemenea situație, aplicînd prevederile art.364/1 alin.(8) CPP, limita minimă admisibilă a sancțiunii art.151 alin.(l) CP este de 3 ani 4 luni închisoare și anume începînd cu această limită de pedeapsă, instanța de fond urma a aplica sancțiunea inculpatei A. Parasiuc. Concomitent, Instanța de apel a reiterat că, A. Parasiuc este la prima abatere, anterior nu a fost judecată, a săvîrșit o infracțiune care se clasifică ca una gravă, se caracterizează satisfăcător, are gradul II de invaliditate, a recunoscut vina, se căiește de cele comise, a suportat cheltuielile în legătură cu tratamentul părții vătămate. Astfel, Colegiul, fiind solidar cu concluziile primei instanțe referitor la faptul, a conchis că, inculpata poate fi corectată și reeducată fără izolarea de societate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite.

Împotriva deciziei procurorul a declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicitînd casarea parțială a acesteia și excluderea art.90 Cod Penal în privința lui Parasiuc Angela. În motivarea recursului, a invocat că la stabilirea pedepsei instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, astfel pripit și nefondat a ajuns la concluzia privind aplicarea art. 90 Cod penal. Faptul că inculpata și-a recunoscut vina, se căiește de cele comise precum și recuperarea parțială a prejudiciului părții vătămate, sunt insuficiente pentru stabilirea pedepsei cu aplicarea art.90 CP în coraport cu împrejurările cauzei și cu personalitatea inculpatei, care potrivit caracteristicii eliberate de la locul de trai face abuz de alcool, încalcă ordinea publică, în societate are un comportament nedemn.(f. d. 52).

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. 3 Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că recursul depus de procuror, are ca temei pct.10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că, decizia instanței de apel pot fi supuse recursului, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel cînd, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor procesual- penale, fiind legală și întemeiată. Acuzatorul de stat este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor făptuitorului, însă critică hotărîrea în partea pedepsei, nefiind de acord doar cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Colegiul penal consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 și 76 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatei, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acesteia prin rechizitoriu. Așa cum se reține în doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia au fost condamnat inculpatul. De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvîrșite. La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. 4 În speță, Colegiul statuează că, inculpata este la prima abatere - anterior nu a fost judecată, a săvîrșit o infracțiune care se clasifică ca una gravă, se caracterizează satisfăcător, are gradul II de invaliditate, a recunoscut vina, se căiește de cele comise, a suportat cheltuielile în legătură cu tratamentul părții vătămate. Prin urmare, la aplicarea pedepsei inculpatei în privința căruia a fost admisă procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de apel corect a luat în considerare atît prevederile din alin. (8) art. 3641 Cod de Procedură Penală, cît și cele ale art. 61,75,76 din Codul penal care reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate. Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de Procedură Penală. În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate. Potrivit prevederilor art.90 alin.(l) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu în- chisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. În speță, Colegiul penal constată, că instanțele de judecată în raport cu fapta comisă și cu cumulul de circumstanțe atenuante, aplicînd prevederile art.90 Cod penal, a stabilit o pedeapsă echitabilă. Colegiul reține că criticile formulate de recurent au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și, cărora li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a hotărîrii atacate, nu s-au stabilit, iar recursul procurorului este unul declarativ, cu o expunere neclară. Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de drept prevăzută în pct.10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care se face referință, prin urmare nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, 5 din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Liliana Pasat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 mai 2014, în cauza penală în privința inculpatului Parasiuc Angela Vasilii, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 05 noiembrie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Iurie Diaconu 6