1ra-1357/14 — art. 151 alin 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1357/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Liliana Pasat, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 mai 2014, în cauza penală în

privința inculpatului

Parasiuc Angela Vasilii, a. n. 10.02.1969, originară și

domiciliată în or. Soroca, str. Muncii 16.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 13.12.2013– 14.02.2014;

instanța de apel: 10.03.2014- 14.05.2014;

instanța de recurs: 18.07.2014 - 08.10.2014;

C O N S T A T Ă :

Angela Vasilii a fost condamnată în baza art.151 alin.(l) Cod Penal la 3 (trei) ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

Conform art.90 Cod Penal, pedeapsa numită lui Parasiuc Angela Vasilii a fost

suspendată pe un termen de 2 (doi) ani.

Angela Vasilii la 10.11.2013, aproximativ la ora 13:30, aflîndu-se la domiciliul

concubinului ei Ceban Valerii, situat în or. Soroca pe str. V. Stroescu 20/1 ap.5,

împreună cu cet. Mișcovschii Petru, în urma consumării băuturilor alcoolice, a intrat

cu ultimul în conflict, și avînd în mînă un cuțit de bucătărie, intenționat, dîndu-și

seama de acțiunile sale și prevăzînd urmările acestora, avînd scopul de a-i cauza lui

Mișcovschii Petru leziuni corporale, i-a aplicat acestuia o lovitură cu cuțitul în

regiunea abdomenului.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.228 „A" din 18.11.2013, lui

Mișcovschii Petru i-a fost cauzată o plagă penetrantă a abdomenului pe dreapta cu

lezarea organelor interne, hemoragie intra - abdominală, peritonită purulentă totală

complicată, cu șoc hipovolemic de gr. III, care s-a produs prin mecanism de lovire

1

înțepător-tăietor, datează din 10.11.2013 și se califică ca vătămare corporală gravă,

după criteriul pericol pentru viață.

Leziunea corporală s-a produs prin intermediul unui singur obiect înțepător-

tăietor posibil cuțit cu lățimea de nu mai mare de 3,5 cm., prin o singură lovitură.

2.2. Cauza a fost examinată în ordinea procedurii prevăzute de art.364/1

CPP, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prin înscrisul

autentic declarat de inculpată și care a fost acceptată prin încheierea judiciară din

24.01.2014.

solicitat casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărîri prin care A. Parasiuc să fie

recunoscută culpabilă de comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(l) Cod

Penal și în baza acestei legi, ținînd cont de prevederile art.364/1 CPP, de a-i numi o

pedeapsă cu închisoarea pe un termen de 5 ani 6 luni cu ispășirea în penitenciar de

tip semiînchis pentru femei.

Apelantul a menționat că, inculpata nu s-a căit sincer de cele comise, însă și-a

recunoscut vina pentru a evita privarea reală de libertate, mai mult ca atît instanța la

stabilirea pedepsei nu a luat în considerație circumstanțele agravante si anume

comiterea infracțiunii în stare de ebrietate. Aplicarea pedepsei inculpatei de 3 ani

închisoare este nejustificată, deoarece limita minimă a articolului incriminat

inculpatei A. Parasiuc este de 5 ani închisoare, iar în cazul aplicării prevederilor

art.364/1 CP limita minimă este de 3 ani 4 luni închisoare.

a admis apelul procurorului cu casarea sentinței în latura pedepsei stabilite și

pronunțată în această parte a unei hotărîri noi prin care, lui Parasiuc Angela Vasilii

condamnată în baza art. 151 alin.(l) CP i s-a stabilit 3 (trei) ani 4 (patru) luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, iar

conform art.90 CP, pedeapsa numită s-a suspendat pe un termen de probă de 2 (doi)

ani.

În rest s-a menținut fără modificări.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, la

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept și just a tras concluzia de vinovăție a inculpatei Parasiuc Angela în cele

imputate.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe care au fost corect

apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel în conformitate cu de prevederile art. 61,70,75 și 76 Cod

penal cît și de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, a menționat că,

2

pedeapsa aplicată lui A. Parasiuc de instanța de fond nu este legală, dat fiind faptul,

că sancțiunea art.151 alin.(l) CP al RM prevede ca pedeapsă închisoarea de la 5 la

10 ani. În asemenea situație, aplicînd prevederile art.364/1 alin.(8) CPP, limita

minimă admisibilă a sancțiunii art.151 alin.(l) CP este de 3 ani 4 luni închisoare și

anume începînd cu această limită de pedeapsă, instanța de fond urma a aplica

sancțiunea inculpatei A. Parasiuc.

Concomitent, Instanța de apel a reiterat că, A. Parasiuc este la prima abatere,

anterior nu a fost judecată, a săvîrșit o infracțiune care se clasifică ca una gravă, se

caracterizează satisfăcător, are gradul II de invaliditate, a recunoscut vina, se căiește

de cele comise, a suportat cheltuielile în legătură cu tratamentul părții vătămate.

Astfel, Colegiul, fiind solidar cu concluziile primei instanțe referitor la faptul,

a conchis că, inculpata poate fi corectată și reeducată fără izolarea de societate, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicitînd casarea

parțială a acesteia și excluderea art.90 Cod Penal în privința lui Parasiuc Angela.

În motivarea recursului, a invocat că la stabilirea pedepsei instanța de apel nu

a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, astfel pripit și

nefondat a ajuns la concluzia privind aplicarea art. 90 Cod penal.

Faptul că inculpata și-a recunoscut vina, se căiește de cele comise precum și

recuperarea parțială a prejudiciului părții vătămate, sunt insuficiente pentru

stabilirea pedepsei cu aplicarea art.90 CP în coraport cu împrejurările cauzei și cu

personalitatea inculpatei, care potrivit caracteristicii eliberate de la locul de trai face

abuz de alcool, încalcă ordinea publică, în societate are un comportament

nedemn.(f. d. 52).

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

3

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că

recursul depus de procuror, are ca temei pct.10) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că, decizia instanței de apel pot fi supuse

recursului, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

cînd, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor procesual-

penale, fiind legală și întemeiată. Acuzatorul de stat este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

făptuitorului, însă critică hotărîrea în partea pedepsei, nefiind de acord doar cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Colegiul penal consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu

este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 și 76 Cod penal și art. 3641 Cod de

procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în

privința inculpatei, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acesteia prin

rechizitoriu.

Așa cum se reține în doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia au fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvîrșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de judecată a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

4

În speță, Colegiul statuează că, inculpata este la prima abatere - anterior nu a

fost judecată, a săvîrșit o infracțiune care se clasifică ca una gravă, se caracterizează

satisfăcător, are gradul II de invaliditate, a recunoscut vina, se căiește de cele

comise, a suportat cheltuielile în legătură cu tratamentul părții vătămate.

Prin urmare, la aplicarea pedepsei inculpatei în privința căruia a fost admisă

procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, instanța de apel corect a luat în considerare atît prevederile din alin. (8) art.

3641 Cod de Procedură Penală, cît și cele ale art. 61,75,76 din Codul penal care

reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

Procedură Penală.

În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau

să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Potrivit prevederilor art.90 alin.(l) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu în-

chisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție,

ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de

judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului.

În speță, Colegiul penal constată, că instanțele de judecată în raport cu fapta

comisă și cu cumulul de circumstanțe atenuante, aplicînd prevederile art.90 Cod

penal, a stabilit o pedeapsă echitabilă.

Colegiul reține că criticile formulate de recurent au format obiect de discuție

la judecarea cauzei penale în instanța de apel și, cărora li s-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, avînd

în vedere și faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport cu prevederile art.424

alin.(2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a hotărîrii atacate, nu s-au

stabilit, iar recursul procurorului este unul declarativ, cu o expunere neclară.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis

eroarea de drept prevăzută în pct.10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la

care se face referință, prin urmare nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate,

5

din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Liliana Pasat, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 14 mai 2014, în cauza penală în privința inculpatului

Parasiuc Angela Vasilii, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 05 noiembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

6