1ra-1765/2014 — art. 314 al. 1 CP

1ra-1765/2014 — art. 314 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1765/2014

Curtea Supremă de Justiție 1ra-29/2015

D E C I Z I E

14 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

în camera de consiliu, fără citarea părților, a examinat admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar, declarat de avocatul Veaceslav Țurcan în numele inculpatului

Nichifor Adrian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

04 septembrie 2014, în cauza penală în privința lui

Nichifor Adrian Leonid, născut la 12 aprilie 1974, originar și

domiciliat în r-nul Nisporeni, sat. Grozești.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Nichifor Adrian a fost condamnat în baza art. 314 alin. (1) Cod penal la 2 (doi) ani 8

(opt) luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

de 11 aprilie 2009, fiind fondatorul companiei ,,Frații Nichifor” SRL, conștientizând

faptul că subordonatul său, Volos Eugeniu, care activa în cadrul companiei

nominalizate, în calitate de director, se află în dependență materială și de serviciu față

de el, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și impactul lor

referitor la reținerea lui Stepuleac Anatol, în cauza penală nr. 2009038033,

intenționat, avînd scopul fortificării probatoriului de acuzare, 1-a constrîns psihic pe

Volos Eugeniu, sub riscul de a-și pierde serviciul, precum și a-i fi cauzate leziuni

corporale lui și familie sale, în cazul neexecutării ordinelor sale, de a da declarații

mincinoase de învinuire a lui Stepuleac Anatol în comiterea organizării și conducerii

dezordinilor în masă, însoțite de dezorganizarea activității normale a transportului,

instituțiilor, precum și însoțite de opunere de rezistență organelor de ocrotire a

normelor de drept, care au avut loc la 07 aprilie 2009.

Adrian Nichifor, a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea

unei hotărîri de achitare în privința lui Nichifor Adrian pe art. 314 alin. (1) Cod penal.

În motivarea cerințelor sale a invocat că:

1

- probele acumulate pe cauză și examinate în ședința de judecată au fost

interpretate de către instanță în mod unilateral și neobiectiv, fiind eronat admise

probele învinuirii și neîntemeiat respinse probele prezentate din partea apărării;

- declarațiile părții vătămate necesită a fi tratate critic, deoarece E. Volos

anterior a depus vădit declarații false împotriva lui A. Stepuleac (fapt stabilit de

instanță) și el este capabil să prezinte declarații false și în privința tui A. Nichifor;

- sentința se întemeiază pe declarațiile martorilor Burlacu Artur, Ruga Liviu,

Stepuleac Raisa, Suravski Oleg și Stepuleac Sergiu, însă toate aceste declarații sunt

probe indirecte;

- după cercetarea tuturor probelor prezente în cauza penală la care a făcut

trimitere procurorul și toate persoanele audiate în instanța judiciară în calitate de

martori, este evident că nu a fost înlăturat alibiul lui Adrian Nichifor;

- apărarea a reținut că aplicarea principiului in dubio pro reo este strîns legată de

prezumția de nevinovăție, deoarece la întocmirea rechizitoriului procurorul nu se

poate bizui pe probabilități, ci pe convingerea că probele reținute reflectă adevărul;

- învinuirea aduse tui Adrian Nichifor nu este argumentă și convingătoare, nu

înlătură toate dubiile și respectiv nu are o perspectivă procesuală pentru condamnare;

- la solicitarea părții apărării au fost audiați mai mulți martori prin declarațiile

cărora cu certitudine s-a demonstrat nevinovăția inculpatului, s-a probat albiul lui

Adrian Nichifor precum că el începînd cu data de 10 aprilie 2009, seara, a sosit în

satul său natal Grozești, r-nul Nisporeni, în vizită la mama sa Nichifor Ioana, și s-a

aflat la ea pe data de 11 aprilie și 12 aprilie 2009. Adrian Nichifor nu s-a deplasat

nicăieri în acest interval de timp și acest fapt este confirmat de toți martorii apărării

audiați în instanța de judecată, în afară de aceasta, pentru a înlătura orice dubii

referitor la locul aflării lui Adrian Nichifor la data de 11 aprilie 2009, organul de

urmărire penală urma să ridice de la companiile de telefonie mobilă informația

referitor la locul aflării telefoanelor mobile ce aparțineau lui Adrian Nichifor în acea

perioadă de timp. Concluzia este că nu s-a dorit să fie stabilit cu certitudine adevărul

obiectiv și nu s-a adunat informație care să demonstreze cu certitudine locul aflării ui

Adrian Nichifor la data de 11 aprilie 2009;

- declarațiile martorilor, nu conțin destule detalii, nu sunt destul de concrete și

sunt superficiale, în baza la aceste probe nu se poate ajunge la concluzia categorică că

vina este demonstrată;

- prima instanță nu a stabilit nici o circumstanță atenuantă, ce putea fi stabilită

conform alin. (2) art. 76 Cod penal, referitor la personalitatea lui Adrian Nichifor: nu

are antecedente penale; este căsătorit și are la întreținere doi copii minori, mamă în

etate, pensionară; activează în calitate de administrator la două întreprinderi din mun.

Chișinău, și se caracterizează pozitiv.

2014, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Veaceslav Țurcan în

numele inculpatului Nichifor Adrian, cu menținerea sentinței.

Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond, analizînd

probele administrate în cursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești

corect a stabilit situația de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Nichifor

2

Adrian încadrarea juridică corespunzătoare, și anume - art. 314 alin. (1) Cod penal -

constrîngerea martorului de a face declarații mincinoase.

Instanța de fond la stabilirea vinovăției inculpatului Adrian Nichifor în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 314 alin. (1) Cod penal nu s-a bazat doar pe

declarațiile părții vătămate, dar și declarațiile martorilor Sergiu Stepuleac, Voios

Eugeniu, Burlac Artur, Ruga Liviu, Stepuleac Raisa, Suravski Oleg, precum și

materialele administrate în cadrul urmăririi penale, și anume: procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 28.03.2011, procesul-verbal de ridicare

din 08.08.2011, ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza

penală din 08.08.2011.

Instanța de apel a constatat că, avocatul Veaceslav Turcan eronat a interpretat

declarațiile părții vătămate Stepuleac Anatolie, dat fiind faptul că, nu partea vătămată

Stepuleac Anatolie a dat declarații false, ci martorul Eugeniu Voios a dat declarații

false, care a fost constrîns psihic de către inculpatul Adrian Nichifor de a da declarații

mincinoase de învinuire a părții vătămate Stepuleac Anatolie în comiterea organizării

și conducerii dezordinilor în masă, care au avut loc la data de 07 aprilie 2009.

Astfel, instanța de fond întemeiat a pus la baza sentinței de condamnare

declarațiile consecvente ale părții vătămate Stepuleac Anatolie.

Totodată, instanța de apel a constatat că, declarațiile martorilor Burlacu Artur,

Ruga Liviu, Stepuleac Raisa, Suravski Oleg și Stepuleac Sergiu constituie probe

pertinente și concludente, care din punct de vedere al coroborării lor indică asupra

acțiunilor infracționale ale lui Adrian Nichifor de a constrînge martorul Volos

Eugeniu de a depune declarații false împotriva părții vătămate Stepuleac Anatolie.

Dînd aprecierea depozițiilor martorilor Romanischi Silvia, Romanischi Boris,

Nichifor Ioana, Gîsca Gheorghe, Pranițcaia Zinaida, Tofan Serghei care au declarat

că, inculpatul Adrian Nichifor la data de 11 aprilie 2009 se afla în sat. Grozești, r-nul

Nisporeni, instanța de apel a susținut concluzia primei instanțe precum că aceștia sunt

rudele inculpatului, iar în ansamblu prin declarațiile lor se atestă tactica de apărare a

inculpatului precum că, nu a săvîrșit fapta infracțională imputată, astfel se încearcă de

a duce în eroare instanța de judecată. Acest presupus „alibi” al inculpatului Adrian

Nichifor nu poate fi reținut prin declarațiile rudelor inculpatului, care în esență, nu

pot fi coroborate cu alte probe din dosar.

Veaceslav Țurcan în numele inculpatului Nichifor Adrian, care făcînd trimitere la

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința lui

Nichifor Adrian, pe motivul că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței. Totodată, apărătorul menționează că, a fost încălcat principiul prezumției

nevinovăției; instanța de apel eronat a întemeiat concluziile pe declarațiile martorilor,

întrucît în declarațiile lui Burlacu A., Stepuleac R. sau Ruga L. nu se indică nici o

legătură directă cu inculpatul A. Nichifor, nu se invocă prezența lor la momentul

comiterii faptei incriminate lui A. Nichifor și nu se demonstrează latura obiectivă a

infracțiunii; nu toți martorii apărării sunt rudele inculpatului; s-a încălcat principiul

3

egalității probelor deoarece singurele probe existente sunt declarațiile ale martorilor

acuzării și apărării; instanța de apel nu și-a motivat concluziile cu privire la

respingerea declarațiilor martorilor apărării; hotărîrea de condamnare a fost bazată pe

presupuneri; pedeapsa nu a fost individualizată în mod prevăzut de art. 75, 76 Cod

penal și nu a fost motivată în decizia instanței de apel.

5.1. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

avocatul Veaceslav Țurcan în numele inculpatului Nichifor Adrian, solicitînd

respingerea acestuia, deoarece recurentul se referă la starea de fapt, la reaprecierea

probelor, însă aceste argumente nu se conțin în temeiul prevăzut de art. 427 Cod de

procedură penală.

5.2. Avocatul Ana Ursachi în numele părții vătămate Anatolii Stepuleac, în

conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a

depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat de avocatul

Veaceslav Țurcan în numele inculpatului Nichifor Adrian, solicitînd respingerea

acestuia, deoarece alegațiile avocatului V. Țurcan sunt nefondate, decizia instanței de

apel este justă și legală.

avocatul Veaceslav Țurcan în numele inculpatului Nichifor Adrian, în raport cu

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul dispune inadmisibilitatea acestuia,

ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de

recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea

ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Din textul recursului, recurentul face trimitere la prevederile pct. (6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, în care menționează că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Verificînd argumentele invocate de recurent, Colegiul penal al Curții Supreme

de Justiție reține că instanța de apel, în baza probelor administrate legal de către

organul de urmărire penală și verificate în ședințele de judecată, cu respectarea

prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă

potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la

vinovăția inculpatului Nichifor Adrian în comiterea infracțiunii incriminate lui în

baza art. 314 alin. (1) Cod penal, iar pedeapsa i-a fost stabilită în conformitate cu

prevederile art. 7, 61, 75, 76 Cod penal, în limita sancțiunii normei penale în baza

4

căreia a fost declarat vinovat, ținîndu-se seama de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de

persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează

răspunderea.

Recurentul critică decizia instanței de apel și consideră, că instanța incorect a

reținut declarațiile martorilor Burlacu Artur, Volos Eugeniu, Cazac Alexandru

deoarece aceștia au fost condamnați pentru infracțiunea de depunere a declarațiilor

mincinoase și nu au invocat faptul constrângerii din partea inculpatului.

În acest sens colegiul reține, că declarațiile mincinoase a acestor martori,

împotriva lui Stepuleac Anatolie, au fost date în rezultatul amenințărilor și exercitării

constrângerii psihice din partea inculpatului, fapt stabilit de instanțele de judecată.

Astfel, eroare de drept invocată de recurent precum că instanța de apel a negat

autoritatea de lucru judecat a sentinței de condamnare din 11 februarie 2011 este

nefondată și contrară materialelor cauzei.

Totodată, recurentul nu este de acord cu aprecierea declarațiilor făcute de

martorii apărării, care indică asupra faptului că inculpatul A. Nichifor în perioada

cînd i se incriminează săvîrșirea infracțiunii se afla în sat. Grozești, r-l Nisporeni.

Colegiul reține că, trimiterea făcută de recurent, la așa zișii martori de alibi, este

una irelevantă, deoarece toate persoanele care au fost audiate la cererea apărării

inculpatului, au dat declarații contradictorii cu privire la momentele cînd l-ar fi văzut

pe Adrian Nichifor în sat. Grozești, r-l Nisporeni, încurcându-se nu doar la perioada

zilei, ci și la dată. In asemenea condiții, în cadrul judecării cauzei, de la acești

martori, nu au fost dobândite declarații concrete din care să se constate că anume în

după amiaza zilei de 11 aprilie 2009, Adrian Nichifor ar fi fost în sat, pe cînd în

contradictoriu cu afirmațiile date, martorii Volos E., Ruga L., Suravschii O. au

atestat cert faptul aflării inculpatului în Chișinău, în strada Petricani, la data și ora

indicate în rechizitoriu.

De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat este criticat modul de

apreciere a probelor administrate pe caz de către instanțele de judecată, însă

argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine

de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de

fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd

instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi

ale legii procesual penale, ceea ce ar condiționa comiterea unor erori grave de drept,

iar dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o

eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare.

Astfel, Colegiul penal statuează, că recursul apărătorului exprimă doar

dezacordul acestuia, produs de soluțiile pronunțate de instanța de apel, or, instanța de

recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul, cu circumstanțele în fapt

și în drept ce l-ar justifica.

Recurentul, la fel, nu este de acord cu pedeapsa stabilită inculpatului și

consideră că nu a fost corect individualizată în conformitate cu prevederile art. 75, 76

Cod procedură penală fiind prea aspră.

Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută de către

instanțele de judecată, instanța de recurs apreciază că pedeapsa stabilită este aptă să

5

conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate

în dispozițiile art. 61 Cod penal, contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea

unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

socială și principiile morale.

În acest context, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-417 Cod

de procedură penală și a pronunțat o hotărîre motivată și întemeiată, astfel că nu

există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocatul Veaceslav

Țurcan în numele inculpatului Nichifor Adrian și, potrivit legii, se dispune

inadmisibilitatea acestuia, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Veaceslav Țurcan în

numele inculpatului Nichifor Adrian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 04 septembrie 2014, în cauza penală în privința lui Nichifor

Adrian Leonid, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 04 februarie 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6