1ra-1572/2014 — art.287 alin.3 Cod penal

1ra-1572/2014 — art.287 alin.3 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1572/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

09 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

inculpatul Davidenco Ivan și avocatul acestuia Isiumbeli Valeriu, împotriva

sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08 aprilie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2014, în cauza

penală în privința lui

Davidenco Ivan Anatolie,

născut la 12 iulie 1978, originar și domiciliat în

mun. Chișinău, str. Mircea cel Bătrîn 10, ap. 109.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Davidenco Ivan a fost condamnat în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, la 5 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

Ivan, la 08 mai 2012, aproximativ la ora 2200, aflîndu-se în curtea blocului

locativ situat pe str. A. Doga 43/3, mun. Chișinău, din intenții huliganice,

încălcînd grosolan ordinea publică, exprimînd o vădită lipsă de respect față de

societate, fiind în stare de ebrietate alcoolică, apropiindu-se de un grup de

1

persoane care se odihneau în curtea blocului locativ sus indicat, fără careva

motive întemeiate, i-a amenințat pe Orghei Pavel și Orghei Serghei cu răfuială

fizică și aplicarea cuțitului, după care l-a electrocutat pe Garbuz Denis cu un

aparat electric pe obraz.

Ulterior, continuînd acțiunile sale, a lovit în aripa stîngă a

automobilului de model „Citroen C3” cu n/î C NR 168, parcat în curtea

blocului locativ situat pe str. A. Doga 41/2, mun. Chișinău, ce aparținea lui

Munteanu Valentin, după care, fiind imobilizat de către colaboratorii de

poliție și somat de a înceta acțiunile sale ilegale, la ce ultimul a opus rezistență

fizică, smulgîndu-se din mîinele acestora, s-a îndreptat către Orghei P. căruia

i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea cutiei toracice, de la care ultimul a

căzut jos și a pierdut cunoștința.

V. în numele inculpatului, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Davidenco I. să fie

condamnat conform învinuirii aduse, cu excluderea art. 90 Cod penal,

invocînd că instanța de fond corect a apreciat probele care confirmă pe deplin

vinovăția lui Davidenco Iv. în infracțiunea de huliganism agravat. Consideră

că la numirea pedepsei instanța de judecată nu a ținut cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite de inculpat, de faptul că anterior a

fost condamnat, avînd antecedente penale nestinse, prin recidivă periculoasă

săvîrșind o nouă infracțiune gravă. Astfel, instanța nu a luat în considerație

prevederile art. 90 alin.(4) Cod penal, care prevede că în cazul recidivei,

condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

- avocatul în numele inculpatului, casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărîri de achitare a lui Davidenco I. în baza art. 287 alin.(3) Cod penal,

deoarece inculpatul a acționat în situația de legitimă apărare a sa și

concubinei sale cu scopul curmării infracțiunii de jaf. Instanța de fond la baza

soluției de condamnare a pus procesul-verbal de cercetare la fața locului din

08.05.2012, care în opinia apărării a fost efectuat cu încălcarea art. 118 alin.(3),

(4) Cod de procedură penală. La fel, instanța nu a dat aprecierea

corespunzătoare declarațiilor martorului Cojuhari G., care a declarat că el nu

cunoaște cu certitudine ce ținea în mînă inculpatul, probabil un cuțit sau o

șurubelniță, iar martorul Munteanu L. nu a văzut nici cuțit, nici electro

2

shocher în mîinele lui Davidenco I. Instanța nu a dat apreciere faptului că

potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală efectuat în privința lui

Davidenco Iv., pe parcursul urmăririi lui Garbuz D. pentru curmarea jafului,

i-a fost aplicată o lovitură de asupra capului, care a fost cauzată cu un obiect

contondent, ceea ce demonstrează că pînă la urmărit pe Garbuz D., inculpatul

careva leziuni nu a avut.

Prin urmare, instanța a adoptat sentința de condamnare fără a da o

apreciere corectă probelor prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei.

2014, au fost admise apelurile declarate de acuzatorul de stat și avocatul

Isiumbeli Valeriu în numele inculpatului Davidenco I., casată parțial sentința

contestată și pronunțată o nouă hotărîre potrivit ordinii stabilite pentru prima

instanță, prin care Davidenco Ivan condamnat în baza art. 287 alin.(3) Cod

penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, în penitenciar de tip

închis.

fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală

și verificate în ședința de judecată prin prisma art. 100 Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității lor, iar toate

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, astfel, ajungînd la concluzia corectă cu

privire la vinovăția inculpatului Davidenco Ivan de comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 287 alin.(3) Cod penal, sau acțiunile inculpatului au fost

îndreptate spre cauzarea prejudiciului sănătății persoanelor din jur, dînsul

nelimitîndu-se doar la agresiunile verbale, dar recurgînd și la folosirea electro

shocherului și amenințarea cu cuțitul, fapt ce a pus în pericol viața

persoanelor din jur.

Instanța a menționat că deși inculpatul la fiecare etapă a procesului

penal și-a susținut nevinovăția, dubiul judiciar a fost înlăturat. Cît privește

argumentele că Davidenco I. a acționat în legitimă apărare, instanța a conchis

că aceasta nu este probată, nestabilindu-se că inculpatul ar fi respins un atac

direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa și a altei persoane, care

pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

3

În acest sens a reținut și faptul că din declarațiile părților vătămate,

rezultă că autorul conflictului a fost Davidenco Iv. care fiind deranjat de

scoaterea cutiei poștale și ignorarea cerinței lui de a pleca din curte, mai mult

că tot el a folosit un cuțit și un electro shocher cu care amenința părțile

vătămate.

Potrivit declarațiilor martorilor Munteanu V., Cojuhari G., aceștia au

văzut în mîinele inculpatului un cuțit și un electro shocher în timp ce

amenințau părțile vătămate și că rolul de agresor activ îl avea Davidenco Iv.,

unul din părțile vătămate l-au deposedat de electro shocher. Martorul

Munteanu L. a declarat că a avut loc o ceartă concomitentă între Popova C. și

o terță persoană, iar martorul Gorea D. a arătat că la locul faptei, în timpul

conflictului, Davidenco Iv. nu a înștiințat reprezentanții OUP despre un

presupus atac în privința lui Popova C., dar despre atacul său de către părțile

vătămate avut loc în scara blocului locativ.

Astfel, motive de a nu crede cele comunicate de martorii nominalizați și

părțile vătămate, instanța de apel nu are, deoarece declarațiile acestora

colaborează și se completează în conformitate cu prevederile art. 101 CPP,

care sunt consecutive pe întreg proces penal, lor fiindu-le explicate drepturile

și obligațiile procesuale, precum și fiind puși sub jurămînt, avertizați de

răspundere penale în baza art. 312-313 Cod penal. La fel, nu au fost stabilite

temeiuri de a se considera că se urmărește scopul incriminării pe nedrept a

unei persoane nevinovate, mai mult că pînă la conflict nici o parte nu se

cunoștea, decît doar vizual, iar între ei nu existau relații ostile.

Referitor la argumentul avocatului că la administrarea probei –

procesul-verbal de cercetare la fața locului a fost efectuată cu încălcări ale

normelor de procedură penală, instanța a menționat următoarele:

Inculpatul nu neagă că cuțitul și electro shocherul ridicate de la fața

locului în procesul cercetării aparțin lui.

Art. 230 alin.(2) Cod de procedură penală, stipulează că în cazul în care,

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual.

Alin.(4) al art. 251 Cod de procedură penală, prevede că încălcarea

oricărei altei prevederi legale decît cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea

actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – cînd partea este

prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de

4

materialele dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea a fost absentă

la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că, la terminarea urmăriri penale,

cînd inculpatul a făcut cunoștință cu materialele cauzei în prezența

apărătorului Isiumbeli V., aceștia nu au invocat despre nulitatea actelor

procedurale efectuate pe parcursul urmăririi penale, ceea ce prezumă că au

fost de acord cu legalitatea acestor acte procedurale.

Potrivit art. 64-66 Cod de procedură penală, bănuitul, învinuitul,

inculpatul la fiecare fază a urmăririi penale sau a judecării cauzei dispune de

un șir de drepturi și obligații. Conform art. 64 alin.(2) pct.19) CPP, bănuitul

Davidenco Iv. a avut dreptul să atace, în modul prevăzut de lege, acțiunile și

hotărîrile organului de urmărire penală. Acest drept, conform pct.27 alin.(2)

art. 66 Cod de procedură penală, i s-a păstrat și dispunea de el și la etapa cînd

a avut calitatea de învinuit, după care și inculpat. Astfel, nici la urmărirea

penală, cît și în instanța de fond, atît inculpatul, cît și apărătorul său, nu au

atacat cu plîngeri, în modul stabilit de lege, procesul-verbal de cercetare la

fața locului, prin urmare, se constată pierderea dreptului procesual.

Prezența vătămărilor corporale ușoare la inculpat și martorul Popova C.

nu constituie temei de considerare a acționării în legitimă apărare, nefiind

stabilit prin hotărîre definitivă legătura cauzală între presupusele acțiuni

ilegale ale părților vătămate și provocarea lor.

Cît privește pedeapsa stabilită inculpatului, Colegiul penal a menționat

că aplicarea prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal, în situația în care în

acțiunile inculpatului este prezentă starea de recidivă, contravine prevederilor

art. 90 alin.(4) Cod penal, conform cărora instituția suspendării condiționate a

executării pedepsei nu se aplică și în cazul recidivei.

Astfel, ținînd cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care se atribuie la

categoria celor grave, de modalitatea comiterii acesteia, de persoana celui

vinovat, de lipsa circumstanțelor cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, instanța de apel a conchis că scopurile pedepsei penale vor fi

atinse prin stabilirea în privința lui a pedepsei cu închisoarea pe un termen de

4 ani.

5

ordinar inculpatul Davidenco Ivan și avocatul acestuia Isiumbeli Valeriu, care

invocînd prevederile art. 427 alin.(1) pct.6), 8), 11), 12) Cod de procedură

penală, solicită casarea hotărîrilor contestate, cu pronunțarea unei noi hotărîri

de achitare a lui Davidenco I., sau acțiunile inculpatului să fie reîncadrate din

prevederile art. 287 alin.(3) Cod penal în cele ale art. 287 alin.(1) Cod penal, cu

aplicarea unei pedepse mai blînde, non privative de libertate, invocînd că în

acțiunile lui Davidenco I. nu au fost întrunite elementele infracțiunii

incriminate, deoarece nici în cadrul urmăririi penale, cît și judecării cauzei nu

s-a dovedit faptul că inculpatul avea la el electo shockerul pe care l-a folosit în

privința părților vătămate, fapt probat prin faptul că potrivit datelor

expertizelor lipsesc careva urme de arsuri ca rezultat al electrocutării lui

Garbuz D. Potrivit depozițiilor martorului Popova C. electro shockerul se afla

la ea, care a fost deposedată de către Garbuz D. în rezultatul aplicării

violenței, săvîrșirii jafului, ulterior tot acesta a predat electro shockerul

organelor de poliție. La fel, nu a fost stabilită intenția lui Davidenco Iv.,

precum și scopul lui de a încălca ordinea publică.

Consideră că acțiunile lui Davidenco Iv. se încadrează în prevederile

art. 37 Cod penal – reținerea infractorului, deoarece în timpul conflictului a

fost atacată Popova C., unde Garbuz D. i-a aplicat lovituri, după care i-a

sustras lanțul de la gît, în urma cărora aceasta a pierdut cunoștința. Aceste

acțiuni le-a văzut inculpatul și cu scopul reținerii lui Garbuz D., a scos cuțitul

din buzunar, însă fără a avea intenția de a-l aplica, a ieșit din încercuire și l-a

urmărit pe Garbuz D., care a comis jaful, dar a fost atacat de ultimul și s-a ales

cu leziuni corporale. Important este faptul, că în urma apariției pericolului

nimeni nu a avut de suferit. Instanțele de judecată urmau să confirme corect,

că Davidenco Iv. se afla în stare de extremă necesitate pentru a-și salva viața

de la un pericol iminent care nu putea fi înlăturat, iar conform art. 38 Cod

penal, o astfel de faptă nu constituie infracțiune.

Prin urmare, instanțele de fond și apel au dat o încadrare juridică

greșită acțiunilor inculpatului.

De asemenea, instanța de apel nu a dat aprecierea corespunzătoare

declarațiilor martorului Buzulan E. – ofițerul de urmărire penală, care a

explicat în ce împrejurări au fost puse lîngă automobile cuțitul și electo

shockerul, pentru a le fotografia, necătînd la faptul că acestea la fața locului

6

nu se aflau, din care considerente proba dată urmează a fi declarată nulă

potrivit art. 251 alin.(2), (4) CPP.

Conform art. 410 Cod de procedură penală, instanța de apel,

soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a

declarat apel. În apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța nu

poate agrava situația acestuia. Astfel, consideră că instanța a agravat situația

inculpatului, deoarece a admis apelul apărătorului și a aplicat pedeapsa reală,

ceia ce nu s-a cerut.

Totodată, în cadrul instanței de apel a fost înaintată cerere despre

audierea suplimentară a martorilor Popova C., Burca R., care a fost admis de

instanță, însă nu a fost audiat nici unul din ei, mai mult că în această parte

instanța nici nu s-a pronunțat.

La fel, consideră că acțiunile sale urmează a fi calificate ca legitimă

apărare, deoarece în această stare este persoana care săvîrșește fapta pentru a

respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, a altei

persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav

persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. Însă, acuzatorul de

stat cu diferite argumente neîntemeiate ignorează că inculpatul a fost singur și

nu putea nici de cum să fie agresor în cazul dat.

Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către inculpatul Davidenco I., solicitînd respingerea

recursului, ca inadmisibil, invocînd că recurentul solicită reaprecierea

probelor considerînd că nu au fost apreciate în raport cu prevederile art. 101

CPP, însă un asemenea temei nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de

procedură penală, totodată a menționat că la examinarea cauzei s-a dat

eficiență prevederilor art. 93-101 CPP, iar la stabilirea pedepsei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 34 Cod penal.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse, ca

inadmisibile, din următoarele considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele

7

temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Drept temei pentru declararea recursurilor ordinare, atît inculpatul

Davidenco I., cît și avocatul acestuia Isiumbeli Valeriu au invocat prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 11), 12) Cod de procedură penală, din care rezultă

că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

cînd persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași

faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale sau aplicarea pedepsei a

fost înlăturată de o nouă lege, sau faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul constată că nici unul din temeiurile la care se referă autorii

recursurilor, nu sînt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de

drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei instanței de apel.

La fel, Colegiul lărgit reține că, în conformitate cu prevederile art. 414

Cod de procedură penală, instanța de apel, examinînd apelurile acuzatorului

de stat și avocatului în numele inculpatului Davidenco Iv., a supus unei

cercetări suplimentare și minuțioase toate probele administrate la dosar,

inclusiv a audiat inculpatul, părțile vătămate Orghei S., Garbuz D., a verificat

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță și conform materialelor din dosar, au permis instanței de apel de a

conchide că vina inculpatului Davidenco Iv. în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal, este dovedită și că sentința

urmează a fi casată parțial, în partea individualizării pedepsei, cu

pronunțarea unei noi soluții în acest aspect.

Argumentele recurenților, precum că instanța de apel a apreciat incorect

și unilateral probele administrate în cauză nu au nici un suport legal.

Instanța de recurs consideră că argumentele avocatului și inculpatului,

precum că nu a comis infracțiunea imputată este neîntemeiată, deoarece

instanțele judecătorești la baza hotărîrilor de condamnare au pus mai multe

probe care cu certitudine confirmă vinovăția lui Davidenco Iv. în comiterea

8

infracțiunii de huliganism agravat, și anume: - declarațiile părților vătămate

Orghei S., Garbuz D., Orghei P., Rotari Al., - a martorilor Munteanu V., Cojuhari

G., Munteanu L., Gorea D. precum și, - procesul-verbal de cercetare la fața locului și

planșa fotografică din 08.05.2012, - raportul de expertiză medico-legală nr. 1433/D

din 06.06.2012, conform căruia s-a constatat că la Garbuz D. leziuni corporale

nu s-au depistat. Careva date referitoare precum că cet. Garbuz D. ar fi

consumat băuturi spirtoase, substanțe narcotice sau psihotrope în

documentele medicale prezentate nu se conțin, - procesul-verbal de examinare a

obiectului din 28.06.2012.

Acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în prevederile art. 287

alin.(3) Cod penal – huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, săvîrșite cu încercarea aplicării armei și cu aplicarea altor

obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

La acest capitol Colegiul consideră necesar de menționat că potrivit

doctrinei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3)

Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiuni care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor

sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de

rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă

actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvîrșite cu aplicarea sau cu

încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității

corporale sau sănătății.

Prin ordine publică se înțelege un sistem stabil de relații sociale care

asigură ambianța liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a

persoanei și a integrității patrimoniului, precum și activitatea normală a

organelor și instituțiilor de stat publice.

Obiectul juridic special al infracțiunii de huliganism poate fi viața și

sănătatea, cinstea și demnitatea, libertatea persoanei și dreptul de proprietate.

Prin încălcare grosolană a ordinii publice se exprimă o vădită lipsă de

respect față de societate, săvârșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la

regulile sociale și morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod

grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviință,

neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățeni, prin înjosirea onoarei și

demnității personalității, încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice,

9

zădărnicirea activităților de masă, suspendarea temporară a activității

normale a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului obștesc

etc.

Exprimarea unei vădite lipse de respect față de societate se are în vedere

acțiunile evidente ce ating interesele legitime ale unui grup ori chiar ale unei

persoane care se află la locul infracțiunii (proferarea de expresii indecente,

abordarea unei ținute lipsite de pudoare, efectuarea de gesturi obscene etc.).

Prin acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică se înțelege fapta săvîrșită

în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în

acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele

etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.

Fapta prejudiciabilă analizată presupune aplicarea violenței asupra

persoanelor.

În sensul art. 287 Cod penal, prin violență se are în vedere violența

soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori violența

soldată cu leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată

a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

Prin hotărîrea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție “Cu

privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism” nr. 4 din

19.06.2006, este stipulat că: huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra

persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe

constituie atît violența psihică, cît și cea fizică, ce se poate manifesta prin

cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot surveni în urma săvîrșirii unor

acțiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri, prin

imobilizarea, îmbrîncirea, punerea unei piedici victimei, urmate de vătămarea

integrității corporale sau de leziuni corporale, sau fără cauzarea prejudiciului

sănătății.

Instanța de recurs specifică că latura subiectivă a infracțiunii de

huliganism se caracterizează, în primul rînd, prin intenție directă. Motivele

acestei infracțiuni sunt motive huliganice. Deși motivul nu este indicat în

textul legii penale ca semn obligatoriu al laturii subiective a huliganismului, el

decurge din însăși esența acestei infracțiuni. Una din condițiile necesare (nu

și suficiente) pentru aplicarea răspunderii conform art. 287 Cod penal este ca

inițiator al încăierării sau al certei să fie nu victimă, dar făptuitorul;

făptuitorul să provoace conflictul pentru a se răfui cu victima. Totodată,

10

motivele huliganice trebuie să fie condiționate de dorința făptuitorului de a

se opune celor din jur, de a-și demonstra atitudinea sfidătoare față de ei. De

aceea, vor fi calificate conform articolelor corespunzătoare din Capitolul II al

Părții speciale a Codului penal acele acțiuni care sunt determinate de dorința

făptuitorului de a se răzbuna, avînd la bază relațiile de ostilitate dintre acesta

și victimă, de alte motive personale, care nu sunt condiționate de dorința

făptuitorului de a se opune celor din jur, de a-și demonstra atitudinea

sfidătoare față de ei.

Aceiași concluzie este expusă și în explicația dată de către Plenul Curții

Supreme de Justiție în Hotărîrea „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale

despre huliganism”, potrivit căruia „Instanțele judecătorești urmează să delimiteze

huliganismul de alte infracțiuni în dependență de sensul și orientarea intenției

făptuitorului, de motivele, scopurile și circumstanțele acțiunilor săvîrșite de el.

Insultele, loviturile, cauzarea vătămărilor corporale ușoare, medii, grave și alte

acțiuni de acest fel, săvîrșite în familie, apartament, în privința rudelor, cunoscuților

și provocate de relațiile personale ostile etc., vor fi calificate în baza articolelor Codului

penal ce prevăd răspunderea pentru infracțiunile împotriva vieții și sănătății

persoanei. Însă, în cazurile în care asemenea acțiuni au fost însoțite de o încălcare

grosolană evidentă a ordinii publice de către făptuitor și au exprimat o vădită lipsă de

respect față de societate, aceste acțiuni urmează a fi calificate drept huliganism”.

Raportînd cele menționate mai sus la speța în cauză, Colegiul constată

justificată concluzia instanțelor judecătorești, precum că în speță, este

prezentă intenția directă de comitere a acțiunilor violente, sau acțiunile

inculpatului Davidenco Iv. au fost îndreptate spre cauzarea prejudiciului

sănătății persoanelor din jur, dînsul nelimitîndu-se doar la agresiunile

verbale, dar recurgînd și la folosirea electro shockerului și amenințarea cu

cuțitul, fapt ce a pus în pericol viața persoanelor din jur.

Mai mult ca atît, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.

1434/D din 15.06.2012 și raportul de constatare medico-legală nr. 2059 din

11.05.2012, de asemenea indirect dovedesc comiterea de către inculpat a

acțiunilor ilegale, în procesul cărora el singur a suferit, drept urmare a

alergării și amenințării cu cuțitul în privința părților vătămate.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

de procedură penală, iar instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele

invocate de apelanți, specificînd motivele pe care și-a întemeiat soluția

11

adoptată, la caz, de admitere a apelurilor declarate de procuror și avocat, în

partea stabilirii pedepsei inculpatului, modificînd soluția instanței de fond în

latura respectivă.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs apreciază drept vădit

neîntemeiate criticile recurenților privitor la cele invocate precum că instanța

de apel a adoptat o decizie ilegală în privința lui Davidenco Ivan.

Asupra celor constatate, instanța de recurs menționează că, chestiunea

de apreciere a probelor dată de instanțele ierarhic inferioare, invocată de

recurenți în cererile de recurs, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea

acesteia este de competența instanței de fond și apel. Prin urmare, în lumina

jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, se

reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar

instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu

apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

La fel, Colegiul lărgit consideră ca neîntemeiate argumentele din

recursuri precum că Davidenco Iv. a acționat în legitimă apărare, deoarece se

afla în stare de extremă necesitate de a-și salva viața de la un pericol iminent

care nu putea fi înlăturat, dat fiind că circumstanțele cauzei denotă o altă stare

de fapt și evoluare a evenimentelor, nefiind stabilit că inculpatul ar fi respins

un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa și a altei

persoane, care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

Mai mult ca atît, inițiatorul conflictului a fost inculpatul care fiind

deranjat de scoaterea cutiei poștale și ignorarea cerinței sale în privința

părților vătămate de a pleca din curtea casei, a folosit un cuțut și un electro

shocker cu care îi amenința.

Referitor la motivul invocat precum că instanța de apel a admis

demersul privind audierea suplimentară a martorilor Popova C. și Burca R.,

însă nu i-a audiat și nu s-a pronunțat în privința declarațiilor acestora,

instanța de recurs conchide că, potrivit procesului-verbal al ședinței instanței

de apel din 31 martie 2014, avocatul inculpatului V. Isiumbeli a solicitat să fie

audiat martorul Popova C., însă instanța de apel corect a dispus respingerea

demersului înaintat, pe motiv că martorul nominalizat a fost deja audiat în

12

cadrul cercetării judecătorești, în prezența inculpatului și avocatului acestuia

V. Isiumbeli, cu asigurarea posibilității părților de a le adresa întrebări. Cît

privește audierea martorului Burca R., instanța constată că un asemenea

demers din partea avocatului în cadrul ședinței instanței de apel nu a fost

înaintat.

La fel, Colegiul penal respinge motivele invocate de recurenți referitor

la faptul că inculpatul urmează a fi achitat deoarece nu au fost întrunite

elementele infracțiunii de huliganism agravat, deoarece lipsesc careva arsuri

ca rezultat al electrocutării lui Garbuz D., fiindcă necătînd la faptul că la

partea vătămată Garbuz D. nu au fost depistate leziuni corporale pe suprafața

corpului în timpul efectuării expertizei medico-legale, aceasta nu constituie

temei de a considera că declarațiile lui, precum și a altor părți vătămate în

privința aplicării electro shockerului, nu sunt adevărate, deoarece atît din

declarațiile lui Garbuz D., cît și din raportul de constatare medico-legală nr.

2025 din 11 mai 2012, adresarea la medic a avut loc după 3 zile de la data

comiterii infracțiunii.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că Davidenco Iv. nu a

comis infracțiunea pentru care a fost condamnat, sunt neîntemeiate și

contravin materialelor din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat nu echivalează cu achitarea acestuia, de vreme ce există probe

pertinente și concludente, care, în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Nerecunoașterea vinovăției, urmează a fi apreciată drept o modalitate

de exercitare a dreptului la apărare, inculpatul urmărind scopul de a se

eschiva de la răspunderea penală.

Afirmația recurentului, precum că instanțele de judecată incorect au

apreciat probele punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu poate fi

reținută ca temei de admitere a acestui recurs, deoarece, ca probe acestea au

fost adunate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de

instanțe în modul corespunzător conform procedurii penale, iar instanțele de

judecată nu au făcut o altă încadrare juridică a faptelor comise de către

Davidenco Ivan decît cele în baza căreia acesta a fost pus sub învinuire.

13

Totodată, Colegiul penal remarcă că recursurile înaintate repetă

întocmai textul apelului declarat de avocat în numele inculpatului și

argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța

de apel, pe deplin le-a examinat, apreciind toate probele din dosar în

ansamblu, și, conform art.414 alin.(3), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală, s-a pronunțat detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că acțiunilor inculpatului

Davidenco Ivan li s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura

de pedeapsă acestuia i s-a stabilit cu respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptei comise, de persoana

celui vinovat, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează

răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale

în baza căreia a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în

hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.

Instanța de recurs atestă că la examinarea cauzei în apel încălcări ale

legislației procesual-penale, nu au fost comise, inclusiv au fost respectate

prevederile art. 31 Cod de procedură penală.

La materialele cauzei (f.d.135, vol.II) este anexată încheierea din

11.02.2014 prin care s-a dispus modificarea completului de judecată, care

urma să judece apelul și anume: Gh. Iovu - președinte, D. Rotarciuc și Al-ndru

Șpac – judecători.

Cu toate că această încheiere se referă la o altă cauză penală a lui

Postolachi Vladislav învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332

alin.(1) CP și nu se referă la cauza din speță – Davidenco Iv., instanța de

recurs consideră că aceasta este o eroare materială și nu poate servi temei

pentru casarea hotărîrii contestate, deoarece completul de judecători

nominalizați a fost format printr-o dispoziție a președintelui Curții de Apel

Chișinău la începutul anului 2013, care era valabilă la judecarea apelului.

În consecință, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea

recursurilor ordinare și, potrivit legii, se impune respingerea recursurilor

declarate de inculpat și avocatul acestuia ca inadmisibile, cu menținerea

hotărîrii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

14

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de inculpatul

Davidenco Ivan și avocatul acestuia Isiumbeli Valeriu, împotriva sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08 aprilie 2013 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2014, în cauza penală în

privința lui Davidenco Ivan Anatolie, cu menținerea hotărîrilor contestate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 24 decembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Petru Moraru

15

Dosarul nr. 1 ra-1572/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

O P I N I E S E P A R A T Ă

a judecătorului Constantin Alerguș

(Expusă în temeiul art. 340 alin. (3) Cod de procedură penală pe cauza

penală în privința lui Davidenco Ivan Anatolie)

09 decembrie 2014 mun. Chișinău

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

09 decembrie 2014, au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile ordinare

declarate de inculpatul Davidenco Ivan și avocatul acestuia Isiumbeli

Valeriu, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08

aprilie 2013 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31

martie 2014, în cauza penală în privința lui Davidenco Ivan Anatolie, cu

menținerea hotărîrilor contestate.

Pledez pentru o altă soluție decît cea adoptată cu majoritatea de

voturi și consider că recursurile ordinare declarate de inculpatul și avocatul

acestuia urmau a fi admise cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel, din următoarele considerente.

Potrivit art. 6 § 1 și 2 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 19 alin.(1), 25 alin.(4) Cod de

procedură penală, orice persoană are dreptul la examinarea și soluționarea

cauzei sale, de către o instanță, legal constituită, care va acționa în

conformitate cu prezentul cod.

Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a-i fi judecată cauza de acea

instanță și de acel judecător în competența cărora ea este dată prin lege.

Conform art. 30 alin.(5), 31 alin.(1) și (3) Cod de procedură penală,

apelurile împotriva hotărîrilor judecătorești în cauzele penale se judecă în

complet format din 3 judecători, care trebuie să rămînă același pe tot

parcursul judecării cauzei. În cazul în care cauza se judecă de un complet

format din 3 judecători și unul din aceștia nu poate participa în continuare

16

la judecarea cauzei din motive de boală îndelungată, deces sau din

motivul eliberării din funcție în condițiile legii acest judecător este înlocuit

de un alt judecător, și cauza se judecă în continuare.

Dispoziția art. 61 alin. (11) și (2) din Legea privind organizarea

judecătorească, prevede că schimbarea membrilor completului se face în

cazuri excepționale, în baza unei încheieri motivate a președintelui Curții

de Apel și potrivit criteriilor obiective stabilite de regulamentul elaborat de

Consiliul Superior al Magistraturii.

Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui

complet decît în condițiile prevăzute delege.

Potrivit pct. 14 din Regulamentul privind modul de constituire a

completelor de judecată și schimbarea membrelor acestora, schimbarea

membrilor completului de judecată se impune în cazurile în care există

unul din următoarele temeiuri: - boală îndelungată, - deces, - eliberare din

funcție, - abținere, - recuzare, - detașare, - transferare, - promovare, -

suspendare din funcție și incompatibilități.

Normele enunțate, au fost ignorate de către instanța de apel.

Potrivit încheierii din 05.06.2013 adoptată de Președintele Curții de

Apel Chișinău (f.d.75, vol.II) a fost modificat completul de judecată și s-a

dispus ca în continuare cauza să fie examinată de completul de judecată

compus din Gh. Iovu - președinte, judecătorii – T. Micu și S. Furdui.

Pe parcursul examinării cauzei completul format din judecătorii

nominalizați au admis două demersuri înaintate de participanții la proces

și anume:

1) la 09.09.2013 a fost admis demersul avocatului în numele

inculpatului și anexat la materialele cauzei încheierea din 03.04.2013

privind anularea ordonanței procurorului din 28.12.2012;

2) la 11.11.2013 a fost admis demersul procurorului și s-a anexat

ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui Garbuz Denid (f.d.154,

vol.II).

Ulterior, după ce cauza timp de 8 luni s-a aflat în procedura

completului de judecată Gh. Iovu, T. Micu, S. Furdui (05.06.2013 –

11.02.2014), la 11 februarie 2014, prin încheierea președintelui Curții de

Apel Chișinău (f.d. 135, vol.II), care se referă cu totul la altă cauză penală

17

(în privința lui Postolachi Vladislav Ion învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 332 alin.(1) Cod penal), s-a dispus ca în continuare cauza

să fie judecată de un alt complet, Gh. Iovu, D. Rotarciuc și Al-ndru Șpac,

care în decizia contestată s-a pronunțat asupra materialelor anexate la

dosar, prin decizia altui complet de judecată (Gh. Iovu, T. Micu, S. Furdui),

ceea ce, în opinia mea, este inadmisibil.

În contextul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și,

în special, a hotărîrii din 09.10.2008 în Cauza lui Moiseev vs Federația Rusă, s-

a susținut că schimbarea completului de judecată din motive ce nu pot fi

stabilite și care nu au fost prevăzute de careva garanții procesuale, se

consideră ca o încălcare a art.6 CEDO – dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prescripțiile legale cu privire la compunerea

completului de judecată au fost încălcate de către instanța de apel, iar

potrivit art. 251 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale referitoare la compunerea instanței atrage nulitatea

actului procedural. Această nulitate nu se înlătură în nici un mod, poate fi

invocată în orice etapă a procesului penal și se ia în considerare de

instanță, inclusiv din oficiu.

Cele menționate denotă că instanța nu a fost compusă potrivit legii,

fiind încălcate prevederile art. 30 și 31 Cod de procedură penală, încălcări

ce aduc atingere cu nerespectarea art. 6 CEDO – dreptul la un proces

echitabil, cît și art. 61 alin. (11) din Legea nr. 514 – XIII din 20.07.1995

privind organizarea judecătorească.

În temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expun și

semnez prezenta opinie separată, care se anexează la dosar.

Judecătorul Colegiului penal Constantin Alerguș

18