1ra-1033/2014 — art.201/1 alin. 3, lit.a CP

Dosarul nr. 1ra-1033/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

01 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Petru Ursache,

Judecători –Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Ion Guzun,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2014, în

cauza penală în privința lui

Merlan Ivan Savva,

născut la 08 ianuarie 1947, originar și domiciliat în

s. Grozești, r-nul Nisporeni;

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

fond);

apel);

recurs ordinar).

C O N S T A T Ă :

Ivan a fost condamnat în baza art. 151 alin.(1) Cod penal, la 5 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

2013, aproximativ la orele 2100, Merlan Ivan, aflîndu-se la domiciliul său din s.

Grozești, r-nul Nisporeni, unde în urma unui conflict apărut între el și soția

sa Merlan Z., intenționat avînd scopul vătămării grave a integrității corporale

i-a aplicat părții vătămate cu un cuțit de bucătărie o lovitură în regiunea

abdominală, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico –legală nr.

103 „D” din 26 iulie 2013, leziuni corporale grave, periculoase pentru viață.

1

casarea acesteia, și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Merlan Ivan să fie condamnat în baza art.2011

alin.(3) lit. a) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

În argumentarea soluției solicitate, procurorul a invocat că concluzia

instanței de fond privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului din prevederile

art. 2011 alin. (3) lit. a) în cele ale art. 151 alin. (1) Cod penal, este greșită.

Astfel, în opinia apelantului, elementul distinct care definește o infracțiune de

violență în familie, îl constituie existența unei relații de familie între victimă și

făptuitor, ceia ce s-a confirmat în speța dată.

februarie 2014, a fost admis apelul acuzatorului de stat, casată sentința

Judecătoriei Nisporeni din 24 octombrie 2013, în latura penală, și pronunțată

o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Merlan Ivan a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal,

la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

comiterii infracțiunii violența în familie, invocate în rechizitoriu și a conchis

că, instanța de fond neîntemeiat a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului

Merlan Ivan urmează a fi încadrate în prevederile art. 151 alin. (1) Cod penal,

deoarece vinovăția acestuia în ședința instanței de apel a fost dovedită pe

deplin, unde a fost demonstrată latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii

prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, astfel acțiunile acestuia

urmează a fi încadrate în prevederile acestui articol.

La stabilirea pedepsei lui Merlan Ivan, instanța a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de lipsa

circumstanțelor agravante, prezența circumstanțelor atenuante, recunoașterea

vinovăției, căința sinceră, la locul de trai se caracterizează pozitiv. Totodată,

Colegiul penal a menționat și faptul că partea vătămată singură a provocat

conflictul, numindu-l cu cuvinte ofensatoare pe inculpat.

2

în temeiul pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, prin care critică

hotărîrea instanței inferioare sub aspectul blîndeței pedepsei din motiv că nu

a fost dată o apreciere justă gravității infracțiunii săvîrșite, instanța

limitîndu-se doar la faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția, s-a căit de

cele comise, iar conform art. 16 alin.(5) Cod penal, fapta comisă de inculpat

este o infracțiune deosebit de gravă, astfel, dispozițiile art. 90 Cod penal

în speță nu pot fi aplicate, a solicitat casarea deciziei instanței de apel

în partea stabilirii pedepsei și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță în alt complet de judecată.

penal al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta urmează a fi admis,

din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau

parțială a hotărîrii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi

hotărîri, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze parțial, atunci cînd se constată comiterea unei erori de

drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.

Conform art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8),

419 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

În recursul ordinar declarat se semnalizează temeiurile prevăzute în

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală – s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

După cum rezultă din recurs, autorul recursului este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului în baza art. 2011 alin.(3) lit. a) Cod penal însă, critică

hotărîrea contestată în partea pedepsei, nefiind de acord cu aplicarea

3

prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii aplicată lui Merlan Ivan pe termen de probă.

Reieșind din prevederile art. 90 alin. (4) Cod penal, persoanelor care au

săvîrșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în

cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei nu se aplică.

În speță, instanța de apel nu a ținut cont de gradul de pericol social al

infracțiunii comise, nu a luat în considerație faptul că inculpatul Merlan Ivan

a comis o infracțiune deosebit de gravă, care prevede pedeapsa privativă de

libertate de la 5 la 15 ani închisoare.

Astfel, sancțiunea art. 201 1 alin. (3) lit. a) Cod penal, prevede pedeapsa

de la 5 la 15 ani închisoare, și conform prevederilor art. 16 alin. (5) Cod penal,

această infracțiune se consideră deosebit de gravă și, respectiv, în

conformitate cu prevederile art. 90 alin. (4) Cod penal, condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este aplicabilă.

Instanța de recurs consideră că, motivele invocate de procuror în recurs,

referitor la individualizarea executării pedepsei, sunt întemeiate, deoarece

instanța de apel în mod eronat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

Colegiul penal conchide că admiterea recursului ordinar, cu casarea

deciziei instanței de apel în partea aplicării art. 90 Cod penal, nu poate fi o

agravare a situației inculpatului vis-à-vis de hotărîrea contestată.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei este o măsură de

politică penală bazată pe încrederea în reeducarea condamnatului pe durata

suspendării pedepsei. Instituția suspendării condiționate a executării

pedepsei este destinată să ducă la realizarea scopului pedepsei, fără

executarea efectivă a acesteia, evitîndu-se astfel neajunsurile pe care le atrage

după sine privațiunea de libertate: îndepărtarea condamnatului de familie și

de modul de viață obișnuit, contactul cu infractori care îl pot antrena în

continuare pe calea infracțiunii etc.

În literatura juridică, referindu-se la suspendarea condiționată a

executării pedepsei s-a expus că această măsură constă în esență – în

dispoziția luată de instanța de judecată prin însăși hotărîrea de condamnare,

de a o suspenda pe o anumită durată și în anumite condiții executarea pedepsei

pronunțate.

4

Principalul efect constă în aceia că executarea pedepsei este suspendată,

adică pedeapsa, deși definitiv aplicată, nu este pusă în executare, astfel că

instituția suspendării condiționate a pedepsei ține de condițiile de executare a

pedepsei închisorii deja stabilite de către instanța de judecată pe toată durata

termenului de încercare.

Cu alte cuvinte, executarea pedepsei devine condiționată de conduita

condamnatului pe această durată, iar suspendarea executării poate fi revocată

în caz de nerespectare a condițiilor.

În cadrul instituției suspendării condiționate a pedepsei, instanța după

ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a acesteia

pe baza criteriilor generale de individualizare, completează acest rezultat printr-

un act de individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei și constă în dispoziția dată de instanța de judecată prin hotărîrea de

condamnare de a se suspenda pe o anumită durata de timp executarea

pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Urmează a fi diferențiată noțiunea de individualizare a pedepsei de

noțiunea de individualizare a executării pedepsei.

Prin actul de individualizare a executării pedepsei cu suspendarea

executării instanța pune pe cel condamnat în situația de „condamnat cu

executarea pedepsei condiționat suspendată”.

În acest mod suspendarea condiționată a executării pedepsei se arată a

fi o problemă privind executarea pedepsei dat fiind faptul că obiectul

suspendării este executarea pedepsei. Se suspendă executarea pedepsei și nu

aplicarea pedepsei.

Din considerentele menționate, Colegiul penal consideră că excluderea

aplicării prevederilor art.90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art.

435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, că judecînd recursul, instanța

admite recursul, casează hotărîrea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărîre, dacă nu se agravează situația condamnatului, nu poate fi considerată o

agravare a situației inculpatului, deoarece nu s-a făcut o altă reîncadrare a

faptei în sensul agravării și nici nu s-a dat o altă individualizare a pedepsei

stabilite în același sens, cu atît mai mult, că în speță, infracțiunea comisă de

Merlan Ivan se atribuie la categoria celor deosebit de grave, iar suspendarea

5

condiționată a executării pedepsei în acest caz este interzisă de o normă

imperativă de drept și aplicarea art. 90 Cod penal nu poate fi justificată sub

nici o motivare.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, recursul

declarat de acuzatorul de stat urmează a fi admis, casată parțial hotărîrea

instanței de apel în partea stabilirii pedepsei inculpatului Merlan Ivan, cu

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, casează parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2014, în cauza

penală în privința lui Merlan Ivan Savva în latura penală, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărîre, conform căreia exclude aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal.

Merlan Ivan Savva se consideră condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit.

a) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare,cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip închis.

Termenul de executare a pedepsei lui Merlan Ivan Savva se calculează

din momentul reținerii acestuia.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 22 iulie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Ion Guzun

6