2rac-408/13 — restituirea unui apartament sau achitarea echivalentului acestuia

prima instanță: A. Catană dosarul nr. 2rac-408/13

instanța de apel: A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut

D E C I Z I E

25 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Valentina Clevadî

Vera Macinskaia

Nicolae Clima

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Ministerul Apărării al Republicii

Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ministerului Apărării al

Republicii Moldova împotriva Primăriei mun. Chișinău cu privire la restituirea unui

apartament din fondul locativ departamental sau achitarea echivalentului acestuia,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2013, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova și menținută

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17 decembrie 2012, prin care

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată și ca depusă cu omiterea termenului de

prescripție,

c o n s t a t ă

La 20 ianuarie 2012 Ministerul Apărării a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei mun. Chișinău cu privire la restituirea unui apartament în fondul

locativ departamental sau achitarea echivalentului acestuia.

În motivarea acțiunii a indicat că prin decizia Primăriei mun. Chișinău nr. 19/28

din 26 iunie 1997 a fost admisă înstrăinarea apartamentului nr. 2 compus din 2 odăi cu

suprafața totală de 51,1 m.p., situat pe str. Botanica Veche 8, mun. Chișinău din fondul

departamental, fără consimțământul Ministerului Apărării al RM și distribuit unei

persoane, care nu are atribuții cu Armata Națională, fapt ce se confirmă prin ordinul de

repartiție nr. 05254 din 02 iulie 1997, acordat colaboratorului Ministerului Afacerilor

Interne al RM - Cohaniuc Iurie.

Susține reclamantul, că prin scrisoarea Directorului Direcției generală economie,

reforme și relații patrimoniale nr. 02-04/981 din 12 august 2011, a fost informat, că

prin hotărârea nr. 222 din 10 iunie 2011 a Comisiei municipale de privatizare a

fondului de locuințe a fost permisă privatizarea locuinței nr. 2 din str. Botanica Veche

8, mun. Chișinău, în mod gratuit, la care au participat Cohaniuc Iurie, a.n. 1967,

Cohaniuc Iurie an. 1993 și Cohaniuc Anatolie a.n. 1998.

Afirmă că contrar prevederilor Codului cu privire la locuințe și prevederilor

Hotărârii Guvernului nr.542 din 18 august 1992, apartamentul ce aparținea fondului

1

Departamental al Ministerului Apărării a fost înstrăinat ilegal, fără înștiințarea

gestionarului în prealabil.

Menționează că întru soluționarea incidentului, a solicitat în repetate rânduri

Primăriei mun. Chișinău de a restitui un apartament similar celui înstrăinat, însă drept

răspuns, Primăria mun. Chișinău a motivat imposibilitatea realizării cererii înaintate

prin faptul, că procesul de privatizare a redus considerabil fondul locativ de stat, iar

construcția spațiului locativ din fondul locativ public a fost practic suspendată din

cauza lipsei mijloacelor financiare.

Consideră reclamantul, că prin înstrăinarea apartamentului nr. 2 din str. Botanica

Veche 8, mun. Chișinău, pârâtul a admis încălcarea prevederilor legislației în vigoare,

motiv pentru care solicită de a obliga Primăria mun. Chișinău la restituirea unui

apartament similar celui înstrăinat sau achitarea echivalentului acestuia.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17 decembrie 2012

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată și ca depusă cu omiterea termenului de

prescripție.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2013 a fost respins apelul

declarat de către Ministerul Apărării și menținută hotărârea primei instanțe.

La 10 iunie 2013 Ministerul Apărării a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătorești emise pe

marginea pricinii în cauză, considerându-le neîntemeiate.

Susține că atît prima instanță, cît și instanța de apel nu au apreciat just probele

invocate de către Ministerul Apărării al RM în susținerea poziției sale și anume faptul

că termenul de prescripție în interiorul căruia acesta a fost în drept să înainteze o

cerere în instanță în vederea revendicării unui apartament similar celui înstrăinat a

început să curgă din 20 decembrie 2011, odată cu permiterea privatizării

apartamentului nr. 2 din str. Botanica Veche 8, mun. Chișinău.

Menționează că, deși apartamentul aflat în litigiu a fost repartizat ilegal la 02

iulie 1997, acesta continua să facă parte din fondul departamental al Ministerului

Apărării al RM, iar înstrăinarea nemijlocită a acestuia a avut loc odată cu emiterea de

către Comisia municipală de privatizare a fondului o de locațiune a hotărîrii prin care

s-a permis privatizarea.

Consideră că Ministerul Apărării al RM a fost în drept să înainteze o acțiune prin

care să solicite restituirea de către Primăria mun. Chișinău a unui apartament similar

celui înstrăinat sau a contravalorii acestuia, din data privatizării și nu din momentul

repartizării locuinței beneficiarului Cohaniuc Iurie.

Totodată, invocă că pretențiile Ministerului Apărării al RM nu sunt bazate pe

legalitatea deciziei Primăriei mun. Chișinău nr. 19/28 din 26 iunie 1997, pe care de

fapt nici nu o contestă, dar pe hotărîrea Comisiei municipale de privatizare a fondului

de locuințe nr. 222 din 10 iunie 2011 și ca urmare, afirmă că solicitarea sa, privind

încasarea contravalorii bunului înstrăinat ilegal, este întemeiată.

Insistă că Ministerul Apărării al RM nu a recurs la omiterea termenului de

prescripție și astfel, neîntemeiat i-a fost refuzat în apărarea dreptului pe calea acțiunii

civile din moment ce de la data înstrăinării bunului și pînă la adresarea în instanță de

judecată nu a fost depășit termenul de trei ani stabilit de art. 267 Cod civil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

2

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din 10 aprilie

2013 a fost expediată în adresa Ministerului Apărării al RM la 22 aprilie 2013, fapt ce

se confirmă prin copia scrisorii de însoțire (f. d. 84), iar careva date care ar atesta data

recepționării acesteia de către recurentă, la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale

și a declarat recursul la 10 iunie 2013 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Verificând argumentele recursului, studiind materialele dosarului, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea parțială a deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, în partea respingerii acțiunii ca fiind

neîntemeiată și cu menținerea acestora în partea respingerii acțiunii ca fiind depusă cu

omiterea termenului de prescripție.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. b) CPC, instanță, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de

apel, pronunțând o nouă hotărâre.

Fiind investită cu acțiunea Ministerului Apărării al RM împotriva Primăriei

mun. Chișinău cu privire la obligarea restituirii unui apartament similar celui

înstrăinat sau achitarea echivalentului acestuia, prima instanță a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii și depunerii acesteia cu omiterea termenului de prescripție,

soluție care a fost menținută și de instanța de apel.

Instanța de recurs constată, însă, că deși, la soluționarea pricinii au fost stabilite

pe deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond,

concluziile instanțelor de judecată în partea respingerii acțiunii ca neîntemeiată sunt

incorecte.

Astfel, după cum denotă actele cauzei prin decizia Primăriei mun. Chișinău nr.

19/28 din 26 iunie 1997 ,,Cu privire la repartizarea spațiului locativ din fondul

municipal” a fost repartizat apartamentul nr. 2, din 2 odăi situat pe str. Botanica Veche

8 mun. Chișinău din fondul departamental al Ministerului Apărării al RM cetățeanului

Cohaniuc Iurie, angajat la Unitatea Militară nr. 1001 a Ministerului Afacerilor Interne

al RM.

Aici urmează de remarcat și faptul că Ministerul Apărării al RM a cunoscut

despre decizia adoptată de către Primăria mun. Chișinău din 26 iunie 2007, fapt ce

rezultă din scrisoarea adresată Primarului General Serafim Urecheanu de Ministerul

Apărării al RM, Valeriu Pasat la 30 decembrie 1997 (f.d. 11).

Conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia

persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată,

dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art. 271 Cod civil, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se

respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea

persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă până la încheierea dezbaterilor în

fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul în

care instanța se pronunță asupra fondului.

În sensul normei enunțate, este de înțeles că cererea despre termenul de

prescripție poate fi făcută până la finisarea dezbaterilor judiciare în fond, iar aplicarea

termenului de prescripție, în sensul Codului civil, este legată de manifestarea de voință

a persoanei în folosul căreia curgea termenul de prescripție.

3

Din materialele dosarului rezultă că reprezentantul Primăriei mun. Chișinău atît

prin referința depusă la cererea de chemare în judecată, cît și în cadrul examinării

cauzei în prima instanță a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și ca depusă cu

omiterea termenului de prescripție prevăzut de art. 267 Cod civil (f. d. 36-37, 60-62).

În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță, iar la cererea de repunere în termen se anexează probele ce

dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Raportând dispozițiile citate în acest context, instanța de recurs reține drept

corecte concluziile instanțelor inferioare cu privire la faptul că acțiunea în cauză a fost

depusă cu omiterea termenului de prescripție, nefiind invocate careva motive care ar

justifica omiterea termenului de prescripție.

Argumentele invocate de recurentul Ministerul Apărării al RM precum că

termenul de prescripție în interiorul căruia a fost în drept să înainteze o cerere în

instanță în vederea revendicării unui apartament similar celui înstrăinat a început să

curgă din 20 decembrie 2011, odată cu permiterea privatizării apartamentului nr. 2 din

str. Botanica Veche 8, mun. Chișinău, nu poate fi reținut de către instanța de recurs,

deoarece recurentul pretinde la încălcarea unui drept apărut în baza Deciziei Primăriei

mun. Chișinău nr. 19/28 din 26 iunie 1997, despre care acesta a cunoscut cu

certitudine, însă nu a întreprins măsurile necesare întru apărarea dreptului pretins în

interiorul termenului de prescripție.

Or, la caz, acțiunea fiind cu privire la obligarea Primăriei mun. Chișinău la

restituirea unui apartament similar celui înstrăinat sau achitarea echivalentului

acestuia, este incontestabil că termenul general în interiorul căruia Ministerul Apărării

al RM putea să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul

încălcat este de 3 ani de la data cînd a cunoscut despre dreptul său încălcat (art. 267

alin. (1) Cod civil).

Prin urmare, reieșind din circumstanțele cauzei și prevederile legale enunțate

instanțele judecătorești corect au concluzionat că Ministerul Apărării al RM a înaintat

acțiunea în instanța de judecată cu omiterea termenului de prescripție, ceea ce justifică

în speță respingerea acțiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

De altfel, critica recurentului referitor la faptul că acțiunea a fost înaintată în

interiorul termenului de prescripție, luându-se în considerare hotărârea Comisiei

municipale de privatizare a fondului de locuințe nr. 222 din 12 august 2011 nu are

relevanță, or, din conținutul acțiunii rezultă că recurentul invocă ilegalitatea deciziei

Primăriei mun. Chișinău nr. 19/28 din 26 iunie 1997, prin care a fost admisă

înstrăinarea apartamentului nr. 2, format din două odăi, suprafața de 51,1 m.p., situat

pe str. Botanica Veche 8, mun. Chișinău din fondul departamental fără

consimțământului Ministerului Apărării al RM, contrar art. 48 a Codului cu privire

Locuințe și pct. 3 a Hotărârii Guvernului nr. 542 din 18 august 1992, respectiv

termenul general, prin prisma art. 267 alin.(1) Cod civil, în interiorul căruia putea să-și

apere interesele prin intentarea unei acțiuni în judecată este de 3 ani.

Prin urmare, argumentul recurentului precum că la pronunțarea deciziei instanța

de apel a încălcat și aplicat eronat normele de drept material și procedural, nu pot fi

reținute de către instanța de recurs deoarece acestea sunt declarative și contravin

circumstanțelor și înscrisurilor din dosar.

Totodată, instanța de recurs consideră că odată ce acțiunea a fost respinsă ca

tardivă, inoportun instanțele judecătorești au abordat și fondul cauzei. Or, atunci când

4

instanța de judecată va respinge acțiunea în temeiul unei explicații procedurale,

hotărârea nu va conține concluzii ce țin de soluționarea fondului nemijlocit, cu atât mai

mult, reieșind din prevederile art. 113 al. (1,2) CPC, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța judecătorească (judecător), iar cererile și documentele depuse după expirarea

termenului de procedură nu degrevează de îndeplinirea obligației procedurale.

În circumstanțele relatate, Colegiul Civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că concluzia instanțelor inferioare

cu privire la respingerea acțiunii ca depusă tardiv este justă, iar concluziile expuse

asupra fondului cauzei sunt inoportune.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul, că

circumstanțele pricinii au fost stabilite de către instanțele inferioare, însă normele de

drept procedural au fost aplicate eronat și nu este necesară verificarea suplimentară a

cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe în partea respingerii acțiunii ca

neîntemeiată, în rest de a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Completul Colegiului, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii

Moldova.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2013 și hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Ministerul Apărării al Republicii Moldova

împotriva Primăriei mun. Chișinău cu privire la restituirea unui apartament din fondul

locativ departamental sau achitarea echivalentului acestuia, în partea respingerii

acțiunii ca neîntemeiată.

În rest decizia Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2013 și hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17 decembrie 2012 se mențin.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Valentina Clevadî

Vera Macinskaia

Nicolae Clima

Tamara Chișca-Doneva

5