2ra-2989/13 — încasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-2989/13

prima instanță L. Gafton

instanța de apel N. Budăi, A. Nogai, Iu. Cimpoi

Î N C H E I E R E

25 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Tatiana Răducanu

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 51/173 COOP,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 51/173 COOP împotriva lui Demian Ștefan, Demian Maria,

intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom” cu privire la încasarea

datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2013, prin care a

fost admis apelul declarat de către Demian Ștefan, Demian Maria și modificată

hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 07 noiembrie 2012

c o n s t a t ă

La 12 decembrie 2011 APLP- 51/173 a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Demian Ștefan, Demian Măria, intervenient accesoriu SA

„Termocom" cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că conform „Regulamentului cu

privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și

necomunale pentru fondul locativ...” aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.191 din

19.02.2002, precum și conform art. art.58- 60, 133 a Codului cu privire la locuințe,

locatarii sunt obligați să achite lunar plata pentru serviciile locativ-comunale. Din

cauza nerespectării acestor obligații, prin neachitarea bonurilor de plată pentru

serviciile prestate, la data de 31 octombrie 2011 pârâții au acumulat o datorie pentru

serviciile prestate de SA „Termocom” în mărime de 9392,81 lei. Toate încercările

de soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară nu s-au soldat cu succes.

Solicită reclamantul încasarea de la pîrîți în beneficiul APLP-51/173 datoria

în mărime de 9 392,81 lei și cheltuielile de judecată, compuse din taxa de stat în

sumă de 281,78 lei, în total 9674,59 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 07 noiembrie 2012

acțiunea a fost admisă integral cu încasarea de la Demian Ștefan și Demian Maria

în mod solidar în beneficiul APLP 51/173 datoria pentru serviciile prestate,

1

acumulată pînă la data de 31 iulie .2011, în sumă de 9 392,81 lei, cheltuielile de

judecată în mărime de 281 lei, iar în total 9 673,81.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2013 a fost admis

apelul declarat de către Demian Ștefan, Demian Maria și modificată hotărîrea

primei instanțe după cum urmează: s-a încasat de la Demian Ștefan și Demian

Maria în mod solidar în beneficiul APLP 51/173 suma de 3 238,15 lei cu titlu de

datorie pentru serviciile prestate și 202,5 lei taxa de stat. În rest acțiunea a fost

respinsă. S-a încasat de la APLP 51/173 în folosul lui Demian Ștefan taxa de stat în

sumă de 210,75 lei.

APLP 51/173 a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii

primei instanțe.

Recurentul în motivarea recursului a invocat că de către instanța de apel au

fost interpretate eronat normele de drept material.

Prin referință intimatul Demian Ștefan a solicitat respingerea recursului.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către APLP 51/173 este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către APLP 51/173 nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței

de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

2

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, accesul la un

tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale cuprinde și condițiile în care poate fi atacată

o hotărîre a unor instanțe de fond (Guerin versus Franța).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparține statului.

Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că dreptul recurentului de

acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu este afectat.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către APLP 51/173 ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e

Recursul declarat de către Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

51/173 COOP se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Tatiana Răducanu

3