1ra-1735/2014 — art.191 alin.5 CP

Prima instanță: 09.07.2012 – 10.03.2014,

Instanța de apel: 08.04.2014 – 17.06.2014,

Instanța de recurs: 23.10.2014 – 16.12.2014. C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 10 martie 2014 Nijnicov E. a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.191 alin. (5) Cod penal și stabilită pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis. Termenul de executare a pedepsei s-a calculat din 10 martie 2014. Inculpatul Nijnicov E. a fost arestat imediat din sala de ședință. Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Nijnicov E. în beneficiul SA "Autoprim Service" a prejudiciului material în sumă de 277 734,90 (două sute șaptezeci și șapte mii șapte sute treizeci și patru) lei 90 bani. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că, la 02 septembrie 2008 Nijnicov E. a încheiat contract individual de muncă nr. 99/08 și contract de răspundere materială individuală deplină cu SA „Autoprim Service", iar conform ordinului nr. 39-C din 02.09.2008 a fost angajat în calitate de magaziner în cadrul subdiviziunii SA „Autoprim Service" din str. Socoleni 31, mun. Chișinău. Urmărind scopul de profit și intenția directă de a însuși ilegal bunurile altei persoane încredințate în administrarea sa, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și admițînd în mod conștient survenirea acestora, în perioada de activitate 01.05.2011 - 24.10.2011 Nijnicov E. în mod sistematic a însușit bunurile SA „Autoprim Service", piese de schimb la automobile, încredințate 1 în administrare, astfel că în urma inventarierii efectuate la întreprindere în perioada de timp 24.10.2011 -11.11.2011 s-a depistat un neajuns material în mărime de 277 734,90 lei. Conform raportului de expertiză nr. 837 din 11.04.2012 s-a constatat, că în perioada de activitate a cet. Nijnicov E. în calitate de magaziner la subdiviziunea SA „Autoprim Service" str. Socoleni 31, mun. Chișinău, în perioada de timp 01.05.2011 - 24.10.2011 au fost stabilit un neajuns de 277 734,90 lei. Astfel, prin acțiunile sale Nijnicov E. a cauzat SA „Autoprim Service" o pagubă materială în proporții deosebit de mari în mărime de 277 734,90 lei. 3. Sentința a fost atacată cu apel de avocatul Stratu A. în numele inculpatului Nijnicov E., solicitînd casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Nijnicov E. să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin.(1) Cod penal, cu dispunerea admiterii parțiale a acțiunii civile în mărime de 30 000 lei. În motivarea apelului a invocat că vina inculpatului Nijnicov E. nu este dovedită, în ceea ce ține de comiterea infracțiunii incriminate, și anume art. 191 alin. (5) Cod penal din următoarele considerente. Din declarațiile inculpatului Nijnicov E., depuse de către acesta în instanța de judecată, rezultă că acest prejudiciu s-a format nu numai din acțiunile infracționale ale inculpatului Nijnicov E., dar și din cauza întocmirii incorecte a facturilor interne de către contabilitate. Acest fapt este confirmat prin raportul de expertiză nr. 837 din 11.04.2012 (f.d. 202-215, vol. II), în care la întrebarea nr.6 a organului de urmărire penală s-a concluzionat că „în rezultatul perfectării incorecte a datelor din documentele contabile primare (bonurile de eliberare, bonurile de primire, dările de seamă a gestionarului), fapt ce a dus la crearea de surplusuri și neajunsuri de mărfuri la subdiviziunea SA „Autoprim Service" str. Socoleni 31, num. Chișinău”. Avocatul subliniază că acest raport a fost pus la baza sentinței de condamnare supusă apelului. Apelantul a mai menționat că bonurile de eliberare, bonurile de primire, dările de seamă ale gestionarului erau întocmite nu numai de către Nijnicov E., dar și de contabilitatea SA „Autoprim Service", prin urmare, tot prejudiciul cauzat nu trebuie să fie imputat inculpatului Nijnicov E., deoarece nu este numai vina lui de crearea acestui prejudiciu. De asemenea apărarea a indicat că nu este de acord cu valoarea bunurilor incriminate ca „însușite" inculpatului, deoarece prețurile pentru expertiză au fost indicate de către SA „Autoprim Service”, fapt demonstrat în instanță prin declarațiile martorului Suruceanu N., care a relatat că în actul de inventariere la indicația directorului au fost arătate prețurile de vânzare. Martorul Danilova V., în cadrul ședinței de judecată, a făcut declarații identice cu privire la prețuri. Apelantul consideră că în materialele cauzei nu sunt careva dovezi, care ar fi demonstrat, că prețurile indicate în dosar sunt prețuri medii pe piață, iar acest fapt vine în contradicție cu prevederile Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.23 din 28.06.2004, în care la p. 21 este indicat că mărimea prejudiciului cauzat 2 prin sustragere se determină conform prețurilor libere de piață la momentul examinării cauzei. Apelantul a mai considerat că în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că toate aceste produse/bunuri depistate ca neajuns de către partea vătămată au fost importate. În acest context, reprezentantul părții vătămate, la ședința de judecată a prezentat un certificat privind calculul cheltuielilor adăugătoare privind neajunsul la depozitul situat pe str. Socoleni, 31, unde la compartimentul sinecost este indicată suma de 104523,68 lei. Astfel, nu este clar care este valoarea prejudiciului real de cauzarea căruia se învinuiește Nijnicov E.. Avocatul a mai indicat că, atît la întocmirea actului CCCEC, cît și a raportului de expertiză s-au luat în calcul prețul de vînzare cu amănuntul al bunurilor ce se aflau la depozit, care se formează din valoarea mărfii în vamă conform invoisului, adică prețul de achiziționare plus transportul și plus taxele vamale cu adăugarea comisioanelor respective, dar comisioanele respective fac parte din prejudiciul ratat și nu din prejudiciul real cauzat, însă la calculul prejudiciului s-au luat în considerație și comisioanele de vînzare, fapt confirmat în instanță. Apărătorul a menționat că inculpatul Nijnicov E. își recunoaște vina parțial, recunoscând că a realizat personal din depozitul SA „Autoprim Service" mărfuri în sumă de 20 000 - 30 000 lei, iar cealaltă marfa, diferența fiind de 247735 lei nu este cu nimic demonstrată că a însușit-o/înstrăinat-o Nijnicov E.. Concluzia la întrebarea nr.6 din raportul de expertiză nr.837 din 11.04.2012, stipulează că neajunsurile și surplusurile s-au format în rezultatul perfectării incorecte a datelor din documentele contabile primare, și nu din acțiunile inculpatului Nijnicov E. (f.d.202-215, Vol. II). Referitor la probatoriul inclus în sentința de condamnare, și anume proba cu martori, avocatul a invocat faptul că, reprezentantul părții vătămate Tabanschi D., martorii Margo A., Stavriu M., Soroceanu N., Cotorobai N., Soloviov A., Danilova V. au declarat că persoana responsabilă era Nijnicov E. și în urma efectuării reviziei s-a depistat un neajuns în mărime de 277 734,90 lei, dar nimeni nu poate confirma că bunurile de această sumă au fost însușite ilegal de Nijnicov E.. Totodată, a indicat că nu pot fi puse la baza acuzării nici declarațiile martorilor Tabarcea V. și Zarubin L., deoarece primul a menționat că „procura direct de la Nijnicov pentru a economisi timp", dar cînd și cît a procurat nu a putut menționa, iar al doilea martor - Zarubin L. a declarat în cadrul cercetării judecătorești că „știe cazuri cînd se vindeau (piesele) cu numerar la depozitar, dar nu-i poate nominaliza pe cei ce procurau cu bani cheș". Apărarea a considerat că faptul însușirii ilegale a bunurilor în valoare de 277735 lei de către Nijnicov E., nu a fost demonstrat de către acuzare în instanța de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2014 a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al 3 pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Nijnicov E. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal. Vinovăția inculpatului fiind confirmată prin declarațiile reprezentantului părții vătămate Tabanschi D., martorilor Margo A., Stavriu M., Soroceanu N., Cotorobai N., Soloviov A., Danilova V., Golențov N., Zarubin L., Tabarcia V., date în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond și verificate în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, precum și, prin materialele cauzei:  procesul - verbal de cercetare la fața locului din data de 27.10.2011, cu planșă fotografică, prin care a fost examinat locul săvîrșirii infracțiunii (f. d. 84-91, Vol. I);  procesul - verbal de ridicare din data de 12.03.2012 cu anexe, prin care a fost ridicată informația ce conține orele de activare sau dezactivare a sistemului de pază (f. d. 134-140, Vol. I);  procesul - verbal de examinare a obiectului din 12.03.2012, prin care a fost examinată informația ce conține orele de activare sau dezactivare a sistemului de pază, pentru perioada de timp 01.05.2011-24.10.2011, constatându-se accese în depozit, în afara orelor de lucru, și în zilele de odihnă (f. d. 141, Vol. I);  actul de revizie economico - financiară din 27.11.2012 efectuat la SA „Autoprim Service”, prin care s-au constatat neajunsuri la 220 de denumiri de piese de schimb în valoare de 277 735 lei (f. d. 149-157, Vol. I);  procesul - verbal de ridicare din 13.03.2012, prin care au fost ridicate de la SA „Autoprim Service” acte ce țin de marfa livrată, actele de verificare a stocului, rezultatele inventarierilor, acte de casare (f. d. 189, Vol. II);  procesul - verbal de examinare a obiectului din 13.03.2012, prin care au fost examinate actele ridicate în baza procesului verbal de ridicare din 13.03.2012 (f. d. 190, Vol. II);  procesul - verbal de ridicare din data de 29.03.2012, prin care au fost ridicate de la SA „Autoprim Service” dispoziții de încasare(f. d. 195, Vol. II);  procesul - verbal de examinare a obiectului din 29.03.2012 (f. d. 196, Vol. II), prin care au fost examinate actele ridicate în baza procesului - verbal de ridicare din 29.03.2012;  raportul de expertiză nr. 937 din 11.04.2012, conform căruia în urma petrecerii inventarierii a fost întocmit actul de inventariere nr. 46 din 02.11.2011, unde au fost depistate surplusuri de mărfuri în sumă de 10 097 lei și neajunsuri de bunuri în valoare de 273 368 lei. Actul nr. 46 din 02.11.2011 a fost semnat de către toți membrii comisiei de inventariere, inclusiv și de către gestionarul - Nijnicov E.. Din materialele prezentate spre cercetare, reiese că inventarierea a fost efectuată în două etape. Potrivit actului de inventariere nr. 46 (partea a doua) din 11.11.2011, în urma inventarierii înfăptuită la data de 11.11.2011 au fost depistate surplusuri de bunuri în valoare de 14008 lei și neajunsuri de bunuri în valoare de 28471,90 lei. Astfel, la finisarea efectuării inventarierii, de către comisia de 4 inventariere, conform actelor menționate mai sus au fost depistate surplusuri de bunuri materiale în sumă totală de 24105 lei și neajunsuri de bunuri în valoare totală de 301 839,90 lei. Instanța de apel a mai indicat faptul că la finisarea inventarierii, de către comisia de inventariere au fost depistate surplusuri de bunuri materiale în sumă totală de 24 105 lei și neajunsuri de bunuri în valoare totală de 310 839,90 lei. Surplusurile de marfă depistate la subdiviziunea SA „Autoprim Service”, str. Socoleni 31, mun. Chișinău, în urma inventarierii în evidența contabilă au fost atribuite la venituri, și lipsurile de bunuri depistate au fost atribuite la cheltuieli în baza actelor de casare nr. 2375 din 04.11.2011 și nr. 2385 din 11.11.2011. În urma acțiunilor întreprinse, ca rezultat neajunsurile de bunuri materiale (piese de schimb) depistate au fost stabilite și evaluate la prețul de vînzare de 277734,90 lei. Totodată, instanța de apel a menționat că bunurile materiale indicate în actul reviziei economico-financiare tematice din 27.01.2012, efectuate la SA „Autoprim Service" pe perioada de timp 01.05.2011-24.10.2011, au fost prezente ca fiind neajunsuri. Astfel instanța de apel a ajuns la concluzia că, s-a constatat faptul că în perioada de activitate a inculpatului Nijnicov E., în calitate de magaziner la subdiviziunea SA „Autoprim Service”, str. Socoleni 31, mun. Chișinău, în perioada de timp 01.05.2011-24.10.2011, el a primit bunuri materiale în cantitate de 109930 piese de schimb în valoare de 12 142 760,76 lei, iar la data de 24.10.2011 în sold se numără bunuri în cantitate de 221 196 piese de schimb în valoare totală de 6764954,31 lei (f. d. 202-215, Vol. II). În această ordine de idei, instanța de apel a concluzionat că nu sunt careva temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe, deoarece ele au fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală în ansamblu, coroborează între ele și pe deplin confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea faptei imputate. Instanța de apel nu a luat în considerație declarațiile inculpatului privind recunoașterea parțială a vinovăției, întrucît acestea au fost considerate ca tendința ultimului de a-și ușura situația, deoarece se combat prin cumulul de probe administrate în cadrul cercetării judecătorești, verificate în instanța de apel. Referitor la argumentele apărării precum că declarațiile martorilor Tabarcea V. și Zarubin L., nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, instanța de apel le-a respins, deoarece declarațiile martorilor audiați în cadrul ședinței instanței de fond sunt consecutive, neschimbate, date sub jurămînt, aceștia fiind avertizați de răspundere penală pentru darea mărturiilor false, precum și faptul că declarațiile lor corespund circumstanțelor cauzei și sunt în coroborare cu alte probe, în acest mod instanța de apel considerînd că lipsește careva temei de a le pune la îndoială. La fel, au fost respinse ca nefondate și argumentele apelantului privind mărimea prejudiciului cauzat prin infracțiune SA „Autoprim Service” de către inculpatul Nijnicov E. prin invocarea pct. 6 din raportul de expertiză nr.837 din 11.04.2012. În acest sens instanța de apel a indicat că din materialele cauzei rezultă cu certitudine, că valoarea pieselor însușite de către inculpatul Nijnicov E. constituie 5 suma de 277734,90 lei, iar acel fapt, că în rezultatul inventarierii s-au stabilit atât neajunsuri, cât și surplusuri, nu poate pune la îndoială vinovăția inculpatului, or, surplusurile stabilite, în lipsa documentelor de proveniență, au fost excluse din suma totală a neajunsului, fapt ce rezultă din actul de inventariere și raportul de expertiză nominalizat. Verificînd legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a aplicat prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, ținînd cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea, fiindu-i aplicată o pedeapsă echitabilă, care va atinge scopul corectării și reeducării inculpatului. În ce privește acțiunea civilă, instanța de apel a conchis că instanța de fond, respectând prevederile art. 225 Cod de procedură penală, corect a admis acțiunea civilă înaintată de partea vătămată SA „Autoprim Service”.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de avocatul Stratu A., în numele inculpatului Nijnicov E., solicitînd casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată, invocînd prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, cu indicarea motivelor identice celor expuse în cererea de apel.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece temeiurile invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art.427 Cod de procedură penală.

Judecînd recursul în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate. Recurentul invocă în recursul declarat temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede, că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel , dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiul invocat de către recurent, prevăzut în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzînd motivele pe care se 6 întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția acesteia. În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Potrivit normelor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Din textul deciziei recurate se constată că instanța de apel, a cercetat toate probele prezentate și le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenții și utilități acestora și care, în ansamblul lor, au confirmat corectitudinea condamnării inculpatului Nijnicov E. de săvîrșirea infracțiunii incriminate. Colegiul penal lărgit concluzionează că, instanța de apel corect a conchis că, „la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul a săvîrșit infracțiunea imputată, acțiunile acestuia corect au fost încadrate de către instanța de judecată în baza art. 191 alin. (5) pod penal - delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, cu cauzare de daune în proporții deosebit de mari. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludenții și veridicități, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor”. De asemenea, Colegiul reține că criticile formulate de recurent au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de fond și de apel, iar instanțele de judecată ierarhic inferioare le-au dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărîrea atacată, inclusiv și în raport cu prevederile art.424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a hotărîrii atacate, de asemenea nu au fost stabilite. Colegiul reține că, temeiul invocat de recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursurilor. Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a comis, prin urmare hotărîrea atacată este legală și întemeiată. Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 7 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat urmează a fi respins, ca inadmisibil.

În temeiul art. 434, art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit, D E C I D E : Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Stratu Andrei, în numele inculpatului Nijnicov Evgheni Valeri, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2014, în cauza penală în privința lui Nijnicov Evgheni Valeri. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 27 ianuarie 2015. Președinte Petru Ursache Judecători Nadejda Toma Ghenadie Nicolaev Constantin Alerguș Petru Moraru 8