1ra-1466/2014 — art. 191 alin. 5, 361 alin. 2 lit. d CP

1ra-1466/2014 — art. 191 alin. 5, 361 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1466/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

09 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Iurie Diaconu, Ion Guzun, Galina Stratulat, Iurie Bejenaru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul, Bosîi

Ion, în numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

24 februarie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai

2014, în cauza penală în privința lui

Suhorebrov Serghei Anatoli, născut la 27 martie 1969,

originar și domiciliat mun. Chișinău, str. Miron Costin 13/3 ap.

36.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

penal bazat pe învinuirea lui Suhorebrov S.A. în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal a fost încetat, în legătură cu expirarea termenului

prescripției tragerii la răspundere penală.

Prin aceiași sentință Suhorebrov S.A. a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de către SRL „Vuzual Grup” a fost admisă, cu încasarea

în beneficiul acesteia de la Suhorebrov S.A. a prejudiciului material în mărime de

1.260.539,25 lei.

scop de profit și însușire ilegală a bunurilor SRL „Vusual Grup” în proporții deosebit

de mari încredințate în administrarea lui, abuzând de situația sa de serviciu, prin

crearea obligației financiare fictive a persoanei juridice față de el, exprimate în

falsificarea contractelor nr. 3, 4, 5, 6, 7, 11, 12, 15, care sunt documente oficiale, în baza

cărora Suhorebrov S.A. se obligă să împrumute SRL „Vusual Grup” mijloace bănești în

sume respective de 71.200 lei, 70.000 lei, 207.000 lei, 105.000 lei, 384.000 lei, 300.000 lei,

240.000 lei, 22.800 lei, pe un termen de un an de zile, fiecare cu achitări respective până

la 02.05.2007, 01.10.2007, 01.10.2007, 06.03.2008, 06.03.2008, 31.07.2008, 31.07.2008,

18.03.2008, prin aplicarea pe ele, conform raportului de expertiză nr. 1541-1542 din

1

25.06.2009, a impresiunii de ștampilă rotundă a SRL „Vusual Grup" falsă, pe care a

deținut-o și a folosit-o o perioadă nedeterminată de timp, a însușit ilegal bunurile

persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate în administrarea lui în mărime de

71.200 lei, 70.000 lei, 207.000 lei, 105.000 lei, 384.000 lei, 300.000 lei, 240.000 lei, 22.800 lei,

cauzând părții vătămate pe fiecare episod pagubă materială valoarea căreia depășește

2500 unități convenționale, 2500 u.c., 5000 u.c., 5000 u.c., 5000 u.c., 5000 u.c., 5000 u.c.,

5000 u.c.

2.1. Tot el, în perioada anului 2006-2008, acționînd în scop de profit și însușire

ilegală a bunurilor SRL „Vusual Grup" în proporții deosebit de mari încredințate în

administrarea lui, abuzînd de situația sa de serviciu, a deținut și a folosit dispozițiile de

plată de casă nr. 11 din 24.05.2006, nr. 38 din 17.08.2007, nr. 206 din 18.05.2007, nr. 262

din 17.06.2007, nr. 376 din 10.08.2007, a SRL „Vusual Grup", pe numele lui Momat Oleg

Leonid, Gaydarzhy Olga Serghei, Vrabie Ruslan Ion, Țapeș Svetlana Ion, Romanenco

Liudmila Mihai, precum, că aceștea au primit de la SRL „Vusual Grup" respectiv suma

de 30.000 lei, 2520 lei, 13.548,35 lei, 1984 lei, 14.500 lei, în care conform rapoartelor de

expertiză nr. 1521, 1522, 1523, 1524 din 22.06.2009, semnătura este executată nu de către

Momat O.L., Gaydarzhy O.S., Vrabie R.I., Țapeș S.I., Romanenco L.M., ci de o altă

persoană, a însușit ilegal bunurile persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate

în administrarea lui în mărime de 30.000 lei, 2520 lei, 13.548,35 lei, 1984 lei, 14.500 lei,

cauzînd părții vătămate pe fiecare episod pagube materiale în proporții considerabile.

2.2. Tot el, în perioada anului 2006-2008, acționînd în scop de profit și însușire

ilegală a bunurilor SRL „Vusual Grup" în proporții deosebit de mari încredințate în

administrarea lui, abuzînd de situația sa de serviciu, a deținut și a folosit dispozițiile de

plată de casă nr. 377 din 10.08.2007, nr. 370 din 06.08.2007, nr. 330 din 17.07.2007, nr. 281

din 25.06.2007, nr. 234 din 31.05.2007, nr. 218 din 21.05.2007, nr. 205 din 17.05.2007, nr.

196 din 11.05.2007, nr. 192 din 08.05.2007, nr. 185 din 03.05.2007, nr. 115 din 31.03.2007,

nr. 100 din 26.03.2007 a SRL „Vusual Grup", pe numele lui Cornițov Oleg Alexandru,

precum, că ultimul a primit de la SRL „Vusual Grup" suma de 35.284,90 lei, în care

conform raportului de expertiză nr. 1521, 1522, 1523, 1524 din 22.06.2009, semnătura

este executată nu de către Cornițov O.A., ci de o altă persoană, a însușit ilegal bunurile

persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate în administrarea lui în sumă de

35.284,90 lei, cauzînd părții vătămate o pagubă materială în proporții considerabile.

2.3. Tot el, în perioada anului 2006-2008, acționînd în scop de profit și însușire

ilegală a bunurilor SRL „Vusual Grup" în proporții deosebit de mari încredințate în

administrarea lui, abuzînd de situația sa de serviciu, a deținut și a folosit dispozițiile de

plată de casă nr. 279 din 25.06.2007, nr. 378 din 11.08.2007 și nr. 201 din 15.05.2007 a SRL

„Vusual Grup", pe numele lui Zingan Olga Eugen, precum, că ultima a primit de la SRL

„Vusual Grup" suma de 4310 lei, în care conform raportului de expertiză nr. 1521, 1522,

1523, 1524 din 22.06.2009, semnătura este executată nu de către Zingan O.E., ci de o altă

persoană, a însușit ilegal bunurile persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate în

administrarea lui în sumă de 4310 lei, cauzînd părții vătămate o pagubă materială în

proporții considerabile.

2

2.4. Tot el, în perioada anului 2006-2008, acționînd în scop de profit și însușire

ilegală a bunurilor SRL „Vusual Grup” în proporții deosebit de mari încredințate în

administrarea lui, abuzînd de situația s-a de serviciu, a deținut și a folosit dispozițiile de

plată de casă nr. 49 din 06.09.2006, nr. 52 din 08.09.2006, nr. 54 din 10.09.2006, nr. 55 din

12.09.2006, nr. 57 din 16.09.2006, nr. 69 din 25.09.2006, nr. 71 din 27.09.2006, nr. 72 din

28.09.2006, nr. 75 din 30.09.2006, nr. 79 din 01.10.2006, nr. 81 din 02.10.2006, nr. 83 din

03.10.2006, nr. 94 din 01.10.2006, nr. 99 din 20.10.2006, nr. 111 din 10.11.2006, nr. 116 din

20.11.2006 a SRL „Vusual Grup", pe numele lui Cara-Ivan Ivan Dumitru, precum, că

ultimul a primit de la SRL „Vusual Grup" suma de 100.879 lei, în care conform

raportului de expertiză nr. 1521, 1522, 1523, 1524 din 22.06.2009, semnătura este

executată nu de către Cara-Ivan I.D., ci de o altă persoană, a însușit ilegal bunurile

persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate în administrarea lui în sumă de

100.879 lei, cauzînd părții vătămate o pagubă materială valoarea căreia depășește 5000

u.c.

2.5. Tot el, în perioada anului 2006-2008, acționînd în scop de profit și însușire

ilegală a bunurilor SRL „Vusual Grup" în proporții deosebit de mari încredințate în

administrarea lui, abuzînd de situația sa de serviciu, a deținut și a folosit dispozițiile de

plată de casă nr. 34 din 01.02.2007, nr. 35 din 02.02. 2007, nr. 43 din 17.02. 2007, nr. 44

din 19.02. 2007, nr. 47 din 20.02. 2007, nr. 50 din 24.02. 2007, nr. 52 din 25.02.2007, nr. 99

din 23.03.2007, nr. 113 din 31.03.2007, nr. 194 din 11.05.2007, nr. 235 din 01.06.2007, nr.

271 din 21.06.2007, nr. 302 din 01.07.2007, nr. 392 din 17.08.2007, nr. 402 din 21.08.2007,

nr. 407 din 25.08.2007 a SRL „Vusual Grup", pe numele lui Zacon Oleg Ion, precum, că

ultimul a primit de la SRL „Vusual Grup" suma de 37.995,07 lei, în care conform

raportului de expertiză nr. 1521, 1522, 1523, 1524 din 22.06.2009, semnătura este

executată nu de către Zacon O.I., ci de o altă persoană, a însușit ilegal bunurile

persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate în administrarea lui în sumă de

37.995,07 lei, cauzînd părții vătămate o pagubă materială în proporții considerabile.

Acțiunile lui Suhorebrov S.A. au fost încadrate în baza art. 361 alin. (2) lit. d) Cod

penal, adică, confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale și ștampilelor false,

soldate cu daune în proporții mari drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei

juridice, și în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, delapidarea averii străine, adică, însușirea

ilegală a bunurilor altei persoane încredințate în administrarea vinovatului, săvîrșită în

proporții deosebit de mari.

casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Suhorebrov S.A. să fie condamnat în

baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 15 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis. În motivarea apelului procurorul a invocat blîndețea pedepsei, din motivul

reținerii eronate de către instanța de fond a circumstanței „are loc de trai și de muncă”,

care nu este prevăzută de art. 76 Cod penal.

3.1. Sentința în cauză a fost contestată cu apel și de către avocatul Ursachi A., în

numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare, invocînd aprecierea eronată de către instanța de fond a

3

probelor administrate la caz, care nu dovedesc vinovăția lui Suhorebrov S.A. de cele

incriminate, prezentarea de către procuror a documentelor supuse expertizei cu

încălcări admise la administrarea lor, efectuarea expertizelor de audit contrar

prevederilor legislației în vigoare, neglijarea de către instanța de fond a documentelor

probatorii privind datele controlului fiscal petrecut de către IFS în anul 2009 pentru

perioada fiscală 2006-2008, lipsa elementelor infracțiunilor incriminate în acțiunile

inculpatului.

respins apelul apărătorului, ca nefondat, și admis apelul procurorului, casată sentința,

în partea stabilirii pedepsei, pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Suhorebrov S.A. în baza art. 191 alin. (5) Cod penal,

i-a fost stabilită pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis. În rest sentința a fost menținută.

Reieșind din sistema de probe administrată la caz, analizată și apreciată prin

prisma prevederilor art. 101 CPP, instanța de apel a considerat că vina inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate lui este dovedită pe deplin, iar acțiunile lui se

încadrează în componența de infracțiune, prevăzută de art. 361 alin.(2) lit. d) și 191

alin.(5) Cod penal.

În cadrul cercetării judecătorești a instanței de fond și celei de apel urmare a

probelor administrate, instanța de apel a constatat, că inculpatul, exercitând în baza

Deciziei nr.1 al fondatorului unic „SRL ,,Vuzual Grup” din 16 ianuarie 2006, funcția de

director al SRL ,,Vuzual Grup”, fiind într-o atare situație în conformitate cu prevederile

art.124 CP, persoana care gestionează o organizație comercială a săvârșit

confecționarea, deținerea folosirea documentelor oficiale și ștampilelor false, precum și

delapidarea averii străine în proporții deosebit de mari.

Astfel, instanța de apel a constatat ca nefondată poziția părții apărării precum că,

instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, pretinsa depistare a ștampilei false a avut

loc în anul 2009, iar îndepărtarea inculpatului de la conducerea firmei, cu interzicerea

accesului în sediu, la contabilitate și documente, a avut loc în anul 2008, deoarece atât

în cadrul urmăririi penale cât și-n cadrul instanțelor de fond și apel s-a constatat că, el

în perioada anului 2006-2008, a acționat în scop de profit și însușire ilegală a bunurilor

SRL „Vusual Grup” în proporții deosebit de mari încredințate în administrarea lui,

abuzând de situația sa de serviciu, prin crearea obligației financiare fictive a persoanei

juridice față de el, exprimate în falsificarea contractelor, care sunt documente oficiale, în

baza căruia inculpatul s-a obligat să împrumute SRL „Vusual Grup” mijloace bănești,

prin aplicarea pe ele, a impresiunii de ștampilă rotundă a SRL „Vusual Grup" falsă, pe

care a deținut-o și a folosit-o o perioadă nedeterminată de timp, însușind ilegal

bunurile persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate în administrarea lui,

cauzând părții vătămate o pagubă materială în proporții deosebit de mari. Tot el, în

perioada anului 2006-2008, acționînd în scop de profit și însușire ilegală a bunurilor

SRL „Vusual Grup" în proporții deosebit de mari încredințate în administrarea lui,

abuzînd de situația sa de serviciu, a deținut și a folosit dispozițiile de plată de casă a

SRL „Vusual Grup", pe numele lui Momat O., Vrabie R., Zingan O., Țapeș S., Cornițov

4

O., Romanenco L., Gaidaiji O., Cara I., Zacon O., precum că ultimii au primit de la SRL

„Vusual Grup" suma de bani, care în total constituie proporții deosebit de mari, în care

conform raportului de expertiză nr. 1521, 1522, 1523, 1524 din 22.06.2009, semnătura

este executată nu de către Momat O., Vrabie R., Zingan O., Țapeș S., Cornițov O.,

Romanenco L., Gaidaiji O., Cara I., Zacon O., ci de alte persoane, a însușit ilegal

bunurile persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate în administrarea lui,

cauzînd părții vătămate o pagubă materială în proporții în proporții deosebit de mari.

În vizinea instanței de apel este nefondată poziția părții apărării precum că,

ștampila supusă expertizei nu a fost ridicată de la inculpat, fiind ridicată de la o altă

persoană, iar actul de predare-primire a ștampilei a fost semnat mult mai târziu decât

ea a fost în realitate predată, considerând că și prin aceasta nu este demonstrată vina lui

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.(2) lit. d) Cod penal, deoarece este în

contradicție cu raportul de expertiză tehnică nr. 1541 - 1542 din 25.06.2009, prin care s-a

stabilit, că pe contractul de împrumut nr. 3 din 02.05.2006, nr. 4 din 01.10.2006, nr. 5 din

13.11.2006, nr. 7 din 02.05.2007, nr. 6 din 06.03.2007, nr. 11 din 31.07.2007, nr. 12 din

31.07.2007, nr. 15 din 18.03.2008 și pe acordul adițional nr. 1 din 02.05.2007 la contractul

nr. 7 din 02.05.2007, nu este aplicată ștampila SRL „Vusual Grup".

Instanța de apel a conchis că, în expertiză și în încheierea Auditului concluziile

sunt orientate spre realizarea scopurilor lui Momot O., deoarece respectivului nici statut

de parte vătămată nu i s-a putut oferi, de a-l face responsabil pe inculpat pentru că nu s-

au făcut modificările în Capitalul social al firmei SRL „Vusual Grup", în lipsa

temeiurilor legale și existența premizelor în firmă pentru executarea procesului verbal

al ședinței Fondatorilor nr. 3 din 06.02.2006, privându-l, pe de o parte, prin intermediul

acestui dosar penal de dreptul de a solicita rambursarea datoriilor firmei SRL „Vusual

Grup" fața de el în sumă de 360.000 lei, sumă ce a fost depusă de inculpat pe contul de

decontare în calitate de cotă în Capitalul social, dar care nu a fost utilizată conform

destinației, și pe de altă parte, de a convinge instanța, că mijloacele bănești, transferate

de fondatorul SRL „Nopțile Albe", Momot O., pe contul de decontare a SRL „Vusual

Grup", în valoare de 1.440.000 lei, sub formă de împrumuturi au fost transferate ca cotă

în Capitalul social al SRL „Vusual Grup", procurorul primind în mod formal

posibilitatea de a-l acuza pe inculpat de nerespectarea Statutului întreprinderii la

încheierea contractelor, care depășeau ¼ din Capitalul social al firmei.

Astfel, instanța de apel a conchis că, inculpatul în perioada anului 2006-2008, a

însușit ilegal bunurile SRL „Vusual Grup”, fiind recunoscut în calitate de reprezentant

al părții vătămate și civile SRL „Vusual Grup”, Mărgineanu I.

Potrivit procesului-verbal de prezentare învinuitului și apărătorului a materialelor

de urmărire penală din 11.12.2009, inculpatul și avocatul acestuia I. Bosîi au solicitat

clasarea dosarului penal în privința acestuia din lipsa de probe, iar prin ordonanța

procurorului din 11.12.2009 a fost respinsă cererea apărătorului învinuitului I. Bosîi

privind încetarea urmăririi penale în privința lui Suhorebrov Serghei din lipsa de

probe. Totodată potrivit aceluiași proces-verbal de prezentare învinuitului și

apărătorului a materialelor de urmărire penală n-au fost obiectate anumite acte

concrete efectuate în cadrul urmăririi penale, iar argumentul apelantului, părții

5

apărării precum că, auditul a fost efectuat nu de un specialist cu studii superioare în

economie, considerând rezultatele și concluziile auditului, dubioase sunt nefondate și

au fost respinse în acest sens.

La aplicarea felului și măsurii de pedeapsă inculpatului, instanța de apel a ținut

cont de circumstanțele reale și personale:

Astfel, instanța de fond l-a recunoscut pe inculpat culpabil în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal și în baza acestui articol,

corect a încetat urmărirea penală, deoarece a intervenit termenul de prescripție de

tragere la răspundere penală.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că Suhorebrov S.A., a comis infracțiunea

prevăzută de art. 191 alin. (5) Cod penal, însă instanța de fond neîntemeiat i-a aplicat

pedeapsa minimă prevăzută la acest articol sub formă de 8 ani închisoare, bazându-se

doar pe faptul că, în privința lui au fost stabilite numai circumstanțe atenuante ca:

prezența în familie a doi minori, locului de trai și de muncă, caracteristica pozitivă,

lipsa antecedentelor penale.

În acest context este de menționat faptul că cu toate că inculpatul anterior nu a fost

judecat, la prima dată a comis două infracțiuni care conform prevederilor art. 16 alin.

(3), (5) CP se califică ca mai puțin gravă și deosebit de gravă pentru comiterea cărora

legea penală prevede pedeapsă exclusiv privativă de libertate pe un termen de pînă la 5

și respectiv pînă la 1 5 ani.

În opinia instanței de apel, instanța de fond neîntemeiat a reținut circumstanța

atenuantă prezența locului de trai și de muncă, deoarece aceste circumstanțe nu sunt

prevăzute de art. 76 CP, mai mult ca atît obiectul juridic special îl constituie relațiile

sociale cu privire la dreptul de proprietate, apărate împotriva infracțiunii de sustragere

și faptul, și inculpatul a folosit locul de muncă la comiterea infracțiunii, considerându-

se circumstanță agravantă și nu atenuantă.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunilor

săvârșite, care sunt intenționate și au fost comise în scop de profit, de faptul, că ultimul

nu a întors paguba pricinuită în sumă de 1.260.539,25 lei și nu a conștientizat gravitatea

faptei comise.

Instanța de apel a considerat că inculpatul trebuie să poarte răspundere penală

pentru faptele săvârșite în condițiile sus-indicate și consideră că îndreptarea și

reeducarea lui este posibilă, doar cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, ținând cont de

scopul pedepsei care primordial trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină

săvîrșirea de noi infracțiuni, or potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală

este o măsura de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea sâvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, ci și a

altor persoane.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului sub formă de 8 ani închisoare nu

corespunde prevederilor legale, or, în lipsa circumstanțelor atenuante, conform

prevederilor art. 78 Cod penal, pedeapsa minimă nu poate fi aplicată.

6

avocatul Bosîi I., în numele inculpatului, care solicită casarea acestora, cu dispunerea

achitării inculpatului, invocînd argumente identice cu cele invocate de partea apărării

în apel.

procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitînd respingerea acestuia, deoarece au fost ignorate prevederile art. 430 pct. 5)

Cod de procedură penală și anume nemotivarea recursului declarat, în sensul art. 427

Cod de procedură penală.

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a fi

admis din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat

sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă

de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs. Luînd în considerație faptul că instanța de

apel a menținut concluziile instanței de fond privind aprecierea probelor și încadrarea

acțiunilor inculpatului, Colegiul întru expunerea concluziilor sale va purcede la

verificarea deciziei în cumul cu sentința adoptată pe caz.

7

Potrivit sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 februarie 2014,

procesul penal bazat pe învinuirea lui Suhorebrov S.A. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal a fost încetat, în legătură cu expirarea

termenului prescripției tragerii la răspundere penală. Prin aceiași sentință Suhorebrov

S.A. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiuni prevăzute de art. 191 alin. (5)

Cod penal.

Sentința în cauză a fost contestată cu apel de către procuror în partea stabilirii

pedepsei, și de către apărătorul inculpatului din motivul aprecierei eronate a probelor

și ignorarea de către instanța de fond a încălcărilor admise la administrarea probelor.

Astfel, analizînd conținutul apelului declarat de către apărătorul inculpatului,

Colegiul menționează că partea apărării nefiind de acord cu concluzia instanței de fond

în apel a adus un șir de argumente, și anume: aprecierea eronată de către instanța de

fond a probelor administrate la caz, care nu dovedesc vinovăția lui Suhorebrov S.A. de

cele incriminate, prezentarea de către procuror a documentelor supuse expertizei cu

încălcări admise la administrarea lor, efectuarea expertizelor de audit contrar

prevederilor legislației în vigoare, neglijarea de către instanța de fond a documentelor

probatorii privind datele controlului fiscal petrecut de către IFS în anul 2009 pentru

perioada fiscală 2006-2008, lipsa elementelor infracțiunilor incriminate în acțiunile

inculpatului.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2014 a fost respins apelul

apărătorului și admis apelul procurorului, casată sentința parțial, pronunțată o nouă

hotărîre în partea stabilirii pedepsei, și în rest sentința a fost menținută.

Lecturînd textul acestei decizii, Colegiul constată că o parte din argumente au fost

ignorate totalmente, iar în privința celorlalte instanța de apel s-a expus doar cu fraze

generale: “Colegiul penal consideră nefondată poziția apărării… Nefondată este poziția

apărării… Cu referire la poziția apelantului, părții apărării…Colegiul penal de asemenea o

consideră nefondată… Instanța de apel consideră nefondată și poziția apelantului, părții

apărării că…” (f.d.57-59, v.8).

Din prevederile art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, rezultă că instanța de

apel, judecînd apelul, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Raportînd aceste norme legale la decizia instanței de apel, instanța de recurs

constată că aceste prevederi totalmente au fost ignorate, și anume instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în apelul apărătorului inculpatului,

expuse în pct. 3.1 din prezenta decizie, iar asupra căror s-a pronunțat instanța de apel

nu le-a supus analizei, stabilind doar la general „ca nefondată poziția apărării”.

Nepronunțîndu-se asupra motivelor invocate în apel, instanța de apel s-a redus

la fraze generale, fără a stabili temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului declarat de către partea apărării.

8

În acest context, Colegiul specifică faptul că obligația de motivare a hotărîrilor

judecătorești face parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui proces

echitabil. Conform jurisprudenței CEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, o hotărîre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, avînd posibilitatea ca această hotărîre să poată fi verificată în cadrul

căilor de atac și oferă posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel

sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003), Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007), Albina c.

Romîniei (2005), Boldea c. Romîniei (2007).

Astfel, Colegiul conhide că în cazul supus judecării, obligația de motivare a

hotărîrilor judecătorești de către instanța de apel a fost neglijată, ca urmare fiind dificilă

verificarea acestei hotărîri judecătorești în cadrul căii de atac recurs ordinar.

În această situație, Colegiul atestă și temeinicia invocării de către partea apărării în

cererea de recurs ordinar a acelorași argumente care au fost invocate și în cererea de

apel, luînd în considerație ignorarea lor de către instanța de apel.

De asemenea, analizînd conținutul deciziei în cumul cu cel al sentinței, Colegiul

observă și faptul că, instanța de apel în decizia sa a copiat conținutul sentinței instanței

de fond. Astfel, textul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai

2014, este identic cu cel al sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 februarie

instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, însă numai în

cazul cînd constatările date sunt fundamentate în fapt și în drept, amplu prezentate în

hotărîrea atacată, constatîndu-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate

drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces și probele puse la

baza hotărîrilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea

concluziilor, fapt neincident la cazul supus judecării.

În continuare, în dezvăluirea concluziei sale, Colegiul va purcede la analiza

constatărilor instanței de apel descrise în conținutul deciziei.

7.1. Unul din argumentele invocate de către partea apărării cît în cererea de apel,

atît și în cererea de recurs este „aprecierea eronată de către instanța de fond a probelor

administrate la caz, care nu dovedesc vinovăția lui Suhorebrov S.A. de cele incriminate”.

La acest capitol instanța de apel a statuat că: “Astfel, vina lui Suhorebrov Serghei în

comiterea infracțiunii incriminate lui este demonstrată pe deplin de următoarele probe, care

resping argumentele apelantului, avocatului A. Ursachi după cum urmează:” (f.d. 25, v.8). În

continuare se redau declarațiile martorilor Momat O., Tilijenco I., Didoruc V., Vrabie

R., Zingan O.,Țapeș S., Cornițov O., Romanenco L., Gaidaiji O., Cara I., Zacon O.,

Mihalciuc S., specialistului Miron G., expertului Sajin P., iar la finele descrierii fiecărei

declarații se menționează una și aceiași concluzie: “Astfel, Colegiul penal consideră că

aceste declarații combat argumentele apelantului, apărătorului A. Ursachi, inclusiv și a

inculpatului Suhorebrov Serghei, precum că dânsul n-a săvârșit infracțiunile imputate lui.

Colegiul penal conchide că declarațiile martorului corespund adevărului, deoarece sunt

consecutive cu declarațiile martorilor Momat Oleg, Tilijenco Iurie, Didoruc Vladimir, Vrabie

Ruslan, Zingan Olga, Țapeș Svetlana, Cornițov Oleg, Romanenco Liudmila, Gaidaiji Olga,

Cara Ivan, Zacon Oleg, Mihalciuc Serghei și se confirmă de întreaga sistemă de probe și

9

documente pe care o vom analiza-o mai departe: probe, care sunt pertinente, concludente, utile

și veridice și coroborează între ele, și care dovedesc pe deplin vina lui Suhorebrov Serghei în

comiterea infracțiunilor imputate și care combat argumentele indicate de dânsul și avocatul său

în apelul înaintat”.

La demersul apărării în instanța de apel au fost audiați martorii Maliovna L.,

Cudreavțeva L. și Melnicenco S. Ca urmare instanța de apel în decizia sa după redarea

declarațiilor martorului Cudreavțeva L., statuează că: “Colegiul penal apreciază critic

declarațiile martorului Cudreavțeva Larisa precum că, inculpatul Suhorebrov Serghei n-a

confecționat, deținut și folosit documente oficiale și ștampile false, precum și n-a însușit ilegal

bunurile SRL „Vusual Grup” în proporții deosebit de mari încredințate în administrarea lui și

consideră că sunt date de martorului Cudreavțeva Larisa în scopul exonerării lui Suhorebrov

Serghei de la răspunderea penală cu care sunt cunoscuți fiind foști colegi de școală, declarații

care sunt în contradicție cu declarațiile martorilor Momat Oleg, Tilijenco Iurie, Didoruc

Vladimir, Vrabie Ruslan, Zingan Olga, Țapeș Svetlana, Cornițov Oleg, Romanenco Liudmila,

Gaidaiji Olga, Cara Ivan, Zacon Oleg, Mihalciuc Serghei și celelalte probe anexate la materialele

cauzei, probe care sunt pertinente, concludente, utile și coroborează între ele și demonstrează cu

certitudine vina lui Suhorebrov Serghei în comiterea infracțiunilor imputate lui, prevăzute de

art. art. 191 alin.(5), 361 alin.(2), lit. d) Cod Penal”.

Iar după redarea declarațiilor martorului Maliovna L. și specialistului Melnicenco

S., instanța de apel conchide că: “Colegiul penal consideră că, declarațiile martorilor

Melnicenco Svetlana și Maliovna Ludmila, nicidecum nu-l dezvinovățesc pe Suhorebrov Serghei

de comiterea infracțiunilor imputate deoarece sunt în contradicție cu declarațiile martorilor

Momat Oleg, Tilijenco Iurie, Didoruc Vladimir, Vrabie Ruslan, Zingan Olga, Țapeș Svetlana,

Cornițov Oleg, Romanenco Liudmila, Gaidaiji Olga, Cara Ivan, Zacon Oleg, Mihalciuc Serghei

și celelalte probe anexate la materialele cauzei, probe care sunt pertinente, concludente, utile și

coroborează între ele și demonstrează cu certitudine vina lui Suhorebrov Serghei în comiterea

infracțiunilor imputate lui, prevăzute de art. art. 191 alin.(5), 361 alin.(2), lit. d) Cod Penal”.

Apoi cu referire la declarațiile inculpatului, instanța de apel în decizie

concluzionează că: “Fiind audiat în ședința de judecată a instanței de fond inculpatul nu a

recunoscut vina în săvârșirea faptei incriminate, declarații apreciate de către instanța de apel ca

necorespunzătoare adevărului, date de către inculpat în scopul de a se sustrage de la

răspunderea penală și care se combat de întreaga sistemă de probe”.

În acest context Colegiul, menționînd prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101 alin.

(1)-(4) Cod de procedură penală și invocînd doctrina juridică națională, remarcă faptul

că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității

probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea

obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar

prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele

procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cît și mijloacele de probă

din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor.

10

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire,

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi

dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să

se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Termenul "convingere intimă" exprimă atitudinea imparțială, independentă, fără

prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea

probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor

nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe.

Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu

are o valoare dinainte stabilită.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludenta

și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după veridicitatea

acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de fapt

examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această dată. Toate probele

în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al coroborării lor.

Raportînd cele indicate la decizia supusă analizei, Colegiul penal lărgit constată că

un cumul de probe și anume declarațiile martorilor Momat O., Tilijenco I., Didoruc V.,

Vrabie R., Zingan O.,Țapeș S., Cornițov O., Romanenco L., Gaidaiji O., Cara I., Zacon

O., Mihalciuc S., specialistului Miron G., expertului Sajin P., au fost doar redate de către

instanța de apel în decizia sa, cu menționarea unei fraze la general precum că “aceste

declarații combat argumentele apelantului, apărătorului A. Ursachi, inclusiv și a inculpatului

Suhorebrov Serghei, precum că dânsul n-a săvârșit infracțiunile imputate lui”. În privința

altui cumul de probe: declarațiile martorilor Maliovna L., Cudreavțeva L. și

specialistului Melnicenco S., instanța de apel în decizia sa, după redarea acestora la fel a

conchis doar la general că “declarațiile acestora nu-l dezvinovățesc pe Suhorebrov Serghei de

comiterea infracțiunilor imputate”, iar în privința declarațiilor inculpatului doar s-a

menționat “ca necorespunzătoare adevărului”.

Colegiul evidențiază că, instanța de apel urma să aprecieze conform prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură penală). Contrar acestor

stricte prevederi legale instanța de apel a redat un cumul de probe în decizia sa, fără a

le verifica și aprecia în baza proprii și juste evaluări, fără a le supune unei analize

desfășurate și minuțioase, fără a se expune asupra admisibilității sau inadmisibilității

lor cu argumentarea clară a concluziilor sale în decizia adoptată, ca urmare doar a

constatat prioritar că unele probe confirmă vinovăția inculpatului, iar altele nu.

Mai mult ca atît, deși instanța de apel constată că unele probe “sunt în contradicție”,

iar altele „sunt consecutive și se confirmă de întreaga sistemă de probe și documente pe care o

vom analiza-o mai departe…”, însă în continuare în decizie nu este indicat nici în ce constă

11

contradicția sau consecutivitatea acestor probe, nici analiza acestora propusă de însăși

instanță.

În opinia instanței de recurs totalitatea acestor lacune a dus la neelucidarea

faptelor importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, ca urmare

instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt, ce a dus la constatarea

prematură a instanței de apel: “Reieșind din sistema de probe administrată la caz, analizată și

apreciată prin prisma prevederilor art. 101 CPP, instanța de apel a considerat că vina

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate lui este dovedită pe deplin...”.

7.2. Alt motiv invocat de către partea apărării cît în cererea de apel, atît și în

cererea de recurs este „prezentarea de către procuror a documentelor supuse expertizei cu

încălcări admise la administrarea lor”.

Conform pct. 22 al Hotărîrii Guvernului privind aprobarea Normelor pentru

efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova nr. 764

din 25 noiembrie 1992: „În registrul de casă a întreprinderii se ține evidența tuturor

încasărilor și eliberărilor de numerar”.

Potrivit pct. 23 al aceleiași Hotărîri: „Fiecare întreprindere ține un singur registru de

casă, care trebuie numerotat, șnuruit și sigilat cu ceară roșie sau de parchet. La aplicarea pe

registru a sigiliului cu ceară de parchet se folosește clei de bază de sticlă lichidă, hîrtie de tipul

foiței de țigări, vopsea de ștampilă. Hîrtia cu imprimarea ștampilei se unge la ambele capete cu

clei, după sigilarea registrului se mai aplică un strat de clei. Numărul de foi din registrul de

casă se adeverește prin semnăturile conducătorului și a contabilului-șef ai întreprinderii

respective sau ai organului ierarhic superior. Înscrierea în registrul de casă se face în 2

exemplare prin foaia indigo cu pix sau cerneală. Exemplarul doi trebuie să fie detașabil și

servește casierului pentru dări de seamă contabile. Primul exemplar rămîne în registrul de casă.

Ambele exemplare se numerotează cu același numări…”.

Iar conform pct. 24 al aceleiași Hotărîri: „Înscrierile în registru de casă se fac de către

casier imediat după primirea sau eliberarea banilor pe fiecare dispoziție sau alt document de

substituire…”.

Raportînd normele legale menționate la dispozițiile de plată anexate la materialele

cauzei (v.2), ce au statut de probe puse la baza sentinței și deciziei de condamnare a

inculpatului, Colegiul remarcă faptul ignorării de către instanța de apel a analizei

faptului dacă dispozițiile în cauză, la momentul găsirii, ridicării și cercetării acestora

întruneau cerințele legale obligatorii menționate mai sus. Astfel, neglijîndu-se de către

instanța de apel faptul întrunirii sau nu de aceste probe a condițiilor legale obligatorii

la administrarea probelor, stipulate în art. 93, 94, 95, 100 Cod de procedură penală. Și

ca urmare, nu s-a verificat dacă dispozițiile de plată în cauză pot avea sau nu statut de

documente primare contabile, luînd în considerație că ele sunt puse la baza concluziei

raportului de expertiză nr. 2184 din 21.11.2013.

Mai mult ca atît, în concluziile raportului de expertiză menționat (f.d.41, v.4), se

conchide că: „Documentele anexate la materialele dosarului (v.2 f. 120-271), și anume

Ordinele de încasare și Dispozițiilor de plată nu corespund prevederilor Normelor pentru

efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova aprobate prin

Hotărîrii Guvernului nr.764 din 25.11.1992, inclusiv:

12

- nu au fost întocmite la momentul primirii sau eliberării numerarului din casierie;

- nu sunt înregistrate în registrul de evidență a dispozițiilor de încasare și plată";

- pe dispozițiile de plată lipsește semnătura conducătorului;

- nu toate dispozițiile de plată și ordinele de încasare sunt semnate de contabilul-șef și

de casier;

- pe dispozițiile de plată lipsește semnătura persoanei care a primit banii;

- nu sunt indicate numărul documentului în baza căruia au fost eliberați banii și data

eliberării acestuia;

- dispozițiile de încasare sunt anexate la dosar cu chitanța nesemnată de contabil-șef și

casier și neconfirmată prin ștampila casierului care conform prevederilor normelor urma să fie

eliberată persoanei care a depus banii drept confirmare a primirii numerarului și care se

păstrează la persoana care a depus numerarul;

- pe dispozițiile de încasare nr.30 din 26.05.06 și nr.10 din 31.07.07, lipsește semnătura

persoanei care a depus banii.”, fapt de asemenea ignorat de către instanța de apel.

7.3. Următorul aspect de ilegalitate invocat de către partea apărării este „efectuarea

expertizelor de audit contrar prevederilor legislației în vigoare”.

În acest sens Colegiul reține declarațiile specialistului Miron Galina (f.d. 208-verso,

v.1), care au fost puse la baza sentinței și deciziei: „Eu, Miron Galina activez în compania

AUDIT si Consalting "AUDIT -PROF" SRL în calitate de director. Am studii superioare în

domeniul economie și dețin licența Seria A MMII nr.029714 din 18.09.08 și certificatul de

calificare a auditorului Seria AG nr.000044, prin care mi se conferă calitatea de auditor general.

In domeniul economic activez din 1995. În virtutea atribuțiilor de serviciu am efectuat controlul

tematic de verificare a contractelor cu împrumut de la persoanele fizice și utilizarea mijloacelor

bănești la firma "VUSUAL-GRUP" SRL c.f. 1006600002023 cu acordul Conducătorului

întreprinderii d-lui Telijenco Iurii…”.

La materialele cauzei sunt anexate acte confirmative în acest sens: certificatul nr.

253 (f.d.210, v.1), certificatul de auditor nr. 006 (f.d.211, v.1), certificate AG nr. 000262

(f.d.212, v.1) și diploma KB nr. 574885 de absolvire a studiilor superioare la Institutul

Plolitehnic din Chișinău, specialitatea “Tehnologia conservării” (f.d.213, v.1).

Astfel, Colegiul evidențiază iarăși circumstanța neglijată și neverificată de către

instanțele de judecată, precum că deși specialistul Miron Galina a declarat că are „studii

superioare în domeniul economie și dețin licența Seria A MMII nr.029714 din 18.09.08”, însă

în acest sens a fost anexată doar diploma KB nr. 574885 de absolvire a studiilor

superioare în specialitatea “Tehnologia conservării”. Acest fapt a fost ignorat de către

instanțele de judecată în condițiile în care auditul efectuat de ea (f.d.36-37, 48-59 v.1), a

stat la baza pornirii acestei cauze penale și la baza majorității expertizelor efectuate pe

acest caz.

7.4. O altă critică, la fel formulată de partea apărării și în apel și în recurs este

“neglijarea de către instanța de fond a documentelor probatorii privind datele controlului fiscal

petrecut de către IFS în anul 2009 pentru perioada fiscală 2006-2008”.

În decizie în privința criticii date, instanța de apel a conchis: „Cu referire la poziția

părții apărării precum că, datele controlului fiscal petrecut de IFS în anul 2009, pentru perioada

fiscală 2007-2008, unde nici una din pretinsele încălcări de legislație fiscală imputate

13

inculpatului sau cu atît mai mult urme de neajunsuri de ordin să conducă la o eventuală

concluzie de irosire a mijloacelor bănești nu au fost depistate, instanța de apel de asemenea le-a

considerat nefondate, deoarece este contrară raportului de expertiză contabilă nr. 1886 din

07.08.2009, prin care s-a stabilit, că inculpatul a prejudiciat SRL „Vusual Grup".

Analizînd decizia instanței de apel, Colegiul constată că adoptînd soluția sa

instanța a cercetat un cumul de probe materiale (f.d.46-49, v.8), însă printre acestea nu

se evidențiază raportul Oficiului Fiscal Rîșcani al IFS mun. Chișinău nr. 01-63/5201 din

11.12.2009 (f.d.105-120, v.1), cu privire la furnizarea informației din baza de date a

Serviciului Fiscal la situația din 09.12.2009, prin care s-a efectuat controlul fiscal al

verniturilor obținute pentru anii 2006-2008, deși l-a considerat „nefondat, deoarece este

contrară raportului de expertiză contabilă nr. 1886 din 07.08.2009”, nefiind efectuată analiza

acestei constatări.

Astfel, Colegiul atestă iarăși precum instanța de apel selectiv a grupat probele pe

caz, unele fiind redate în decizie, unele fiind integral ignorate, neanalizate, neapreciate,

ca urmare nefiind elucidate faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei date.

7.5. Următorul argument invocat de partea apărării este „lipsa elementelor

infracțiunilor incriminate în acțiunile inculpatului”.

La acest capitol, Colegiul observă că instanța de apel în decizia sa doar redă

noțiunile: laturii obiective și subiective a componenței de infracțiune prevăzute de art.

191 Cod penal, fără a face o analiză în acest sens, cu raportarea noțiunilor date la cazul

supus judecării. Ca urmare instanța nu a indicat care anume acțiuni ale inculpatului

întrunește latura obiectivă a infracțiunilor imputate, prin ce se exprimă latura

subiectivă a a acestor infracțiuni, dacă există sau nu raportul de cauzalitate între

acțiunile inculpatului și prejudiciul cauzat, și în fine dacă sunt sau nu întrunite

elementle constitutive ale infracțiunii de confecționarea, deținerea și folosirea documentelor

oficiale și ștampilelor false, soldate cu daune în proporții mari drepturilor și intereselor ocrotite

de lege ale persoanei juridice și de delapidare a averii străine, în formă calificată în sarcina

inculpatului. Astfel, fiind neglijate solicitările apărării în acest sens și de către instanța

de fond și de către instanța de apel, nefiind efectuată o oarecare analiză a încadrării

juridice a faptelor comise de către inculpat.

Rezumînd cele antemenționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și încadrarea juridică corectă a

acțiunilor lui Suhorebrov S.A., fapt ce a dus la emiterea unei decizii superficiale, în care

nu au fost analizate elementele esențiale și obligatorii pentru soluționarea cazului

supus judecării.

Astfel, Colegiul constată că și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurent

și prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală: „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar hotărîrea instanței de apel nu cuprinde

motivile pe care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel.

În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise nu pot fi

reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de recurs

14

nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța care a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei Curtea de Apel Chișinău urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice

și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze

faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, prezența sau lipsa în acțiunile lui Suhorebrov

S.A. a infracțiunilor incriminate, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate și de practica unitară în acest

domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul, Bosîi Ion, în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

mai 2014, în cauza penală în privința lui Suhorebrov Serghei Anatoli, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 13 ianuarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Ion Guzun

Galina stratulat

Iurie Bejenaru

15