1ra-1466/2014 — Art. 191 alin. 5, 361 alin. 2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 februarie 2014, procesul penal bazat pe învinuirea lui Suhorebrov S.A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal a fost încetat, în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală. Prin aceiași sentință Suhorebrov S.A. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Acțiunea civilă înaintată de către SRL „Vuzual Grup” a fost admisă, cu încasarea în beneficiul acesteia de la Suhorebrov S.A. a prejudiciului material în mărime de 1.260.539,25 lei.

Potrivit sentinței, Suhorebrov S.A. în perioada anului 2006-2008, acționând în scop de profit și însușire ilegală a bunurilor SRL „Vusual Grup” în proporții deosebit de mari încredințate în administrarea lui, abuzând de situația sa de serviciu, prin crearea obligației financiare fictive a persoanei juridice față de el, exprimate în falsificarea contractelor nr. 3, 4, 5, 6, 7, 11, 12, 15, care sunt documente oficiale, în baza cărora Suhorebrov S.A. se obligă să împrumute SRL „Vusual Grup” mijloace bănești în sume respective de 71.200 lei, 70.000 lei, 207.000 lei, 105.000 lei, 384.000 lei, 300.000 lei, 240.000 lei, 22.800 lei, pe un termen de un an de zile, fiecare cu achitări respective până la 02.05.2007, 01.10.2007, 01.10.2007, 06.03.2008, 06.03.2008, 31.07.2008, 31.07.2008, 18.03.2008, prin aplicarea pe ele, conform raportului de expertiză nr. 1541-1542 din 1 25.06.2009, a impresiunii de ștampilă rotundă a SRL „Vusual Grup" falsă, pe care a deținut-o și a folosit-o o perioadă nedeterminată de timp, a însușit ilegal bunurile persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate în administrarea lui în mărime de 71.200 lei, 70.000 lei, 207.000 lei, 105.000 lei, 384.000 lei, 300.000 lei, 240.000 lei, 22.800 lei, cauzând părții vătămate pe fiecare episod pagubă materială valoarea căreia depășește 2500 unități convenționale, 2500 u.c., 5000 u.c., 5000 u.c., 5000 u.c., 5000 u.c., 5000 u.c., 5000 u.c. 2.1. Tot el, în perioada anului 2006-2008, acționînd în scop de profit și însușire ilegală a bunurilor SRL „Vusual Grup" în proporții deosebit de mari încredințate în administrarea lui, abuzînd de situația sa de serviciu, a deținut și a folosit dispozițiile de plată de casă nr. 11 din 24.05.2006, nr. 38 din 17.08.2007, nr. 206 din 18.05.2007, nr. 262 din 17.06.2007, nr. 376 din 10.08.2007, a SRL „Vusual Grup", pe numele lui Momat Oleg Leonid, Gaydarzhy Olga Serghei, Vrabie Ruslan Ion, Țapeș Svetlana Ion, Romanenco Liudmila Mihai, precum, că aceștea au primit de la SRL „Vusual Grup" respectiv suma de 30.000 lei, 2520 lei, 13.548,35 lei, 1984 lei, 14.500 lei, în care conform rapoartelor de expertiză nr. 1521, 1522, 1523, 1524 din 22.06.2009, semnătura este executată nu de către Momat O.L., Gaydarzhy O.S., Vrabie R.I., Țapeș S.I., Romanenco L.M., ci de o altă persoană, a însușit ilegal bunurile persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate în administrarea lui în mărime de 30.000 lei, 2520 lei, 13.548,35 lei, 1984 lei, 14.500 lei, cauzînd părții vătămate pe fiecare episod pagube materiale în proporții considerabile. 2.2. Tot el, în perioada anului 2006-2008, acționînd în scop de profit și însușire ilegală a bunurilor SRL „Vusual Grup" în proporții deosebit de mari încredințate în administrarea lui, abuzînd de situația sa de serviciu, a deținut și a folosit dispozițiile de plată de casă nr. 377 din 10.08.2007, nr. 370 din 06.08.2007, nr. 330 din 17.07.2007, nr. 281 din 25.06.2007, nr. 234 din 31.05.2007, nr. 218 din 21.05.2007, nr. 205 din 17.05.2007, nr. 196 din 11.05.2007, nr. 192 din 08.05.2007, nr. 185 din 03.05.2007, nr. 115 din 31.03.2007, nr. 100 din 26.03.2007 a SRL „Vusual Grup", pe numele lui Cornițov Oleg Alexandru, precum, că ultimul a primit de la SRL „Vusual Grup" suma de 35.284,90 lei, în care conform raportului de expertiză nr. 1521, 1522, 1523, 1524 din 22.06.2009, semnătura este executată nu de către Cornițov O.A., ci de o altă persoană, a însușit ilegal bunurile persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate în administrarea lui în sumă de 35.284,90 lei, cauzînd părții vătămate o pagubă materială în proporții considerabile. 2.

Tot el, în perioada anului 2006-2008, acționînd în scop de profit și însușire ilegală a bunurilor SRL „Vusual Grup" în proporții deosebit de mari încredințate în administrarea lui, abuzînd de situația sa de serviciu, a deținut și a folosit dispozițiile de plată de casă nr. 279 din 25.06.2007, nr. 378 din 11.08.2007 și nr. 201 din 15.05.2007 a SRL „Vusual Grup", pe numele lui Zingan Olga Eugen, precum, că ultima a primit de la SRL „Vusual Grup" suma de 4310 lei, în care conform raportului de expertiză nr. 1521, 1522, 1523, 1524 din 22.06.2009, semnătura este executată nu de către Zingan O.E., ci de o altă persoană, a însușit ilegal bunurile persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate în administrarea lui în sumă de 4310 lei, cauzînd părții vătămate o pagubă materială în proporții considerabile. 2 2.

Tot el, în perioada anului 2006-2008, acționînd în scop de profit și însușire ilegală a bunurilor SRL „Vusual Grup” în proporții deosebit de mari încredințate în administrarea lui, abuzînd de situația s-a de serviciu, a deținut și a folosit dispozițiile de plată de casă nr. 49 din 06.09.2006, nr. 52 din 08.09.2006, nr. 54 din 10.09.2006, nr. 55 din 12.09.2006, nr. 57 din 16.09.2006, nr. 69 din 25.09.2006, nr. 71 din 27.09.2006, nr. 72 din 28.09.2006, nr. 75 din 30.09.2006, nr. 79 din 01.10.2006, nr. 81 din 02.10.2006, nr. 83 din 03.10.2006, nr. 94 din 01.10.2006, nr. 99 din 20.10.2006, nr. 111 din 10.11.2006, nr. 116 din 20.11.2006 a SRL „Vusual Grup", pe numele lui Cara-Ivan Ivan Dumitru, precum, că ultimul a primit de la SRL „Vusual Grup" suma de 100.879 lei, în care conform raportului de expertiză nr. 1521, 1522, 1523, 1524 din 22.06.2009, semnătura este executată nu de către Cara-Ivan I.D., ci de o altă persoană, a însușit ilegal bunurile persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate în administrarea lui în sumă de 100.879 lei, cauzînd părții vătămate o pagubă materială valoarea căreia depășește 5000 u.c. 2.

Tot el, în perioada anului 2006-2008, acționînd în scop de profit și însușire ilegală a bunurilor SRL „Vusual Grup" în proporții deosebit de mari încredințate în administrarea lui, abuzînd de situația sa de serviciu, a deținut și a folosit dispozițiile de plată de casă nr. 34 din 01.02.2007, nr. 35 din 02.02. 2007, nr. 43 din 17.02. 2007, nr. 44 din 19.02. 2007, nr. 47 din 20.02. 2007, nr. 50 din 24.02. 2007, nr. 52 din 25.02.2007, nr. 99 din 23.03.2007, nr. 113 din 31.03.2007, nr. 194 din 11.05.2007, nr. 235 din 01.06.2007, nr. 271 din 21.06.2007, nr. 302 din 01.07.2007, nr. 392 din 17.08.2007, nr. 402 din 21.08.2007, nr. 407 din 25.08.2007 a SRL „Vusual Grup", pe numele lui Zacon Oleg Ion, precum, că ultimul a primit de la SRL „Vusual Grup" suma de 37.995,07 lei, în care conform raportului de expertiză nr. 1521, 1522, 1523, 1524 din 22.06.2009, semnătura este executată nu de către Zacon O.I., ci de o altă persoană, a însușit ilegal bunurile persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate în administrarea lui în sumă de 37.995,07 lei, cauzînd părții vătămate o pagubă materială în proporții considerabile. Acțiunile lui Suhorebrov S.A. au fost încadrate în baza art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal, adică, confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale și ștampilelor false, soldate cu daune în proporții mari drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice, și în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, delapidarea averii străine, adică, însușirea ilegală a bunurilor altei persoane încredințate în administrarea vinovatului, săvîrșită în proporții deosebit de mari. 3. Sentința în cauză a fost contestată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Suhorebrov S.A. să fie condamnat în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 15 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. În motivarea apelului procurorul a invocat blîndețea pedepsei, din motivul reținerii eronate de către instanța de fond a circumstanței „are loc de trai și de muncă”, care nu este prevăzută de art. 76 Cod penal. 3.1. Sentința în cauză a fost contestată cu apel și de către avocatul Ursachi A., în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd aprecierea eronată de către instanța de fond a 3 probelor administrate la caz, care nu dovedesc vinovăția lui Suhorebrov S.A. de cele incriminate, prezentarea de către procuror a documentelor supuse expertizei cu încălcări admise la administrarea lor, efectuarea expertizelor de audit contrar prevederilor legislației în vigoare, neglijarea de către instanța de fond a documentelor probatorii privind datele controlului fiscal petrecut de către IFS în anul 2009 pentru perioada fiscală 2006-2008, lipsa elementelor infracțiunilor incriminate în acțiunile inculpatului. 4. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2014 a fost respins apelul apărătorului, ca nefondat, și admis apelul procurorului, casată sentința, în partea stabilirii pedepsei, pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Suhorebrov S.A. în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În rest sentința a fost menținută. Reieșind din sistema de probe administrată la caz, analizată și apreciată prin prisma prevederilor art. 101 CPP, instanța de apel a considerat că vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate lui este dovedită pe deplin, iar acțiunile lui se încadrează în componența de infracțiune, prevăzută de art. 361 alin.(2) lit. d) și 191 alin.(5) Cod penal. În cadrul cercetării judecătorești a instanței de fond și celei de apel urmare a probelor administrate, instanța de apel a constatat, că inculpatul, exercitând în baza Deciziei nr.1 al fondatorului unic „SRL ,,Vuzual Grup” din 16 ianuarie 2006, funcția de director al SRL ,,Vuzual Grup”, fiind într-o atare situație în conformitate cu prevederile art.124 CP, persoana care gestionează o organizație comercială a săvârșit confecționarea, deținerea folosirea documentelor oficiale și ștampilelor false, precum și delapidarea averii străine în proporții deosebit de mari. Astfel, instanța de apel a constatat ca nefondată poziția părții apărării precum că, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, pretinsa depistare a ștampilei false a avut loc în anul 2009, iar îndepărtarea inculpatului de la conducerea firmei, cu interzicerea accesului în sediu, la contabilitate și documente, a avut loc în anul 2008, deoarece atât în cadrul urmăririi penale cât și-n cadrul instanțelor de fond și apel s-a constatat că, el în perioada anului 2006-2008, a acționat în scop de profit și însușire ilegală a bunurilor SRL „Vusual Grup” în proporții deosebit de mari încredințate în administrarea lui, abuzând de situația sa de serviciu, prin crearea obligației financiare fictive a persoanei juridice față de el, exprimate în falsificarea contractelor, care sunt documente oficiale, în baza căruia inculpatul s-a obligat să împrumute SRL „Vusual Grup” mijloace bănești, prin aplicarea pe ele, a impresiunii de ștampilă rotundă a SRL „Vusual Grup" falsă, pe care a deținut-o și a folosit-o o perioadă nedeterminată de timp, însușind ilegal bunurile persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate în administrarea lui, cauzând părții vătămate o pagubă materială în proporții deosebit de mari. Tot el, în perioada anului 2006-2008, acționînd în scop de profit și însușire ilegală a bunurilor SRL „Vusual Grup" în proporții deosebit de mari încredințate în administrarea lui, abuzînd de situația sa de serviciu, a deținut și a folosit dispozițiile de plată de casă a SRL „Vusual Grup", pe numele lui Momat O., Vrabie R., Zingan O., Țapeș S., Cornițov 4 O., Romanenco L., Gaidaiji O., Cara I., Zacon O., precum că ultimii au primit de la SRL „Vusual Grup" suma de bani, care în total constituie proporții deosebit de mari, în care conform raportului de expertiză nr. 1521, 1522, 1523, 1524 din 22.06.2009, semnătura este executată nu de către Momat O., Vrabie R., Zingan O., Țapeș S., Cornițov O., Romanenco L., Gaidaiji O., Cara I., Zacon O., ci de alte persoane, a însușit ilegal bunurile persoanei juridice SRL „Vusual Grup", încredințate în administrarea lui, cauzînd părții vătămate o pagubă materială în proporții în proporții deosebit de mari. În vizinea instanței de apel este nefondată poziția părții apărării precum că, ștampila supusă expertizei nu a fost ridicată de la inculpat, fiind ridicată de la o altă persoană, iar actul de predare-primire a ștampilei a fost semnat mult mai târziu decât ea a fost în realitate predată, considerând că și prin aceasta nu este demonstrată vina lui în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.(2) lit. d) Cod penal, deoarece este în contradicție cu raportul de expertiză tehnică nr. 1541 - 1542 din 25.06.2009, prin care s-a stabilit, că pe contractul de împrumut nr. 3 din 02.05.2006, nr. 4 din 01.10.2006, nr. 5 din 13.11.2006, nr. 7 din 02.05.2007, nr. 6 din 06.03.2007, nr. 11 din 31.07.2007, nr. 12 din 31.07.2007, nr. 15 din 18.03.2008 și pe acordul adițional nr. 1 din 02.05.2007 la contractul nr. 7 din 02.05.2007, nu este aplicată ștampila SRL „Vusual Grup". Instanța de apel a conchis că, în expertiză și în încheierea Auditului concluziile sunt orientate spre realizarea scopurilor lui Momot O., deoarece respectivului nici statut de parte vătămată nu i s-a putut oferi, de a-l face responsabil pe inculpat pentru că nu s- au făcut modificările în Capitalul social al firmei SRL „Vusual Grup", în lipsa temeiurilor legale și existența premizelor în firmă pentru executarea procesului verbal al ședinței Fondatorilor nr. 3 din 06.02.2006, privându-l, pe de o parte, prin intermediul acestui dosar penal de dreptul de a solicita rambursarea datoriilor firmei SRL „Vusual Grup" fața de el în sumă de 360.000 lei, sumă ce a fost depusă de inculpat pe contul de decontare în calitate de cotă în Capitalul social, dar care nu a fost utilizată conform destinației, și pe de altă parte, de a convinge instanța, că mijloacele bănești, transferate de fondatorul SRL „Nopțile Albe", Momot O., pe contul de decontare a SRL „Vusual Grup", în valoare de 1.440.000 lei, sub formă de împrumuturi au fost transferate ca cotă în Capitalul social al SRL „Vusual Grup", procurorul primind în mod formal posibilitatea de a-l acuza pe inculpat de nerespectarea Statutului întreprinderii la încheierea contractelor, care depășeau ¼ din Capitalul social al firmei. Astfel, instanța de apel a conchis că, inculpatul în perioada anului 2006-2008, a însușit ilegal bunurile SRL „Vusual Grup”, fiind recunoscut în calitate de reprezentant al părții vătămate și civile SRL „Vusual Grup”, Mărgineanu I. Potrivit procesului-verbal de prezentare învinuitului și apărătorului a materialelor de urmărire penală din 11.12.2009, inculpatul și avocatul acestuia I. Bosîi au solicitat clasarea dosarului penal în privința acestuia din lipsa de probe, iar prin ordonanța procurorului din 11.12.2009 a fost respinsă cererea apărătorului învinuitului I. Bosîi privind încetarea urmăririi penale în privința lui Suhorebrov Serghei din lipsa de probe. Totodată potrivit aceluiași proces-verbal de prezentare învinuitului și apărătorului a materialelor de urmărire penală n-au fost obiectate anumite acte concrete efectuate în cadrul urmăririi penale, iar argumentul apelantului, părții 5 apărării precum că, auditul a fost efectuat nu de un specialist cu studii superioare în economie, considerând rezultatele și concluziile auditului, dubioase sunt nefondate și au fost respinse în acest sens. La aplicarea felului și măsurii de pedeapsă inculpatului, instanța de apel a ținut cont de circumstanțele reale și personale: Astfel, instanța de fond l-a recunoscut pe inculpat culpabil în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal și în baza acestui articol, corect a încetat urmărirea penală, deoarece a intervenit termenul de prescripție de tragere la răspundere penală. Instanța de apel a constatat cu certitudine că Suhorebrov S.A., a comis infracțiunea prevăzută de art. 191 alin. (5) Cod penal, însă instanța de fond neîntemeiat i-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută la acest articol sub formă de 8 ani închisoare, bazându-se doar pe faptul că, în privința lui au fost stabilite numai circumstanțe atenuante ca: prezența în familie a doi minori, locului de trai și de muncă, caracteristica pozitivă, lipsa antecedentelor penale. În acest context este de menționat faptul că cu toate că inculpatul anterior nu a fost judecat, la prima dată a comis două infracțiuni care conform prevederilor art. 16 alin. (3), (5) CP se califică ca mai puțin gravă și deosebit de gravă pentru comiterea cărora legea penală prevede pedeapsă exclusiv privativă de libertate pe un termen de pînă la 5 și respectiv pînă la 1 5 ani. În opinia instanței de apel, instanța de fond neîntemeiat a reținut circumstanța atenuantă prezența locului de trai și de muncă, deoarece aceste circumstanțe nu sunt prevăzute de art. 76 CP, mai mult ca atît obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale cu privire la dreptul de proprietate, apărate împotriva infracțiunii de sustragere și faptul, și inculpatul a folosit locul de muncă la comiterea infracțiunii, considerându- se circumstanță agravantă și nu atenuantă. La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, care sunt intenționate și au fost comise în scop de profit, de faptul, că ultimul nu a întors paguba pricinuită în sumă de 1.260.539,25 lei și nu a conștientizat gravitatea faptei comise. Instanța de apel a considerat că inculpatul trebuie să poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite în condițiile sus-indicate și consideră că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă, doar cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, ținând cont de scopul pedepsei care primordial trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină săvîrșirea de noi infracțiuni, or potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsura de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea sâvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, ci și a altor persoane. Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului sub formă de 8 ani închisoare nu corespunde prevederilor legale, or, în lipsa circumstanțelor atenuante, conform prevederilor art. 78 Cod penal, pedeapsa minimă nu poate fi aplicată. 6 5. Hotărîrile judecătorești adoptate pe caz se contestă cu recurs ordinar de către avocatul Bosîi I., în numele inculpatului, care solicită casarea acestora, cu dispunerea achitării inculpatului, invocînd argumente identice cu cele invocate de partea apărării în apel.

Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia, deoarece au fost ignorate prevederile art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală și anume nemotivarea recursului declarat, în sensul art. 427 Cod de procedură penală.

Verificând argumentele invocate în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a fi admis din următoarele considerente: Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate. Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs. Luînd în considerație faptul că instanța de apel a menținut concluziile instanței de fond privind aprecierea probelor și încadrarea acțiunilor inculpatului, Colegiul întru expunerea concluziilor sale va purcede la verificarea deciziei în cumul cu sentința adoptată pe caz. 7 Potrivit sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 februarie 2014, procesul penal bazat pe învinuirea lui Suhorebrov S.A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal a fost încetat, în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală. Prin aceiași sentință Suhorebrov S.A. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiuni prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal. Sentința în cauză a fost contestată cu apel de către procuror în partea stabilirii pedepsei, și de către apărătorul inculpatului din motivul aprecierei eronate a probelor și ignorarea de către instanța de fond a încălcărilor admise la administrarea probelor. Astfel, analizînd conținutul apelului declarat de către apărătorul inculpatului, Colegiul menționează că partea apărării nefiind de acord cu concluzia instanței de fond în apel a adus un șir de argumente, și anume: aprecierea eronată de către instanța de fond a probelor administrate la caz, care nu dovedesc vinovăția lui Suhorebrov S.A. de cele incriminate, prezentarea de către procuror a documentelor supuse expertizei cu încălcări admise la administrarea lor, efectuarea expertizelor de audit contrar prevederilor legislației în vigoare, neglijarea de către instanța de fond a documentelor probatorii privind datele controlului fiscal petrecut de către IFS în anul 2009 pentru perioada fiscală 2006-2008, lipsa elementelor infracțiunilor incriminate în acțiunile inculpatului. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2014 a fost respins apelul apărătorului și admis apelul procurorului, casată sentința parțial, pronunțată o nouă hotărîre în partea stabilirii pedepsei, și în rest sentința a fost menținută. Lecturînd textul acestei decizii, Colegiul constată că o parte din argumente au fost ignorate totalmente, iar în privința celorlalte instanța de apel s-a expus doar cu fraze generale: “Colegiul penal consideră nefondată poziția apărării… Nefondată este poziția apărării… Cu referire la poziția apelantului, părții apărării…Colegiul penal de asemenea o consideră nefondată… Instanța de apel consideră nefondată și poziția apelantului, părții apărării că…” (f.d.57-59, v.8). Din prevederile art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel, judecînd apelul, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Raportînd aceste norme legale la decizia instanței de apel, instanța de recurs constată că aceste prevederi totalmente au fost ignorate, și anume instanța de apel nu s- a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în apelul apărătorului inculpatului, expuse în pct. 3.1 din prezenta decizie, iar asupra căror s-a pronunțat instanța de apel nu le-a supus analizei, stabilind doar la general „ca nefondată poziția apărării”. Nepronunțîndu-se asupra motivelor invocate în apel, instanța de apel s-a redus la fraze generale, fără a stabili temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului declarat de către partea apărării. 8 În acest context, Colegiul specifică faptul că obligația de motivare a hotărîrilor judecătorești face parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui proces echitabil. Conform jurisprudenței CEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al Convenției, o hotărîre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal, avînd posibilitatea ca această hotărîre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și oferă posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003), Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007), Albina c. Romîniei (2005), Boldea c. Romîniei (2007). Astfel, Colegiul conhide că în cazul supus judecării, obligația de motivare a hotărîrilor judecătorești de către instanța de apel a fost neglijată, ca urmare fiind dificilă verificarea acestei hotărîri judecătorești în cadrul căii de atac recurs ordinar. În această situație, Colegiul atestă și temeinicia invocării de către partea apărării în cererea de recurs ordinar a acelorași argumente care au fost invocate și în cererea de apel, luînd în considerație ignorarea lor de către instanța de apel. De asemenea, analizînd conținutul deciziei în cumul cu cel al sentinței, Colegiul observă și faptul că, instanța de apel în decizia sa a copiat conținutul sentinței instanței de fond. Astfel, textul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2014, este identic cu cel al sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 februarie 2014. Aici, Colegiul remarcă că, deși jurisprudența CEDO admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, însă numai în cazul cînd constatările date sunt fundamentate în fapt și în drept, amplu prezentate în hotărîrea atacată, constatîndu-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces și probele puse la baza hotărîrilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor, fapt neincident la cazul supus judecării. În continuare, în dezvăluirea concluziei sale, Colegiul va purcede la analiza constatărilor instanței de apel descrise în conținutul deciziei. 7.1. Unul din argumentele invocate de către partea apărării cît în cererea de apel, atît și în cererea de recurs este „aprecierea eronată de către instanța de fond a probelor administrate la caz, care nu dovedesc vinovăția lui Suhorebrov S.A. de cele incriminate”. La acest capitol instanța de apel a statuat că: “Astfel, vina lui Suhorebrov Serghei în comiterea infracțiunii incriminate lui este demonstrată pe deplin de următoarele probe, care resping argumentele apelantului, avocatului A. Ursachi după cum urmează:” (f.d. 25, v.8). În continuare se redau declarațiile martorilor Momat O., Tilijenco I., Didoruc V., Vrabie R., Zingan O.,Țapeș S., Cornițov O., Romanenco L., Gaidaiji O., Cara I., Zacon O., Mihalciuc S., specialistului Miron G., expertului Sajin P., iar la finele descrierii fiecărei declarații se menționează una și aceiași concluzie: “Astfel, Colegiul penal consideră că aceste declarații combat argumentele apelantului, apărătorului A. Ursachi, inclusiv și a inculpatului Suhorebrov Serghei, precum că dânsul n-a săvârșit infracțiunile imputate lui. Colegiul penal conchide că declarațiile martorului corespund adevărului, deoarece sunt consecutive cu declarațiile martorilor Momat Oleg, Tilijenco Iurie, Didoruc Vladimir, Vrabie Ruslan, Zingan Olga, Țapeș Svetlana, Cornițov Oleg, Romanenco Liudmila, Gaidaiji Olga, Cara Ivan, Zacon Oleg, Mihalciuc Serghei și se confirmă de întreaga sistemă de probe și 9 documente pe care o vom analiza-o mai departe: probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, și care dovedesc pe deplin vina lui Suhorebrov Serghei în comiterea infracțiunilor imputate și care combat argumentele indicate de dânsul și avocatul său în apelul înaintat”. La demersul apărării în instanța de apel au fost audiați martorii Maliovna L., Cudreavțeva L. și Melnicenco S. Ca urmare instanța de apel în decizia sa după redarea declarațiilor martorului Cudreavțeva L., statuează că: “Colegiul penal apreciază critic declarațiile martorului Cudreavțeva Larisa precum că, inculpatul Suhorebrov Serghei n-a confecționat, deținut și folosit documente oficiale și ștampile false, precum și n-a însușit ilegal bunurile SRL „Vusual Grup” în proporții deosebit de mari încredințate în administrarea lui și consideră că sunt date de martorului Cudreavțeva Larisa în scopul exonerării lui Suhorebrov Serghei de la răspunderea penală cu care sunt cunoscuți fiind foști colegi de școală, declarații care sunt în contradicție cu declarațiile martorilor Momat Oleg, Tilijenco Iurie, Didoruc Vladimir, Vrabie Ruslan, Zingan Olga, Țapeș Svetlana, Cornițov Oleg, Romanenco Liudmila, Gaidaiji Olga, Cara Ivan, Zacon Oleg, Mihalciuc Serghei și celelalte probe anexate la materialele cauzei, probe care sunt pertinente, concludente, utile și coroborează între ele și demonstrează cu certitudine vina lui Suhorebrov Serghei în comiterea infracțiunilor imputate lui, prevăzute de art. art. 191 alin.(5), 361 alin.(2), lit. d) Cod Penal”. Iar după redarea declarațiilor martorului Maliovna L. și specialistului Melnicenco S., instanța de apel conchide că: “Colegiul penal consideră că, declarațiile martorilor Melnicenco Svetlana și Maliovna Ludmila, nicidecum nu-l dezvinovățesc pe Suhorebrov Serghei de comiterea infracțiunilor imputate deoarece sunt în contradicție cu declarațiile martorilor Momat Oleg, Tilijenco Iurie, Didoruc Vladimir, Vrabie Ruslan, Zingan Olga, Țapeș Svetlana, Cornițov Oleg, Romanenco Liudmila, Gaidaiji Olga, Cara Ivan, Zacon Oleg, Mihalciuc Serghei și celelalte probe anexate la materialele cauzei, probe care sunt pertinente, concludente, utile și coroborează între ele și demonstrează cu certitudine vina lui Suhorebrov Serghei în comiterea infracțiunilor imputate lui, prevăzute de art. art. 191 alin.(5), 361 alin.(2), lit. d) Cod Penal”. Apoi cu referire la declarațiile inculpatului, instanța de apel în decizie concluzionează că: “Fiind audiat în ședința de judecată a instanței de fond inculpatul nu a recunoscut vina în săvârșirea faptei incriminate, declarații apreciate de către instanța de apel ca necorespunzătoare adevărului, date de către inculpat în scopul de a se sustrage de la răspunderea penală și care se combat de întreaga sistemă de probe”. În acest context Colegiul, menționînd prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală și invocînd doctrina juridică națională, remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cît și mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor. 10 Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv. Termenul "convingere intimă" exprimă atitudinea imparțială, independentă, fără prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe. Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită. Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludenta și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această dată. Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al coroborării lor. Raportînd cele indicate la decizia supusă analizei, Colegiul penal lărgit constată că un cumul de probe și anume declarațiile martorilor Momat O., Tilijenco I., Didoruc V., Vrabie R., Zingan O.,Țapeș S., Cornițov O., Romanenco L., Gaidaiji O., Cara I., Zacon O., Mihalciuc S., specialistului Miron G., expertului Sajin P., au fost doar redate de către instanța de apel în decizia sa, cu menționarea unei fraze la general precum că “aceste declarații combat argumentele apelantului, apărătorului A. Ursachi, inclusiv și a inculpatului Suhorebrov Serghei, precum că dânsul n-a săvârșit infracțiunile imputate lui”. În privința altui cumul de probe: declarațiile martorilor Maliovna L., Cudreavțeva L. și specialistului Melnicenco S., instanța de apel în decizia sa, după redarea acestora la fel a conchis doar la general că “declarațiile acestora nu-l dezvinovățesc pe Suhorebrov Serghei de comiterea infracțiunilor imputate”, iar în privința declarațiilor inculpatului doar s-a menționat “ca necorespunzătoare adevărului”. Colegiul evidențiază că, instanța de apel urma să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură penală). Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de apel a redat un cumul de probe în decizia sa, fără a le verifica și aprecia în baza proprii și juste evaluări, fără a le supune unei analize desfășurate și minuțioase, fără a se expune asupra admisibilității sau inadmisibilității lor cu argumentarea clară a concluziilor sale în decizia adoptată, ca urmare doar a constatat prioritar că unele probe confirmă vinovăția inculpatului, iar altele nu. Mai mult ca atît, deși instanța de apel constată că unele probe “sunt în contradicție”, iar altele „sunt consecutive și se confirmă de întreaga sistemă de probe și documente pe care o vom analiza-o mai departe…”, însă în continuare în decizie nu este indicat nici în ce constă 11 contradicția sau consecutivitatea acestor probe, nici analiza acestora propusă de însăși instanță. În opinia instanței de recurs totalitatea acestor lacune a dus la neelucidarea faptelor importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, ca urmare instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt, ce a dus la constatarea prematură a instanței de apel: “Reieșind din sistema de probe administrată la caz, analizată și apreciată prin prisma prevederilor art. 101 CPP, instanța de apel a considerat că vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate lui este dovedită pe deplin...”. 7.2. Alt motiv invocat de către partea apărării cît în cererea de apel, atît și în cererea de recurs este „prezentarea de către procuror a documentelor supuse expertizei cu încălcări admise la administrarea lor”. Conform pct. 22 al Hotărîrii Guvernului privind aprobarea Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova nr. 764 din 25 noiembrie 1992: „În registrul de casă a întreprinderii se ține evidența tuturor încasărilor și eliberărilor de numerar”. Potrivit pct. 23 al aceleiași Hotărîri: „Fiecare întreprindere ține un singur registru de casă, care trebuie numerotat, șnuruit și sigilat cu ceară roșie sau de parchet. La aplicarea pe registru a sigiliului cu ceară de parchet se folosește clei de bază de sticlă lichidă, hîrtie de tipul foiței de țigări, vopsea de ștampilă. Hîrtia cu imprimarea ștampilei se unge la ambele capete cu clei, după sigilarea registrului se mai aplică un strat de clei. Numărul de foi din registrul de casă se adeverește prin semnăturile conducătorului și a contabilului-șef ai întreprinderii respective sau ai organului ierarhic superior. Înscrierea în registrul de casă se face în 2 exemplare prin foaia indigo cu pix sau cerneală. Exemplarul doi trebuie să fie detașabil și servește casierului pentru dări de seamă contabile. Primul exemplar rămîne în registrul de casă. Ambele exemplare se numerotează cu același numări…”. Iar conform pct. 24 al aceleiași Hotărîri: „Înscrierile în registru de casă se fac de către casier imediat după primirea sau eliberarea banilor pe fiecare dispoziție sau alt document de substituire…”. Raportînd normele legale menționate la dispozițiile de plată anexate la materialele cauzei (v.2), ce au statut de probe puse la baza sentinței și deciziei de condamnare a inculpatului, Colegiul remarcă faptul ignorării de către instanța de apel a analizei faptului dacă dispozițiile în cauză, la momentul găsirii, ridicării și cercetării acestora întruneau cerințele legale obligatorii menționate mai sus. Astfel, neglijîndu-se de către instanța de apel faptul întrunirii sau nu de aceste probe a condițiilor legale obligatorii la administrarea probelor, stipulate în art. 93, 94, 95, 100 Cod de procedură penală. Și ca urmare, nu s-a verificat dacă dispozițiile de plată în cauză pot avea sau nu statut de documente primare contabile, luînd în considerație că ele sunt puse la baza concluziei raportului de expertiză nr. 2184 din 21.11.2013. Mai mult ca atît, în concluziile raportului de expertiză menționat (f.d.41, v.4), se conchide că: „Documentele anexate la materialele dosarului (v.2 f. 120-271), și anume Ordinele de încasare și Dispozițiilor de plată nu corespund prevederilor Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova aprobate prin Hotărîrii Guvernului nr.764 din 25.11.1992, inclusiv: 12 - nu au fost întocmite la momentul primirii sau eliberării numerarului din casierie; - nu sunt înregistrate în registrul de evidență a dispozițiilor de încasare și plată"; - pe dispozițiile de plată lipsește semnătura conducătorului; - nu toate dispozițiile de plată și ordinele de încasare sunt semnate de contabilul-șef și de casier; - pe dispozițiile de plată lipsește semnătura persoanei care a primit banii; - nu sunt indicate numărul documentului în baza căruia au fost eliberați banii și data eliberării acestuia; - dispozițiile de încasare sunt anexate la dosar cu chitanța nesemnată de contabil-șef și casier și neconfirmată prin ștampila casierului care conform prevederilor normelor urma să fie eliberată persoanei care a depus banii drept confirmare a primirii numerarului și care se păstrează la persoana care a depus numerarul; - pe dispozițiile de încasare nr.30 din 26.05.06 și nr.10 din 31.07.07, lipsește semnătura persoanei care a depus banii.”, fapt de asemenea ignorat de către instanța de apel. 7.3. Următorul aspect de ilegalitate invocat de către partea apărării este „efectuarea expertizelor de audit contrar prevederilor legislației în vigoare”. În acest sens Colegiul reține declarațiile specialistului Miron Galina (f.d. 208-verso, v.1), care au fost puse la baza sentinței și deciziei: „Eu, Miron Galina activez în compania AUDIT si Consalting "AUDIT -PROF" SRL în calitate de director. Am studii superioare în domeniul economie și dețin licența Seria A MMII nr.029714 din 18.09.08 și certificatul de calificare a auditorului Seria AG nr.000044, prin care mi se conferă calitatea de auditor general. In domeniul economic activez din 1995. În virtutea atribuțiilor de serviciu am efectuat controlul tematic de verificare a contractelor cu împrumut de la persoanele fizice și utilizarea mijloacelor bănești la firma "VUSUAL-GRUP" SRL c.f. 1006600002023 cu acordul Conducătorului întreprinderii d-lui Telijenco Iurii…”. La materialele cauzei sunt anexate acte confirmative în acest sens: certificatul nr. 253 (f.d.210, v.1), certificatul de auditor nr. 006 (f.d.211, v.1), certificate AG nr. 000262 (f.d.212, v.1) și diploma KB nr. 574885 de absolvire a studiilor superioare la Institutul Plolitehnic din Chișinău, specialitatea “Tehnologia conservării” (f.d.213, v.1). Astfel, Colegiul evidențiază iarăși circumstanța neglijată și neverificată de către instanțele de judecată, precum că deși specialistul Miron Galina a declarat că are „studii superioare în domeniul economie și dețin licența Seria A MMII nr.029714 din 18.09.08”, însă în acest sens a fost anexată doar diploma KB nr. 574885 de absolvire a studiilor superioare în specialitatea “Tehnologia conservării”. Acest fapt a fost ignorat de către instanțele de judecată în condițiile în care auditul efectuat de ea (f.d.36-37, 48-59 v.1), a stat la baza pornirii acestei cauze penale și la baza majorității expertizelor efectuate pe acest caz. 7.4. O altă critică, la fel formulată de partea apărării și în apel și în recurs este “neglijarea de către instanța de fond a documentelor probatorii privind datele controlului fiscal petrecut de către IFS în anul 2009 pentru perioada fiscală 2006-2008”. În decizie în privința criticii date, instanța de apel a conchis: „Cu referire la poziția părții apărării precum că, datele controlului fiscal petrecut de IFS în anul 2009, pentru perioada fiscală 2007-2008, unde nici una din pretinsele încălcări de legislație fiscală imputate 13 inculpatului sau cu atît mai mult urme de neajunsuri de ordin să conducă la o eventuală concluzie de irosire a mijloacelor bănești nu au fost depistate, instanța de apel de asemenea le-a considerat nefondate, deoarece este contrară raportului de expertiză contabilă nr. 1886 din 07.08.2009, prin care s-a stabilit, că inculpatul a prejudiciat SRL „Vusual Grup". Analizînd decizia instanței de apel, Colegiul constată că adoptînd soluția sa instanța a cercetat un cumul de probe materiale (f.d.46-49, v.8), însă printre acestea nu se evidențiază raportul Oficiului Fiscal Rîșcani al IFS mun. Chișinău nr. 01-63/5201 din 11.12.2009 (f.d.105-120, v.1), cu privire la furnizarea informației din baza de date a Serviciului Fiscal la situația din 09.12.2009, prin care s-a efectuat controlul fiscal al verniturilor obținute pentru anii 2006-2008, deși l-a considerat „nefondat, deoarece este contrară raportului de expertiză contabilă nr. 1886 din 07.08.2009”, nefiind efectuată analiza acestei constatări. Astfel, Colegiul atestă iarăși precum instanța de apel selectiv a grupat probele pe caz, unele fiind redate în decizie, unele fiind integral ignorate, neanalizate, neapreciate, ca urmare nefiind elucidate faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date. 7.5. Următorul argument invocat de partea apărării este „lipsa elementelor infracțiunilor incriminate în acțiunile inculpatului”. La acest capitol, Colegiul observă că instanța de apel în decizia sa doar redă noțiunile: laturii obiective și subiective a componenței de infracțiune prevăzute de art. 191 Cod penal, fără a face o analiză în acest sens, cu raportarea noțiunilor date la cazul supus judecării. Ca urmare instanța nu a indicat care anume acțiuni ale inculpatului întrunește latura obiectivă a infracțiunilor imputate, prin ce se exprimă latura subiectivă a a acestor infracțiuni, dacă există sau nu raportul de cauzalitate între acțiunile inculpatului și prejudiciul cauzat, și în fine dacă sunt sau nu întrunite elementle constitutive ale infracțiunii de confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale și ștampilelor false, soldate cu daune în proporții mari drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice și de delapidare a averii străine, în formă calificată în sarcina inculpatului. Astfel, fiind neglijate solicitările apărării în acest sens și de către instanța de fond și de către instanța de apel, nefiind efectuată o oarecare analiză a încadrării juridice a faptelor comise de către inculpat. Rezumînd cele antemenționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui Suhorebrov S.A., fapt ce a dus la emiterea unei decizii superficiale, în care nu au fost analizate elementele esențiale și obligatorii pentru soluționarea cazului supus judecării. Astfel, Colegiul constată că și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurent și prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar hotărîrea instanței de apel nu cuprinde motivile pe care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel. În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de recurs 14 nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale. La rejudecarea cauzei Curtea de Apel Chișinău urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, prezența sau lipsa în acțiunile lui Suhorebrov S.A. a infracțiunilor incriminate, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate și de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție DECIDE: Admite recursul ordinar declarat de către avocatul, Bosîi Ion, în numele inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2014, în cauza penală în privința lui Suhorebrov Serghei Anatoli, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 13 ianuarie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Ion Guzun Galina stratulat Iurie Bejenaru 15