1ra-640/2014 — art. 187 alin. 2 lit. b, f CP

1ra-640/2014 — art. 187 alin. 2 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-640/2012

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Vladimir

Timofti,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de către avocatul, Catană

Eugeniu, în numele inculpatul Sprincean Valerii Mihail, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2013 și sentinței

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 august 2012, în cauza penală în privința

lui,

Sprincean Valerii Mihail, născut la 03 ianuarie 1980,

originar din r-l Criuleni, domiciliat mun. Chișinău com.

Bubuieci str. Miorița, 26/2 ap. 35.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat admiterea recursului, cu remiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Avocatul, Eugen Catană, care a solicitat admiterea recursului.

Inculpatul, Valerii Sprincean, care a solicitat admiterea recursului.

C O N S T A T Ă:

Sprincean V.M. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit.

b), f) Cod Penal la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

În conformitate cu art. 109 Cod penal, a fost încetat procesul penal în privința

lui Sprincean V.M. în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, în legătură cu

împăcarea părților.

A fost dispusă încasarea în mod solidar de la Sprincean V.M. și Cotorcea

Serghei Grigorii, în beneficiul părții vătămate Vaicăr Robert a prejudiciului cauzat

în sumă de 2147 lei.

Prin aceiași sentință Mînzat Serghei Semion a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b), art. 152 alin. (2) lit. e), art. 188 alin. (2) lit.

b), f) Cod penal și Cotorcea Serghei Grigorii a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 287 alin. (2) lit. b), art. 152 alin. (2) lit. e), art. 188 alin. (2) lit. b), f), art.

1

186 alin. (2) lit. b), d), art.217 alin. (3) lit. c), art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, în

privința cărora recurs nu a fost declarat.

aflîndu-se în localul unui bar de pe teritoriul Gării Auto, amplasat pe str. M.

Varlaam 58, mun. Chișinău, în rezultatul unei înțelegeri prealabile cu Sprincean

V.M., i-au insuflat încredere și au convins-o pe cet. Diacov Tatiana să lase sub

supravegherea lor valiza ce-i aparține, în timp ce ea o să-și cumpere bilet pentru

călătorie. Ulterior, conform planului stabilit, Cotorcea S.G. a rămas în localul

barului în așteptarea cet. Diacov T., iar Sprîncean V.M. i-a sustras valiza în valoare

de 500 lei, în interiorul căreia se aflau bunuri cu valoarea totală de 2600 lei, în

rezultatul cărui fapt părții vătămate Diacov T. i-a fost cauzat un prejudiciu material

în proporții considerabile în sumă totală de 3100 lei.

Sprincean V.M. și Cotorcea S.G. la 24 octombrie 2011, în jurul orelor 19.00-

19.30, aflîndu-se în imediată apropiere de barul „Hamed", amplasat pe adresa bd.

Ștefan Cel Mare, 64, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, conștientizând ilegalitatea acțiunilor sale și dorind

survenirea urmărilor, în rezultatul unei înțelegeri prealabile, au aplicat forța fizică

însoțită de violență periculoasă pentru sănătatea părții vătămate cet. Vaicăr R.,

exteriorizată prin aplicarea loviturilor în regiunea capului cu pumnul, în vederea

paralizării rezistenței acestuia, cauzînd părții vătămate conform concluziilor

raportului de expertiză medico legală nr. 3288/D din 13 decembrie 2011 vătămare

corporală ușoară. După ce partea vătămată și-a pierdut cunoștința, aceștia i-au

sustras părții vătămate o geanta în valoare de 60 lei în interiorul căreia se aflau

bunuri în valoare de 9360 lei. Tot atunci din sacoul părții vătămate Vaicăr R. a fost

sustras un portmoneu în valoare de 150 lei, în interiorul căruia se aflau mijloace

bănești în sumă de 1457 lei; carduri bancare și acte personale; un telefon mobil de

model „Motorola EX128" în valoare de 2000 lei, astfel, cauzîndu-i părții vătămate

Vaicăr R. un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 13.028

lei.

Astfel, acțiunile lui Sprincean V.M. au fost încadrate în baza art. 188 alin. (2)

lit. b), f) Cod Penal, tîlhăria, adică, atacul săvîrșit asupra unei persoane, în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru sănătatea persoanei agresate,

săvîrșit de două persoane, cu cauzare de daune în proporții considerabile, și în baza art.

186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, furt, adică, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvîrșit de două persoane, cu cauzare de daune în proporții considerabile.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, în partea stabilirii pedepsei inculpatului Sprincean

V.M. în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod Penal, cu pronunțarea unei noi hotărîri

prin care acesta să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit.

b), f) Cod penal, luînd în considerație art. 34 alin. (2) lit. a), art. 82 alin. (2) Cod

2

penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. In rest

sentința să fie menținută fără modificări.

3.2 Inculpatul Sprincean V.M. în apelul său a solicitat casarea sentinței, în

partea condamnării lui în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod Penal, rejudecarea

cauzei în această parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, din motivul că

înțelegerea prealabilă a săvîrșirii tîlhăriei nu este demonstrată prin probe, sentința

este bazată pe declarațiile martorului Bursacovschi I. care nu a fost audiat în

instanța de judecată, aprecierea eronată a probelor administrate la caz, nulitatea

procesului-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 21 ianuarie 2011,

probele anexate la dosar nu confirmă direct săvîrșirea infracțiunii imputate.

2013, apelurile declarate au fost admise, casată sentința în privința lui Sprincean

V.M. în partea condamnării în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod Penal și în partea

pedepsei, pronunțată o hotărâre nouă în această parte, prin care Sprincean V.M. a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, la

5 ani închisoare, fără amendă. In rest sentința a fost menținută fără modificări.

Instanța de apel în motivarea soluției sale a menționat, că potrivit

Recomandării nr.51 „Cu privire la aplicarea semnului calificativ al articolului 188

alin.(l) Cod penal - tâlhăria însoțită de violență periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate", se impune recalificarea faptei inculpaților din

articolul 188 alin.(2), lit. b), f) Cod penal tn 187 alin.(2), lit. b), f) Cod penal.

In rezultatul acțiunilor, inculpații Sprincean V.M. și Cotorcea S.G., în scopul

acaparării bunurilor, au aplicat violență fizică urmată de cauzarea vătămărilor

corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată și, conform

recomandărilor oferite de CSJ, asemenea violență nu se consideră periculoasă

pentru viață ori sănătate, astfel că acțiunile urmează a fi calificate ca jaf.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa inculpaților pentru infracțiunea

de jaf, instanța de apel a luat în considerație prevederile din articolele 7, 61, 75, 82

Cod penal și, în context a considerat oportun aplicarea închisorii în limitele

prevăzute de sancțiunea normei penale speciale - 187 alin.(2), lit. b), f) Cod penal.

Cu privire la motivele invocate de procuror ce vizează pedeapsa, instanța de

apel le-a considerat întemeiate, dat fiind că la aplicarea pedepsei inculpatului au

fost încălcate principiile individualizării pedepsei prevăzute la articolul 82 alin.(2)

Cod penal, ce reglementează aplicarea pedepsei pentru recidivă de infracțiuni.

S-a constatat cu certitudine, că inculpatul Sprîncean V.M., conform art. 34

alin.(2) lit. a) Cod penal, dispune de recidivă periculoasă și, potrivit art. 82 alin.(2)

Cod penal, mărimea pedepsei pentru recidivă periculoasă este de cel puțin două

treimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător

din Partea specială a prezentului cod.

Cu privire la motivele ce vizează achitarea, acestea s-au apreciat ca fiind

nefondate. Instanța de apel a considerat că urmărirea penală și judecata în fond s-

3

au desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege și, respectiv, nu se

constată încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale efectuate, criticile cu

privire la încălcările drepturilor procesuale pretinse, comise de organul de urmărire

penală și instanța de judecată, în acest sens, în opinia instanței de apel, nu sânt

relevante și argumentate.

Din conținutul apelului inculpatului nu se desprinde vre-un motiv de natură

juridică capabil să influențeze soluția procesului penal, deoarece nu se referă la

cazul în care ar rezulta încălcarea esențială a legii, soldată cu casarea sentinței

atacate și achitarea inculpatului.

avocatul Catană Eugeniu, în numele inculpatului, în care se solicită casarea acestora,

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului, din

motivul că fapta nu a fost săvîrșită de către inculpat, invocînd că:

- la baza hotărârii de condamnare au fost puse probe eronat apreciate,

- instanța nu s-a expus asupra argumentului invocat în apel privind legalitatea

efectuării recunoașterii a persoanei după fotografie,

- instanța de apel și procurorul ilegal au respins demersul de audiere a

martorilor Iordache Z.G., Vîlceav A. și părții vătămate Văicar R.,

- hotărîrea de condamnare este bazată pe presupuneri.

lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează, că acesta urmează a fi respins

din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că în vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin

apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis,

dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Analizînd textul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că

recurentul contestă hotărîrile judecătorești adoptate pe caz numai în partea

încadrării juridice a acțiunilor inculpatului în baza art. 188 alin. (2) lit. b) și art. 187

alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de către inculpat.

4

În cazul supus judecării Colegiul constată că, instanța de apel la examinarea

apelurilor declarate a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, a

verificat și a apreciat just conținutul probelor și valoarea lor probatorie, cu

expunerea analizei desfășurate a acestora în textul deciziei instanței de apel,

concluzionînd că prima instanță s-a ocupat în mod judicios cu această activitate,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel, uzând de dreptul de a verifica legalitatea și temeinicia

sentinței atacate, prin efectuarea atât a unei aprecieri proprii asupra veracității

fiecărui mijloc de probă în parte, cât și a unei aprecieri de ansamblu a concluziei

finale dedusă din totalitatea probelor administrate, î-și formează o convingere

intimă, proprie cu privire la starea de fapt și de drept, similară cu cea constatată de

prima instanță cu privire la existența infracțiunii, la vinovăția inculpatului, la

calificarea faptei reținute în sarcina inculpatului, la pedeapsa aplicată inculpatului,

la alte împrejurări relevante în cauză.

Pe această linie de idei, Colegiul consideră că instanța de apel a apreciat just

probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind obținute

legal, care sânt admisibile și sânt apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, nefiind incident la caz argumentul recurentului cu privire la

bazarea hotărîrei de condamnare pe presupuneri.

În acest context, în viziunea Colegiului, instanța de apel în mod just a

considerat că nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, fiind solidară

cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de

condamnare: procesul-verbal de audiere a părții vătămate Văicar R. la judecătorul

de instrucție, procesul –verbal de audiere a martorului Tacuș V., ordonanța și

procesul-verbal de ridicare din 13.01.2012, ordonanța de anexare a corpurilor

delicte, procesele-verbale de recunoaștere a persoanei din 13.01.2012, procesul-

verbal de audiere a martorului Grișciuc, Ordonanța și procesul-verbal de ridicare

din 26.01.2012, procesul-verbal de audiere a martorului Bîrcă M.G., raportul de

expertiză medico-legală 32887D din 13.12.2011, ordonanța și procesul-verbal de

percheziție din 29.01.2011, încheierea judecătorului de instrucție din 30.11.2011,

declarațiile martorului Bursocovschi. În atare situație, starea de fapt constatată de

prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate

în cuprinsul sentinței, concluzie corect susținută de către instanța de apel.

Colegiul cu referire la argumentul recurentului, precum instanța de apel și

procurorul ilegal au respins demersul de audiere a martorilor Iordache Z.G., Vîlceav

A. și părții vătămate Văicar R., consideră necesar de menționat că, în cadrul

examinării cauzei în instanța de apel partea vătămată Văicar R. a fost citată, fapt

confirmat prin avizul de recepție din: 11.01.2013 (f.d.256, v.11), 20.03.2013 (f.d.273,

v.11). De asemenea, Colegiul, verificînd materialele cauzei constată că, în cadrul

examinării cauzei în instanța de fond partea vătămată, fiind cetățean al Romîniei, a

solicitat dispunerea judecării cauzei penale în lipsa lui (f.d.106, v.10). Iar la ședința

5

de judecată în instanța de apel din 08.04.2013, instanța, punînd în discuție

posibilitatea judecării cauzei în absența părții vătămate Văicar R., avocatul și

inculpatul, ambii fiind prezenți, au considerat posibilă judecarea cauzei (f.d.73,

v.11).

În privința respingerii demersului de audiere a martorilor Iordache Z.G. și

Vîlceav A. Colegiul atenționează că, aceștia în cadrul examinării cauzei în instanța

de apel au fost citați legal, fapt confirmat prin citație din: 18.05.2013 (f.d.37, 40, v.11)

– recepționată de Iordache Z.G., 05.06.2013 (f.d.49, v.11), 04.10.2013 (f.d. 56, 57

v.11)– înmînată prin intermediul avocatului inculpatului. La ședința de judecată în

instanța de apel din 08.04.2013, inculpatul a solicitat amînarea ședinței de judecată

din lipsa martorilor Iordache Z.G., Vîlceav A. și Tacuș V.(f.d.74, v.11). Instanța

audiind opinia participanților la proces a admis cererea inculpatului, cu citarea

martorilor (f.d.74-verso, v.11). Astfel, la ședința din 20.05.2013, martorul Tacuș V., a

fost escortat și audiat (f.d.74-verso, v.11). La aceeași ședință de judecată, apărătorul

inculpatului a solicitat iarăși amînarea ședinței de judecată din lipsa martorilor

Iordache Z.G. și Vîlceav A., menționînd: „Nu cunosc motivul neprezentării acestora,

deoarece personal le-am înmînat citația, solicit citarea repetată a acestora”. Instanța a

admis cererea înaintată, și a amînat din nou judecarea cauzei pentru data de

26.06.2013, cu citarea repetată a acestora (f.d.74-verso-75, v.11). La ședința de

judecată din 26.06.2013, martorii în cauză nu s-au prezentat, apărătorul inculpatului

iarăși a solicitat amînarea judecării cauzei cu citarea repetată a acestora. Instanța a

admis cererea și a amînat judecarea cauzei pentru data de 05.07.2013, cu acordarea

posibilității avocatului inculpatului de a anunța personal martorii în cauză (f.d.75-

verso, v.11). La aceeași ședință de judecată instanța de apel a adoptat încheierea

privind aducerea silită a acestor martori, care a fost expediată pentru executare

Comisariatului de poliție s. Centru, mun. Chișinău (f.d.51, 52, v.11). La ședința de

judecată din 05.07.2013, martorii în cauză nu s-au prezentat, și instanța de apel prin

încheiere dispune aducerea silită a acestora (f.d.76, v.11). La ședința de judecată din

11.11.2013, martorii, nefiind prezenți, instanța pune în discuție posibilitatea

judecării apelului în lipsa martorilor citați legal: procurorul a considerat „posibil

deoarece, martorii Iordache Z.G. și Vîlceav A. au fost citați legal și de la poliție a parvenit

informația, potrivit căreia este imposibilă aducerea forțată a acestora”, și inculpatul a

considerat posibil de examinat. Instanța a dispus „a continua judecarea cauzei în apel

în lipsa martorilor Iordache Z.G. și Vîlceav A., care au fost citați legal și de la poliție a

parvenit informația, potrivit căreia este imposibilă aducerea forțată a acestora. Totodată,

partea apărării a inculpatului Sprincean, care a cerut audierea martorilor respectivi, n-a

întreprins măsurile necesare pentru a asigura prezența martorilor în ședința de

judecată”(f.d.77, v.11).

Din materialul existent la dosarul cauzei Colegiul reține că, partea vătămată și

martorii Iordache Z.G. și Vîlceav A. au fost citați în fața instanței de apel cu

6

respectarea dispozițiilor legale în materie și utilizarea mijloacelor posibile legale în

asigurarea prezenței lor, nefiind incident la caz argumentul invocat.

În opinia Colegiului nu este întemeiată și critica recurentului, prin care se

tinde la aprecierea eronată a probelor, deoarece instanța de apel, ținînd seama în

plină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub

toate aspectele probele prezentate de către părți, a audiat inculpatul, partea

vătămată, martorii, a cercetat probele administrate la dosar, a admis demersul

apărătorului inculpatului cu audierea suplimentară, dînd citire materialelor cauzei,

verificîndu-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și ca urmare

corect a menținut starea de fapt și vinovăția inculpatului Sprîncean V.M. stabilită

de instanța de fond.

Instanța de fond a soluționat cazul, examinînd toate probele în ansamblu,

unele probe fiind motivat respinse, altele acceptate. La aprecierea probelor

judecătorii sunt independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar

dezacordul unei părți, în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de

casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Colegiul constată că instanța

de apel corect a concluzionat precum la caz nu este prezentă nici o discordanță

între cele reținute de instanța de fond și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții de cît

cea pe care materialul probator o susține.

De asemenea, Colegiul reține, că instanța de apel în mod corect a apreciat și a

constatat că în cazul supus judecării sunt întrunite condițiile pentru angajarea

răspunderii penale și luînd în considerație Recomandarea Curții Supreme de

Justiție nr.51 „Cu privire la aplicarea semnului calificativ al articolului 188 alin.(l)

Cod penal - tâlhăria însoțită de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate", întemeiat a recalificat acțiunile inulpatului din articolul 188

alin.(2), lit. b), f) Cod penal în 187 alin.(2), lit. b), f) Cod penal.

Astfel, instanța de apel just a conchis că, în rezultatul acțiunilor, inculpații

Sprincean V.M. și Cotorcea S.G., în scopul acaparării bunurilor, au aplicat violență

fizică urmată de cauzarea vătămărilor corporale ușoare cu dereglarea sănătății de

scurtă durată și, conform recomandărilor oferite de CSJ, asemenea violență nu se

consideră periculoasă pentru viață ori sănătate, astfel că acțiunile urmează a fi

calificate ca jaf. Pe această linie de considerente, cerința de achitare de către instanța

de apel corect a fost apreciată ca neîntemeiată.

Cu privire la afirmația recurentului precum instanța nu s-a expus asupra

argumentului invocat în apel privind legalitatea efectuării recunoașterii a persoanei

după fotografie, Colegiul constată că în cursul efectuării acțiunilor de urmărire

penală sau la etapa terminării urmăririi penale și luării de cunoștință cu materialele

cauzei inculpatul și apărătorul acestuia nu au avut obiecții referitor la acțiunile de

urmărire penală în conformitate cu prevederile art.251 alin.(4) Cod de procedură

7

penală și nu au depus vreo plîngere privind recunoașterea nulității actelor

procesuale efectuate în cadrul urmăririi penale la judecătorul de instrucție, în

conformitate cu prevederile art.313 Cod de procedură penală, fiind invocată

nulitatea actului procedural abia la etapa examinării apelului.

Astfel, Colegiul consideră justă concluzia instanței de apel precum urmărirea

penală și judecata în fond s-au desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de

lege și, respectiv, nu se constată încălcări grave, care atrag nulitatea actelor

procedurale efectuate, criticile cu privire la încălcările drepturilor procesuale

pretinse, comise de organul de urmărire penală și instanța de judecată, în acest

sens, nu sânt relevante și argumentate. După cum rezultă din lucrările dosarului,

atât organul de urmărire penală și procurorul, cât și prima instanță, s-au ocupat în

mod eficient cu această activitate, acordând deplină relevanță prevederilor legale ce

reglementează desfășurarea procesului penal, prin prisma respectării drepturilor și

obligațiilor inculpaților, prevăzute la art. 66 Cod de procedură penală.

Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia procedurilor efectuate în

cauză, a apreciat justificat că în cursul procesului penal inculpatul a beneficiat de

dreptul la un proces echitabil, fiind respectate prevederile legale referitoare la

competența după materie și după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la

compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, la participarea părților

în ședința de judecată, inclusiv la asigurarea participării apărătorului ce reprezintă

interesele inculpaților.

Totodată, Colegiul subliniază, că la etapa recursului ordinar, instanța de recurs

nu declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-a aplicat

corect dreptul la faptele constatate de instanța de apel. Acest control se efectuează

numai în limita temeiurilor, prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, astfel

Colegiul constată că, erori de drept în speța examinată nu s-au stabilit, astfel

hotărârea atacată este legală și întemeiată.

Reieșind din textul recursului declarat se întrevede temeiul de casare prevăzut

de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că o hotărâre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în

cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

La acest capitol Colegiul penal lărgit remarcă faptul că temeiul invocat de

recurent că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel” nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că

instanța de apel respectând prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală,

în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat.

În acest context, Colegiul penal concluzionează că argumentele invocate de

către apărătorul inculpatului în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce determină

incontestabil concluzia de respingere a recursului ca inadmisibil cu menținerea

hotărârilor contestate.

8

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul, Catană

Eugeniu, în numele inculpatul Sprincean Valerii Mihail, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2013 și sentinței

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 august 2012, în cauza penală în privința

lui, Sprincean Valerii Mihail, cu menținerea hotărîrilor contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată public la 03 iunie 2014, ora 09.50.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9