1ra-1681/2014 — art. 186 alin.2 lit.c CP

Dosarul nr. 1ra-1681/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 decembrie 20144 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Călărași din 20 septembrie 2013 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2014, declarat de

inculpatul

Malai Vitalii Piotr, născut la

18 aprilie 1975 în Ukraina, regiunea Nikolaev, r-nul

Pervomaisk, s. Migheia, locuitor al s. Brăviceni, r-nul Orhei,

cetățean al R. Moldova, condamnat anterior:

1) prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 23 mai 2011, în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 24 aprilie – 20 septembrie 2013,

în instanța de apel: 18 aprilie – 23 iunie 2014,

în instanța de recurs: 30 septembrie – 17 decembrie 2014;

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis, începînd cu 09 aprilie 2013.

inculpatul Malai V., urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane,

rămînînd de cu seară în incinta Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, de pe teritoriul

Mănăstirii Hîrbovăț din s. Hîrbovăț, r-nul Călărași, tainic a sustras din casieria bisericii

600 lei, iar din interiorul „Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului din

Hîrbovăț”, diferite bijuterii și articole din aur, care au fost jertfite mănăstirii de către

enoriași, dar a căror număr, greutate și valoare nu a fost stabilit de organul de urmărire

penală, cauzînd Mănăstirii Hîrbovăț un prejudiciu material în valoare de 600 lei.

1

Instanța de fond a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită integral prin

cumulul de probe administrate și a încadrat acțiunile lui în baza art. 186 alin. (2) lit. c)

Cod penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane prin

pătrundere în încăpere.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, în procedura împăcării cu partea

vătămată.

Apelantul a indicat că a recunoscut vina parțial, dar nu este de acord cu învinuirea

adusă, privind numărul, valoare și proveniența obiectelor sustrase.

apelul a fost respins, ca depus peste termen.

Instanța de apel a statuat că, potrivit art. 402 alin. (l) Cod de procedură penală,

termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale.

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de fond a pronunțat

sentința pe 20 septembrie 2013. Potrivit recipisei, inculpatul a primit copia sentinței la

25.09.2013. Însă apelul a fost depus la 27 martie 2014, adică peste termenul de 15 zile,

prevăzut de lege, de la pronunțarea sentinței integrale (v.1, f.d. 228, 239, 240).

Inculpatul și apărătorul său nu au prezentat instanței de apel careva probe, care ar

convinge că întîrzierea cu care a fost declarat apelul a fost determinată de motive

întemeiate.

Prin urmare, la declararea apelului nu s-a ținut cont de prevederile art. 402 - 404

Cod de procedură penală și n-au fost invocate careva motive întemeiate, dovedite prin

probe, care ar fi determinat ratarea termenului de depunere a apelului.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă

mai blîndă.

Recurentul a invocat că ordonanța de începere a urmăririi penale a fost emisă cu

încălcări procesuale și este lovită de nulitate. Fapta lui nu a fost corect calificată de către

organul de urmărire penală și de instanța de judecată.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 Cod de procedură penală.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect se reține că, potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. În

corespundere cu art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. În

conformitate cu art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală a calcularea termenelor pe

zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se

împlinește.

2

Din materialele cauzei rezultă că sentința integrală a fost pronunțată la 20

septembrie 2013 și inculpatul a primit copia de pe sentința motivată la 25 septembrie

2013, contrasemnînd și o recipisă în acest sens (v. 1, f.d. 228).

Astfel, termenul de declarare a apelului urma să expire la sfîrșitul zilei de 07

octombrie 2013.

Totodată, apelul inculpatului a fost depus la 27 martie 2013, adică peste termenul

prevăzut de lege și instanța de apel întemeiat l-a respins ca fiind declarat peste termen

(v. 1, f.d. 239, 240, pct. 3, 4 din decizie).

Se observă că instanța de apel în mod argumentat și just a constatat că întîrzierea

menționată nu a fost determinată de motive întemeiate (pct. 4 din decizie).

Pe lîngă aceasta, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu poate fi

atacată cu recurs sentința în privința căreia inculpatul nu a folosit calea apelului.

Rezultă că recursul ordinar nu are niciun suport legal în aspectul vizat, deoarece

apelul tardiv echivalează cu nefolosirea acestei căi de atac (pct. 3 și 4 din decizie).

Este de menționat că soluția de respingere a apelului ca depus peste termen nu

implică o verificare a hotărîrii atacate, întrucît instanța de apel nu poate proceda la o

verificare de fapt și de drept a acesteia decît în cadrul unui apel exercitat în mod legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată conține

motive legale pe care se întemeiază soluția, că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este vădit

neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Malai Vitalii Piotr

împotriva sentinței Judecătoriei Călărași din 20 septembrie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2014, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 14 ianuarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

3