1ra-1714-2014 — art.179 alin.2 CP

Dosarul nr.1ra-1714/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 decembrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Elena Covalenco,

Judecătorii - Liliana Catan, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 27 mai 2014, de avocatul Buruian Alexandru

în numele inculpatului

Cangea Tudor Gheorghe, născut la 10 august 1966, originar și

domiciliat în s.Delacău, str.D.Duca 1, r-nul Anenii Noi.

Termenul examinării cauzei:

- instanța de apel,

de recurs.

C O N S T A T Ă:

achitat în baza art.179 alin.(2) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

iulie 2012, aproximativ la ora 21.35, a pătruns ilegal în domiciliul cet.Prodan Liuba din

s.Hîrbovățul Nou, r-nul Anenii Noi, fără consimțămîntul acesteia, iar la propunerea lui

Prodan Liuba de a părăsi locuința a refuzat, aplicîndu-i lovituri cu pumnul în regiunea

capului, cauzîndu-i astfel leziuni corporale neînsemnate.

solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care T.Cangea să fie condamnat în baza art.179 alin.(2) Cod penal la amendă în mărime de

300 unități convenționale, deoarece instanța a interpretat eronat probele administrate și

cercetate în ședința de judecată;

- partea vătămată, casarea sentinței și dispunerea rejudecării cauzei în prima instanță, pe

motiv că inculpatul neîntemeiat a fost achitat.

apelurile procurorului și părții vătămate au fost admise, casată sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre, prin care T.Cangea a fost condamnat în baza art.179 alin.(1) Cod

penal la amendă în mărime de 150 unități convenționale.

Instanța de apel a constatat că Cangea Tudor, la 18 iulie 2012, aproximativ la ora

21.35, aflîndu-se în s.Hîrbovățul Nou, r-nul Anenii Noi, a pătruns ilegal în domiciliul

cet.Prodan Liuba fără consimțămîntul acesteia, cu care a avut un conflict.

În motivarea soluției instanța de apel a indicat că, prin probele administrate în cadrul

urmăririi penale și cercetate în prima instanță, nu a fost dovedit calificativul „aplicarea

violenței”, iar declarațiile părții vătămate, precum că a fost lovită de inculpat cu un pistol în

cap de mai multe ori, urmează a fi apreciate critic, deoarece la examinarea medico-legală la

partea vătămată au fost depistate leziuni corporale care se califică ca vătămări corporale

1

neînsemnate, ceea ce nu corespunde cu declarațiile date de aceasta, prin urmare acțiunile

inculpatului urmează a fi reîncadrate din prevederile art.179 alin.(2) în cele ale art.179

alin.(1) Cod penal.

solicitat casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare, invocînd că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, referitor la aplicarea violenței față de

partea vătămată și nu s-a expus asupra probelor administrate în cauză, și anume asupra

declarațiilor părții vătămate, a martorilor S.Berzoi și I.Șeveliov, precum și actelor cauzei -

raportul de examinare medico-legal, constatărilor efectuate la fața locului, astfel instanța de

apel nu a apreciat probele prezentate de partea acuzării din punct de vedere al pertinenței,

concludenței și coraborării lor, prin urmare hotărîrea nu cuprinde motivele pe care sa

întemeiat soluția; instanța incorect a conchis că inculpatul nu a aplicat violența față de partea

vătămată; acțiunile inculpatului urmau a fi corect încadrate în baza art.179 alin.(2) Cod penal.

admis recursul ordinar, casată total decizia instanței de apel, dispunîndu-se rejudecarea cauzei

de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Colegiul penal a constatat că instanța de apel a ignorat stipulările art.414 Cod de

procedură penală, deoarece nu a verificat minuțios legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate,

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu a apreciat toate probele în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor și în dependență de situația constatată nu a

adoptat o hotărîre legală și întemeiată. Totodată, Colegiul penal a menționat că actul

procedural referitor la cercetarea declarațiilor martorilor I.Șeveliov, M.Berzoi, S.Berzoi

efectuate anterior de instanța de apel, rămîne valabil, iar procesul de examinare al apelului

urmează să-și reia cursul cu verificarea atît a declarațiilor și probelor materiale examinate de

prima instanță, cît și a probelor cercetate în instanța de apel, prin citirea acestora și

consemnarea lor în procesul-verbal.

admise apelurile procurorului și părții vătămate, casată sentința, rejudecată cauza potrivit

modului stabilit pentru prima instanță și pronunțată o nouă hotărîre, prin care T.Cangea a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.179 alin.(2) Cod penal la amendă în mărime de

400 unități convenționale.

Instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.179 alin.(2) Cod penal, este demonstrată integral prin probele acumulate

legal în cadrul urmăririi penale, examinate și verificate în ședința instanței de apel, și anume

prin declarațiile: - părții vătămate L.Prodan, care cert a indicat că inculpatul a lovit-o de două

ori cu un pistol în cap; - a martorului S.Berzoi, care a indicat că în seara de 18.07.2012 a fost

telefonată de partea vătămată care i-a spus că a fost maltratată de un cunoscut pe nume

Fiodor, cînd a venit la aceasta a văzut în casă dezordine, iar L.Prodan se ținea de cap;

martorului I.Șeveliov care a declarat că în seara din 18.07.2012 împreună cu inculpatul au

venit cu automobilul în s.Hîrbovățul Nou, a oprit la o casă unde a indicat inculpatul, acesta a

coborît și peste un timp a revenit înapoi; - și actele cauzei - raportul de expertiză medico-

legală nr.086/D din 25.07.2012, potrivit căruia la partea vătămată a fost depistat edem

posttraumatic și excoriații în regiunea capului, care se califică ca vătămări corporale

neînsemnate.

Instanța de apel a conchis că, localizarea leziunilor corporale indicate nu puteau

proveni în rezultatul căderii, cu excepția cazurilor cînd obiectul cu calități bonde, contodente

dispune de o configurație complicată, care permite lezarea extinsă și concomitentă a corpului

în rezultatul căderii, fapt care nu a fost demonstrat, deoarece asemenea obiecte lipsesc în

interiorul casei.

2

De asemenea, instanța a menționat că, faptul depistării draperiilor rupte de la intrare în

domiciliul părții vătămate indică asupra veridicității declarațiilor acesteia în ce privește

aplicarea violenței față de ea și a opunerii rezistenței de către inculpat de a ieși din casă,

declarații ce sînt confirmate și de martorul S.Berzoi, care a indicat că la 18.07.2012 plecînd

de la partea vătămată, în casă era ordine, perdeaua de la ușă era la locul ei, iar cînd s-a întors

înapoi, a văzut dezordine în casă, perdeaua era smulsă și partea vătămată se văicărea, spunînd

că o doare capul.

Astfel, instanța a conchis că vinovăția inculpatului cert a fost dovedită și acțiunile lui

corect urmează a fi încadrate în prevederile art.179 alin.(2) Cod penal – violarea de

domiciliu, adică pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul sau reședința unei persoane

fără consimțămîntul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, săvîrșite cu aplicarea

violenței.

La numirea pedepsei instanța de apel a luat în considerație toate circumstanțele cauzei,

a ținut cont de prevederile art.75 Cod penal, de criteriile de individualizare a pedepsei, de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria celor mai puțin grave, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, care anterior nu a fost judecat, astfel considerînd că

corijarea și reeducarea lui poate avea loc cu aplicarea pedepsei sub formă de amendă.

numele inculpatului care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași

instanță, pe motiv că învinuirea se bazează doar pe declarațiile părții vătămate, care diferă pe

parcursul întregului proces penal; inculpatul a recunoscut parțial vina și nu a negat faptul că a

intrat în domiciliul părții vătămate, însă acest fapt nu a avut ca scop cauzarea prejudiciului

părții vătămare, dar încercarea stabilirii locului aflării lui S.Berzoi; vinovăția persoanei de

săvîrșirea infracțiunii nu poate fi întemeiate doar pe presupuneri, toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin

care a solicitat dispunerea inadmisibilității acestuia, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității recursului din următoarele considerente.

Potrivit art.421 Cod de procedură penală, coraportat la art.401, persoanele menționate

în dispoziția acestei norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar.

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel,

conform prevederilor art.422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data pronunțării

deciziei.

Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bender a fost pronunțat la 27.05.2014 în prezența avocatului și inculpatului, fapt confirmat

prin procesul-verbal al ședinței de judecată, aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării

deciziei motivate - 17.06.2014 (f.d. 193).

În conformitate cu prevederile art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Reieșind din sensul articolului dat, pentru inculpat, avocat, partea vătămată și procuror

termenul de declarare a recursului (de 30 zile) începe să curgă de la 18.06.2014 și expiră la

18.07.2014.

Avocatul în numele inculpatului a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel

la data de 01.09.2014, adică după expirarea termenului legal de 30 zile, prevăzut de art.422

Cod de procedură penală (f.d.208-214).

Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

3

În acest context, instanța de recurs atestă că termenul de recurs este un termen

procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ,

adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși

recursul a fost declarat după expirarea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv, deoarece

legea procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede

posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, decide

în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este declarat peste termen.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, ca fiind declarat peste termen.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Buruian Alexandru în numele

inculpatului Cangea Tudor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din

27 mai 2014, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 14 ianuarie 2015.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

4