1ra-1714-2014 — Art.179 alin.2 CP

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 18 decembrie 2012, Cangea Tudor a fost achitat în baza art.179 alin.(2) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

De către organul de urmărire penală Cangea Tudor a fost învinuit de faptul că, la 18 iulie 2012, aproximativ la ora 21.35, a pătruns ilegal în domiciliul cet.Prodan Liuba din s.Hîrbovățul Nou, r-nul Anenii Noi, fără consimțămîntul acesteia, iar la propunerea lui Prodan Liuba de a părăsi locuința a refuzat, aplicîndu-i lovituri cu pumnul în regiunea capului, cauzîndu-i astfel leziuni corporale neînsemnate.

Împotriva sentinței au declarat apel procurorul și partea vătămată L.Prodan, care au solicitat: - procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care T.Cangea să fie condamnat în baza art.179 alin.(2) Cod penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale, deoarece instanța a interpretat eronat probele administrate și cercetate în ședința de judecată; - partea vătămată, casarea sentinței și dispunerea rejudecării cauzei în prima instanță, pe motiv că inculpatul neîntemeiat a fost achitat.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 25 aprilie 2013, apelurile procurorului și părții vătămate au fost admise, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care T.Cangea a fost condamnat în baza art.179 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 150 unități convenționale. Instanța de apel a constatat că Cangea Tudor, la 18 iulie 2012, aproximativ la ora 21.35, aflîndu-se în s.Hîrbovățul Nou, r-nul Anenii Noi, a pătruns ilegal în domiciliul cet.Prodan Liuba fără consimțămîntul acesteia, cu care a avut un conflict. În motivarea soluției instanța de apel a indicat că, prin probele administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în prima instanță, nu a fost dovedit calificativul „aplicarea violenței”, iar declarațiile părții vătămate, precum că a fost lovită de inculpat cu un pistol în cap de mai multe ori, urmează a fi apreciate critic, deoarece la examinarea medico-legală la partea vătămată au fost depistate leziuni corporale care se califică ca vătămări corporale 1 neînsemnate, ceea ce nu corespunde cu declarațiile date de aceasta, prin urmare acțiunile inculpatului urmează a fi reîncadrate din prevederile art.179 alin.(2) în cele ale art.179 alin.(1) Cod penal.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul, care a solicitat casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare, invocînd că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, referitor la aplicarea violenței față de partea vătămată și nu s-a expus asupra probelor administrate în cauză, și anume asupra declarațiilor părții vătămate, a martorilor S.Berzoi și I.Șeveliov, precum și actelor cauzei - raportul de examinare medico-legal, constatărilor efectuate la fața locului, astfel instanța de apel nu a apreciat probele prezentate de partea acuzării din punct de vedere al pertinenței, concludenței și coraborării lor, prin urmare hotărîrea nu cuprinde motivele pe care sa întemeiat soluția; instanța incorect a conchis că inculpatul nu a aplicat violența față de partea vătămată; acțiunile inculpatului urmau a fi corect încadrate în baza art.179 alin.(2) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 04 martie 2014, a fost admis recursul ordinar, casată total decizia instanței de apel, dispunîndu-se rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată. Colegiul penal a constatat că instanța de apel a ignorat stipulările art.414 Cod de procedură penală, deoarece nu a verificat minuțios legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu a apreciat toate probele în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor și în dependență de situația constatată nu a adoptat o hotărîre legală și întemeiată. Totodată, Colegiul penal a menționat că actul procedural referitor la cercetarea declarațiilor martorilor I.Șeveliov, M.Berzoi, S.Berzoi efectuate anterior de instanța de apel, rămîne valabil, iar procesul de examinare al apelului urmează să-și reia cursul cu verificarea atît a declarațiilor și probelor materiale examinate de prima instanță, cît și a probelor cercetate în instanța de apel, prin citirea acestora și consemnarea lor în procesul-verbal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 27 mai 2014, au fost admise apelurile procurorului și părții vătămate, casată sentința, rejudecată cauza potrivit modului stabilit pentru prima instanță și pronunțată o nouă hotărîre, prin care T.Cangea a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.179 alin.(2) Cod penal la amendă în mărime de 400 unități convenționale. Instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(2) Cod penal, este demonstrată integral prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale, examinate și verificate în ședința instanței de apel, și anume prin declarațiile: - părții vătămate L.Prodan, care cert a indicat că inculpatul a lovit-o de două ori cu un pistol în cap; - a martorului S.Berzoi, care a indicat că în seara de 18.07.2012 a fost telefonată de partea vătămată care i-a spus că a fost maltratată de un cunoscut pe nume Fiodor, cînd a venit la aceasta a văzut în casă dezordine, iar L.Prodan se ținea de cap; martorului I.Șeveliov care a declarat că în seara din 18.07.2012 împreună cu inculpatul au venit cu automobilul în s.Hîrbovățul Nou, a oprit la o casă unde a indicat inculpatul, acesta a coborît și peste un timp a revenit înapoi; - și actele cauzei - raportul de expertiză medico- legală nr.086/D din 25.07.2012, potrivit căruia la partea vătămată a fost depistat edem posttraumatic și excoriații în regiunea capului, care se califică ca vătămări corporale neînsemnate. Instanța de apel a conchis că, localizarea leziunilor corporale indicate nu puteau proveni în rezultatul căderii, cu excepția cazurilor cînd obiectul cu calități bonde, contodente dispune de o configurație complicată, care permite lezarea extinsă și concomitentă a corpului în rezultatul căderii, fapt care nu a fost demonstrat, deoarece asemenea obiecte lipsesc în interiorul casei. 2 De asemenea, instanța a menționat că, faptul depistării draperiilor rupte de la intrare în domiciliul părții vătămate indică asupra veridicității declarațiilor acesteia în ce privește aplicarea violenței față de ea și a opunerii rezistenței de către inculpat de a ieși din casă, declarații ce sînt confirmate și de martorul S.Berzoi, care a indicat că la 18.07.2012 plecînd de la partea vătămată, în casă era ordine, perdeaua de la ușă era la locul ei, iar cînd s-a întors înapoi, a văzut dezordine în casă, perdeaua era smulsă și partea vătămată se văicărea, spunînd că o doare capul. Astfel, instanța a conchis că vinovăția inculpatului cert a fost dovedită și acțiunile lui corect urmează a fi încadrate în prevederile art.179 alin.(2) Cod penal – violarea de domiciliu, adică pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul sau reședința unei persoane fără consimțămîntul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, săvîrșite cu aplicarea violenței. La numirea pedepsei instanța de apel a luat în considerație toate circumstanțele cauzei, a ținut cont de prevederile art.75 Cod penal, de criteriile de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria celor mai puțin grave, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care anterior nu a fost judecat, astfel considerînd că corijarea și reeducarea lui poate avea loc cu aplicarea pedepsei sub formă de amendă.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul A.Buruian în numele inculpatului care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, pe motiv că învinuirea se bazează doar pe declarațiile părții vătămate, care diferă pe parcursul întregului proces penal; inculpatul a recunoscut parțial vina și nu a negat faptul că a intrat în domiciliul părții vătămate, însă acest fapt nu a avut ca scop cauzarea prejudiciului părții vătămare, dar încercarea stabilirii locului aflării lui S.Berzoi; vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu poate fi întemeiate doar pe presupuneri, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat dispunerea inadmisibilității acestuia, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului din următoarele considerente. Potrivit art.421 Cod de procedură penală, coraportat la art.401, persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar. Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel, conform prevederilor art.422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender a fost pronunțat la 27.05.2014 în prezența avocatului și inculpatului, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată, aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării deciziei motivate - 17.06.2014 (f.d. 193). În conformitate cu prevederile art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Reieșind din sensul articolului dat, pentru inculpat, avocat, partea vătămată și procuror termenul de declarare a recursului (de 30 zile) începe să curgă de la 18.06.2014 și expiră la 18.07.2014. Avocatul în numele inculpatului a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel la data de 01.09.2014, adică după expirarea termenului legal de 30 zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală (f.d.208-214). Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. 3 În acest context, instanța de recurs atestă că termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv, deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen. În circumstanțele stabilite, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, ca fiind declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Buruian Alexandru în numele inculpatului Cangea Tudor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 27 mai 2014, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 14 ianuarie 2015. Președinte Elena Covalenco Judecători Liliana Catan Iurie Diaconu 4