1ra-1629/2014 — art.186 alin.2 CP lit.c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 alin.2 CP lit.c, d CP
- Temei legal
- art.427 CPP
1ra-1629/2014 — art.186 alin.2 CP lit.c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.1ra-1629/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
24 decembrie 2014 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Elena Covalenco,
Judecătorii - Liliana Catan, Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva
sentinței Judecătoriei Căușeni din 20 martie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Bender din 09 iulie 2014 de inculpatul
Cernat Ion Iurie, născut la 24 februarie 1993,
originar și domiciliat în s.Zaim, r-nul Căușeni.
Termenul examinării cauzei:
23.12.2013 - 20.03.2014 - prima instanță,
15.04.2014 - 09.07.2014 - instanța de apel,
09.09.2014 - 24.12.2014 - instanța de recurs.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 20 martie 2014, Cernat Ion a fost
condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.b) c), d) Cod penal la 2 ani închisoare, iar în
temeiul art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial partea
neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Căușeni din 24 octombrie 2013,
fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar
de tip închis.
Prin aceiași sentință a fost condamnat și Bobeico Gheorghii, în privința căruia
sentința nu se contestă.
Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea, în mod solidar, de la
Cernat Ion și Bobeico Gheorghii în beneficiul lui Vîrlan Ion a prejudiciului material în
sumă de 4103 lei.
Potrivit sentinței s-a constatat că Cernat Ion, la 10 noiembrie 2013, în jurul
orei 15.00, prin înțelegere prealabilă, împreună cu Bobeico Gheorghii, fiind în stare de
ebrietate, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, au pătruns în microbuzul
de model „Mercedes-Benz Sprinter”, cu n/î C UN 020, ce aparținea cu drept de
proprietate cet.Vîrlan Ion, locuitor al s.Zaim, r-nul Căușeni, care era parcat lîngă casa
ultimului, de unde pe ascuns au sustras o geantă în care se aflau 4500 lei și documente,
inclusiv, buletinul de identitate, fișa personală, polița de asigurare medicală pe numele
lui Vîrlan Ion, un card bancar de BC „MoldovaAgroindbank”, o copie a carnetului de
muncă, permisul de conducere a mijlocului de transport, certificatul de înmatriculare a
automobilului, cotoarele reviziei tehnice și polițile de asigurare obligatorie de răspundere
civilă și de asigurare internațională, copiile documentelor de înregistrare a SC „SferAgro
Grup” SRL, factura fiscală de procurare a automobilului de model „Peogeot” și a două
anveloape, lista de plată a lucrărilor pe lunile august-octombrie, cheile de la oficiu,
cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil, în sumă de 4500 lei.
Împotriva sentinței au declarat apel partea vătămată I.Vîrlan și inculpatul
I.Cernat, care au solicitat:
1
- partea vătămată, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care
inculpaților să le fie stabilită o pedeapsă mai aspră, deoarece cea aplicată este prea blîndă
în raport cu fapta săvîrșită de aceștia, la care instanța nu a ținut seama de faptul că ambii
inculpați au antecedente penale nestinse, astfel nu va fi atins scopul pedepsei penale, ce
presupune corijarea inculpaților și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, care nu
corespunde cu exigențile prescrise de dispozițiile art.7, 61, 75-78 Cod penal;
- inculpatul, casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă de
libertate, deoarece cea aplicată este prea aspră; instanța nu a ținut cont de prevederile
art.76 Cod penal, de faptul că dînsul a contribuit la descoperirea infracțiunii colaborînd
activ cu organul de urmărire penală, a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise,
cerîndu-și iertare de la partea vătămată; instanța neîntemeiat a conchis că dînsul a comis
infracțiunea în stare de ricidivă, deoarece pentru infracțiunile săvîrșite în timpul
minoratului, starea de recidivă nu se reține la stabilirea pedepsei, reieșind din dispozițiile
art.34 alin.(5) Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 09 iulie 2014, au fost
respinse, ca nefondate, apelurile părții vătămate Vîrlan Ion și a inculpatului Cernat Ion.
Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile
art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod
obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct
de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la
concluzia privind vinovăția inculpaților I.Cernat și Gh.Bobeico în săvîrșirea infracțiunii
prevăzute de art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, făcînd o încadrare juridică justă a
acțiunilor acestora.
De asemenea, instanța a conchis că pedeapsa stabilită de prima instanță atît
inculpatului I.Cernat, cît și inculpatului Gh.Bobeico, este una legală și întemeiată, la
aplicarea căreia s-a acordat deplină eficiență prevederilor art.61, 75-76 Cod penal,
ținîndu-se cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea
infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana inculpaților, de lipsa
circumstanțelor agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestora, considerînd
că corijarea și reeducarea ambilor inculpați poate avea loc doar în condițiile izolării
acestora de societate, pedeapsă ce se încadrează absolut în limitele prevederilor legale,
prevăzute de sancțiunea normei penale de care au fost recunoscuți vinovați. Reieșind
din cele enumerate, instanța de apel a respins argumentele apelanților, referitor la
individualizarea incorectă a pedepsei stabilite.
Împotriva hotărîrilor judecătorești a declarat recurs ordinar inculpatul
I.Cernat care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală,
solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în partea
stabilirii pedepsei, prin care, în temeiul art.79 Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă
mai blîndă, invocînd repetat aceleași motive ca și în apel, descrise la pct.3 al prezentei
decizii.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în
referință, care a solicitat declararea recursului inadmisibil, Colegiul penal conchide
asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
2
Conform prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel.
Din conținutul cererii de recurs se poate deduce, avînd în vedere că recurentul
critică pedeapsa stabilită, considerînd-o prea aspră, solicitînd să-i fie stabilită una mai
blîndă, cu aplicarea art.79 Cod penal, temeiul prevăzut de pct.10) alin.(1) art.427 Cod
de procedură penală.
Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în
drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei cînd se constată că s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Însă, acest temei pentru recurs nu persistă în cauza dată.
Colegiul penal menționează că, la stabilirea pedepsei lui I.Cernat, atît prima
instanță, cît și cea de apel, au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei
prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în
art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează
răspunderea, de persoana inculpatului, precum și de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării acestuia, și i-au aplicat o pedeapsă echitabilă, în limita prevăzută
de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, sub formă de
închisoare, fiind corespunzătoare faptei săvîrșite, corect reținînd în sarcina inculpatului
starea de recidivă, deoarece la momentul săvîrșirii infracțiunilor anterioare din
30.06.2011 și 17.09.2013 acesta împlinise vîrsta majoratului.
Temeiul invocat de recurent privind stabilirea unei pedepse cu aplicarea art.79
Cod penal, nu poate servi drept temei de casare a hotărîrilor judecătorești.
În acest aspect, Colegiul penal reține că art.79 Cod penal, permite stabilirea
pedepsei sub limita minimă prevăzută de norma penală în baza căreia este încadrată
infracțiunea, luîndu-se în considerație circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de
scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, de persoana și
comportarea acestuia în timpul și după săvîrșirea infracțiunii.
Din sensul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în
împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind persoana
infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care
constituie excepție de la starea obișnuită a lor, ori a persoanei inculpatului.
Prin urmare, reieșind din actele cauzei, Colegiul penal reține că instanțele de fond
nu au stabilit și reținut careva circumstanțe excepționale în seama inculpatului ce ar fi
permis aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de sancțiunea normei
penale de care a fost recunoscut vinovat ce ar justifica aplicarea dispozițiilor art.79 Cod
penal, iar circumstanțele la care a făcut referire inculpatul în recurs, fac parte din
categoria celor atenuante, care au fost reținute la stabilirea pedepsei de către instanțele
de fond, care și-au motivat soluțiile în această parte și au stabilit inculpatului pedeapsa
ce se încadrează în limita sancțiunii prevăzute de norma penală de care a fost
recunoscut vinovat, considerînd că corijarea și reeducarea lui este posibilă doar cu
izolarea de societate.
Mai mult, instanța de recurs menționează că recursul repetă textul apelului
declarat de același autor și argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în
apel, iar instanța de apel pe deplin le-a examinat, și, conform art.414 alin.(3) Cod de
procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, relevînd temeiurile
care au dus la respingerea apelului.
3
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este
vădit neîntemeiat.
În atare situație, Colegiul penal constată că nu există temei legal pentru admiterea
recursului ordinar și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea lui, fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței Judecătoriei
Căușeni din 20 martie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 09
iulie 2014 de inculpatul Cernat Ion, în propria lui cauză penală, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 decembrie 2014.
Președinte Elena Covalenco
Judecători Liliana Catan
Iurie Diaconu
4