1ra-1558/2014 — art.264 alin.1 CP

1ra-1558/2014 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-1558/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Elena Covalenco,

Judecători – Liliana Catan, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de părțile

vătămate Perciun Iurie și Catanoi Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 iunie 2014 în cauza penală în privința lui

Bolea Sorin Gheorghe, născut la 14 aprilie 1996,

originar din s.Crocmaz, r-nul Ștefan Vodă,

domiciliat în mun.Chișinău, s.Dobruja,

str.Luceafărul 1, ap.1.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Sorin a fost condamnat în baza art.264 alin.(1) Codul penal la 2 ani închisoare, fără

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, iar conform art.90 Cod penal,

executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1

an.

procedură penală, a constatat că Bolea Sorin, la 14 aprilie 2013, aproximativ la ora

21.00, fără a deține permis de conducere a mijloacelor de transport, conducînd

automobilul de model „Nissan X Trail”, cu n/î C OZ 191, deplasîndu-se pe teritoriul

stației de alimentare auto „Petrom”, adiacent traseului Chișinău - Anenii Noi, în

apropierea nemijlocită a or.Sîngera, în timp ce încerca să se încadreze pe banda opusă a

drumului principal și să efectueze manevra de cotire la stînga, nu a ținut cont de

prevederile pct.39 subpct.(2) din Regulamentul Circulației Rutiere, care stipulează

expres că, „în cazul în care vehiculul iese de pe teritoriul adiacent drumului,

conducătorul trebuie să informeze prin intermediul mijloacelor de semnalizare rutieră și

să circule doar în direcția permisă de deplasare pe drumul respectiv; să cedeze trecerea

pietonilor și vehiculelor care circulă pe acest drum”, a manifestat neatenție în situația

rutieră, nu s-a asigurat de lipsa obstacolelor pe sectoarele drumului, nu a manifestat

prudență sporită, și ca urmare acestor fapte neglijente, a tamponat automobilul de model

„Honda CRV”, cu n/î C 411, condus de cet.Perciun Iurie în care se afla ca pasager

cet.Catanoi Sergiu, și care se deplasa pe traseul Anenii Noi - Chișinău, din direcția

Anenii Noi spre mun.Chișinău, de la stînga la dreapta relativ deplasării autoturismului

de model „Nissan X Trail”, cu n/î C OZ 191, după ce a părăsit locul faptei.

În rezultatul accidentului rutier, șoferului Perciun Iurie și pasagerului Catanoi

Sergiu, conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr.1261/D și 1262/D din 12

iunie 2013, le-au fost cauzate vătămări corporale medii.

1

Iu.Perciun, și avocatul A.Cebanaș în numele inculpatului S.Bolea, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri în partea aplicării

pedepsei, prin care lui S.Bolea să-i fie stabilită pedeapsa în baza art.264 alin.(1) Cod

penal de 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 1 an, cu suspendarea condiționată a executării ei pe un termen de probă de

1 an, în temeiul art.90 Cod penal, invocînd că instanța incorect nu a aplicat pedeapsă

complementară inculpatului, argumentîndu-și soluția prin lipsa dreptului special de

conducere a mijloacelor de transport, deoarece acest drept persoana poate să-l obțină

ulterior, astfel încît pedeapsa complementară în cazul dat ar asigura imposibilitatea

obținerii dreptului special în perioada executării pedepsei și drept urmare va oferi timp

suficient pentru ca corectarea și reeducarea inculpatului să aibă loc în sensul

conștientizării faptei antisociale prin imposibilitatea obținerii dreptului special;

- partea vătămată S.Catanoi, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, deoarece cea stabilită este prea

blîndă în coraport cu fapta comisă, la numirea căreia urmează să se ia în considerație

faptul că inculpatul pînă în prezent nu a recuperat prejudiciul material cauzat;

- partea vătămată Iu.Perciun, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri în

latura stabilirii pedepsei, invocînd că prima instanță a numit inculpatului o pedeapsă

prea blîndă, ce nu este echitabilă și proporțională faptei comise, ignorîndu-se astfel

prevederile art.75 Cod penal;

- avocatul în numele inculpatului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care acesta să fie liberat de răspundere penală conform art.55 Cod penal,

cu tragerea la răspundere contravențională, cu aplicarea unei pedepse sub formă de

amendă, sau să-i fie stabilită pedeapsa penală - amendă în mărime de 100 unități

convenționale, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, invocînd că

prima instanță la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație faptul că inculpatul a

solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, și-a

recunoscut vina, căindu-se sincer de cele comise, că a comis fapta fiind minor, că atît la

urmărirea penală, cît și pe parcursul examinării cauzei a contribuit la stabilirea

adevărului, iar infracțiunea comisă face parte din categoria celor mai puțin grave, prin

urmare inculpatul nu prezintă pericol pentru societate, astfel că instanța incorect a

constatat că acestuia urmează a-i fi aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, de rînd

ce sancțiunea normei penale de care a fost recunoscut vinovat prevede și alte pedepse

alternative; instanța incorect a considerat că în privința inculpatului nu pot fi aplicate

prevederile art.55 Cod penal, pe motiv că acesta nu a recuperat prejudiciul cauzat părții

vătămate, deoarece, reieșind din actele cauzei, partea vătămată acțiune civilă în cadrul

procesului penal nu a înaintat, iar pe parcursul examinării cauzei nu a menționat că are

careva pretenții de ordin material ori moral față de inculpat, de unde rezultă că

inculpatul putea fi liberat de răspundere penală.

fost respinse, ca nefondat apelul declarat de procuror și ca depuse peste termen apelurile

părților vătămate S.Catanoi și I.Perciun, și admis apelul declarat de avocatul A.Cebanaș

în numele inculpatului, casată parțial sentința, în latura stabilirii pedepsei și pronunțată o

nouă hotărîre în partea dată, prin care lui Bolea Sorin în baza art.264 alin.(1) Cod penal

i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în baza probelor administrate legal

de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea

2

prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul

art.101 Cod de procedură penală, a verificat și a stabilit cu certitudine toate aspectele de

fapt și de drept, și corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art.264 alin.(1) Cod

penal, vinovăția acestuia fiind dovedită prin declarațiile părților vătămate S.Catanoi și

Iu.Perciun, a martorilor N.Procopciuc și S.Nastas, cît și prin alte probe administrate la

dosar.

Totodată, instanța de apel, cu referire la apelul declarat de avocat în numele

inculpatului, a considerat că acesta este unul fondat, urmînd a fi admis din motiv că la

individualizarea pedepsei, prima instanță nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61,

75, 76 Cod penal, astfel a stabilit inculpatului o pedeapsă prea aspră, fără a ține cont de

circumstanțele atenuante prezente în cauză, și anume că inculpatul a recunoscut vina în

săvîrșirea infracțiunii, s-a căit sincer de cele comise, că la momentul comiterii faptei

dînsul era minor, că pe parcursul urmăririi penale, cît și în cadrul examinării cauzei a

contribuit la stabilirea adevărului, în urma căreia a solicitat examinarea cauzei în

procedură specială, că infracțiunea comisă, potrivit art.16 alin.(3) Cod penal, face parte

din categoria celor mai puțin grave, de unde rezultă că inculpatul nu prezintă pericol

pentru societate, iar pedeapsă cu închisoarea în cazul dat nu va atinge scopul pedepsei

penale.

Astfel, instanța de apel, reținînd prezența în cauză a circumstanțelor atenuante sus

menționate și lipsa celor agravante, precum și că pedeapsa penală are drept scop

restabilirea echității sociale și corectării inculpatului, a conchis că scopul educativ și

preventiv al pedepsei aplicate în privința lui S.Bolea poate fi atins prin stabilirea unei

pedepse acestuia sub formă de amendă. Totodată, instanța a respins argumentul apărării

referitor la neaplicarea în privința inculpatului a dispozițiilor art.55 Cod penal,

considerîndu-l neîntemeiat, deoarece prima instanță corect a conchis că inculpatul nu

poate fi liberat de pedeapsa penală, pe motiv că nu a recuperat prejudiciul material părții

vătămate S.Catanoi, condiție obligatorie pentru ca persoana să poată fi liberată de

executarea pedepsei penale, cu aplicarea sancțiunii contravenționale.

Cu referire la apelurile declarate de părțile vătămate S.Catanoi și Iu.Perciun,

instanța de apel a considerat că acestea urmează a fi respinse ca depuse peste termen,

din motiv că partea vătămată S.Catanoi a recepționat copia sentinței la 27.02.2013, iar

părții vătămate Iu.Perciun i-a fost expediată o copie a acesteia la 01.03.2014, dar

apelurile au fost depuse de către aceștia abia la 25.03.2014, și respectiv, la 31.03.2014,

adică după data expirării termenului de atac, astfel părțile vătămate au omis termenul de

15 zile de declarare a apelului, prevăzut la art.402 alin.(1) Cod de procedură penală.

Referitor la apelul declarat de procuror, instanța de apel a considerat că acesta

este unul nefondat și urmează a fi respins, deoarece argumentele invocate - că prima

instanța incorect nu a dispus aplicarea pedepsei complementare, motivînd prin lipsa la

inculpat a dreptului special de conducere a mijloacelor de transport, drept pe care

ulterior acesta poate să-l obțină, că fapta antisocială s-a datorat atitudinii absolut

inadmisibile a inculpatului atunci cînd dînsul și-a asumat răspunderea de a conduce un

mijloc de transport fără a avea studii speciale și fără a deține dreptul respectiv, deoarece

au fost combătute prin cumulul elementelor de fapt analizate și cercetate în cadrul

instanței de judecată.

vătămate S.Catanoi și Iu.Perciun, care solicită:

- partea vătămată Iu.Perciun care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1)

pct.16) Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că,

potrivit legislației în vigoare, instanța de apel casînd sentința urma să judece cauza după

3

regulile generale prevăzute pentru prima instanță, prin ce a încălcat grav normele

imperative din Codul de procedură penală; la stabilirea pedepsei inculpatului sub formă

de amendă instanța de apel nu a respectat principiile de individualizare a acesteia, nu a

ținut cont de gradul de pericol sporit al infracțiunii comise, de faptul că inculpatul este

elev și nu are un cîștig de sine stătător, precum și a prezenței în cauză a prejudiciului

material nerecuperat, astfel că pedeapsa aplicată nu va duce la corijarea și reeducarea

inculpatului;

- partea vătămată S.Catanoi care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe

motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece instanța de apel

casînd sentința, a reținut în seama inculpatului doar circumstanțele atenuante, fără a lua

în considerație că pe caz există un prejudiciu material cauzat prin infracțiune, ce nu a

fost recuperat, la stabilirea pedepsei instanța nu a reținut gradul de pericol sporit al

infracțiunii săvîrșite de inculpat, care a condus mijlocul de transport fără permis de

conducere.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, care a solicitat declararea recursurilor inadmisibile ca fiind neîntemeiate, pe

motiv că pedeapsa stabilită inculpatului este în strictă conformitate cu prevederile

art.61, 75 Cod penal, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora din următoarele

considerente.

Potrivit textelor recursurilor, recurenții invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6), 16) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori norma de drept aplicată în prezenta cauză

contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea

Supremă de Justiție.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor

declarate, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel.

După cum rezultă din textul recursurilor, autorii acestora sînt de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui

S.Bolea, și critică hotărîrea dată numai în latura stabilirii pedepsei inculpatului,

considerînd că pedeapsa aplicată acestuia sub formă de amendă este prea blîndă.

La acest capitol, Colegiul penal constată că instanța de apel just a admis apelul

avocatului A.Cebanaș în latura stabilirii pedepsei inculpatului S.Bolea, concluzionînd că

la soluționarea chestiunii cu privire la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a acordat

deplină eficiență dispozițiilor art.7, 61, 75 Cod penal.

Astfel, conform prevederilor art.61, 75 Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa penală este

o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a inculpatului, și

are drept scop restabilirea echității sociale, corijarea vinovatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane.

4

Colegiul penal menționează că, instanța de apel întemeiat a constatat că prima

instanță la numirea pedepsei inculpatului S.Bolea nu a ținut cont de persoana acestuia,

de circumstanțele atenuante prezente în cauză și de scopul pedepsei penale, care este

restabilirea echității sociale și corectarea inculpatului. În prezența circumstanțelor

descrise, Colegiul consideră legală concluzia instanței de apel referitor la aplicarea

pedepsei sub formă de amendă inculpatului, pe motiv că cea stabilită de prima instanță

nu este proporțională faptei comise de către acesta. Mai mult că, sancțiunea art.264

alin.(1) Cod penal, în baza căruia S.Bolea a fost declarat vinovat, prevede pedeapsă sub

formă de amendă de pînă la 300 unități convenționale, sau muncă neremunerată în

folosul comunității de la 180 la 240 ore, sau închisoare de pînă la 3 ani, cu (sau fără)

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani,

însă prima instanță nu a argumentat din care motive în privința inculpatului nu pot fi

aplicate pedepsele alternative.

În acest sens, Colegiul penal remarcă că o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei,

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei

comise, a circumstanțelor reale privind săvîrșirea acesteia și a celor personale ale

inculpatului, pedeapsa sub formă de amendă stabilită de instanța de apel este aptă să

conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la corijarea și reeducarea

inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de fapta comisă.

Colegiul penal constată că instanța de apel, după cum rezultă din partea

descriptivă a deciziei, și-a motivat soluția adoptată indicînd din care motive a ajuns la

concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea pedepsei

sub formă de amendă, soluție detaliat expusă la pct.4 al prezentei decizii, pe care

instanța de recurs o însușește pe deplin, astfel că temeiul invocat de părțile vătămate,

precum că instanța nu și-a motivat soluția în acest sens, este neîntemeiat.

Prin urmare, pedeapsa stabilită lui S.Bolea este individualizată conform

prevederilor legale, la aplicarea căreia instanța de apel a ținut cont de prevederile art.61,

75 Cod penal și art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, iar hotărîrea atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția. Concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, iar temeiuri prin care s-ar

demonstra că inculpatul nu poate fi corectat fără izolare de societate, nu s-au stabilit.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept la care fac referință recurenții și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate.

Temeiul invocat de recurenți, precum că inculpatul nu a conștientizat caracterul

prejudiciabil al faptei comise, deoarece nu a recuperat prejudiciul material cauzat prin

infracțiune, nu poate servi temei pentru neaplicarea pedepsei sub formă de amendă,

deoarece, după cum rezultă din actele cauzei, părțile vătămate în cadrul urmăririi penale

și cercetării judecătorești nu au înaintat acțiune civilă, conform prevederilor art.219 Cod

de procedură penală, aceasta nu a fost obiect de discuție în prima instanță. Mai mult,

potrivit actelor cauzei, partea vătămată S.Catanoi, referitor la repararea prejudiciului

material și moral s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în ordinea procedurii

civile.

Referirea recurentului Iu.Perciun la temeiul prevăzut în art.427 alin.(1) pct.16)

Cod de procedură penală, nu poate fi reținută, deoarece acest temei poate fi invocat

atunci cînd norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de

5

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție în cauze

similare. Acest temei este îndreptat spre unificarea practicii judiciare, iar la invocarea

temeiului respectiv de drept, sarcina probațiunii îi revine recurentului, care prin exemple

elocvente cu referire la cauze concrete, trebuie să demonstreze faptul că instanța de

recurs în cauze anterioare a adoptat soluții contradictorii cu cele reținute în speța în

cauză.

Colegiul penal atestă faptul că, în spețe care pun problema divergenței de

jurisprudență, rolul Curții nu este acela de a constata din oficiu asupra căror cauze s-a

aplicat diferit normele de drept, ci acestea trebuie să fie indicate expres în textul

recursului, pentru a fi supuse verificării, ceea ce nu rezultă din conținutul recursului

declarat de partea vătămată Iu.Perciun.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că motivarea recursulului declarat de

Iu.Perciun prin prisma art.427 alin.(1) pct.16) Cod de procedură penală se consideră

necorespunzătoare potrivit cerințelor avute în vedere de legislator la stabilirea acestui

temei de recurs.

De asemenea, Colegiul penal constată că argumentul recurentului Iu.Perciun,

precum că instanța de apel casînd sentința urma să judece cauza după regulile generale

prevăzute pentru prima instanță, nu poate fi reținut, deoarece instanța de apel nu a

reținut o altă faptă decît cea de care a fost învinuit inculpatul, sentința fiind casată doar

în partea stabilirii pedepsei acestuia.

Reieșind din cele menționate, instanța de recurs consideră că în prezenta cauză nu

se constată erori de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 16) Cod de procedură

penală, ce ar permite instanței de recurs de a interveni în soluția adoptată.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Ținînd cont de cele expuse, Colegiul penal conchide că recursurile părților

vătămate S.Catanoi și Iu.Perciun urmează a fi declarate inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de părțile vătămate Catanoi

Sergiu și Perciun Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 09 iunie 2014, în cauza penală în privința lui Bolea Sorin, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 24 decembrie 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

6