1ra-1758/2014 — art.151 alin.4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.151 alin.4 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.10 CPP
1ra-1758/2014 — art.151 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1758/2014
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
10 decembrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în componența:
președinte – Iurie Diaconu,
judecători – Nadejda Toma, Petru Moraru,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 septembrie
2013, de către inculpatul
Plăcinta Dmitrii Vasile, născut la
16.11.1986, originar și domiciliat s. Larga,
r-nul Briceni.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
Prima instanță: 02.03.2010 – 27.07.2010,
Instanța de apel: 02.09.2010 – 10.08. 2011;
Rejudecare: 02.11.2012 – 18.09.2013;
Instanța de recurs:
1) 24.05.2012 – 02.10.2012, dispusă rejudecarea;
2) 05.11.2014 – 10.12.2014.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Briceni din 27 iulie 2010 Plăcinta D. a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art.152 alin.(2) lit. e),f) Cod penal la 5
ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Acțiunea civilă a fost lăsată fără soluționare, cu explicarea părților
drepturile de a înainta acțiune în ordinea procedurii civile.
Prin aceiași sentință au fost condamnați Vacarciuc Carolina și Dranca
Marin, în privința cărora hotărîrile judecătorești nu se contestă.
În fapt, instanța de fond a constatat că, la 03.09.2009 ora 22.00 - 23.00,
Gaicovschi A., împreună cu tatăl său Gaicovschi I. și concubina sa Vacarciuc C.
se aflau acasă în or.Briceni, str. Livezilor 32 și consumau băuturi spirtoase,
cînd la ei în ospeție au venit Plăcinta D. și Dranca M.. În timpul consumului
băuturilor spirtoase Vacarciuc C. i-a spus lui Plăcinta D. că concubinul său
Gaicovschi A. o bate. Ulterior, Plăcinta D., fiind în stare de ebrietate alcoolică,
auzind acest fapt, intenționat l-a lovit pe Gaicovschi A. cu mîna peste față, apoi
i-a aplicat multiple lovituri cu mîinile și picioarele peste diferite părți ale
corpului. La fel, și Dranca M., care era în stare de ebrietate alcoolică, s-a
implicat în bătaie, aplicîndu-i lui Gaicovschi A. lovituri cu picioarele peste
diferite părți ale corpului. După epuizarea conflictului, Gaicovschi A. a intrat în
casă, iar Vacarciuc C. îl instiga pe Plăcinta D. la prelungirea conflictului.
Plăcinta D. a intrat în casă și i-a aplicat lui Gaicovschi A. multiple lovituri cu
mîinile și picioarele, precum și cu o țeavă din aluminiu peste corp, iar cînd
Gaicovschi A. se afla culcat la podea, Vacarciuc C., fiind în stare de ebrietate
avansată, a sărit cu picioarele de cîteva ori pe pieptul lui Gaicovschi A. După
epuizarea conflictului, toți s-au dus la culcare, iar dimineața s-a depistat că
Gaicovschi A. a decedat. În urma conflictului lui Gaicovschi A. i-au fost aplicate
mai mult de 19 lovituri pe diferite părți ale corpului, care conform raportului
de expertiză medico-legală suplimentară în comisie nr.163 din 24 mai 2010 se
califică ca leziuni corporale medii de lungă durată.
Astfel, acțiunile inculpatului Plăcintă D. au fost calificate în baza art.152
alin.(2) lit. e),f) Cod penal – vătămarea intenționată medie a integrității
corporale și a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu au provocat
urmările prevăzute de art.151 Cod penal, dar care a fost urmată de dereglarea
îndelungată a sănătății, săvîrșită de două sau mai multe persoane, prin
schingiuire.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către procuror și inculpatul
Plăcinta D.
3.1. În apelul procurorului s-a solicitat casarea sentinței, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care Plăcintă D. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza
art.151 alin.(4) Cod penal la 13 ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip închis.
Apelantul a invocat că instanța de judecată n-a apreciat probele
administrate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședinței de
judecată în ansamblu din punct de vedere al pertinenței și coroborării lor.
Instanța de judecată a dat o apreciere incorectă acțiunilor inculpatului, luînd
greșit ca bază numai raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.163 din
24.05.2010 – 04.06.2010, deoarece raportul nominalizat vine în contradicție
cu raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.420 din 25.01.2010 –
01.02.2010, unde raporor la ambele expertize a fost Corbu Ch. Totodată a
menționat că sentința pronunțată este ilegală, deoarece victima Gaicovschi A. a
decedat în urma vătămărilor corporale care au fost produse în urma loviturilor
cu pumnii și picioarele din partea inculpaților, dar ei au fost judecați pentru
cauzarea leziunilor corporale medii, decesul rămînînd în umbră.
3.2. În apelul său inculpatul Plăcinta D. a solicitat admiterea acestuia și
pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă
2
neprivativă de libertate, invocînd că, este de acord cu încadrarea acțiunilor
sale în prevederile art.152 alin.(2) Cod penal, dar a indicat că instanța de
judecată nu a luat în considerație că el și-a recunoscut vinovăția pe deplin, s-a
căit sincer, nu s-a eschivat de la locul săvîrșirii infracțiunii, singur a sunat la
poliție. La fel, a indicat că, dacă îi va fi stabilită o pedeapsă neprivativă de
libertate, el va putea recupera prejudiciul succesorului părții vătămate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 august 2011,
au fost respinse apelurile declarate, cu menținerea hotărîrii atacate.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța
de fond corect a stabilit starea de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul
de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, și corect a
concluzionat asupra vinovăției inculpatului Plăcintă D. în săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit. e),f) Cod penal Cod penal, fiindu-i
numită o pedeapsă individualizată corect, în conformitate cu prevederile art.
61, 75 Cod penal.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către
procuror, care a solicitat casarea acesteia, remiterea cauzei la rejudecare în
aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, invocînd ca temei
prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și pct. 12 ) Cod de procedură penală –
„instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,
decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și faptei
săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”. Recurentul a motivat că, instanța
de apel din oficiu a dispus efectuarea unei contraexpertizei în comisie și a pus
la baza deciziei doar raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.355 din
22.11.2010 – 25.01.2011, fără a aprecia restul probelor prezentate de partea
acuzării. Probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale și examinate în
instanța de judecată dovedesc integral vinovăția inculpaților în săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) CP. Instanțele de judecată nu au ținut
cont de circumstanțele comiterii infracțiunii și anume: victima a fost
maltratată cu brutalitate de către 3 persoane, fiindu-i aplicate aproximativ 19
lovituri, cu obiecte dure contondente, fapt care cu certitudine dovedește
intenția inculpaților de a-i provoca leziuni corporale grave. În instanța de apel,
la demersul procurorului, a fost audiat expertul Serbulenco A., care nu a putut
să răspundă de ce în fiecare raport de expertiză medico-legală sînt date
concluzii diferite, indicînd că nu erau toate datele de laborator, acestea fiind
prezentate pe parcurs. Tot el a declarat că între leziunile corporale depistate la
victimă și instalarea decesului este legătură cauzală indirectă. Astfel, acuzarea
consideră că victima Gaicovschi A. a decedat în urma vătămărilor corporale,
care au fost produse în urma loviturilor cu pumnii și picioarele din partea
inculpaților.
3
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 02
octombrie 2012, a fost admis recursul ordinar, casată decizia atacată și
dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a constatat că
instanța de apel, evaluînd probele cercetate, n-a acordat deplină eficiență
prevederilor art.101 Cod de procedură penală, nu a fost dată o apreciere
obiectivă și completă probelor prezentate de partea acuzării, precum și, nu a
fost analizată, în modul corespunzător, materia reglementării legale și
jurisprudenței în raport cu circumstanțele și împrejurările cauzei stabilite în
rechizitoriu.
Totodată, nu a respectat principiile de bază la judecarea în apel, în cauză
fiind întrunite elementele caracteristice ale erorii judiciare, care constituie, un
viciu juridic la stabilirea temeiurilor de fapt și de drept, care au dus la
respingerea apelului procurorului.
Acest viciu juridic s-a exprimat prin modul de percepție, cercetare,
analiză și apreciere a materialului cauzei și, pe această linie de idei, s-a
apreciat că instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.
414 și 417 Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 septembrie
2013, a fost respins apelul declarat de inculpat și admis apelul declarat de
procuror, casată sentința primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri,
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Plăcinta D. a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin. (4) Cod penal la 9 (nouă)
ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Începutul termenul de pedeapsă a fost calculat din 18.09.2013 cu
includerea durata deținerii sub arest preventiv din 04.09.2009 pînă la
14.09.2009 și din 17.02.2010 pînă la 18.09.2013.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, Plăcinta
D. împreună cu Vacarciuc C. și Dranca M., fiind în stare de ebrietate alcoolică în
seara de 03.09.2009 spre 04.09.2009, în jurul orelor 00:00, aflîndu-se în
gospodăria lui Gaicovschii A., situată în or. Briceni, str. Livezilor, 32, în urma
relațiilor de conflict, i-a aplicat cet. Gaicovschii A., multiple lovituri cu mîinile și
picioarele peste diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de
expertiză medico-legală nr. 420 din 01.02.2010, vătămări corporale grave
periculoase pentru viață, care au cauzat decesul cet. Gaicovschii A.
Acțiunile inculpatului, fiind încadrate în baza art. 151 alin. (4) Cod penal
„vătămarea intenționată gravă a integrității corporale săvîrșită de mai multe
peroane, care a provocat decesul victimei”.
La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de circumstanțele
cauzei, de gradul pericolului social sporit al infracțiunii săvîrșite de acesta, și
4
consecințele grave survenite în urma infracțiunii – decesul victimei Gaicovschii
A., de personalitatea inculpatului și atitudinea acestuia față de fapta săvîrșită.
La 10 iunie 2014 decizia este atacată cu recurs ordinar de către
inculpatul Plăcinta D., care solicită ca acțiunile lui să fie recalificate în baza
art.152 Cod penal și să-i fie numită o pedeapsă mai blîndă, fiindcă instanța de
apel nu a luat în considerație că el a colaborat cu organul de urmărire penală, a
recunoscut vina, se căiește sincer în cele săvîrșite.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia
din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) CPP, instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul este declarat
peste termen.
În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală,
termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
Din sensul legii este cert că aceste prevederi legale cu privire la termenul
de recurs au un caracter imperativ, deoarece recursul declarat după expirarea
termenului se consideră tardiv și nerespectarea acestuia impune pierderea
dreptului procesual, dat fiind faptul că legea procesual-penală nu prevede
posibilitatea de repunere în termen a recursului.
Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală și practica
judiciară stabilită, la calcularea termenului de apel se aplică sistemul de unități
libere (zile libere) cu posibilitatea prelungirii termenului pînă la prima zi
lucrătoare, dacă acesta urmează să se sfîrșească într-o zi nelucrătoare. La
calcularea termenului de apel, nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă
termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.
Din materialele dosarului se constată că, la 16 octombrie 2013 instanța
de apel a pronunțat în ședința de judecată, în prezența participanților la
proces: procurorului, inculpaților Plăcinta D. și Vacarciuc C., decizia motivată a
instanței, explicînd termenul și modalitatea de atac în instanța ierarhic
superioară. La aceeași dată le-au fost înmînate copii de pe decizie, fapt
confirmat prin recipisa anexată la dosar (Vol. III, f.d.127).
Reieșind din prevederile legale enunțate mai sus, termenul de declarare a
recursului ordinar de către inculpatul Plăcintă D. expira la data de 19.11.2013,
însă potrivit materialelor dosarului inculpatul a depus recursul ordinar
împotriva deciziei instanței de apel la 10 iunie 2014 (Vol. III, f.d.190).
În conformitate cu prevederile legale și ținînd cont de circumstanțele de
fapt stabilite Colegiul penal consideră că recursul ordinar declarat de
inculpatul Plăcintă D. este depus peste termenul legal, prevăzut de art. 422
5
Cod de procedură penală, fiind depus după expirarea a 30 zile de la data
pronunțării deciziei.
Potrivit dispozițiilor art.230 alin.(2) Cod de procedură penală „în cazul în
care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,
nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea
actului efectuat peste termen”.
Unul dintre scopurile legii procesual penale este asigurarea egalității
pentru toate părțile interesate în procesul penal, însă acest deziderat impune
disciplinarea activității procesuale, inclusiv și prin stabilirea unor termene
peremptorii.
În acest sens art. 230 al.(2) Cod de procedură penală impune obligația
îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din
exercițiul dreptului. Astfel, neexecutarea în termen a unui drept procesual,
conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.
Prin urmare, Colegiul penal conchide, că recursul ordinar declarat de
inculpatul Plăcinta D., este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.
În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Plăcinta
Dmitrii Vasile împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18
septembrie 2013, în propria cauză, ca fiind declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă.
Publicată integral la 24 decembrie 2014.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Nadejda Toma
Petru Moraru
6