1ra-1108/2016 — art. 152 alin. 2 lit. e CP

1ra-1108/2016 — art. 152 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1108/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Moldovan Gabriela în numele inculpaților, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 decembrie 2015, în cauza

penală privindu-i pe

Strașnîi Vasilii Nicolai, născut la 29 aprilie 1949, originar și

domiciliat s. Berlinți, r-nul Briceni

și

Strașnîi Alexandra Gheorghe, născută la 12 iunie 1950,

originară și domiciliată s. Berlinți, r-nul Briceni.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Strașnîi Alexandra Gheorghe, au fost achitați de învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită

de inculpați.

sunt învinuiți de organul de urmărire penală în faptul că, în seara de 02.02.2013, în

jurul orei 21.00, aflându-se lângă gospodăria lor din satul Berlinți r-nul Briceni, fiind

în stare de ebrietate alcoolică, în rezultatul relațiilor de conflict cu vecinul Culibaba

Gheorghii, i-au aplicat ultimului multiple lovituri cu mâinile și picioarele pe diferite

părți a corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 41-D

vătămări corporale medii, după criteriul dereglării sănătății de lungă durată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni au fost încadrate de

către organul de urmărire penală în baza de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal,

vătămarea intenționată medie a integrității corporale și sănătății, care nu este periculoasă

pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de

dereglarea îndelungată a sănătății, săvârșită de două persoane.

1

3.1 Procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Strașnîi V. și Strașnîi A. să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.

152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la câte 5 ani închisoare, fiecare, iar conform art. 90 Cod

penal, să le fie suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă

de 3 ani.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța a dat prioritate declarațiilor inculpatei și a martorilor apărării, care au

susținut că la data, ora și locul indicat în învinuire s-au aflat la fermă și careva

conflicte nu au avut cu vecinul Culibaba G.;

- au fost ignorate declarațiile părții vătămate și a martorilor acuzării, care au

relatat circumstanțele săvârșirii infracțiunii de către inculpați, declarații ce sunt

veridice și nu au fost combătute prin alte probe;

- prima instanță a apreciat neobiectiv pretinsele divergențe între declarațiile

părții vătămate Culibaba G. și a martorului Culibaba A. fără a se ține cont de faptul,

că după comoția suportată Culibaba G. putea să nu perceapă real cele întâmplate;

- prima instanță la emiterea sentinței a încălcat prevederile art. 394 alin. (3) Cod

de procedură penală.

3.2 Avocatul Cîrțîca B. în numele părții vătămate, prin care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Strașnîi V. și Strașnîi A. să fie recunoscuți vinovați și

condamnați în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, cu admiterea integrală a

acțiunii civile.

au fost admise apelurile declarate, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Strașnîi V. și

Strașnîi A. au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 152 alin. (2) lit. e)

Cod penal, la câte 5 ani închisoare, fiecare, iar conform art. 90 Cod penal, le-a fost

suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 1 an, pentru

fiecare. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Culibaba G. a fost admisă

integral și s-a încasat de la Strașnîi V. și Strașnîi A. dauna materială în sumă de 5.267

lei, dauna morală în sumă de 10.000 lei și cheltuieli de asistență juridică în sumă de

2.000 lei, în total suma de 17.267 lei.

neagă cu desăvârșire comiterea faptelor imputate, vinovăția lor se confirmă prin

probele administrate în cauză de către organul de urmărire penală, ce au servit

obiect de cercetare judecătorească, cărora prima instanță nu le-a dat o apreciere

obiectivă și anume: declarațiile părții vătămate Culibaba G., martorilor Culibaba A.,

Martâniuc M., Martâniuc G., Nercaș V., Strașnîi E. și Dusinscaia M. și materialele

cauzei: raportul din 07.02.2013 (f.d. 7 v. I); raportul R-2 nr. 268 din 03.02.2013 (f.d. 9);

cerere (f.d. 10); raport de constatare medico-legală nr. 80 din 04.02.2013 (f.d. 11);

proces verbal de audiere a părții vătămate din 13.02.2013 (f.d. 16-17, 80); proces

2

verbal de audiere a bănuiților Strașnîi V. și Strașnîi A. din 17.02.2013 (f.d. 29, 42);

revendicare (f.d. 33, 45); cererea lui Culibaba G. din 27.02.2013 (f.d. 49); raport de

expertiza medico-legală nr. 58 D din 18.03.2013 (f.d. 61); proces verbal de confruntare

din 27.04.2013 (f.d. 69-79, 71-72); acțiune civilă înaintată de partea vătămată (f.d. 147-

148, 123 v. II).

Instanța de apel a constatat, că cumulul probelor administrate în cauză, denotă

cu certitudine vinovăția inculpaților în faptul, că în seara de 02.02.2013 în jurul orei

21.00, aflându-se lângă gospodăria lor din s. Berlinți, r-nul Briceni, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, în rezultatul relațiilor de conflict cu vecinul Culibaba G., i-au

aplicat acestuia multiple lovituri cu mâinile și picioarele pe diferite părți ale

corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 41 D

vătămări corporale medii, cu dereglarea de lungă durată a sănătății, acțiuni ce se

încadrează pe deplin în componența infracțiunii, prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e)

Cod penal, vătămarea intenționată medie a integrității corporale și sănătății, ce nu

este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care

a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, săvârșită de două persoane.

În opinia instanței de apel, comiterea de către inculpați a faptei penale cu

intenție directă, se confirmă prin depozițiile părții vătămate, ce coroborează cu restul

probelor administrate pe caz.

Instanța de apel a menționat, că soluția primei instanțe referitor la lipsa

probatoriului ce ar demonstra vinovăția inculpaților, este lipsită de temei, deoarece

nici una din probele administrate, nu pune la îndoială prezența la locul faptei a altor

persoane, decât cei implicați în conflict. De altfel, a fost cert stabilit și temeiul

apariției acestui conflict, legat de careva neînțelegeri referitor la suprafața pășunilor

pentru păscutul vitelor.

Ce ține de alegația primei instanțe, referitor la contradicțiile dintre declarațiile

părții vătămate, instanța de apel a reținut, că acestea sunt identice și consecutive,

deoarece faptul distanței parcurse de la magazin de 5 sau 10 m., precum și

momentul în care victima și-a pierdut cunoștința, la începutul loviturilor sau mai

târziu, nu schimbă esența depozițiilor depuse și respectiv nu afectează valoarea

probantă a acestora.

De asemenea, analizând declarațiile martorului Culibaba A. din cadrul

urmăririi penale și prima instanță, în viziunea instanței de apel și acestea sunt

identice și nu conțin careva divergențe, ultimul relatând amănunțit împrejurările în

care inculpații i-au aplicat lovituri soțului său Culibaba G., iar neintervenirea

acesteia în conflict, este legată doar de teama manifestată referitor la securitatea sa.

Referitor la divergențele dintre declarațiile părții vătămate și martorului

Culibaba A., în sensul declarării de către partea vătămată, că în timpul conflictului el

și inculpații nu strigau, el nu a chemat în ajutor, pe când martorul Culibaba A. a

indicat, că în timpul conflictului inculpații strigau, iar soțul striga în ajutor, instanța

de apel le-a considerat neîntemeiate, ținându-se cont de rezultatele expertizei

medico-legale, conform cărora Culibaba G. a avut comoție cerebrală, astfel

nepercepând real cele întâmplate.

3

La stabilirea categoriei pedepsei penale, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, ținând cont de faptul, că inculpații au

săvârșit o infracțiune gravă, se caracterizează negativ la locul de trai, Strașnîi V.

făcând abuz de alcool, iar Strașnîi A. nefiind la prima abatere de la lege, anterior

fiind atrasă la răspundere penală, ambii neconștientizând pericolul social a faptelor

comise, nerecunoscându-și vinovăția, manifestând o atitudine indiferentă față de

faptele comise și urmările survenite la victimă, necontribuind la recuperarea

prejudiciului material cauzat prin infracțiune.

Ținând cont de împrejurările în cauză, instanța de apel a conchis de a stabili

inculpaților pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia,

considerând-o utilă și benefică pentru corectarea ultimilor, având scopul prevenirii

săvârșirii pe viitor a altor fapte penale.

De asemenea, instanța de apel a considerat necesar de a casa sentința și în latura

civilă prin admiterea cerințelor formulate de către apărătorul Cîrțica B. în numele

părții vătămate, dispunând încasarea de la inculpați în beneficiul părții vătămate a

daunei materiale în sumă de 5.267 lei, a celei morale în sumă de 10.000 lei și a

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2.000 lei, în total suma de 17.267 lei.

Moldovan G. în numele inculpaților, prin care solicită casarea acesteia, cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului autorul invocă:

- instanța nu a luat în considerație necoroborarea probelor între ele;

- însăși Culibaba G. nu cunoaște cu exactitate de către cine a fost lovit, fapt

confirmat prin adresarea sa la poliție în altă zi, decât cea în care i-au fost aplicate

loviturile, totodată la adresarea la medic nu indică de către cine a fost lovit,

menționând că de doi vecini, fapt ce dovedește neîncrederea sa;

- declarațiile părții vătămate Culibaba G. date la urmărirea penală diferă de cele

date în cadrul ședinței de judecată, de asemenea declarațiile acestuia fiind contrazise

de către martorul Culibaba A.;

- declarațiile martorilor Culibaba A. și Martâniuc M. date la urmărirea penală

diferă de cele date în cadrul ședinței de judecată;

- martorul Martâniuc G. contrazice declarațiile martorului Martâniuc M., care

este soția acestuia;

- declarațiile martorului Dusinscaia M. au fost confirmate de către martorul

Strașnîi E.;

- urmărirea penală a fost exercitată cu erori grave de procedură și fără

acumularea probelor ce ar demonstra vinovăția inculpaților;

- declarațiilor martorilor precum că i-ar fi cunoscut bine pe inculpați deoarece

era luminos afară se contrazic prin răspunsul Serviciului Meteorologic de Stat,

conform căruia la data de 02.02.2013 în s. Berlinți, r-nul Briceni, era cer noros.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând respingerea prezentului recurs ca inadmisibil, deoarece recurentul își

motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, astfel

4

motivele de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, iar criticile formulate de acesta nu sunt motivate

sub aspectul casării hotărârii recurate ca fiind ilegale și nu conțin indicii unor erori

de drept. Recursul nu conține argumentele ilegalității hotărârii instanței de apel,

precum și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauză,

ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului în sensul art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală. La fel, instanța de apel la stabilirea pedepsei a luat în considerație

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor

comise, persoana inculpaților, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, aplicând

corect pedeapsa inculpaților.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, de către recurent nu s-a

invocat nici un temei de casare prevăzut la art. 427 Cod de procedură penală, însă

din textul acestuia se atestă că avocatul Moldovan G. pledează asupra nevinovăției

inculpaților, temei ce se raportează la prevederile pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, unde este stipulat că „hotărârile instanței de apel poate fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când

nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentei, în

sensul că inculpații nu au săvârșit infracțiunea imputată, iar probele nu coroborează

între ele, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea părților

orice probe noi și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Colegiul penal reține, că instanța de apel rejudecând cauza și verificând probele

în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei

metode de cercetare coroborată a probelor ce au servit ca temei pentru soluționarea

laturii penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de

condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la

concluzia de vinovăție a inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (2) lit. e) Cod penal.

Totodată, instanța de apel casând sentința primei instanțe și recunoscându-i

vinovați pe Strașnîi V. și Strașnîi A. de săvârșirea infracțiunii imputate, și-a

5

argumentat soluția prin faptul că, din declarațiile părții vătămate, a martorilor și din

probele materiale administrate în cauză, cert se demonstrează comiterea de către

inculpați a infracțiunii de vătămarea intenționată medie a integrității corporale și

sănătății, probe care sânt descrise amănunțit în hotărârea judecătorească (f.d. 148-

157, v. II).

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei, și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o evaluare

justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Totodată, instanța de recurs constată, că recurenta invocând, că inculpații nu

sunt vinovați în săvârșirea infracțiunii imputate, iar probele nu coroborează între ele,

de fapt semnalează dezacordul și cu latura subiectivă a infracțiunii de vătămarea

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, asupra căreia s-a expus

argumentat instanța de apel. Cu toate acestea, instanța de recurs va purcede la

analiza acestui element în prezenta speță în coraport cu circumstanțele constatate și

probele administrate.

Rezultând din considerentele teoretice, latura subiectivă a infracțiunii de

vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, se exprimă în

primul rând, în vinovăție sub formă de intenție directă sau indirectă. Dacă intenția

făptuitorului a fost directă sau indirectă, ne putem da seama analizând

circumstanțele faptice ale celor comise: obiectul vulnerant folosit, zona corpului spre

care au fost îndreptate și exercitate actele de violență; intensitatea actelor de violență;

gravitatea leziunilor cauzate; comportamentul ante și postagresional al făptuitorului.

Motivele infracțiunii prevăzute de art. 152 Cod penal pot fi diverse: răzbunare,

gelozie, invidie, ură, motive huliganice.

Colegiul penal atestă, că în prezenta speță instanța de apel întemeiat a conchis,

că inculpații au săvârșit infracțiunea de vătămarea intenționată medie a integrității

corporale sau a sănătății, aplicând lui Culibaba G. multiple lovituri cu mâinile și

picioarele pe diferite părți ale corpului, reieșind din declarațiile părții vătămate, care

în cadrul ședinței de judecată a declarat, că Strașnîi V. l-a doborât la pământ și în acel

timp a venit și Strașnîi A., ambii aplicându-i lovituri cu picioarele în regiunea

capului și pieptului, Strașnîi A. l-a călcat pe mână ca să nu poată să se apere.

Totodată, în opinia instanței de recurs intenția directă a inculpaților de

vătămare intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății părții vătămate

este confirmată și prin declarațiile: martorului Culibaba A., care a confirmat, că a

ieșit în drum și a văzut cum soții Strașnîi îl băteau pe soțul său, care era la pămînt,

Strașnîi A. a doua zi i-a comunicat, că motivul conflictului este legat de imaș;

martorilor Martîniuc M. și Martâniuc G., care au menționat, că la fața locului au

văzut sânge, iar Culibaba G. le-a spus că a fost bătut de Strașnîi V. și Strașnîi A., de

asemenea în seara incidentului au văzut-o pe Strașnîi A. cu lanterna în mână;

martorului Nercaș V. conform căruia la distanța de 1-2 metri de la gardul

inculpaților a observat pete de sânge; raportul de expertiză medico-legală nr. 41-D

din 14.02.2013, conform căruia lui Culibaba G. i-au fost cauzate vătămări corporale

6

medii, după criteriul duratei dereglării sănătății, primirea a astfel de vătămări

corporale la cădere de pe suport propriu este puțin posibil.

De asemenea, Colegiul penal menționează, că instanța de apel corect a reținut și

faptul că nici una din probele administrate pe caz, nu pune la îndoială prezența la

locul faptei a altor persoane, decât cei implicați în conflict, iar motivul apariției

acestui conflict, este legat de careva neînțelegeri referitor la suprafața pășunilor

pentru păscutul vitelor.

Din perspectiva celor menționate, Colegiul penal consideră că în acțiunile

inculpaților este prezentă și confirmată prin probele administrate la dosar latura

subiectivă a infracțiunii de vătămarea intenționată medie a integrității corporale și

sănătății, de rând cu celelalte elemente ale infracțiunii date.

Referitor la alegațiile recurentei, precum că Culibaba G. prin adresarea sa la

poliție în altă zi, decât cea în care i-au fost aplicate loviturile confirmă faptul, că

ultimul nu cunoaște cu exactitate de către cine a fost lovit, Colegiul penal consideră,

că aceasta este doar o interpretare personală a recurentului și contravine declarațiilor

părții vătămate și a martorului Culibaba A., conform cărora în seara incidentului la

data de 02.02.2013 au sunat la poliție, dar nu a răspuns nimeni, astfel Culibaba G. s-a

adresat la poliție a doua zi, la data de 03.02.2013, fapt confirmat prin raportul

inspectorului de sector Nercaș V. nr. 268, conform căruia, Culibaba G., la data de

03.02.2013 l-a înștiințat prin telefon despre faptul că la data de 02.02.2013 a fost

maltratat de Strașnîi V. și Strașnîi A., pricinuindu-i dureri fizice.

Nu este fondată nici critica secundă din recursul declarat de avocat, întemeiată

pe faptul, că Culibaba G. în adresarea la medic nu indică de către cine a fost lovit,

menționând că de doi vecini, fapt ce dovedește neîncrederea sa. Astfel, în opinia

instanței de recurs faptul dat nu are careva efect asupra stabilirii vinovăției

inculpaților, în speța dată, în situația în care din cererea părții vătămate adresată

Comisarului r-lui Briceni la data de 04.02.2013, acesta indică direct persoanele care l-

au maltratat, solicitând atragerea la răspundere a lui Strașnîi V. și Strașnîi A.

Totodată, nu este fondată nici critica întemeiată pe faptul, că declarațiile părții

vătămate Culibaba G. date la urmărirea penală diferă de cele date în cadrul ședinței

de judecată. Dimpotrivă, instanța de recurs verificând declarațiile părții vătămate,

constată că nu sunt careva divergențe, astfel în cadrul urmăririi penale, ultimul a

declarat, că Strașnîi V. l-a doborât la pământ și în acel timp a venit și Strașnîi A.,

ambii aplicându-i lovituri cu picioarele în regiunea capului și pieptului, Strașnîi A. l-

a călcat pe mână ca să nu poată să se apere, și-a pierdut cunoștința, iar când și-a

revenit i-a văzut că fug. În ședința de judecată a dat aceleași declarații, totodată

menționând și faptul că i-a recunoscut pe vorbă pe inculpați. Respectiv, Strașnîi V.

spunând că „l-am ucis”, iar Strașnîi A. „lasă-l să moară”. (f.d. 131 verso v. I).

Cu referire la divergențele dintre declarațiile martorului Culibaba A. date în

cadrul urmăririi penale și instanța de judecată, instanța de recurs verificând actele și

lucrările dosarului constată, că în cuprinsul filei 155 v. II, decizia atacată se

motivează corespunzător, că declarațiile martorului Culibaba A. sunt identice și nu

conțin careva divergențe, ultima relatând detaliat împrejurările în care inculpații i-au

aplicat loviturii părții vătămate, iar neintervenirea acesteia în conflict este legată de

7

teamă. De asemenea, instanța de apel just s-a expus și la argumentul referitor la

divergențele dintre declarațiile martorului Culibaba A. și a părții vătămate,

menționând că ultimul nu a perceput real cele întâmplate, deoarece conform

rezultatelor expertizei medico-legale, acesta a avut comoție cerebrală.

Nu este întemeiat nici următorul motiv de critică din recursul apărătorului,

precum că martorul Martîniuc M. se contrazice în declarații. În acest sens, Colegiul

penal reține, că Martîniuc M. la urmărirea penală a declarat, că ea cu soțul său au

fost la fața locului și au văzut urme de sânge, iar în ședința de judecată a afirmat

același lucru, suplimentar menționând și faptul, că în momentul când s-au apropiat

de poartă au văzut-o pe Strașnîi A. cu lanterna în mână, era noapte de iarnă cu lună,

declarații care au fost susținute și de către martorul Martîniuc G., care a relatat, că a

văzut-o pe Strașnîi A. cu lanterna în mână, în acea seara era lună, iar la fața locului a

văzut sânge. Reieșind din cele expuse, instanța de recurs respinge și argumentul

precum că martorul Martîniuc G. contrazice declarațiile martorului Martîniuc M.,

care este soția acestuia.

Totodată, în același context, urmează a se remarca, că la această etapă a

procedurilor, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă

o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât

cea constatată de instanța de apel, întrucât aceasta este atributul exclusiv al

instanțelor de fond. Astfel, în cauză, nu există posibilitatea legală de a interveni

asupra analizei probelor efectuate de instanța de apel, care în raport cu întreg

materialul probator a înlăturat declarațiile martorilor Dusinscaia M. și Strașnîi E.

Ce ține de argumentele aduse de recurentă, în sensul că urmărirea penală fost

exercitată cu erori grave de procedură, Colegiul penal conchide, că ilegalitatea

acțiunilor organelor de urmărire penală în conformitate cu prevederile art. 251 alin.

(4) Cod de procedură penală, atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul

efectuării acțiunii – când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale –

când partea i-a cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată – când

partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba

este prezentată nemijlocit în instanță.

Raportând norma dată la argumentele supuse analizei, Colegiul atestă că din

materialele cauzei nu rezultă că apărătorul inculpaților ar fi avut careva obiecții

asupra acțiunilor organului de urmărire penală la etapa respectivă a urmăririi penale

când lui Strașnîi V. și Strașnîi A. le-au fost aduse la cunoștință ordonanțele de

recunoaștere în calitate de bănuiți, învinuiți, drepturile și obligațiile acestora sau la

audierea ultimilor. De asemenea, inculpaților le-a fost expediat rechizitoriul și au fost

înștiințați despre terminarea urmăririi penale prin scrisoarea din data de 28.06.2013

(f.d. 102, 103 v. I), iar cauza penală a fost trimisă în instanța de judecată la data de

15.07.2013 (f.d. 106 v. I), astfel aceștia cunoscând drepturile ce le-au fost aduse la

cunoștință (f.d. 88-89, 92-93 v. I), inclusiv dreptul de a prezenta documente și alte

mijloace de probă și de a face cunoștință cu materialele cauzei după terminarea

urmăririi penale, în cele din urmă nu au înaintat careva cereri sau demersuri de a fi

prezentate careva probe, a fi efectuate careva acțiuni procesuale sau a fi audiați careva

8

martori. Astfel, invocarea ilegalității acțiunilor organului de urmărire penală,

contravine prevederilor art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală.

Cât privește critica invocată de către autorul recursului, precum că caracteristica

negativă a inculpaților a fost întocmită de primarul s. Berlinți, care este nașul părții

vătămate, instanța de recurs statuează, că veridicitatea celor indicate în caracteristica

inculpaților se confirmă prin revendicarea anexată la materialele cauzei în privința lui

Strașnîi A., conform căreia ultima anterior a fost atrasă la răspundere penală.

La fel, este nefondată și ultima critică din recursul avocatului ce ține de faptul, că

declarațiile martorilor, precum că i-ar fi recunoscut bine pe inculpați, deoarece era

luminos afară, se contrazic prin răspunsul Serviciului Meteorologic de Stat, conform

căruia la data de 02.02.2013 în s. Berlinți r-nul Briceni era cer noros. În acest sens,

instanța de recurs constată, că conform răspunsului Serviciului Meteorologic de Stat

nr. 08/19 din 10.01.2014, se confirmă că la data de 02 februarie 2013, în jurul orei 18.00-

23.00 în s. Berlinți r-nul Briceni, înălțimea stratului de zăpadă era de 11 cm, iar cerul

era posomorât (f.d. 140 v. I), astfel împrejurările date nu exclud declarațiile martorilor

despre recunoașterea inculpaților, deoarece starea meteo în timpul săvârșirii

infracțiunii, nu era de așa natură ca să constituie obstacol de vizibilitate a celor din jur.

Așadar, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide, că concluziile la care

a ajuns instanța de apel privitor la calificarea acțiunilor și vinovăția inculpaților sunt

corecte și corespund materialului probator, iar pedeapsa aplicată de către instanța de

apel este echitabilă și în limitele legii penale.

Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de

drept prevăzute în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și semnalate de

apărătorul inculpaților, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat în speța dată.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Moldovan

Gabriela în numele inculpaților, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 09 decembrie 2015, în cauza penală privindu-i pe Strașnîi Vasilii Nicolai și

Strașnîi Alexandra Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 22 iunie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

9