1ra-404/2014 — 151 al 4, CP

1ra-404/2014 — 151 al 4, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra - 404/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președintele –Petru Ursache,

Judecătorii – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Liliana

Catan,

judecînd în ședință publică recursul ordinar declarat de către avocatul Ivan

Roșca în numele inculpatului Dranca Marin împotriva sentinței judecătoriei

Briceni din 27 iulie 2010 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18

septembrie 2013 în cauza penală privindu-l pe

Dranca Marin Ivan, născut la

11.04.1990, originar și domiciliat în

s. Larga, r-nul Briceni.

Datele referitoare la termenul

de examinare a cauzei:

- de la 02 martie 2010 –

pînă la 27 iulie 2010 (prima

instanță)

- de la 06 septembrie 2010

- pînă la 10 august 2011 (instanța

de apel)

- de la 24 mai 2012 – pînă

la 02 octombrie 2012 (instanța de

recurs)

- de la 02 noiembrie 2012

– pînă la 18 septembrie 2013

(instanța de apel)

- de la 17 decembrie 2013 –

pînă la 03 iunie 2014 (instanța de

recurs)

Procedura de citare a fost legal executată,

S-au prezentat:

Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat respingerea recursului cu

menținerea deciziei atacate.

Avocatul Ivan Roșca în numele inculpatului și inculpatul Dranca Marin, care au

solicitat admiterea recursului în sensul declarat.

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art.152 alin.(2) lit. e), f) Cod penal, fiindu-i recalificate

acțiunile de la art. 151 alin.(4) Cod penal, astfel aplicîndu-i-se pedeapsa de 3 ani

închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Prin aceeași sentință au fost condamnați Plăcinta Dmitrii Vasile și Vacarciuc

Carolina Ion, însă în privința acestora cauza penală nu se va examina (fapta fiindu-

le recalificată de la art. 151 alin.(4) Cod penal.)

Gaicovschi Andrei, aflîndu-se acasă în or. Briceni, str. Livezilor 32 împreună cu

tată-l său Gaicovschi Ivan și concubina sa Vacarciuc Carolina, consuma băuturi

spirtoase, cînd la ei în ospeție au venit Plăcinta D., și Dranca M. În timpul

consumului băuturilor spirtoase Vacarciuc C., i-a spus lui Plăcinta D. că

concubinul său Gaicovschi Andrei o bate, Plăcinta D., fiind în stare de ebrietate

alcoolică, auzind acest fapt, intenționat l-a lovit pe Gaicovschi A., cu mîna peste

față, apoi i-a aplicat multiple lovituri cu mînele și picioarele peste diferite părți ale

corpului, în același moment împlicîndu-se și Dranca M., care era în stare de

ebrietate alcoolică, i-a aplicat lui Gaicovschi A., lovituri cu picioarele peste

diferite părți ale corpului. După conflict, Gaicovschi A., a intrat în casă, iar

Vacarciuc C., î-l instiga pe Plăcinta D., la prelungirea conflictului, în continuarea

acțiunilor sale criminale Plăcinta D., intrînd în casă i-a mai aplicat lui Gaicovschi

A., multiple lovituri cu mîinele și picioarele, precum și cu o țeavă din aluminiu

peste corp, iar cînd Gaicovschi A., se afla culcat la podea, Vacarciuc C., fiind în

stare de ebrietate avansată, a sărit cu picioarele de cîteva ori pe pieptul lui

Gaicovschi A. După epuizarea conflictului, toți au plecat la culcare, iar dimineața

s-a depistat că Gaicovschi A., e decedat. În urma conflictului, lui Gaicovschi A., i-

au fost aplicate mai mult de 19 lovituri pe diferite părți ale corpului, care conform

raportului de expertiză medico-legală suplimentară în comisie nr.163 din 24 mai

2010 se califică ca leziuni corporale medii de lungă durată.

De către organul de urmărire penală, Dranca Marin a fost pus sub învinuire

pentru faptul că, el împreună cu Plăcintă D., și Vacarciuc C., fiind în stare de

ebrietate alcoolică, în seara de 03.09.2009, pe la orele 00.00, aflîndu-se în ospeție

la Gaicovschi Andrei, în urma unui conflict, i-au aplicat lui Gaicovschi A.,

multiple lovituri cu minele și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i

conform expertizei medico-legale din 01.02.2010, vătămări corporale grave

periculoase pentru viață, ce au provocat decesul persoanei.

Acțiunea civilă a fost lăsată fără examinare, cu explicarea părților drepturile de a

înainta acțiune în instanța judecătorească.

și avocatul Ivan Roșca în numele inculpatului.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Dranca Marin să fie recunoscut culpabil

de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal, și să-i fie stabilită

pedeapsa de 13 ani închisoare în penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat că instanța de judecată n-a apreciat probele administrate în

cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședinței de judecată în ansamblu din

2

punct de vedere al pertinenței și cocludenței; a dat o apreciere incorectă acțiunilor

inculpatului, luînd greșit ca bază numai raportul de expertiză medico-legală în

comisie nr.163 din 24.05.2010 – 04.06.2010.

S-a invocat că sentința pronunțată este ilegală, deoarece victima Gaicovschi A.,

a decedat în urma vătămărilor corporale care au fost produse în urma loviturilor cu

pumnii și picioarele din partea inculpatului (în comun acord), el fiind judecat doar

pentru cauzarea leziunilor corporale medii.

3.2. În apelul avocatului Ivan Roșca s-a solicitat casarea sentinței atacate și

pronunțarea unei hotărîri de achitare a lui Dranca M., din motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii. Apelantul a invocat că în cauza penală sînt

multiple erori procesuale privind modul de acumulare a probelor, precum și

încălcarea de către organul de urmărire penală a dreptului la apărare. La fel, s-a

indicat că atît pe parcursul urmăririi penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești,

Dranca M., a recunoscut faptul aplicării loviturilor lui Gaicovschi A., cu picioarele

preponderent în regiunea coapsei pe dreapta, acțiunile lui Dranca M., de lovire cu

piciorul, nu au urmărit scopul cauzării leziunilor corporale lui Gaicovschi A., ci

doar de a-i despărți de Plăcinta D., ca să nu se bată. Asemenea acțiuni de despărțire

a celor doi, Dranca M., a întreprins și în casă, cînd partea vătămată era bătută la

podea de către Plăcinta D. Comiterea altor acțiuni de bătaie cu cauzarea părții

vătămate a altor leziuni corporale în afară de cele indicate și recunoscute de către

Dranca M., n-au fost dovedite.

pronunțată integral la 10 august 2011, au fost respinse apelurile declarate cu

menținerea sentinței atacate.

verificate circumstanțele cauzei, iar probelor administrate le-a fost dată o apreciere

justă prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel, corect ajungînd la

concluzia privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin.(2) lit. e) f) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, din totalitatea probelor administrate nu este

posibil de delimitat vătămările corporale cauzate în special de inculpat de sine

stătător, caracterul lor și gradul de gravitate.

Astfel, a invocat că, afirmațiile apărătorului, precum că, vătămările corporale

cauzate de Dranca Marin, sunt localizate în regiunea coapsei pe dreapta, și că

acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, nu pot fi

reținute, fiind absolut nejustificate.

solicitat casarea ei cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată, invocînd ca temei prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 12 )

Cod de procedură penală, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

S-a invocat că, instanța de apel din oficiu a dispus efectuarea unei

contraexpertizei în comisie și a pus la baza deciziei doar raportul de expertiză

medico-legală în comisie nr.355 din 22.11.2010 – 25.01.2011, fără a aprecia restul

probelor prezentate de partea acuzării, care dovedesc integral vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal.

3

Instanțele de judecată nu au ținut cont de circumstanțele comiterii infracțiunii și

anume că: victima a fost maltratată cu brutalitate, fiindu-i aplicate aproximativ 19

lovituri (în comun), cu obiecte dure contodente, fapt care cu certitudine dovedește

intenția inculpatului de a-i provoca leziuni corporale grave victimei. La demersul

procurorului, a fost audiat expertul Serbulenco A., care a indicat că între leziunile

corporale depistate la victimă și instalarea decesului este legătură cauzală indirectă.

Astfel, acuzarea consideră că victima Gaicovschi A. a decedat în urma vătămărilor

corporale care au fost produse în urma loviturilor cu pumnii și picioarele aplicate.

2012, s-a admis recursul și s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de apel

în alt complet de judecători.

În motivarea soluției sale s-a invocat că, instanța de apel evaluînd probele

cercetate, n-a acordat deplină eficiență prevederilor art.101 CPP care prevede că

fiecare probă, urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, astfel, nu este dată o apreciere obiectivă și completă

probelor prezentate de partea acuzării, precum și, nu este analizată, în modul

corespunzător, materia reglementării legale și jurisprudenței în raport cu

circumstanțele și împrejurările cauzei stabilite în rechizitoriu.

Totodată nu a respectat principiile de bază la judecarea în apel, în cauză fiind

îndeplinite elementele caracteristice ale erorii judiciare, care constituie, un viciu

juridic la stabilirea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului procurorului.

Acest viciu juridic s-a exprimat prin modul de percepție, cercetare, analiză și

apreciere a materialului cauzei și, pe această linie de idei, s-a apreciat că instanța

de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art.414 și 417 Cod de

procedură penală, astfel a comis erori judiciare, motivul trimiterii cauzei la o nouă

rejudecare, în instanța de apel în alt complet de judecători.

pronunțată integral la 16 octombrie 2013, apelul declarat de către avocatul Ivan

Roșca în numele inculpatului Dranca M., a fost respins ca nefondat.

S-a admis apelul procurorului, s-a casat sentința și s-a pronunțat o nouă decizie

prin care, Dranca M., a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 9 ani închisoare, cu

executarea ei în penitenciar de tip închis.

dosar, a constatat că Dranca M., împreună cu Plăcintă D., și Vacarciuc C., fiind în

stare de ebrietate alcoolică în seara de 03.09.2009 spre 04.09.2009, în jurul orelor

00:00, aflîndu-se în gospodăria lui Gaicovschii Andrei, situată în or. Briceni, str.

Livezilor 32, în urma relațiilor de conflict, i-a aplicat cet. Gaicovschii A., multiple

lovituri cu mîinele și picioarele în diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 420 din 01.02.2010, hemoragie în

țesuturile moi pericraniene (regiunea parietal – temporală stînga), fractura

coastelor 5-8 pe linie axiliară anterioară din stînga, hemotom subcapsular a

ficatului, fractura oaselor nazale, excoriații: în regiunea fronto-nazală din stînga,

regiunea mentonieră, din dreapta, regiunea lateral – superioară a gîtului din

dreapta, regiunea laterală a artculației umărului drept, regiunea lateral – posterioară

4

a cotului din dreapta pe fondal de echimoză, regiunea subaxiliară stînga nivelul

coastelor 4-5, regiunea spinării intrascapular, regiunea laterală a fesei stîngi, pe

gamba stîngă, echimoze: pe brațul stîng și drept, pe antebrațul drept, regiunea

laterală a bazinului, pe coapse și gamba dreaptă, care în ansamblu se califică ca

vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață, care au cauzat decesul cet.

Gaicovschii Andrei.

Acțiunile inculpatului fiind încadrate în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, -

adică, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale săvîrșită de mai multe

peroane, care a provocat decesul victimei.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul avocatului în numele

inculpatului Dranca Marin, precum că acesta urmează să fie achitat, deoarece i-a

aplicat lui Gaicovschi A., cîteva lovituri doar cu scopul de ai despărți pe el și

Plăcintă D., care se băteau.

Colegiul penal, a invocat că, prin probele administrate la dosar incontestabil se

dovedește că inculpatul, avînd un rol activ în săvîrșirea infracțiunii incriminate,

acționînd (în comun acord), i-a aplicat lui Gaicovschi A., mai multe lovituri,

cauzîndu-i victimei leziunile corporale respective, în urma cărora în ansamblu a

survenit decesul victimei.

Totodată la stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de circumstanțele cauzei,

gradul pericolului social sporit al infracțiunii săvîrșite de acesta, și consecințele

grave survenite în urma infracțiunii – decesul victimei Gaicovschi A., de

personalitatea inculpatului și atitudinea acestuia față de fapta săvîrșită.

numele inculpatului, care a solicitat casarea parțială a deciziei cu dispunerea

achitării lui Dranca Marin, din lipsa în acțiunile lui a componenței de infracțiune.

În temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) 12) Cod de procedură penală, a

invocă că :

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor expuse în apel,

- la judecarea apelului de către instanță s-au încălcat prevederile art. art. 101 și

414 Cod de procedură penală;

- instanța de apel a pus la baza deciziei declarațiile martorilor Gaicovschi Ivan,

Gaicovschi Petru, Babiuc Liudmila și Pincas Valentina, fără a ține cont de

valoarea probatorie a acestora.

Deasemenea consideră că, instanța de apel punînd la baza deciziei de

condamnare raportul de expertiză medico-legală nr.420 din 25.01.2010, a ignorat

cu desăvîrșire alte trei rapoarte de expertiză medico-legală, inclusiv două în

comisie, care în mod explicit au criticat acest raport de expertiză, aducînd

concluzii clare cu posibilitatea de a diferenția acțiunile fiecăruia dintre inculpați și

consecințele survenite în rezultatul acestor acțiuni.

concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2), lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța de recurs, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, daca nu se

agravează situația condamnatului.

Potrivit prevederilor art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele

5

temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Ca temei de casare a deciziei atacate de către recurent se invocă pct.6) și

12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală.

Temeiurile invocate nu și-au regăsit confirmate în speța dată.

Referitor la argumentele recursului invocate în pct. 10, din prezenta

decizie, instanța de recurs reține că, argumentele expuse de recurent au fost pe

deplin examinate de către instanța de apel, conform art. 414 alin.(1) Cod de

procedură penală, din care motiv le apreciază ca fiind neîntemeiate.

Din conținutul prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, rezultă

că instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Colegiul penal, atestă faptul că, instanța de apel în baza probelor acumulate

în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul cercetărilor judecătorești, iar

fiecare fiind apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, corect a statuat asupra vinovăției inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(4) Cod penal – vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale sau a sănătății, care au provocat decesul victimei.

Opinia recurentului, precum că instanța de apel urma să ia ca bază un

anumit raport de expertiză, este nefondată. Raportul de expertiză este una din

probe.

Conform art. 101 alin.(3) Cod de procedură penală, nici o probă nu are o

valoare dinainte stabilită pentru instanța de judecată.

Curtea de Apel, respectînd prevederile alin.(4) al art. 100 Cod de procedură

penală, a verificat sub toate aspectele, complet și obiectiv, probele administrate

și a concluzionat că, fiecare făptaș a aplicat intenționat numeroase lovituri

victimei.

Structural, infracțiunea de vătămare intenționată gravă a integrității

corporale sau a sănătății, care a provocat decesul victimei (art. 151 alin.(4)

Cod penal), cuprinde vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății

(urmările), care la rîndul său, a implicat producerea unor urmări prejudiciabile

și mai grave – decesul victimei, cu două forme de vinovăție.

Participanții la aplicarea loviturilor au acționat cu aceiași intenție și

propunerea de a delimita acțiunile lor, este nefondată.

Astfel, argumentele recurentului privind achitarea inculpatului sunt

neîntemeiate.

Totodată, Colegiul penal, menționează faptul aplicării unei pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, de către instanța de apel în privința

inculpatului.

În viziunea Colegiului penal, de către instanța de apel nu s-au respectat criteriile

generale de individualizare a pedepsei, nu s-a luat în considerație toate

circumstanțele concrete ale cauzei, caracterul și gravitatea infracțiunii comise,

motivul și scopul celor comise, personalitatea vinovatului, care se caracterizează

pozitiv, de circumstanțele atenuante și anume, a recunoscut vina în cele întîmplate,

a acordat ajutor la stabilirea obiectivă a realității, de rolul lui minimal la comiterea

6

crimei, starea lui familiară, astfel fiindu-i stabilită o pedeapsă contrar criteriilor

generale de individualizare a pedepsei.

Totodată, Colegiul menționează că, din materialele cauzei rezultă că,

infracțiunea dată a fost comisă la 03 septembrie 2009, cînd sancțiunea în cauză,

prevedea pedeapsa minimă de la 8 ani și maximă pînă la 15 ani, astfel, Colegiul

penal consideră necesar, de a casa decizia Curții de Apel în partea laturii penale, cu

aplicarea pedepsei minimale în privința lui Dranca Marin, care la momentul

comiterii infracțiunii constituia 8 ani închisoare. Așa dar, o pedeapsă, redusă pînă

la minimul pedepsei prevăzute de sancțiune, se consideră echitabilă atunci cînd s-

au constatat un cumul de circumstanțe atenuante din cele enumerate la art. 76 Cod

penal.

Cele constatate reprezintă o eroare, care urmează a fi corectată de către instanța

de recurs, prin adoptarea soluției prevăzute de art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală – casarea parțială a hotărîrii contestate, în partea stabilirii

pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Dranca Marin, recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(4) Cod penal, se

stabilește pedeapsa de 8 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip

închis.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Ivan Roșca în numele inculpatului

Dranca Marin, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

18 septembrie 2013 în cauza penală privindu-l pe Dranca Marin Ivan, în partea

stabilirii pedepsei, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre prin care:

- lui Dranca Marin, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin.(4) Cod penal, se stabilește pedeapsa de 8 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În rest hotărîrea atacată se menține.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 24 iunie 2014.

Președintele Petru Ursache

Judecătorii Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Liliana Catan

7