1ra-1545/2014 — art.145 alin.2 lit.a, j. k, 187 alin.2 lit.f și 197 alin.2 lit.a CP

Prin sentința Judecătoriei Edineț din 26 decembrie 2013 Brînza Oleg a fost condamnat în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal la 6 ani închisoare, fără amendă, în baza art.145 alin.(2) lit.a), j), k) Cod penal la detențiune pe viață și în baza art.197 alin.(2) lit.a) Cod penal la 6 ani închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(1) și (5) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul total al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa detențiune pe viață. În conformitate cu art.84 alin.(4) și (5) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul total al părții neexecutate din pedeapsa fixată prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 decembrie 2013, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă detențiune pe viață, cu executarea ei în penitenciar de tip închis.

Potrivit sentinței s-a constatat că Brînza Oleg, în noaptea spre 15 septembrie 2011, aproximativ la ora 22.00-23.00, în timpul unei certe cu cet.Brînza Gheorghe, cu care împreună se aflau în automobilul de model „Toyota Prado”, cu n/î RȘ AN 818, care îi aparținea acestuia din urmă, fiind parcat în livada de mere din extravilanul s.Cuconești, r- nul Edineț, urmărind scopul de a se răzbuna pe cet.Brînza Gheorghe, care i-a luat în anii 2009-2010 din folosință 12 ari de pămînt pe care el îi prelucra în s.Văratic, r-nul Rîșcani și cunoscînd faptul că Brînza Gheorghe deține pistol de model CZ-92, cu nr.A895224, calibru 6,35 mm., intenționat, cu scopul sustragerii deschise a bunurilor acestuia, i-a răsucit mîina și 1-a deposedat pe acesta de pistol, cauzîndu-i astfel o pagubă materială considerabilă, în sumă de 6000 lei. Tot el, continuîndu-și acțiunile sale criminale, aflîndu-se în același automobil, în rezultatul conflictului apărut între el și cet.Brînza Gheorghe, urmărind scopul omorului intenționat al acestuia, conștientizînd că-i provoacă ultimului suferințe deosebite, i-a aplicat multiple lovituri în regiunea capului și, convingîndu-se că acesta este fără cunoștință, în scopul ascunderii infracțiunilor comise, a incendiat automobil și a părăsit locul infracțiunii. Ulterior, la 16 septembrie 2011, în jurul orei 11.00, în livada de mere din apropierea s.Cuconești, r-nul Edineț, la distanța de circa 1,5 km de la pichetul de grăniceri, direcția spre s.Corpaci, r-nul Edineț, a fost depistat automobilul deteriorat complet prin ardere, iar în automobil au fost depistate osemintele arse ale cadavrului care, conform raportului de 1 expertiză medico-legală nr.194/1735 din 19 septembrie 2011, s-a constatat că cadavrul carbonizat depistat în salonul automobilului aparține cet.Brînza Gheorghe. Tot el, urmărind scopul ascunderii urmelor infracțiunii, a incendiat automobilul de model „Toyota Prado”, cu n/î RȘ AN 818, ce aparținea lui Brînza Gheorghe, automobilul fiind distrus complet, astfel cauzîndu-i un prejudiciu material în proporții mari, în sumă de 500000 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă decît detențiunea pe viață, invocînd că în cadrul urmăririi penale au fost admise un șir de încălcări procesuale, materialele cauzei au fost inventate, deoarece a fost dus în eroare de către colaboratorul de poliție A.Boz să depună declarații la urmărirea penală, asigurîndu-l că acțiunile lui vor fi calificate ca săvîrșite din imprudență, care nu le recunoaște și nu le susține, deoarece au fost fabricate, cum ar fi și declarațiile lui A.Brînza, D.Plohoi, care nu corespund realității.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 iunie 2014, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului O.Brînza, cu menținerea sentinței. În motivarea soluției instanța de apel a indicat că probele cercetate de prima instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în prevederile art.187 alin.(2) lit.f), art.145 alin.(2) lit.a), j), k) și art.197 alin.(2) lit.a) Cod penal. Concluziile privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor menționate au fost bazate pe declarațiile inculpatului, a succesorului părții vătămate, și actele cauzei - raportul din unitatea de gardă din 16.09.2011, procesele-verbale de cercetare la fața locului din 16.09.2011, de examinare a 5 coronițe stomatologice, a domiciliului cet.A.Brodari, unde a fost depistat pistolul sustras de la Gh.Brînza, de verificare a declarațiilor inculpatului la locul infracțiunii, încheierea tehnico-incendiară nr.37-11 din 20.09.2011, rapoartele de expertiză nr.194/1735 din 11.10.2011 și nr.653 din 17.10.2011, actul nr.383a-2012 de expertiză psihiatrică, de expertiză balistică nr.3644 din 16.10.2012 și nr.3645 din 22.10.2012, copia permisului de port armă pe numele lui Gh.Brînza din 08.09.2011, cartela transportului, certificatul din 20.11.2012, descifrările convorbirilor telefonice din 15.09.2011. Instanța a conchis că declarațiile inculpatului depuse în instanța de apel, precum că a fost dus în eroare de către polițiști pentru a recunoaște vinovăția la faza urmăririi penale care i-au promis că acțiunile lui vor fi calificate ca omor din imprudență, nu pot fi reținute, deoarece aceste afirmații sînt nesincere, inventate, depuse cu scopul eschivării de la răspunderea penală. Instanța de apel a apreciat critic argumentele inculpatului de nevinovăție date în ședința de judecată or, declarațiile respective vin în contradicție cu declarațiile sale din cadrul urmăririi penale, date citirii și vizionate video în cadrul cercetărilor judecătorești, din conținutul cărora rezultă că au fost depuse benevol, fără aplicarea influenței din partea colaboratorilor de poliție, dînsul recunoscînd vina în cele incriminate. De asemenea, instanța a concluzionat că procesele-verbale de verificare a declarațiilor lui O.Brînza la locul infracțiunii, cu certitudine confirmă vinovăția lui și exclud versiunea sa, precum că a fost dus în eroare de către colaboratorii poliției, deoarece aceste acțiuni au fost petrecute în prezența avocatului, cu înregistrarea video, procesele-verbale au fost contrasemnate de către inculpat și apărător, care nu au avut obiecții asupra corectitudinii lor, la locul infracțiunii inculpatul a descris circumstanțele cauzei care puteau fi cunoscute doar de persoana care a comis infracțiunea. 2 Instanța a conchis că măsura de pedeapsă stabilită inculpatului, este una echitabilă și corespunde scopului educativ și preventiv al pedepsei, la care s-a ținut seama de toate circumstanțele atenuante și agravante prezente în cauză, precum și de prevederile art.61, 75- 76, 77 Cod penal, fiind stabilită în limita sancțiunilor normelor penale în baza cărora a fost recunoscut vinovat, deoarece corectarea și reeducarea acestuia este posibilă numai în condițiile izolării lui pe viață de societate. În ce privește încasarea prejudiciului moral și material pretins de succesorul părții vătămate în sumă de 215000 euro, susținut în cadrul ședințelor de judecată, instanța de apel a concluzionat că nu s-au prezentat în acest sens toate actele confirmative ce ar justifica aceste pretenții și în aceste circumstanțe, instanța a considerat oportun de a admite în principiu acțiunea civilă, lăsînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Împotriva hotărîrilor nominalizate, la 28 iulie 2014 și 04 august 2014, a declarat recursuri ordinare inculpatul O.Brînza, ce se vor examina ca un recurs unic care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței și deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, invocînd că vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunilor imputate nu a fost dovedită, astfel în acțiunile lui lipsesc elementele infracțiunilor incriminate, care nu au fost comise de dînsul; faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, deoarece nu a fost dovedită intenția directă și scopul lui de a omorî partea vătămată, la stabilirea pedepsei instanțele nu au ținut cont de prevederile art.7, 75 Cod penal și nu au reținut circumstanțele atenuante prezente în cauză, precum și condițiile de viață a familiei sale, stabilindu-i o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, în rest invocînd repetat aceleași motive cum au fost invocate în apel și descrise la pct.3 al prezentei hotărîri.

Examinînd recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii, ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, sau faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Instanțele de fond au cercetat toate probele prezentate de părți, au audiat inculpatul, succesorul parții vătămate, martorii, au cercetat actele cauzei și le-a dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității probelor adunate în cauză, și care în ansamblu, au confirmat vinovăția lui O.Brînza în săvîrșirea infracțiunilor imputate. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textele sentinței și deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s- au stabilit. 3 Astfel, din conținutul hotărîrilor judecătorești rezultă că concluzia de vinovăție a inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor imputate s-a tras avînd în vedere declarațiile: - succesorului părții vătămate A.Brînza, care a declarat că a aflat de la colaboratorii de poliție că în livadă a fost depistat automobilul ars, medicamentele și coronițele stomatologice ce aparțineau soțului, dar lipsea pistolul acestuia și gentuța cu bani, ulterior a aflat că infracțiunea a fost comisă de O.Brînza, deoarece pistolul soțului a fost găsit în gospodăria nașului acestuia în s.Domașcani, r-nul Edineț; - martorilor A.Boz și D.Plohoi, care au declarat că la urmărirea penală inculpatul, în prezența avocatului său, a doi colaboratori de poliție, care îl escortau și a colaboratorului care înregistra cu camera-video a declarațiilor inculpatului la locul infracțiunii, benevol a explicat circumstanțele săvîrșirii de către el a infracțiunilor, a arătat gospodăria nașei sale în care la sărbătorile de iarnă a aruncat pistolul pe care l-a luat de Gh.Brînza, unde venise mai multe persoane din sat, care priveau cum a fost depistat și ridicat pistolul; și actele cauzei: - raportul din unitatea de gardă a CRP Edineț privind autosesizarea din 16.09.2011 despre informația privind depistarea în livada din s.Corpaci, r-nul Edineț a automobilului de model ”Toyota-Prado” incendiat; - procesele-verbale: - de cercetare la fața locului din 16.09.2011 privind depistarea automobilului incendiat ce aparține lui Gh.Brînza, în salonul căruia au fost depistate oseminte omenești parțial nimicite prin ardere și alte obiecte, care au fost anexate la materialele dosarului în calitate de corpuri delicte; - de examinare a 5 coronițe stomatologice ridicate de la fața locului; - de percheziție a domiciliului lui Gh.Brînza din 21.09.2011 în urma căreia au fost ridicate o armă cu țeavă lisă, un pistol și cartușe la ele; - de verificare a declarațiilor inculpatului la locul infracțiunii din 15.08.2012 și 04.09.2012, potrivit cărora O.Brînza a indicat locul unde l-a întîlnit pe Gh.Brînza, care l-a amenințat cu un pistol și i-a spus să urce în automobil, iar deplasîndu-se în direcția pichetului de grăniceri, au continuat deplasarea pe traseul spre s.Corpaci, apoi prin livadă, unde s-au oprit și unde Gh.Brînza din nou l-a amenințat cu răfuiala fizică, iar el l-a lovit pe acesta cu pumnul în cap și răsucindu-i mîina i-a luat pistolul, apoi i-a mai aplicat vreo 3-5 lovituri cu pumnul în regiunea tîmplei, după care a ieșit din automobil, iar Gh.Brînza a rămas în automobil fiind probabil în cunoștință, însă se afla în stare de ebrietate avansată, apoi a telefonat fiului, care a venit și l-a luat acasă cu automobilul. Ulterior, aflînd că automobilul lui Gh.Brînza a fost depistat în livadă, a șters numărul de pe pistol și l-a aruncat în veceul cet.A.Brodari din s.Dămașcani, r-nul Rîșcani, arătînd locul unde a aruncat pistolul și menționînd că regretă de cele întîmplate; - de ridicare a pistolului cu două încărcătoare din gospodăria lui A.Brodari, pe care erau urme de ștergere a numărului și modelului acestuia; - suporturile electronice DVD, pe care au fost imprimate acțiunile de reconstituire de către O.Brînza a declarațiilor la fața locului; - încheierea tehnico-incendiară nr.37-11 din 20.09.2011 cu tăblița fotografică, din care rezultă că focarul incendiului automobilului se afla în partea dreaptă-față, în regiunea roții; - rapoartele de expertiză medico-legală nr.194/1735 din 10.11.2011 și nr.653 din 17.10.2011, din care rezultă că cadavrul carbonizat depistat în automobilul deteriorat complet prin ardere, aparține unui singur schelet de proveniență umană, coronițele din ceramică și din metal galben ridicate din automobil aparțin lui Gh.Brînza; - de expertiză balistică nr.3644, 3645 din 16.10.2012 și 22.10.2012 a munițiilor depistate și ridicate de la domiciliul lui Gh.Brînza, și a pistolului de model ”CZ-92” ridicat din gospodăria cet.A.Brodari, pe care sînt urme de ștergere a numărului și modelului acestuia; - copia 4 permisului de port armă pe numele lui Gh.Brînză din 08.09.2011 și actele de procurare și de identitate a pistolului de model ”CZ-92”; - cartela transportului; - descifrările convorbirilor telefonice din 15.09.2011 din care rezultă că numerele telefoanelor mobile aflate în posesia inculpatului în noaptea de 14 spre 15.09.2011 au fost pelingate în regiunea Costești 763, r- nul Rîșcani și Brînzeni 7041, r-nul Edineț, probe care, luate în ansamblu, dovedesc vinovăția lui O.Brînza în săvîrșirea infracțiunilor imputate. Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunilor imputate inculpatului, inclusiv vinovăția lui, după cum rezultă din hotărîrile instanțelor de fond, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv. Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a motivat soluția adoptată, oferind răspunsuri la motivele apelului declarat de inculpat. De fapt, reieșind din conținutul recursului, recurentul nu este de acord cu aprecierea dată de către instanțele de fond probelor administrate și cercetate în cadrul cercetării judecătorești, considerînd că acestea nu dovedesc vinovăția lui în comiterea infracțiunilor imputate, inclusiv și cu pedeapsa stabilită, considerînd că aceasta a fost individualizată contrar prevederilor legale. La acest capitol, Colegiul penal atestă că, conform art.27 și 414 alin.(2) Cod de procedură penală, aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența instanțelor de fond și de apel. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie survine din prevederile art.427 Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate în pct.1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de drept, iar aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată. Reieșind din conținutul recursului, Colegiul remarcă că acesta repetă textul apelului declarat de același autor privind aprecierea eronată a probelor de către instanțele de fond și nevinovăția sa de comiterea faptelor incriminate, astfel argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel, după cum s-a menționat mai sus, le-a examinat detaliat și minuțios, apreciind toate probele din dosar, examinîndu-le în ansamblu, în mod obiectiv, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, pronunțîndu-se argumentat și detaliat asupra lor. Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului inculpatului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Argumentele recurenului, precum că în acțiunile sale lipsesc elementele infracțiunilor imputate, urmează a fi respinse ca neîntemeiate, deoarece instanțele cert au constatat că acesta a acționat cu intenție directă, cu scopul însușirii bunurilor părții vătămate și omorul intenționat al acestuia cu o deosebită cruzime, incendiind automobilul în care se afla partea vătămată pentru a ascunde faptele săvîrșite. Prin urmare, motivele invocate ce țin de starea de fapt, de afirmațiile precum că incorect au fost apreciate declarațiile sale și a martorilor, Colegiul penal le respinge ca fiind inadmisibile, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu 5 certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate. Ca temei de recurs este invocat și pct.12) art.427 Cod de procedură penală - faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Colegiul penal conchide că motivul la care se referă inculpatul nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor judecătorești, deoarece instanțele de judecată nu au făcut o altă încadrare juridică a faptei comise de către O.Brînza decît cea în baza căreia acesta a fost pus sub învinuire, astfel că faptelor inculpatului le-a fost dată o apreciere și încadrare juridică corectă. Nu poate fi reținut nici temeiul invocat de recurent, precum că instanțele de judecată au aplicat în privința lui pedepse individualizate contrar prevederilor legale. La acest capitol, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei instanțele de judecată, în conformitate cu prevederile art.61, 75-76, 77 Cod penal, au ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunilor săvîrșite printre care una este exepțional de gravă, de motivul acestora, și de persoana inculpatului, care anterior a fost judecat de nenumărate ori și nu a stat pe calea corijării, se caracterizează negativ, se află la evidența medicului narcolog, de lipsa circumstanțelor atenuante, astfel că măsura de pedeapsă stabilită acestuia este în limita sancțiunilor normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat. Instanțele, ținînd cont de influența pedepsei penale asupra corectării și reeducării inculpatului, de atitudinea lui față de cele comise, luînd în considerație circumstanțele deosebite în cauză și, reieșind din gradul de pericol excepțional al inculpatului pentru cetățeni și societate, just au concluzionat că circumstanțele stabilite în cauză condiționează aplicarea în privința lui a pedepsei cu detențiune pe viață, care îl va corecta și va asigura scopurile pedepsei penale, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea lui, cît și a altor persoane. Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de inculpat și, potrivit legii, se impune inadmisibilitatea lui, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Brînza Oleg, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 26 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 iunie 2014, în propria lui cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 17 decembrie 2014. Președintele Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Ion Guzun 6